Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Se aşez ă pe un taburet şi R. Daneel lu ă loc lâng ă el.
– Nu poţi s ă alegi între feluri diferite de mâncare, spuse
detectivul, aşa c ă apas ă comutatorul acela şi aşteapt ă.
Peste dou ă minute, un disc glis ă în tăblia mesei şi de sub el se
ridic ă un platou.
– Cartofi piure, sos de zimoviţel şi marmelad ă de caise. Asta
e… făcu Baley.
O furculiţ ă şi dou ă felii de pâine integral ă din enzime apărură într-o adâncitur ă aflat ă imediat în faţa
grilajului scund ce urma
linia median ă a mesei.
– Dac ă doreşti,
vorbi cu glas scăzut R. Daneel, poţi
lua porţia
mea.
Pentru o clip ă Baley fu scandalizat, apoi îşi
reaminti şi
murmur ă:
– Ar fi o încălcare a manierelor. Dă-i drumul şi mănânc ă!
Detectivul mânc ă sârguincios, dar făr ă relaxarea ce permite o
satisfacţie deplin ă . Ocazional, trase prudent cu ochiul spre robot.
R. Daneel mesteca prin mişcă ri precise ale maxilarelor. De fapt,
prea precise. Nu părea defel natural.
Ciudat! Acum când Baley ştia cu siguranţ ă c ă R. Daneel era
robot, distingea limpede tot felul de detalii. De exemplu, când R.
Daneel înghiţea, nu exista nicio mişcare a mărului lui Adam.
Pământeanul nu se simţea
totuşi deranjat prea mult. Oare se
obişnuise cu creatura? Presupunând c ă oamenii ar fi colonizat o
planet ă nou ă (interesant cum ideea aceasta îl obseda, de când
Fastolfe i-o strecurase în minte), presupunând c ă Bentley, de
exemplu, ar fi fost pe punctul de a părăsi Pă mântul, s-ar fi putut
ca băiatului s ă nu-i mai pese c ă munceşte
şi trăieşte ală turi de
roboţi? De ce nu? Spaţialii înşişi o făceau. – Elijah, rosti R. Daneel, este nepoliticos s ă te uiţi
la un om
care mănânc ă?
– Este nepoliticos s ă te holbezi direct la el, desigur. Asta ţine
de bun simţ, nu? Orice om are dreptul la intimitate. Conversaţia
obişnuit ă este posibil ă, totuşi
nu te zgâieşti la cineva când
înghite mâncarea.
– Înţeleg. În cazul acesta, de ce opt oameni ne privesc cu
atenţie – cu foarte mult ă atenţie?
Baley lăs ă jos furculiţa
şi se uit ă în jur, ca şi cum ar fi că utat
solniţa.
– Nu văd nimic ieşit
din comun.
Vorbise îns ă făr ă convingere. Pentru el, gloata de meseni nu
123