Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Poate c ă aşa
era. Existau romane istorice care combinau
romantismul cu aventurile senzaţionale, iar medievaliştii
considerau c ă „fiscalismul” generase reacţii
de felul
individualismului şi iniţiativei.
Baley nu intenţiona s ă se pronunţe,
dar acum se întrebă
indispus dac ă existase vreo epoc ă în care omul se luptase mai
disperat pentru „mă laiul” acela, indiferent ce ar fi fost el, sau îi
simţise mai profund pierderea, decât un locuitor al Oraşului care
se lupta s ănu- şi piard ă opţiunea
cinei de duminic ă pentru un
copan de pasăre – un copan adevărat, de la o pasăre cândva vie.
„Nu atât pentru mine”, gândi el, „cât pentru Jessie şi Ben.”
Fu smuls din reverie de glasul lui Fastolfe:
– Domnule Baley, m ă auziţi?
– Da? clipi detectivul din ochi.
De cât timp stătea înlemnit, ca un idiot?
– Nu vreţi s ă luaţi
loc? Dup ă ce am rezolvat problema care vă
preocupa, s-ar putea s ă fiţi
interesat de pelicula filmat ă la scena
crimei, cuprinzând şi evenimentele imediat următoare. – Nu, mulţumesc. Am treburi în Oraş.
– Cred totuşi c ă ancheta privind asasinarea doctorului Sarton
are prioritate.
– Nu şi pentru mine. Bănuiesc c ă mi s-a luat deja cazul. Brusc,
izbucni: La naiba, dac ă puteaţi
dovedi c ă R. Daneel era robot, de
ce n-aţi făcut-o din capul locului? De ce a fost nevoie să
transformaţi totul într-o fars ă?
– Stimate domnule Baley, am fost foarte interesat de
deducţiile dumneavoastr ă. În plus m ă îndoiesc c ă vi s-ar fi luat
cazul. Înainte de plecarea comisarului, i-am solicitat în mod
special s ă v ă continuaţi
ancheta. Cred c ă va fi cooperant.
Baley se aşez ă, deşi
nu doar din propria sa voinţ ă.
– De ce? întreb ă el tăios. Fastolfe încruciş ă picioarele şi oft ă.
– Domnule Baley, în general am întâlnit dou ă tipuri de
locuitori ai Oraşului New York: scandalagii şi politicieni.
Comisarul dumneavoastr ă ne este util, dar este un politician. El
ne spune ce dorim s ă auzim. Ne cânt ă în strun ă , dac ă înţelegeţi
la ce m ă refer. Acum aţi
apărut dumneavoastr ă, care ne-aţi
acuzat, plin de curaj, de nişte delicte majore şi aţi căutat s ă vă
susţineţi afirmaţiile. Am apreciat episodul. L-am considerat un
progres dătător de speranţe.
– Cât de multe speranţe? pufni Baley sarcastic.
102