Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

poliţie, interveni din nou Baley. Detaliile nu sunt necesare.
Probleme de serviciu.
Cu un gest scurt, femeia trase un chitanţier de permise şi
complet ă datele necesare în cod maşin
ă , lovind tastele cu
mişcări experte ale primelor dou ă degete de la mâna dreapt ă.
– Cât timp veţi lua masa aici? întreb ă ea.
– Cât va fi necesar, răspunse Baley.
– Apăsaţi degetele aici, indic ă femeia ră sucind spre ei
formularul.
Baley simţi un mic fior de emoţie, când degetele perfect egale
şi cu unghii lustruite ale lui R. Daneel apăsar ă în locul ară tat.
Sper ă din toat ă inima ca spaţialii
s ă nu fi uitat să-i prevad ă şi
amprente digitale.
Femeia lu ă formularul şi-l introduse în maşina atotprimitoare
de lâng ă ea. Aceasta nu răspunse prin nicio eructaţie
şi Baley
răsufl ă uşurat.
Primir ă carduri metalice mici, de un roşu
stră lucitor, culoare
care însemna „temporar”.
– Făr ă opţiuni,
îi anunţ ă femeia. Săptă mâna asta avem
probleme. Masa DF.
Pornir ă spre DF.
– Am impresia, spuse R. Daneel, c ă majoritatea oamenilor
voştri mănânc ă regulat în asemenea cantine.
– Da. Bineînţeles, este destul de neplăcut s ă mă nânci într-o
cantin ă străin ă, pentru c ă nu cunoşti
pe nimeni. În propria ta
cantin ă, lucrurile stau altfel. Ai locul tău unde stai de fiecare dată
şi eşti cu familia şi cu prietenii. Mai ales când eşti tână r, mesele
reprezint ă momentele cele mai luminoase ale zilei.
Baley surâse, reamintindu-şi propria tinereţe.
Se părea c ă masa DF se numă ra printre cele rezervate
persoanelor aflate în tranzit. Indivizii deja aşezaţi acolo îşi
priveau farfuriile stânjeniţi şi nu discutau între ei. Tră geau cu
coada ochiului, invidioşi, spre numeroşii meseni care hohoteau la
alte mese.
„Nimeni nu se simte mai inconfortabil”, gândi Baley, „decât
cel care mănânc ă în alt ă Secţiune
decât a lui. Fie pâinea cât de
rea – dup ă cum zice vechiul proverb – tot mai bună -i cantina ta.”
Oricâţi biochimişti alimentari ar fi jurat c ă nu exista nicio
deosebire faţ ă de hrana servit ă oriunde altundeva, de pild ă în
Johannesburg, cea pe care o mânca în cantina lui i se pă rea mult
mai gustoas ă.
122