Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

secrete, cu care s ă ne salutăm în locurile publice.
– N-aţi fost niciodat ă întrerupţi?
N-a trecut nicio maşin ă de
poliţie sau de pompieri?
– Nu. Niciodat ă.
– Nu este ceva neobişnuit, Elijah? interveni R. Daneel.
– Poate c ă nu, răspunse Baley gânditor. Exist ă unele pasaje
laterale care practic nu sunt utilizate niciodat ă , dar nu-i deloc
simplu s ă le găseşti. Asta-i tot ce făceaţi la întruniri, Jessie?
Ţineaţi discursuri şi v ă jucaţi
de-a conspiratorii?
– Da, asta era tot. Uneori mai şi cântam. Şi, bineînţeles,
mâncam. Nu mare lucru. De obicei, aveam sandvişuri şi sucuri.
– În cazul ăsta, spuse aproape brutal Baley, ce te nelinişteşte?
Jessie se înfior ă.
– Eşti furios.
– Te rog, făcu bărbatul cu o răbdare de fier, ră spunde-mi la
întrebare. Dac ă totul a fost atât de inofensiv pe cât îl prezinţi,
de
ce ai fost atât de panicat ă în ultimele treizeci şi şase de ore?
– Am crezut că-ţi vor face ră u, Lije. Pentru numele lui
Dumnezeu, de ce te comporţi ca şi cum n-ai înţelege? Ţi-am
explicat doar!
– Nu, nu mi-ai explicat. Nu înc ă. Mi-ai povestit c ă faci parte
dintr-o mic ă societate secret ă, inofensiv ă , unde se servesc
prăjiturele şi cafea. N-aţi făcut niciodat ă demonstraţii
făţişe? Naţi
distrus roboţi? N-aţi declanşat răzmeriţe? N-aţi ucis oameni?
– Niciodată Lije, n-aş fi făcut nimic din toate astea. N-aş
fi
rămas cu ei, dac ă ar fi încercat aşa
ceva.
– Ei bine, atunci de ce ai spus c ă ai fă cut ceva îngrozitor? De
ce te aştepţi s ă fii trimis ă la închisoare?
– Păi… Păi, ei obişnuiau
s ă vorbeasc ă despre ziua când vor
supune guvernanţii la presiuni. Deocamdat ă, ne organizam şi
dup ă aceea aveau s ă urmeze greve generale şi încetă ri ale
lucrului. Puteam sili conducerea s ă interzic ă toţi
roboţii şi să -i
fac ă pe spaţiali
s ă plece acolo de unde veniser ă. Mie mi se pă rea
c ă sunt numai vorbe în vânt, pân ă când a început chestia asta –
m ă refer la tine şi Daneel. Atunci s-a declarat: „Acum vom intra
în acţiune” şi „Vom oferi un exemplu prin intermediul lor şi vom
stopa imediat invazia roboţilor”. Se discuta despre asta chiar în
Personal, făr ă s ă se ştie despre cine era vorba. Eu îns ă am ştiut
că-i vorba despre tine. Imediat am ştiut.
Glasul i se frânse. Baley se înmuie.
– Haide, Jessie. N-a fost, de fapt, nimic. Doar vorbe. Vezi şi
170