Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Baley o bătu uşor
cu palma pe umăr şi o lăs ă s ă plâng ă.
– Nu se simte bine, i se adres ă lui R. Daneel. N-o putem ţine
aici. Ce or ă este?
Făr ă s ă consulte vreun ceas, R. Daneel răspunse: – Paisprezece şi patruzeci şi cinci de minute.
– Comisarul se poate întoarce dintr-o clip ă în alta. Comand ă o
maşin ă şi vom discuta pe autostrad ă.
– Pe autostrad ă? tresări Jessie. Nu, Lije!
Bărbatul căut ă s ă vorbeasc ă pe un ton cât mai liniştitor:
– Jessie, nu trebuie s ă fii superstiţioas
ă. Pe expres nu poţi
merge în halul în care eşti acum. Fii fat ă cuminte şi calmează -te,
altfel nu vom putea traversa nici sala comun ă. O să-ţi aduc nişte
ap ă.
Ea îşi şterse faţa cu o batist ă umed ă şi constat ă cu tristeţe:
– Vai, mi s-a luat tot fardul!
– Nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa asta, o linişti Baley.
Daneel, ce s-aude cu maşina?
– Ne aşteapt ă,
partenere Elijah.
– Haide, Jessie.
– Stai! Stai puţin, Lije. Trebuie să-mi aranjez cumva faţa.
– Nu mai conteaz ă acum.
Ea îns ă se împotrivi.
– Te rog! Nu pot trece în felul ăsta prin sala comun ă . Nu va
dura nicio secund ă.
Bărbatul şi robotul aşteptar ă – Baley încleştând
şi descleştând
convulsiv pumnii, iar R. Daneel impasibil.
Jessie îşi răscoli prin poşet
ă în că utarea instrumentelor
necesare.
(Cândva, Baley declarase cu solemnitate c ă dac ă exista vreun
obiect care s ă fi rezistat progresului tehnologic înc ă din timpurile
medievale, acela nu putea fi decât poşeta femeilor. Nici chiar
înlocuirea cataramelor metalice cu închiză tori magnetice nu
avusese succes.)
Jessie scoase o oglinjoar ă şi cosmetitrusa argintie pe care
Baley i-o cumpărase la aniversarea ei, cu trei ani în urm ă.
Cosmetitrusa avea câteva orificii şi femeia le folosi pe rând.
Toate, cu excepţia sprayului final, erau invizibile. Le întrebuinţă
cu acea delicateţe a controlului şi fineţe a atingerii care pă reau
s ă fie înnăscute la femei, chiar şi în momentele de maximă
tulburare.
Mai întâi fondul de ten subţire şi uniform, care camuflă
165