Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

Îl putea auzi şi pe primar:
– La dracu’, Enderby, ce-a fost asta? De ce n-am fost
consultat? Cine conduce Oraşul ă sta? De ce s-a permis accesul în
Oraş al unui robot neautorizat? Şi ce dracu’ a făcut Baley ăsta…
Dac ă se ajungea la o alegere între viitorul lui Baley şi viitorul
comisarului în Departament, la ce rezultat posibil s-ar fi putut
aştepta detectivul? Baley nu gă sea absolut nicio modalitate
rezonabil ă prin care să-l învinuiasc ă pe Enderby.
Urmarea cea mai fericit ă la care se putea aştepta
ar fi fost
retrogradarea, care în sine era suficient de teribil ă . Simpla
apartenenţ ă la un Oraş
modern asigura necesarul minim de
existenţ ă, chiar şi pentru cei complet declasificaţi. Cât de minim
era necesarul respectiv, detectivul o ştia prea bine.
Statutul suplimentar era cel care asigura detaliile importante
– un loc mai confortabil aici, o porţie de carne mai bun ă acolo, o
coad ă mai scurt ă dincolo. Pentru o minte dedicat ă filosofiei,
asemenea amănunte ar fi părut prea puţin
preţioase şi
nemeritând eforturi prea mari pentru a fi dobândite.
Nimeni îns ă, oricât de filosof ar fi fost, nu putea renunţa
făr ă o
strângere de inim ă la privilegiile acelea, dup ă ce le dobândise.
Acesta era principalul.
Ce anex ă frivol ă la confortul apartamentului însemnase
activarea chiuvetei, deoarece drumul la Personal fusese reflex şi
practic nebăgat în seam ă în cei treizeci de ani scurşi
până
atunci! Cât de inutil ă era, chiar ca facilitate menit ă s ă ofere
„statut”, deoarece afişarea „statutului” era considerat ă o culme
a proastelor maniere! Pe de alt ă parte, în cazul în care chiuveta
ar fi trebuit dezactivat ă, cât de umilitor şi insuportabil ar fi fost
fiecare drum suplimentar la Personal! Cât de atrăgătoare şi
nostalgic ă ar fi fost amintirea bă rbieritului în dormitor! Cât de
profund ar fi fost sentimentul unui lux pierdut!
Printre autorii politici contemporani era la mod ă dezaprobarea
mulţumit ă de sine a „fiscalismului” epocii medievale, o perioadă
a istoriei omenirii când economia se bazase pe bani. Lupta
concurenţial ă pentru existenţ
ă, afirmau ei, era brutal ă . Nicio
societate cu adevărat complex ă n-ar fi putut rezista, din cauza
tensiunilor introduse de permanenta „lupt ă pentru mălai”. (Savanţii ofereau diverse interpretări ale cuvântului „mă lai”,
dar nu existau contradicţii asupra înţelesului expresiei generale.)
Prin contrast, „civismul” modern era ridicat în slă vi ca eficient
şi luminat.
101