rezumat - Institutul de Studii Doctorale

I (A)
2.0x10 -5 BR Electrolit
10 -7 M
1.5x10 -5
1.0x10 -5
5.0x10 -6
10 -6 M
10 -5 M
10 -4 M
10 -3 M
0.0
0.2 0.4 0.6 0.8
E (V/SCE)
1.0
Figura 4.5.13. Voltamogramele liniare ale atenololului pe electrod GCE nemodoficat.
Condiţii experimentale: electrolit tampon BR,pH=10, viteza de baleaj: 100mV/s, potenţial de pornire
+0,35V/SCE.
Din figura 4.5.13 se observă că la concentraţii scăzute de atenolol (10 -7 -10 -5 M)
voltamogramele liniare se suprapun cu înregistrarea dată de soluţia tampon, evidenţiind faptul că
compusul nu prezintă activitate redox.
La concentraţie mai mare (10 -4 M) curentul creşte şi apare un pic de oxidare foarte larg, în
jur de +0,65V/ESC, acesta sugerând ca apare un transfer cinetic lent de echilibru.
Comparând voltamogramele din figura 4.5.13, cu cele obţinute pe electrodul modificat
din figura 4.5.6 se observă că prezenţa nanoparticulelor de aur induc electrooxidarea grupării
amino a atenololului, la valoarea de potenţial de +0,65V/ESC, conform mecanismului prezentat
în schema 4.6.
Schema4.6. Mecanismul propus pentru electro-oxidarea atenololului pe electrod de GCE-AuNPs [147].
Oxidarea are loc prin transferul a 2 electroni şi 2 protoni. Transferul celor 2 protoni se
face de la gruparea –NH şi nu de la gruparea –OH [147].
In figura 4.5.14(a,b) sunt prezentate diagrama Nyquist şi schema circuitului echivalent
corespunzătoare spectrelor de impedanţă cu electrod GCE-AuNPs, în prezenţă de atenolol.
Circuitul echivalent conţine rezistenţa soluţiei (Rs) în serie cu două circuite RC paralel:
RbCg (care caracterizează ansamblul nanostructurat), respectiv RctCdl.( care cracterizează
interfaţa) Spectrele de impedanţă de la concentraţiile mari de atenolol (10 -3 -10 -2 M) s-au
suprapus cu spectrul de impedanţă de la concentraţia de 10 -4 M atenolol şi de aceea nu s-a
reprezentat în figura 4.5.14 b
19