Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– E-n regul ă, atunci, zise Enderby făr ă ca expresia feţei
lui să
par ă c ă şi-ar fi crezut realmente propriile cuvinte.
Când reveni la biroul său, Baley îl găsi acolo pe R. Daneel.
– Ce-ai mai descoperit? se interes ă el posac.
– Partenere Elijah, am terminat prima mea examinare, relativ
superficial ă, a dosarelor şi am localizat doi dintre oamenii care
au încercat s ă ne urmăreasc ă asear ă şi care, în plus, s-au aflat la
magazinul de pantofi în decursul incidentului anterior.
– Ia s ă văd. R. Daneel puse în faţa lui cardurile mici de dimensiunea unor
mărci poştale,
împestriţate de punctuleţele ce slujeau drept cod,
apoi scoase un decodor portabil şi introduse un card în fanta
cuvenit ă. Punctele aveau proprietăţi
de conductivitate electrică
diferite de cele ale materialului cardului şi de aceea câmpul
electric care traversa cardul era distorsionat într-o modalitate
foarte specific ă, determinând apariţia
de cuvinte pe ecranul de 8
x 15 centimetri de deasupra decodorului. Cuvinte care,
decodificate, ar fi acoperit câteva pagini standard. Cuvinte care,
în plus, nu puteau fi descifrate făr ă un decodor oficial al poliţiei.
Baley citi impasibil informaţiile de pe ecran. Prima persoană
era Francis Clousarr, în vârst ă de 33 de ani la data arestă rii, cu
doi ani în urm ă. Motivul arestării: incitare la revolt ă . Angajat în
New York… adresă… părinţi… culoarea pă rului… culoarea
ochilor… semne particulare… studii… experienţ ă profesională …
profil psihanalitic… profil fizic… alte date… alte date… şi
finalmente trimitere la fotografia tridimensional ă din galeria
infractorilor.
– Ai verificat fotografia? întreb ă Baley.
– Da, Elijah.
A doua persoan ă era Gerhard Paul. Detectivul citi informaţiile
de pe card şi coment ă:
– Toate astea nu ne ajut ă cu nimic.
– Sunt sigur, spuse R. Daneel, c ă situaţia
nu poate s ă fie chiar
aşa. Dac ă exist ă o organizaţie
de pă mânteni care sunt capabili
s ă fi comis asasinatul pe care îl investigă m, aceste persoane sunt
membri ai ei. Nu este o probabilitate evident ă ? În cazul acesta,
nu ar trebui anchetaţi?
– N-o s ă scoatem nimic de la ei.
– Amândoi au fost atât la magazinul de pantofi, cât şi în
cantin ă. Nu pot s ă nege.
– Simpla lor prezenţ ă acolo nu constituie un delict. În plus, pot
139