Asimov – Cavernele de Otel - CARTE BUNA

s ă se uneasc ă la comanda invers ă.
Baley ridic ă privirea şi, simţindu-şi obrajii arzând de ruşine,
murmur ă:
– Unde este comisarul?
– Probleme urgente, răspunse Fastolfe. M ă tem c ă eu l-am
încurajat s ă ne părăseasc ă. L-am asigurat c ă vom avea grij ă de
dumneavoastr ă.
– Mulţumesc, aţi avut grij ă perfect ă, rosti rigid pă mânteanul.
Cred c ă întâlnirea noastr ă a luat sfârşit.
Se scul ă ţeapăn, pe articulaţii
obosite. Pe neaşteptate, se
simţea foarte bătrân. Prea bă trân ca s-o mai ia de la început. Nu-i
trebuia cine ştie ce intuiţie ca s ă descifreze viitorul.
Comisarul va fi pe jumătate îngrozit şi pe jumă tate furios. Îl va
primi pe Baley, palid la faţ ă, scoţându-şi
ochelarii pentru a-i
şterge la fiecare cincisprezece secunde. Glasul să u moale (Julius
Enderby nu striga aproape niciodat ă) i-ar fi explicat cu grij ă că
spaţialii fuseser ă jigniţi
de moarte.
– Nu poţi s ă vorbeşti
aşa cu spaţialii, Lije, ei nu accept ă aşa
ceva. (Baley îşi putea imagina perfect vocea lui Enderby, pân ă la
cele mai neînsemnate intonaţii.) Te-am avertizat! Nu mai spun ce
probleme ai provocat. Sigur c ă da, eu te-am înţeles.
Am înţeles
ce voiai s ă faci. Dac ă ar fi fost pă mânteni, lucrurile ar fi stat cu
totul altfel. Aş fi zis: de acord, dă-i drumul! Risc ă! Dă -i în vileag!
Dar pe spaţiali?! Ai fi putut să-mi spui, Lije. Ai fi putut s ă mă
consulţi. Eu îi cunosc. Îi cunosc ca pe propriile mele buzunare.
Şi ce ar fi putut replica Baley? C ă Enderby era exact genul de
om căruia nu i-ar fi putut spune? C ă ideea lui era teribil de
riscant ă, iar comisarul era o persoan ă teribil de prudent ă? Că
Enderby însuşi fusese cel care subliniase pericolele deosebite,
atât ale eşecului evident, cât şi ale unui succes necorespunză tor?
C ă singura modalitate de a scă pa de declasificare era de a
dovedi c ă vinovaţii
se găseau chiar în Oraşul
Spaţial?
Enderby ar fi spus:
– Va trebui s ă întocmesc un raport în cazul acesta, Lije. Vor
urma tot soiul de repercusiuni. Eu îi cunosc pe spaţiali. Vor cere
s ă fii îndepărtat de la anchet ă şi va trebui s ă m ă conformez. Mă
înţelegi, Lije, nu? Voi încerca să-ţi fie cât mai uşor. Te poţi bizui
pe mine. O s ă te protejez cât pot de mult.
Baley ştia c ă adevărul avea s ă fie exact aşa.
Comisarul îl va
proteja, dar numai cât putea, nu atât încât, de pild ă, s ă înfurie şi
mai mult un primar mânios.
100