Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

putut face aşa ceva.
– Niciunul dintre cei pe care-i cunosc, se cutremur ă Gerrigel.
Eu în niciun caz. Desigur îns ă printre atâtea milioane este posibil
s ă găsiţi câţiva indivizi mai îndrăzneţi. – Aşadar nu sunteţi de părere c ă ar fi o acţiune
foarte
probabil ă pentru un om?
– Nu. Cu siguranţ ă este improbabil ă.
– De fapt, dac ă nu se va găsi alt ă explicaţie
a crimei – mă
refer la o explicaţie posibil ă –, aceasta este ipoteza ce ar trebui
luat ă în considerare.
Gerrigel părea mai stingherit ca oricând, perfect ţeapă n, cu
mâinile bine îngrijite încrucişate perfect în poal ă.
– Aveţi şi alt ă ipotez ă?
– Da. M-am gândit c ă, de pild ă , un robot n-ar avea absolut
nicio dificultate în a străbate regiunea din exteriorul Oraşului.
Roboticianul sări în picioare.
– Vai de mine, domnule Baley!
– Ce s-a întâmplat?
– Vreţi s ă sugeraţi
c ă un robot ar fi comis crima?
– De ce nu?
– Adic ă ar fi ucis un om?
– Exact. V ă rog, luaţi
loc, dr. Gerrigel.
Gerrigel se aşez ă,
apoi spuse:
– Domnule Baley, dup ă cum vă d eu lucrurile, este vorba
despre dou ă acţiuni:
o traversare a regiunii din exteriorul
Oraşului şi o crim ă. Un om ar fi putut comite cu uşurinţ
ă crima,
dar ar fi întâmpinat dificultăţi în privinţa traversă rii. Un robot ar fi
efectuat traversarea făr ă probleme, îns ă i-ar fi fost complet
imposibil s ă comit ă crima. Dac ă intenţionaţi
s ă substituiţi
o
ipotez ă improbabil ă cu una imposibilă… – „Imposibil” este un cuvânt cam tare, dr. Gerrigel.
– Domnule Baley, aţi auzit de prima lege a roboticii?
– Sigur c ă da. Dac ă doriţi,
v-o pot reproduce: „Robotul n-are
voie s ă pricinuiasc ă vreun rău omului sau s ă îngă duie, prin
neintervenţie, s ă i se întâmple ceva unei fiinţe
umane”.
Detectivul arăt ă brusc cu degetul spre robotician şi continu ă : Dar
de ce nu s-ar putea construi un robot care s ă nu aib ă încorporată
Legea 1? De ce este ea atât de sacr ă?
Gerrigel păru uluit, apoi chicoti:
– Vai de mine, domnule Baley!
– V ă rog – care-i răspunsul? 143