Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

singur ă c ă nu s-a întâmplat nimic.
– Am fost atât de spe… spe… speriat ă. Şi m-am gândit c ă şi
eu fac parte din asta. Dac ă vor urma crime şi distrugeri, tu ai
putea fi ucis, şi Bentley, şi, cumva, ar fi fost vi… vina mea,
pentru c-am participat la aşa ceva şi ar trebui s ă fiu trimis ă la
închisoare.
Detectivul aştept ă să-şi potoleasc ă suspinele. O cuprinse cu
braţul dup ă umeri şi se uit ă cu buzele strânse spre R. Daneel,
care-l privea calm.
– Jessie, spuse Baley, vreau acum s ă te gândeşti
cu atenţie şi
să-mi spui cine conducea grupul vostru.
Femeia se mai liniştise şi-şi tampona colţurile ochilor cu
batista.
– Şeful era un bărbat, Joseph Klemin, dar presupun c ă el nu
era de fapt vioara întâi. N-avea mai mult de 1,62 m înălţime şi
cred c ă era realmente ţinut sub papuc la el acas ă . Nu cred c-ar
putea face rău cuiva. N-o să-l arestezi, nu-i aşa,
Lije? N-o să -l
arestezi, pentru c ă l-am deconspirat eu?
Jessie părea neliniştit
ă de propria ei vinovăţie.
– Deocamdat ă n-o s ă arestez pe nimeni. Klemin cum îşi
primea instrucţiunile?
– Nu ştiu.
– La întâlnirile voastre nu participau şi străini? Înţelegi
la ce
m ă refer – barosani din Cartierul General Central?
– Uneori veneau străini, ca s ă ţin ă discursuri, dar nu prea des,
de cel mult dou ă ori pe an.
– Îţi mai aminteşti vreun nume?
– Nu. Întotdeauna erau prezentaţi ca „unul dintre noi” sau „un
prieten din Jackson Heights”, ori altfel.
– Am înţeles. Daneel?
– Da, Elijah.
– Descrie persoanele pe care crezi c ă le-ai identificat. Vom
vedea dac ă Jessie le poate recunoaşte.
R. Daneel parcurse lista cu o exactitate riguroas ă . Jessie
ascult ă cu o expresie uluit ă pe măsur ă ce categoriile de
caracteristici fizice se prelungeau şi clătin ă din cap tot mai
ferm ă.
– Zadarnic, zadarnic! plânse ea. Cum să -mi amintesc? Nu-mi
pot aminti pe niciunul dintre ei. Nu pot…
Se opri şi căzu pe gânduri, apoi întreb ă:
– Ai spus c ă unul dintre ei este fermier de enzime?
171