CRIU DE VALQRI MORALE - Didactic

CRIU DE VALQRI MORALE
Criza lumii de azi, despre care se vorbegte mult ln ultima vreme, nu este fn esenta
ei doar o criz[ economicE. Problemele materiale sunt numai o consecinld a lipsei de sens
a vie{ii care definegte existenfa multora dintre noi, o unnare a tristefii, a ricelii spirituale,
a fricii, a stirii de deznEdejde care cuprinde multe suflete.
Ridacina acestei crize este, inaintp de toats, de ordin moral. Existii tpldinta ca
omul sI fie redus la nivelul unui instnrment de produclie gi de consum. Ceea ce conteaz{
este cdqtigul, capitalul gi satisfacerea dorinlei de putere. S-a n6scut pe nesimlite gi se
dezvolti pe zi ce treoe o veritobilA culturd a pdcatului destinati a inlocui cultura Duhului.
Omul triieqte gi iqi deqfrgoari activitatea intr-un mediu natural qi social
hipercomplex, deosebit de bogat in informalii care, prin intermediul anaizatorilor, se
transmit creierului uman qi se cifreaza la circa 100000 bili/sec. Din aceastit avalangd de
infonnalii se prelucreaz6 la nivelul codurilor psihice, fu mod congtient, dom 25-100
bifilsec. Este important ca din mediul inconjur5tor sE receptim cu claritate qi s6
prelucr[m informatiile care sunt indispensabile pentru adaptarea la cerin{ele concrete ale
unei anumite situalii. Aceasta pre$upune o stare de congtientd" valorificati sub unghi
conativ gi cognitiv prin intermediul procesului psihofiziologic numit atenfie.
Atenfia este procesul psihofiziologic care constil in orientarea qi concentrarea
selectivd a activit6gii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, ln vederea oblinerii unei
perceptii optime, rezolvdri adecvate ale sarcinilor, a situaliilor.problemd gi adaptirii
comportamenhrlui sensorio-motor, cognitiv gi afectiv la mobilitatea condifiilor externe gi
la dinamica motivelor qi scopurilor persoanei. Atenfia apare ca o condilie primar6" de
fond, pentnr des{bqurarea proeeselor de cunoastcreo a celor de autsanalizi gi autoevaluare,
prucum gi a comportramentelor motorii.
Atenfia nu dispune de un confinut reflectoriu propriu, de un con{inut
informafional specific, ci ea asigur[ declangare4 mentinerea gi optimizarea proceselor
psihice cognitive. Declangarea aten{iei este concomitenti cu declangarea de cifie un
obiect-stimul a perceptiei, sau prin reglare voluntari a reprezentdri, memordrii,
reactualiz[rii, g6ndirii, imagina]iei, praxiilor etc. Deci, se poate spune cE atentia este un
nod-releu al vielii 9i al activitElii psihice.
Atenfia se manifest6 in plan subiectiv ca o stare de incordare, rezultati din
concentarea activit5lilor psihice asupm unui obict, fenomeno process sau eveniment,
a$rpra unor idei, acliuni,-stdri psihice etc. in plan comportamental (sensorial, motoro
intelectual) atenfia se obiectiveazl prin selectivitate, orientare gi activare. Subiectul atent
rdspunde selectiv la diferifi stimuli, sesizeaz[o detecteazi qi filtreaza infonna]ii,
concentrdndu-se asupra celor relevante gi neglijdndu-le pe altele nesemnificative pentru o
anumite situafie. "Criteriul interiot'' al selectiei informafiilor depinde in esen{6 de
motivafie (trebuinfe, motive, interese), de emoliile gi sentimentele cognitive.
Controlurile cognitive se interreleazI cu functionalitatea atenliei, permilAnd
declangare4 organizarea qi reglarea uror procese gi activitali psihice. in opinia lui P. I.
Galperin, atenfia este o finrctie a conttolului psihic. Activitatea de control nu af,e, desigur,
un produs special. Odati declan$at5" atenlia permite reflectmea unor elemente din mediu
care intd ?n c6mpul perceptiv al subiectului, precum gi desfdgurarea activitifii cognitive
prin punerea in funcliune $i totodatd, prin controlul realizat asupra proceselor cognitive
gi conative.

Atentia - aratd R. Floru - este un process psihofiziologic cu valenle cognitive qi
conative in evolu{ia ciruia se pot desprinde aspectele generale gi particulare ale trecerii
de la orienterea neselectivd la atitudinea preg6titoare qi la atentia efectoare focalizatil,
selectivS, determinatd de semnifica{ia obiectului pentru o anumit6 persoand. Legdtura
dintre reac{ia de orientare, atitudinea pregititoare qi atenfia efectoare rezidd, in primul
rdnd in aspectele lor procesuale * in trecerea unei faze in cealalti, in existenla unei
succesiuni, a unei regularit5fi, chiar daci in cadrul acestei succesiuni fiecare poate sE se
manifeste relativ independent qi, deci, poate fi sfudiatd ca atare prin metode ale
psihofiziologiei. Ceea ce unificd diferitele faze ale atenfiei este un mecanism
neurofiziologic comur5 respectiv, activarea corticalS datorald sistemului reticulat, cu
aspectele faziee qi a celei tonice, urmatii de filtrajul sensorial. Ponderea activitafii difuze
fazice gi a celei tonice este diferitE ?n cadrul evoluliei de la rcaclia de orientare la
atitudinea pregEfitoare, pr€sum gi in cadrul atenfiei efectoare, selective.
In funcfie de prezenla sau absenla intenfiei de a fi atent, a scopului qi a efortului
voluntar, aten{ia poate fi voluntard, irwoluntar[ si postvoluntarS-
Atenfia involuntard se caracterizeazd prin faptul cd orientarea qi eoneentrarea se
produc spontan, neinten{ionat qi fhr6 efort voluntar. Stimulii care declangeazd o reacfie de
orientare qi trezesc sau comutii in chip spontan atenlia au fost numifi
prosexigeni.OcupSndu-se cu teoria activ6rii, D. E. Berlyne arath cL unele caracteristici
formale ale stimulilor duc la declangarea atenfiei involuntare gi la o creqtere a nivelului de
vigilentd mai durabild decdt alte trlsituri ale stimulilor. Declan$area atenfiei se poate
produce mai ales de stimuli eterogeni, asimetrici, de stimuli incongruenli sau db cei
complecgi. Valerrlele de apel ale caracteristicilor de acest gen ale stimulilor au fost
Qeraetatc expfirimental, inregistrdndu-se durata fixarii gi exploririi aeestora. Durata
activirii este mai mare pentru stimuli complecgi, care comportI mai multe elmente
eterogene, gi pentru cei incongruen{i, incoerenli. intr-adevIr, caracterul neobiqnuig
noutate4 intensitatea relativ mare, contrastul in raport cu ambianfa, modificarea sau
intermitenJa stimulului declangeazS atenfia involuntari. Dupd cum spune M. Roqc4 in
general atrag atentia to{i stimulii care au o influen}d pozitivd sau negativ6 asupra
integritlfii organismului, cei care au o legdturl cu intereseie gi preocupfuiie permanente
ale unei persoane, cu activitatea sa actual6 sau de perspectivE.
Orice modificare nou6 sau neaEteptati in ambianla imediti declanqeazd rcactia
de orientare, care suspendd activitatea in curs de desfdqurare gi direcfioneazd activitatea
perceptivd citre un stimul nou, pentru detectarea, discriminarea gi identificarea
acestuia.experienfa dobdnditd in domeniul psihologiei reclamei dovedeqte rolul valenfelor
de apel ale stimulilor proxigeni. Dar pentru o eficienld mai mare este necesar sa se ia in
considerare nu numai caracteristicile fizice ale stimulilor, apte sd declanqeze gi sd atragd
atenli4 ci gi conota{ia lor afectivi qi motivalional5 semnificativi pentru individ.
Atenfia voluntar5, consideratd nivelul superior al acestui proces psihofiziologic,
se caracterizeazh prin faptul cd decizia, implicatd in orientarea qi concentrarea atenfiei
focalizate, seleetive, este mai importantd decdt orientarea spontand. Caracterul selective
al reflectdrii, determinat de atenfia focalizat6 este rezultatul aparifiei in scoarfa cerebralS a
unei zone de excitabilitate optimd" intiiritn prin fenomenul de inducfie pozitivS.
Deplasarea pe scoarta cerebraiE a focarului de excitabilitate optimi se manifestii subiectiv
prin modificarea orientirii activitifii de refleckre, prin deplasarea atentiei, respective prin
schimbarea obiectului atentiei focalizate.

Orientarea selectivi a activitifii cognitive gi psihomotorii se realizeazd pe baza
functiei reglatoare a limbajuiui, atentia focalizindu-se prin comandi sau autocomandi
verbal[ fi pe baza unui suport motivalional adecvat. Cercetdrile experimentale bazato pe
tehnica inregistrlrii miqcirilor oculare au demonstrat rolul set-ului instruclional in
concentrarea gi, de asemeneq in comutarea atenliei. in mecanismele aten{iei se includ
set-urile preg6titoare precum gi set-urile anticipatoare qi operatorii care se constituie in
structura frrnclional[ a proceselor percepive, mneziceo de gdndire gi al actelor motorii,
ale praxiilor, pe bwa interacliunii dinhe confinuturile experientei anterioare, stfirile de
motivafie gi expentanfele subiectuluio pe de o parteo gi particularit{ile situaliei obiective
sau a sarcinilor acfilale, ps ds altii parte.
Atenlia postvoluntar[ desernneazE, mai int6i, acea forml a atenfiei care este
mijlocit6 de structuri operalionale caf,e au fost cdndva elaborate voluntar. Este ferromeriul
ce intervine cdnd efectuim diferite deprinderi senzoriomotorii sau intelectuele. in aoeste
cazuri atenfia se mai numeqte qi habitualE.
O altii semnificatie a atenfiei postvoluntare se referd la situatia in care scopul
activitiifii gi aetivitatea, susfinute voluntar a inceput, se desftipoari apoi ftri nici un efort
voluntar, subiecul fiind puternic angajat afectiv gi rnotivafional in efectuarea unor
secvenfe ale activitilii. O astfel de atenfie este denumitI aten{ie postvoluntard. Aceastii
form6 a atenfiei devenitii predominant involuntari, datorit[ suslinerii ei de emolii pi
interese cognitive, trebuie consideratd oa o forrrd aparte, gi anume - atenlia atifudinalE.
Aceasta intrucdt ea presupune seleclii-orientiri-concentrEri dupi vectorii atitudinali
propni unei persoane, in @vinla cunoa;terii, valorilor qtiinlifice, valorilor estetice,
activitilile profesionale etc., vectori susfinuli dp o motivalie optim6-Atenlia voluntard c6t
$i cea involuntard, respectiv cea posfyoluntard nu sunt shict delimifiate in cadnrl
desfhgurErii activitE{ilor umane, intrucAt existii perioade in care se manifesti diverse
Sade de trecere de la o fonn6 a atenfiei laalta.
Profesor:
MARCU MADALINA