Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

său prelung erau săpate într-o posomorâre profund ă.
Trăia într-o lume ireal ă, crud ă şi răsturnat ă cu susul în jos.
Cum se întâmplase totul? Trecutul imediat se întindea în urma
lui ca un vis înceţoşat şi improbabil, începând din clipa când
intrase în biroul lui Julius Enderby şi se trezise pe neaşteptate
afundat într-un coşmar de crime şi robotic ă.
Sfinte Iosafat! Totul începuse cu numai cincizeci de ore în
urm ă.
În mod insistent, el căutase soluţia
în Oraşul Spaţial. În două
rânduri îl acuzase de crim ă pe R. Daneel, o dat ă ca om deghizat,
iar o dat ă ca robot recunoscut şi admis ca atare. În ambele
rânduri, acuzaţiile fuseser ă demontate şi anulate.
Era silit s ă bat ă în retragere. În ciuda voinţei
sale, era silit să- şi îndrepte gândurile spre Oraşul New York, iar dup ă noaptea
anterioar ă nu mai îndrăznea s-o fac ă. Anumite întrebă ri îi asaltau
conştientul, îns ă nu voia s ă le dea ascultare; simţea
c ă n-o poate
face. Dac ă le asculta, n-ar fi putut decât s ă le răspund ă şi –
Dumnezeule! – nu voia s ă afle răspunsurile. – Lije! Lije!
O mân ă îl zgâlţâi
cu brutalitate.
Baley se foi şi întreb ă:
– Ce-i, Phil?
Philip Norris, detectiv C-5, se aşez ă, îşi
puse palmele pe
genunchi şi se aplec ă spre Baley, privindu-l atent.
– Ce-i cu tine? Ai luat-o pe anestezic în ultima vreme? Stă teai
nemişcat, cu ochii holbaţi şi, din câte-mi dă deam seama, puteai
s ă fii mort.
Îşi trecu palma peste părul rar, blond spălăcit, şi ochii să i
apropiaţi evaluar ă cu lăcomie prânzul lui Baley, care se răcise. – Pui! exclam ă el. A ajuns de nu-l mai poţi
căpăta făr ă reţetă
de la medic.
– Serveşte-te, făcu Baley indiferent.
Buna cuviinţ ă învinse şi Norris spuse:
– Ah, nu, tocmai plecam şi eu la mas ă. Păstrează -l… Auzi,
care-i treaba cu comisarul?
– Poftim?
Norris adopt ă o atitudine nepăsătoare, dar îşi
trădă curiozitatea prin agitaţia mâinilor.
– Haide, haide, zise el. Ştii bine la ce m ă refer. De când s-a-
ntors, v ă consultaţi
întruna. Care-i treaba? O avansare, ceva?
Baley se încrunt ă şi simţi realitatea revenind sub forma
154