Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

tot mai stricte, fiindc ă Lumile Exterioare au putut într-o măsură tot mai mic ă s ă suporte introducerea bolilor.
– N-aţi fost niciodat ă bolnav, dr. Fastolfe?
– Nu am suferit de boli cauzate de paraziţi, domnule Baley.
Desigur, noi, cei de pe Lumile Exterioare, suntem predispuşi la
maladii degenerative, cum este ateroscleroza, dar n-am avut
niciodat ă ceea ce voi numiţi
guturai. Dac ă aş
contracta un
guturai, aş putea muri din cauza lui. Nu deţin niciun fel de
mecanisme imunitare dezvoltate. Aceasta este problema cu care
ne confruntăm în Oraşul
Spaţial. Cei dintre noi care vin aici se
supun unui risc evident. Pământul abund ă în boli faţ
ă de care nu
avem protecţie… m ă refer la protecţie
natural ă. Chiar
dumneavoastr ă purtaţi
germeni ai aproape tuturor bolilor
cunoscute. Nu sunteţi conştient de aceasta, deoarece îi
menţineţi pe toţi sub control, aproape permanent, prin
intermediul anticorpilor pe care corpul şi i-a dezvoltat de-a lungul
anilor, dar eu nu am anticorpi. V ă mai mir ă atunci c ă nu mă
apropii de dumneavoastr ă? Credeţi-m
ă, domnule Baley, pă strez
distanţa numai din considerente de autoapărare. – În cazul acesta, întreb ă Baley, de ce faptul nu este adus la
cunoştinţa pământenilor? De ce nu le spuneţi
c ă nu-i vorba de
dezgust din partea dumneavoastr ă, ci de apă rare împotriva unui
pericol fizic real?
Spaţialul clătin ă din cap.
– Suntem puţini, domnule Baley, şi oricum detestaţi, fiind
străini. Ne păstră m securitatea pe baza unui prestigiu, mai
degrab ă precar, de clas ă superioar ă. Nu ne putem permite să -l
pierdem, recunoscând c ă ne temem s ă ne apropiem de un
pământean. N-o putem face, cel puţin
pân ă nu exist ă o
înţelegere de nivel superior între pământeni şi spaţiali.
– În termenii actuali, aşa ceva nu va exista. Noi… ei v ă ură sc
tocmai pentru presupusa superioritate.
– Aşadar, un cerc vicios. Nu credeţi c ă îl conştientizăm?
– Comisarul ştie toate astea?
– Nu i-am explicat niciodat ă direct, aşa
cum tocmai am fă cut
cu dumneavoastr ă, dar poate deduce şi singur adevă rul. Este un
ins destul de inteligent.
– Dac ă l-ar fi dedus, mi-ar fi pomenit de el, reflect ă Baley.
– Într-un asemenea caz, arcui sprâncenele Fastolfe, nu aţi mai
fi considerat posibilitatea ca R. Daneel s ă fie un spaţial
uman.
Corect?
104