Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Francis Clousarr, răspunse R. Daneel, lucreaz ă la „New York
Enzime”.
– Îmi aduc aminte c ă, odat ă , când a vorbit un invitat, eu am
stat întâmplător în primul rând şi, ocazional, dinspre el venea un
iz – dar nu mai mult de un iz – de enzime brute. Înţelegi ce vreau
s ă spun? Singurul motiv pentru care-mi amintesc este c ă în ziua
aceea nu m ă simţeam
prea bine cu stomacul şi mirosul mă
deranja destul de tare. A trebuit s ă m ă ridic şi s ă m ă mut mai în
spate şi, desigur, n-am putut s ă explic despre ce era vorba. A
fost foarte stânjenitor. Poate c ă el este bărbatul la care vă
referiţi. La urma urmelor, când lucrezi toat ă ziua cu enzime,
mirosul ajunge să-ţi intre în haine.
Strâmb ă din nas.
– Nu mai ţii minte cum arăta? întreb ă Baley.
– Nu, răspunse ea ferm.
– În regul ă, atunci. Uite cum st ă treaba, Jessie. O s ă te duc la
maică-ta. Bentley va sta cu tine şi niciunul dintre voi nu va pără si
Secţiunea. Ben poate s ă nu se duc ă la şcoal ă şi voi aranja ca
mesele s ă v ă fie aduse în apartament, iar coridoarele din jur să
fie supravegheate de poliţie.
– Şi tu? tremur ă Jessie.
– Eu nu voi fi în primejdie.
– Cât timp va dura asta?
– Nu ştiu. Poate doar o zi sau dou ă.
Cuvintele nu-i sunar ă convingător nici lui însuşi.
Baley şi R. Daneel revenir ă doar ei pe autostrad ă . Expresia
pământeanului era întunecat ă şi gânditoare.
– Se pare, spuse el în cele din urm ă, c ă avem de-a face cu o
organizaţie construit ă pe dou ă niveluri: un nivel de baz ă lipsit de
un program specific, destinat doar pentru a asigura susţinerea
maselor în cazul unei eventuale lovituri, şi o elit ă mult mai
redus ă numeric, pe care trebuie s-o găsim. Grupurile de operă
buf ă despre care vorbea Jessie pot fi ignorate.
– Aceasta, rosti R. Daneel, cu condiţia s ă consideră m
adevărat ă relatarea lui Jessie.
– Apreciez, replic ă Baley rigid, c ă relatarea ei poate fi
acceptat ă ca perfect adevărat ă.
– Aşa se pare, încuviinţ ă R. Daneel. Cerebro-impulsurile ei nu
indic ă o predispoziţie
patologic ă spre minciun ă.
Detectivul întoarse o privire ofensat ă spre robot.
– Mi se pare firesc. Şi nici nu va fi necesar să -i pomenim
172