Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

cu munţii de lemn şi celuloz ă care erau transportaţi
în Oraş din
codrii încâlciţi ai râului Allegheny7 , continuând cu cuvele de acid
care-i hidrolizau în glucoz ă, cu încărcă turile de azotat de potasiu
şi fosfaţi, care erau aditivii cei mai importanţi, şi ajungând la
recipientele de materii organice furnizate de laboratoarele
chimice – totul se rezuma la un singur imperativ: enzime, tot mai
multe enzime!
Făr ă enzime, şase dintre cele opt miliarde de locuitori ai
Pământului ar fi murit de foame într-un an.
Baley simţi un fior rece la gândul acela. Cu trei zile în urm ă ,
posibilitatea existase la fel de real ca şi acum, dar cu trei zile în
urm ă nici măcar nu s-ar fi gândit la ea.
Ieşir ă de pe autostrad ă printr-un pasaj care-i aduse la
periferia din Newark. Stră zile slab populate, flancate pe ambele
părţi de clădirile monotone ale fermelor, ofereau puţine
motive
pentru a reduce viteza.
zi.
– Cât este ora, Daneel? întreb ă Baley.
– Şaisprezece şi cinci minute.
– În cazul acesta, va fi la slujb ă – dac ă lucreaz ă în schimbul de
Detectivul parc ă într-un loc rezervat pentru livrări şi blocă
comenzile maşinii.
– Aceasta este deci „New York Enzime”? întreb ă robotul.
– O parte din ferm ă.
Pătrunser ă într-un coridor în lungul căruia, pe ambii pereţi,
se
înşiruiau uşi. La primul cot, o recepţioner ă îi întâmpin ă surâzător: – Pe cine doriţi s ă vedeţi?
– Poliţia, răspunse Baley arătându şi legitimaţia. În „New York
Enzime” lucreaz ă un anumit Francis Clousarr?
Fata păru tulburat ă.
– Pot verifica.
Îşi conect ă centrala la un fir etichetat vizibil „Resurse umane”
şi buzele i se mişcar ă uşor,
deşi nu se auzi niciun sunet.
Baley cunoştea prea bine utilizarea laringofoanelor, care
traduceau în cuvinte mişcă rile practic imperceptibile ale
laringelui, şi interveni:
– Vorbeşte cu glas tare, te rog! Doresc s ă te aud.
Cuvintele ei devenir ă audibile, dar se distinse numai:
7 Râu american lung de 525 km care trece prin statele Pennsylvania
şi New York (n. trad.).
177