Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

făcu s ă cad ă în genunchi şi apoi într-o parte.
Pentru o fracţiune de secund ă, îşi
imagin ă , panicat, oamenii
ciocnindu-se de el şi răsturnându-se, un haos care se ră spândea
peste benzi, unul dintre acele detestate „ambuteiaje umane” ce
duceau la spitalizarea a zeci de persoane, cu fracturi ale
membrelor.
Îns ă braţul
lui R. Daneel apăru imediat sub el şi Baley se simţi
ridicat cu o forţ ă ce o depăşea
mult pe cea a unui bă rbat
obişnuit.
– Mulţumesc, icni detectivul dar nu avu timp pentru mai multe
cuvinte.
Coborî iute pe benzile de decelerare, urmând un şablon
complicat, astfel gândit încât tălpile sale s ă ajung ă pe benzile
articulate în V ale unui expres exact în punctul de traversare.
Făr ă să-şi piard ă ritmul, acceler ă din nou şi travers ă iarăşi
un
expres.
– Ne mai urmăreşte, Daneel?
– Nu văd pe nimeni, Elijah.
– E-n regul ă. S ă ştii c ă ai fi fost un alergă tor pe benzi de
mâna-ntâi! Hopa, repede, repede!
Trecur ă ca un vârtej pe alt ă band ă local ă şi coborâr ă benzile,
zăngănind, pân ă la o uş
ă mare, cu aspect oficial. Un paznic se
ridic ă,
întâmpinându-i.
Baley îşi arăt ă scurt legitimaţia.
– Probleme de serviciu!
Intrar ă.
– Este o central ă atomoelectric ă, explic ă scurt Baley. În felul
ăsta,
ne-au pierdut complet urma.
Mai fusese în centrale atomoelectrice, ba chiar şi în aceasta.
Familiaritatea nu-i diminua sentimentul inconfortabil de
veneraţie, amplificat de amintirea obsedant ă c ă, odat ă , propriul
său tat ă ocupase o poziţie
de vârf în ierarhia unei asemenea
uzine electrice. Asta înainte ca…
Erau înconjuraţi de zumzetul generatoarelor gigantice
ascunse în puţul principal al centralei, de izul uşor înţepă tor al
ozonului din aer şi de ameninţarea sumbr ă şi tăcut ă a liniilor roşii
ce marcau limitele dincolo de care nimeni nu putea s ă treacă
făr ă costum protector.
Undeva prin central ă (Baley nu ştia locul precis) se consuma
zilnic o jumă tate de kilogram de material fisionabil. Tot zilnic,
produsele fisiunii radioactive, aşa-numitele „cenuşi fierbinţi”,
131