Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

atenţie conspiraţia pământenilor care ne-au urmărit asear ă . O
alt ă motivaţie,
la fel de puternic ă, te împinge în direcţia
opus ă .
Toate aceste sentimente sunt clar vizibile în câmpurile electrice
ale celulelor tale cerebrale.
– La naiba cu celulele mele cerebrale! O să-ţi zic de ce n-are
niciun rost s ă investigăm aşa-zisa
ta conspiraţie. Pentru c ă n-are
nicio legătur ă cu crima. Am crezut c ă s-ar putea s ă aib ă ,
recunosc asta. Ieri, în cantin ă, am crezut c ă eram în primejdie.
Dar ce s-a-ntâmplat? Ne-au urmă rit, i-am pierdut repede pe
benzi… şi gata! N-a fost în niciun caz acţiunea unor oameni bine
organizaţi şi disperaţi.
Propriul meu fiu a descoperit destul de uşor unde înnoptam. A
sunat pur şi simplu la Departament. N-a fost nevoie nici măcar să
se identifice. Aşa-zişii noştri conspiratori ar fi putut proceda la
fel, dac ă ar fi dorit realmente s ă ne fac ă rău. – Şi nu au procedat la fel?
– În mod evident, nu. Dac ă ar fi dorit răzmeriţe, ar fi putut
declanşa una la magazinul de pantofi, totuşi s-au retras cu coada
între picioare din faţa unui om cu un blaster. De fapt, a unui
robot cu un blaster, despre care ar fi trebuit s ă ştie că -i incapabil
să-l utilizeze, dup ă ce ţi-ar fi recunoscut identitatea. Ei sunt
medievalişti, nişte ţicniţi. Tu n-aveai de unde s ă ştii asta, dar eu
trebuia să-mi fi dat seama. Şi ar fi trebuit să -mi fi dat seama,
dac ă întreaga situaţie
nu m-ar fi făcut s ă gândesc în termenii cei
mai idiot de melodramatici.
Îţi repet, eu cunosc genul de oameni care devin medievalişti.
Sunt indivizi slabi, visători, care descoper ă c ă viaţa
este prea
dur ă pentru ei şi se pierd într-o lume ideal ă a trecutului, care n-a
existat, de fapt, niciodat ă. Dac ă ai putea s ă cerebro-analizezi o
întreag ă mişcare
aşa cum faci cu un individ, ai descoperi c ă , la
fel ca Julius Enderby, nici medievaliştii nu sunt capabili de crim ă.
– Nu pot accepta afirmaţia ta, spuse făr ă grab ă R. Daneel.
– Ce vrei s ă zici?
– Convertirea ta la aceast ă ipotez ă este prea brusc ă . În plus,
exist ă anumite discrepanţe.
Ai stabilit întâlnirea cu dr. Gerrigel
cu câteva ore înainte de cin ă. La momentul respectiv nu ştiai
despre sacul meu alimentar şi nu m-ai fi putut suspecta ca
asasin. Atunci, de ce ai apelat la el?
– Te suspectam de pe atunci.
– Iar în noaptea trecut ă ai vorbit în somn.
Baley holb ă ochii.
160