Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA
Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA
Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
tine. În timpurile medievale, oamenii trăiau sub cerul liber şi nu<br />
m ă refer numai la ferme, ci şi la oraşe. Chiar şi în New York.<br />
Atunci când ploua, ei nu consi<strong>de</strong>rau fenomenul ca o risip ă , ci se<br />
bucurau <strong>de</strong> el. Trăiam mai aproape <strong>de</strong> natur ă , iar asta era mai<br />
sănă tos, era mai bine. Problemele epocii mo<strong>de</strong>rne provin din<br />
separarea <strong>de</strong> natur ă. Dac ă ai timp, citeşte<br />
<strong>de</strong>spre Secolul<br />
Cărbunelui. Baley citise <strong>de</strong>ja. Îi auzise pe mulţi plângându-se <strong>de</strong><br />
inventarea reactoarelor nucleare. El însuşi se plângea, atunci<br />
când lucrurile mergeau prost, sau când îl ajungea oboseala.<br />
Tânguiala era o caracteristic ă înnăscut ă a naturii umane. În<br />
Secolul Cărbunelui, oamenii se plânseser ă <strong>de</strong> inventarea<br />
motorului cu aburi. Într-una dintre piesele lui Shakespeare, un<br />
personaj se plângea <strong>de</strong> inventarea prafului <strong>de</strong> puşc ă . Peste o mie<br />
<strong>de</strong> ani aveau s ă se plâng ă <strong>de</strong> inventarea creierului pozitronic.<br />
„La naiba cu toate!”<br />
Pe un ton posac, vorbi:<br />
<strong>–</strong> Uite ce-i, Julius (nu-i stătea în obicei s ă se tutuiasc ă cu<br />
comisarul la birou, <strong>de</strong>şi En<strong>de</strong>rby o fă cea în mod curent, dar în<br />
cazul acesta simţea nevoia <strong>de</strong> ceva special), vorbeşti <strong>de</strong>spre o<br />
mulţime <strong>de</strong> chestii, dar nu şi <strong>de</strong>spre motivul pentru care m-ai<br />
chemat, iar asta m ă nelinişteşte.<br />
Care-i treaba?<br />
<strong>–</strong> O s ă ajung şi acolo, Lije. Lasă-m ă s-o fac în felul meu. Este<br />
vorba <strong>de</strong>spre… ce s ă mai zic, necazuri!<br />
<strong>–</strong> Evi<strong>de</strong>nt, ce altceva poate fi pe planeta asta? Necazuri mai<br />
mari <strong>de</strong>cât R-ii?<br />
<strong>–</strong> Într-un fel, da. Stau şi mă -ntreb câte necazuri mai poate<br />
suporta bătrânul nostru Pă mânt. Când am instalat fereastra asta,<br />
n-am lăsat doar cerul s ă pătrund ă la ră stimpuri aici, ci întregul<br />
Oraş. M ă uit la el şi mă-ntreb ce va <strong>de</strong>veni peste înc ă un secol…<br />
Baley se simţi <strong>de</strong>zgustat <strong>de</strong> sentimentalismul celuilalt, totuşi<br />
constat ă c ă privea afar ă fascinat. În ciuda ploii care-l camufla,<br />
Oraşul era copleşitor. Departamentul poliţiei se afla la nivelurile<br />
superioare ale Primăriei, iar Primă ria se ridica sus <strong>de</strong> tot. De la<br />
fereastra comisarului, blocurile-turn vecine păreau pitice şi<br />
acoperişurile li se distingeau clar, aidoma a nenumă rate <strong>de</strong>gete<br />
aţintite în sus. Zidurile lor erau oarbe, lipsite <strong>de</strong> <strong>de</strong>talii, simple<br />
carapace exterioare ale stupilor umani.<br />
<strong>–</strong> Pe <strong>de</strong> o parte, urm ă En<strong>de</strong>rby, îmi pare rău c ă plou ă . Nu<br />
putem ve<strong>de</strong>a Oraşul Spaţial.<br />
Baley privi spre vest, dar comisarul avea dreptate. Orizontul<br />
17