Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

plecat.
– Exact.
– Iar dac ă admiţi
doar a doua posibilitate, atunci comisarul
este scos din cauz ă.
– Aşa este. Desigur, ca o precauţie suplimentar ă , comisarul
Enderby a fost cerebro-analizat.
– Ce anume?
– Cerebro-analiza este interpretarea câmpurilor
electromagnetice emise de celulele cerebrale.
– Aha, încuviinţ ă Baley făr ă s ă fi înţeles
mare lucru. Şi ce vă
spune cerebro-analiza?
– Ne ofer ă informaţii
despre caracteristicile temperamentale
şi emoţionale ale unei persoane. În cazul comisarului Enderby,
ne-a confirmat c ă era incapabil s ă îl ucid ă pe dr. Sarton.
Realmente incapabil.
– Aşa-i, fu de acord Baley. Nu-i genul de ucigaş. Asta puteam
s ă v-o spun şi eu.
– Este mai bine s ă avem informaţii
obiective. Evident, toţi
oamenii noştri din Oraşul Spaţial au acceptat de asemenea s ă fie
cerebro-analizaţi.
– Bănuiesc c ă la toţi
s-a descoperit aceeaşi incapacitate de
crim ă.
– Firesc. De aceea ştim c ă asasinul trebuie s ă fie un locuitor al
Oraşului New York.
– În cazul ăsta, nu ne rămâne de făcut decât s ă trecem tot
Oraşul prin procedeul vostru drăgălaş. – Nu ar fi foarte practic, Elijah. Este posibil ca milioane de
locuitori ai Oraşului s ă fie capabili de crim ă , din punct de vedere
temperamental.
– Milioane… mormăi Baley gândindu-se la mulţimile
din ziua
aceea îndepărtat ă care răcniser ă spre spaţialii
murdari şi la
gloata ameninţătoare şi doritoare s ă acţioneze
din faţa
magazinului de pantofi, cu numai o sear ă în urm ă.
„Bietul Julius”, se gândi. „Suspect de crim ă!”
Putea auzi vocea comisarului descriindu-i descoperirea
cadavrului: „brutal, foarte brutal”. Nu era de mirare că-şi spărsese ochelarii, şocat şi uluit. Nu era de mirare c ă nu mai
dorea s ă revin ă în Oraşul
Spaţial. „Îi ură sc”, mârâise el printre
dinţi.
Bietul Julius… Omul care le putea cânta în strun ă spaţialilor.
Omul a cărui principal ă valoare pentru Oraş
consta în abilitatea
114