Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

1. Conversaţie cu un comisar
Lije Baley tocmai ajunsese la biroul său, când îşi
dă du seama
c ă R. Sammy îl privea răbdător. Trăsăturile colţuroase
ale
chipului său prelung se înăsprir ă.
– Ce vrei?
– Şeful doreşte s ă te prezinţi
la el, Lije. Imediat cum soseşti.
– Bine.
R. Sammy rămase inexpresiv.
– Am zis „bine”, repet ă Baley. Pleac ă!
R. Sammy se răsuci pe călcâie şi ieşi să-şi vad ă de îndatoriri.
Iritat, Baley se întreb ă de ce aceleaşi
îndatoriri nu puteau fi
îndeplinite de un om obişnuit.
Se opri să-şi examineze conţinutul tabacherei şi s ă fac ă o
socoteal ă rapid ă în gând. Cu dou ă pipe pline pe zi, putea face
faţ ă pân ă la următoarea raţie.
Dup ă aceea ieşi
dinapoia balustradei sale (cu doi ani în urmă
obţinuse calificarea ce-i asigura dreptul la un colţ îngrădit) şi
travers ă sala comun ă.
Când trecu pe lâng ă Simpson, acesta ridic ă ochii dintr-un
dosar cu unitate de mercur.
– Şeful vrea s ă te vad ă,
Lije.
– Ştiu. Mi-a spus R. Sammy.
O band ă codat ă se derul ă din interiorul unităţii,
pe măsur ă ce
instrumentul minuscul îşi analiza „memoria” în că utarea
informaţiilor stocate în textura de vibraţii infime ale suprafeţei de
mercur scânteietor dinăuntru. – I-aş trage un şut în dos lui R. Sammy, dac ă nu mi-ar fi teamă
că-mi rup piciorul, coment ă Simpson. Ieri m-am întâlnit cu Vince
Barrett.
– Şi?
– Voia să-şi recapete slujba. Sau orice alt ă slujb ă din
Departament. Puştiul e disperat, dar ce-i puteam spune? R.
Sammy i-a preluat îndatoririle, şi cu asta basta! Puştiul trebuie să
munceasc ă acum la o band ă de livrare, în fermele de enzime. Şi
era un tip isteţ… Toţi îl plăceau. Baley strânse din umeri şi replic ă pe un ton mai rigid decât ar
fi intenţionat, sau decât simţea:
– Cu toţii trecem prin asta.
14