Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Nu ne vom clinti pân ă nu terminăm. S-o luă m de la început.
Din ce motiv ai venit la birou?
Peste capul plecat al femeii, ochii detectivului îi întâlnir ă pe ai
lui R. Daneel.
Jessie începu s ă vorbeasc ă cu glas scăzut, care câştig
ă treptat
în forţ ă şi siguranţ ă.
– Este vorba despre medievalişti, tu ştii, Lije. Îi auzi vorbind
peste tot. Chiar şi înainte era aşa, pe când eram asistentă
dietetician. Ţi-o aminteşti pe Elizabeth Thornbowe? Era
medievalist ă. Vorbea întruna despre faptul c ă toate necazurile
noastre se datoreaz ă Oraşului
şi c ă lucrurile mergeau mai bine
înainte s ă fi apărut Oraşul.
– Eu o întrebam ce o făcea s ă fie aşa
de sigur ă, mai ales după
ce ne-am cunoscut noi doi, Lije – mai ţii minte cum obişnuiam să
stăm de vorb ă ? –, iar ea îmi cita din pliantele-bobine peste care
dai la tot pasul. Ştii şi tu, de exemplu Ruşinea Oraşelor de
individul acela… am uitat cum îl cheamă… – Ogrinsky, complet ă absent Baley.
– Aşa… numai c ă , în majoritate, celelalte erau mult mai slabe.
Dup ă aceea, când m-am mă ritat cu tine, Lizzy a devenit
sarcastic ă şi-mi zicea: „Acum, dup ă ce-ai luat un poliţai,
cred c-o
s ă fii o adevărat ă femeie de Oraş”.
Dup ă aceea, treptat, n-a prea
mai vorbit cu mine, eu am părăsit slujba, şi asta a fost tot. Cred
c ă multe dintre lucrurile pe care obişnuia
s ă mi le spun ă erau
doar ca s ă m ă şocheze, sau ca s-o fac ă pe ea s ă par ă un personaj
misterios şi romantic… Era fat ă bătrân ă, ştii, nu voia s ă se mă rite
niciodat ă. Mulţi
medievalişti nu-şi gă sesc locul, într-un fel sau
altul, în lumea noastr ă. Lije, mai ţii minte cum ai spus tu, odat ă ,
c ă uneori oamenii confund ă lipsurile lor cu ale societăţii
şi vor să
schimbe Oraşul fiindc ă nu ştiu cum s ă se schimbe pe ei înşişi?
Baley îşi amintea, dar remarca aceea i se pă rea acum
insolent ă şi superficial ă.
– Revino la subiect, Jessie, spuse el cu blândeţe.
– Oricum, continu ă ea, Lizzy zicea mereu c ă va veni o zi când
oamenii vor trebui s ă acţioneze
uniţi. Mai zicea c ă vina aparţine
numai spaţialilor, fiindc ă ei vor s ă păstreze Pământul slab şi
decadent. Ă sta era unul dintre cuvintele ei favorite: „decadent”.
Se uita la meniurile pe care le pregăteam pentru săptă mâna
viitoare şi pufnea: „Decadent, decadent”. Jane Myers obişnuia so
imite în bucătărie şi muream de râs. Elizabeth mai zicea că
într-o bun ă zi vom evada din Oraşe,
vom reveni la sol şi vom
167