Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

11. Evadare pe benzi
Degetele lui Baley se încleştar ă convulsiv în jurul furculiţei.
– Eşti sigur? întreb ă el automat şi în aceeaşi clip ă îşi
dă du
seama de inutilitatea întrebării. Nu întrebi un calculator dac ă este sigur de ră spunsul pe care-l
afişeaz ă; nici măcar un calculator cu braţe
şi picioare.
– Destul de sigur, încuviinţ ă R. Daneel.
– Sunt aproape de noi?
– Nu tocmai. Sunt risipiţi prin sal ă.
– Bine.
Baley reveni asupra mâncării, cu furculiţa
mişcându-se
mecanic. Înapoia încruntăturii de pe chipul să u prelung,
gândurile îi goneau furioase.
Poate c ă într-adevăr incidentul din seara trecut ă fusese
organizat de un grup de fanatici antiroboţi şi c ă nu fusese o
răzmeriţ ă spontan ă, aşa
cum pă ruse. Un asemenea grup de
agitatori putea include cu uşurinţ ă persoane care studiaseră
roboţii cu fascinaţia născut ă din ura profund ă faţ
ă de aceştia.
Era
posibil ca unul dintre ei să-şi fi dat seama ce era R. Daneel în
realitate.
(Cumva, comisarul sugerase ipoteza aceasta. La naiba,
Enderby dovedea profunzimi neaşteptate!)
Totul devenea atunci logic. Deşi în acţiunea din seara trecută
nu putuser ă acţiona
într-o modalitate organizat ă, medievaliştii
rămâneau capabili s ă plănuiasc ă pentru viitor. Dac ă puteau
recunoaşte un robot ca R. Daneel, atunci cu siguranţ ă îşi
puteau
da seama c ă Baley era poliţist.
Iar un poliţist aflat în tovărăşia neobişnuit ă a unui robot umanoid ar fi fost, făr ă doar şi poate,
unul de rang important.
(Cu o înţelepciune venit ă prea târziu, Baley urm ă făr ă ezitare
linia raţionamentului.)
Prin urmare, nişte indivizi care ţineau sub observaţie primă ria
(sau poate chiar nişte agenţi infiltraţi în primărie) îi reperaser ă pe
Baley, R. Daneel, ori pe amândoi, destul de repede după
incident. C ă făcuser ă asta la nici douăzeci şi patru de ore nu era
deloc surprinzător. Ar fi putut s-o fac ă în timp şi mai scurt, dacă
Baley nu şi-ar fi petrecut o parte atât de mare a zilei în Oraşul
Spaţial şi pe autostrăzi. 125