Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

pătrunzător. Un bărbat se ridicase în capătul opus al sălii şi-şi scotea
şorţul. De înălţime mijlocie, avea faţa puternic cutat ă , în ciuda
tinereţii relative, iar părul abia grizonant. Îşi
şterse făr ă grabă
mâinile mari şi noduroase pe un prosop de celtex.
– Eu sunt Francis Clousarr, rosti el.
Baley privi scurt spre R. Daneel. Robotul încuviinţ ă din cap.
– Perfect, zise Baley. Exist ă vreun loc pe-aici unde s ă putem
sta de vorb ă?
– Poate c ă exist ă, ră spunse Clousarr încet, dar se apropie
sfârşitul schimbului. Ce-ar fi s-o lăsăm pe mâine?
– Pân ă mâine se pot întâmpla multe. Mai bine s-o facem
acum, replic ă Baley şi-şi deschise portofelul, arătându şi
legitimaţia.
Mâinile lui Clousarr nici măcar nu tresărir ă în mişcă
rile lente
cu care se ştergea. Răspunse aproape indiferent:
– Nu ştiu care-i sistemul în Departamentul poliţiei, dar aici
programul de mas ă e al naibii de strict, făr ă toleranţe.
Ori
mănânc între 17:00 şi 17:45, ori rămân nemâncat.
– E-n regul ă, zise Baley. O s ă aranjez să-ţi fie adus ă masa.
– I-auzi, i-auzi! coment ă Clousarr făr ă veselie. Ca un adevă rat
aristocrat, sau un poliţai de clasa C. Ce capă t dup-aia? O baie
privat ă?
– Mulţumeşte-te s ă răspunzi la întrebă ri, Clousarr, zise Baley,
şi păstrează-ţi glumele pentru amica ta. Unde putem sta de
vorb ă?
– Dac ă vreţi
s ă discutăm, putem merge la cântare. Cum doriţi,
eu nu comentez…
Baley îl împinse pe Clousarr într-acolo. Incinta balanţelor era
pătrat ă , de un alb antiseptic, cu sistem de climatizare
independent şi mai eficient decât al să lii vecine, mai mare. Pe
pereţii ei se înşiruiau balanţe electronice delicate, închise în
casete de sticl ă , care puteau fi manipulate numai prin
intermediul câmpurilor de forţ ă. În experienţele
de laborator din
colegiu, Baley utilizase modele ieftine. Unul dintre modele, pe
care îl recunoscu, putea determina greutatea unui miliard de
atomi.
– Nu m-aştept s ă intre cineva pe-aici, coment ă Clousarr.
Baley mârâi afirmativ, apoi se răsuci spre Daneel:
– Vrei s ă ieşi
şi s ă anunţi
s ă trimit ă o cin ă aici? Şi, dac ă nu te
deranjeaz ă, aşteapt-o
afar ă.
179