O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

România literar\ nr. 14 /10 aprilie 2009
8
p o e z i e
M-a n\scut mama mea, Liuba, pe 31.12.1981 [i
nu m-am n\scut singur\ a[a cum am avut
orgoliul s\ cred la 5 ani.
Când am plecat din Delt\, am c\utat s\ împac
lan]urile cu libertatea, nuferii cu garoafele de
plastic, Dun\rea cu apa de chiuvet\ [i singurul
armisti]iu posibil a fost poezia.
Mam\, s\ [tii un lucru, copiii plâng oricum, a[a c\
nu-]i f\ griji! Plâng din momentul în care încep
s\-[i mi[te picioarele [i nu în]eleg dac\ e de r\u
sau de bine.
Motto:
„C\r]ile sunt lungi scrisori adresate prietenilor.“
Jean Paul
Mamei mele, Liuba
Reînnoie[te crengile venicului, mam\,
legile Constitu]iei se rescriu pe chirpici, cu degetele
Ecaterinei, cu mugurii de salane];
cu adâncul c\ciulilor de astrahan.
Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de c\l\u.
St\pânii polei mâncau diminea]a miez de ghind\,
eventual fiert cu porumb
sau pr\jit în piele de somn sau copt în foaia certificatului
meu de na[tere.
Ochii din astrahan au strâns ghinda [i în testament au
l\sat crengile de stejar
pentru venicul aspru
cu care tu, mam\, [tii atât de bine s\-mi aminte[ti
c\ pl\mânii mei sunt rame de lotc\.
Când numele de starover începe s\ se strige singur
tu la[i venicul s\ plonjeze pe spate ca un [oim f\r\ tat\
Îmi îngrije[ti omopla]ii ca pe dou\ gorgane
în care nevestele strig\ pe rând: „Filat, Cuzma, Alexei,
Stipan, Iusei, Iftei! Veni]i! Se r\ce[te cnâ[ul“
Glosar
Venic - m\nunchi de crengi de stejar, folosit în b\ile
ruse[ti pentru masaj
Salane] - plant\ cu seva s\rat\, specific\ p\mânturilor
aride
Cnâ[ - turt\ cu m\rar [i ceap\, pr\jit\ în untur\
Duet cu o cruce mic`
Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre.
Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri
[i nu [tie s\ le spun\ nu
a[a cum ]iganii nu [tiu s\ spun\ „nu te iubesc“.
Limbajul ]ig\nesc nu are „nu te iubesc“.
Lilca, dura, bomboane albastre avem [i noi la bufet.
Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpat\ cre[te din penele
de li[i]\
în timp ce eu renun] ca o ancor\
s\ mai urmez vreo corabie.
În timp ce tu devii Liliana Constantinescu.
Ast\zi dezertez ca solda]ii dopa]i cu LSD.
Dezertez într-un câmp de-o palm\.
Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond.
Lilca Ditcov, au b\tut clopotele de utrenie.
Arunc\ porumbul.
Viedmele vor închide poarta.
S-au încuiat preo]ii în casa ta.
Glosar
Dura! - Proasto!
C\t\lina Cadinoiu
Milesianul doarme pe lijanc`
Milesianul st\ pe lijanca pe care a murit bunicul t\u,
Tutov.
Maseaz\ pielea copilului cu ulei de c\tin\,
iar cu degetul în albie î]i spune „Ninucika, apa e
totul“.
Tu [tii, apa e mâna dreapt\, apa e oracolul, apa e
rug\ciunea de sear\
pe care o înv\]\m de mici, de mici ne înva]\ preo]ii
cu od\jdiile ude.
Îmbr\]i[ând milesianul îi spui: „Adu-mi biberonul
cu lapte pentru copil [i nu mai sta cu picioarele
goale pe ciment!“
Ninucika, tu îi pui ciorapi de lân\, cimentul e rece,
el te îmbrac\
în c\ma[a de noapte, î]i pune [alul pe umeri [i
nemurirea în picioare.
Privirea î]i cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeur\
din care mânc\m pân\ ne devin buzele cotoare de Biblie.
Cu ochi de flamingo te vede, tu, ap\ râzând, cu gât
lung
Te vede te vede te vede [i te bea,
dar nu de tot, las\ un strop s\ i se scurg\ printre buze
în paharul pe care-l poart\ pe umeri
mai las\ un strop
copilul nu mai plânge când simte miros de mam\.
Glosar
Lijanc\ - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând
cu pecica(sob\) [i plita, care se înc\lze[te prin înc\lzirea
plitei.
Copiii vor fi crescu]i
probabil de rude
[i-a snopit din b\taie mama pân\ ce aceasta [i-a dat
ultima suflare.
Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mam\
love[te cu piciorul în scaun.
Arde, mam\, leag\nul cu care ne apropiam de oameni!
Servitoarele râd.
M\garul î[i mut\ crucea de pe spate [i o îngroap\ în
p\mânt.
M\garii nu mai sunt sfin]i.
S\tenii sunt îngrozi]i de b\rbatul care [i-a ucis cei cinci
copii.
Regina Mam\ î[i dore[ete o mam\. Prime[te o rochie
din catifea ro[ie. Regina mam\ mul]ume[te pentru
mam\.
Femeia a vrut s\ se sinucid\, dar s-a r\zgândit.
Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botni]ele miros
a saliv\ învechit\.
Frumoaso, cu pistruii copiilor t\i abandona]i în ploaie!
Frumoaso, cu reginele care fug din palate
ca s\ chiuie la por]ile scunde!
Frumoaso, cu mamele care-[i târâie sufletul
pe prispa copiilor patricizi!
Adoarme-m\ cu acela[i cântec de leag\n!
Despre sfânta
În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai.
Nu [tiam dac\ trebuie, mai întâi, s\-i [terg lui
n\molul din ochi sau ]ie lacrimile.
[i, pân\ la urm\, ]i-am [ters ]ie ochii, el e mânz [i tu
e[ti mam\.
E[ti una dintre acele mame care-[i fac copiii s\ dea
de poman\
dup\ ce le-ai dat mâncare mestecat\ cu gura ta, cu saliva ta
ca s\ nu se înece mâncând pâine.
E[ti una dintre acele mame
care atunci când moare propria ta mam\, bunica mea
tu plângi [i strigi „Copilul meu! Copilul meu!“
De ce plângi mam\ ? Copilul t\u are ani, iar mama
ta are lemnul de nuc ascuns in pod!
De ce plângi pentru mine, mam\, când mama ta moare?
În neamul meu e lege scris\
ca femeile s\ nu-[i plâng\ mamele atunci când plâng
copiii.
În neamul nostru e lege în piele
ca femeile s\ plâng\ în nisip,
lacrimile s\ se absoarb\ repede.
Câinii be]i de vâsc
Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie.
P\rin]ii mei au cântat despre vâsc.
O s\-i g\sesc mormântul dup\ crucile proaspete.
Câinele alb adulmec\ mâinile tat\lui nostru pe numele
ei.
P\rin]ii mei au adus în cas\ un vâsc.
E un dud imens în sus. E intui]ia celor rechema]i, în
sus.
În procesiunea vulpilor, cizmele r\mân în urm\.
P\rin]ii mei au mâncat din vâsc.
Sunt urme pentru câinii care duc spre cas\.
Mai sunt urme care duc spre cas\. Merg cozile înainte.
P\rin]ii a[eaz\ pe pragul meu un vâsc.
Dumnezeu a înghe]at lâng\ plop
când cel mai mic dintre noi s-a îmb\tat cu rachiu de
vâsc.
Iarna t\tarii au aruncat un ochi spre mare.
P\durea Letea. 31.12.2008