Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

– Ia loc, Lije, se mulţumi s ă spun ă Enderby, ia loc.
Baley se aşez ă şi-l privi mai atent. Poate că-i fă cuse o
nedreptate bătrânului Julius. Poate c ă , la urma urmelor, nici el nu
dormise prea mult în noaptea trecut ă. Părea destul de dărâmat. Comisarul lovi uşor cu degetul în hârtia din faţa lui.
– Am aici înregistrarea unui apel fă cut de tine, prin fascicul
protejat, că tre Washington. O convorbire cu un anume dr.
Gerrigel.
– Aşa-i, comisare.
– Evident, înregistrarea convorbirii nu exist ă , deoarece a fost
protejat ă.
Despre ce-i vorba?
– Caut s ă obţin
nişte informaţii generale.
– Este robotician, nu?
– Exact.
Comisarul îşi răsfrânse buza inferioar ă şi brusc pă ru aidoma
unui copil gata s ă izbucneasc ă în plâns.
– Dar în ce scop? Ce fel de informaţii cauţi?
– Nu sunt sigur, comisare. Am pur şi simplu presentimentul
c ă, într-un astfel de caz, informaţiile
despre roboţi îmi pot fi de
folos.
Baley se opri. Nu intenţiona s ă intre în detalii.
– În locul tău, Lije, n-aş
proceda aşa. Câtuşi de puţin. Nu cred
că-i înţelept.
– Ce ai de obiectat, comisare?
– Este preferabil ca despre cazul acesta s ă afle cât mai puţini
oameni.
– Evident, îi voi spune cât mai puţine.
– Tot nu cred că-i înţelept…
Baley se simţea suficient de obosit ca să-şi piard ă răbdarea. – Îmi ordoni s ă nu mă-ntâlnesc cu el?
– Nu, nu. Procedeaz ă dup ă cum crezi de cuviinţ
ă . Tu conduci
ancheta. Atât doar…
– Atât doar… ce?
– Nimic, clătin ă din cap comisarul. El unde este? Ştii la cine
m ă refer…
Baley ştia.
– Daneel este tot în arhiv ă.
Comisarul tăcu câteva clipe prelungi, apoi rosti:
– Ştii c ă n-am prea înaintat…
– N-am înaintat deloc deocamdat ă, totuşi
situaţia se poate
schimba.
138