Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

10. După-amiaza unui detectiv
Automobilul încetini, trase pe o parte a autostrăzii şi se opri
lâng ă peretele orb de beton. Dup ă ce zumzetul motorului se opri,
liniştea îi cuprinse dens ă şi apăsătoare. Baley îl privi pe robotul de lâng ă el şi întreb ă cu glas absurd
de stins:
– Cine?
Secundele trecur ă în vreme ce detectivul aştepta
ră spunsul. O
vibraţie slab ă şi izolat ă crescu în intensitate, atinse un vârf
minor, apoi se stinse. Fusese vreun alt echipaj de poliţie, care
trecuse spre o misiune necunoscut ă, la un kilometru şi jumă tate
depărtare de ei. Sau poate o maşin
ă de pompieri, gonind spre un
incendiu.
O porţiune detaşat ă a minţii
lui Baley se întreb ă dac ă exista
vreun om care s ă cunoasc ă toate autostrăzile ce şerpuiau prin
măruntaiele Oraşului.
Nu exista niciun moment din zi ori din
noapte în care întregul sistem de autostrăzi s ă fie complet
pustiu, totuşi existau probabil pasaje individuale în care nimeni
nu mai pă trunsese de ani de zile. Brusc, cu o claritate
devastatoare, detectivul îşi aminti o povestire pe care o
vizionase în tinereţe.
Implica autostrăzile Oraşului
Londra şi începea, destul de
banal, cu o crim ă. Asasinul fugise spre o ascunzătoare pregătită din vreme în ungherul unei autostrăzi, în al cărui colb paşii
să i
erau singurele urme lă sate în ultimul secol. În locul acela
abandonat, el putea aştepta în siguranţ ă deplin ă încheierea
căutării. Ucigaşul cotise îns ă greşit,
pe alt coridor, şi, în tăcerea şi
singurătatea tunelurilor întortocheate, jurase – jură mânt dement
şi blasfemiator – c ă în ciuda Sfintei Treimi şi a tuturor sfinţilor, va
ajunge în refugiul său. Din momentul acela, niciunul dintre coridoarele pe care
pornise nu fusese cel corect. Rătăcise printr-un labirint nesfârşit,
de la sectorul Brighton pân ă la Canalul Mânecii şi de la Coventry
la Canterbury. Se afundase de-a pururi sub uriaşul Oraş Londra,
de la un capăt la celălalt al acestuia, străbătând colţul
sud-estic
al Angliei medievale. Hainele i se transformaser ă în zdrenţe
şi
pantofii i se scâlciaser ă, puterile i se vlăguiser ă, totuşi
nu-l
112