O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 6 c o m e n t a r i i c r i t i c e S CRIS| în r\stimpul ultimelor trei luni ale lui 2001, a[adar cu pu]in timp înainte ca Bourdieu s\ moar\, încercarea de autoportret din paginile Schi]ei pentru o autoanaliz\ seam\n\ cu un tablou neterminat: un fel de promi]\tor peisaj c\ruia autorul, nemaiapucînd s\-i trag\ tu[ele finale, nu a mai reu[it nici s\-i pun\ rama. Din aceast\ cauz\, impresia de [antier abandonat la jum\tatea lucrului e izbitoare. E ca [i cum sociologul francez, contrazicîndu-[i convingerile metodologice, s-a mul]umit cu forma zdren]uit\ a unei ciorne incomplete. A vrut s\-[i l\mureasc\ drumul în ochii tuturor, dar nu a reu[it s\ surprind\ decît potecile, firave ca ni[te fî[ii, pe care via]a i le-a pus înainte. {i cum e greu de crezut c\ Bourdieu n-a fost un autor pentru care coeren]a gîndurilor s\ reprezinte o întîietate, senza]ia de goblen sfî[iat pe care ]i-o las\ cartea n-o po]i pune decît pe seama iminen]ei sfîr[itului: luîndu-i-o înainte, moartea nu l-a mai l\sat s\-[i cizeleze frînturile autobiografice, spre a le suda în coloana inteligibil\ a unei c\r]i cu cap [i coad\. Am\nuntul acesta nu trebuie s\ ne descurajeze, întrucît profilul autorului ne face s\ închidem ochii asupra defectelor de structur\ ale c\r]ii. C\ci Bourdieu are o calitate pentru care merit\ tot respectul, [i asta în pofida epidemiei marxiste de care, neputîndu-se feri, s-a molipsit ca de o rîie subîn]eleas\ a epocii: calitatea de a se fi rupt de conformismul academic francez, întorcîndu-i spatele [i înconjurîndu-se cu pelicula izolatoare a unei viziuni sociologice. Spirit incomod, alergic la mode [i pe deasupra imun la ispita obedien]ei ideologice, Bourdieu a avut destul\ autonomie de gîndire pentru a merita s\ fie pre]uit postum. Schi]a autoanalitic\ de fa]\, cu toat\ aparen]a sa de amalgam silnic [i împr\[tiat, posed\ un principiu centripet de adunare a con]inutului ei: viziunea sociologic\ a autorului. Cu alte cuvinte, schemele pe care Bourdieu le aplicase asupra lui Flaubert în Regulile artei – cîmpul literar, originea social\ a scriitorului, habitusul etc. – încearc\ s\ le aplice de ast\ dat\ asupra lui însu[i. Rezultatul este e o insolit\ cercetare în cuprinsul c\reia vedem cum un sociolog se prive[te pe sine prin firida propriei teorii. Dar, paradoxul uimitor este c\ Bourdieu, luîndu-se pe sine drept obiect de studiu, devine f\r\ s\ vrea victima opticii sale, [i asta fiindc\ teoria ajunge s\ în\bu[e persoana pe care ar fi trebuit s-o explice. Cauza st\ în privilegierea schemelor în dauna obiectului asupra c\ruia ele se aplic\. Bourdieu e atît de preocupat de „cîmpuri“, de „spa]iul posibilelor“ (antipatiile [i simpatiile pe care un autor, nimerit într-un cîmp profesional, le resimte fa]\ de colegii s\i), de „habitus-“uri [i de „origini sociale“, încît uit\ s\ vorbeasc\ despre sine. În toat\ cartea nu întîlnim aproape nimic din lumea sa intim\, adic\ din acele tr\iri, r\sturn\ri, scîrbe sau revela]ii pe care via]a le na[te în sufletul celui care o tr\ie[te. Parc\ o chiuret\ nev\zut\ a înl\turat detaliile psihice din urzeala c\rora se încheag\ îndeob[te temperatura unei vie]i. În schimb, multe reflec]ii pe marginea sociologiei, a filozofiei [i a personalit\]ilor care au dominat scena culturii în deceniul al cincilea – deceniul cînd Bourdieu începe s\ se afirme. A[a se face c\, în ciuda inten]iei de a-[i face autoanaliza, Bourdieu izbute[te de fapt s\ fac\ analiza epocii în care s-a format. Un cititor care nu-i cunoa[te biografia nu va putea s\-[i fac\ o imagine despre cine a fost de fapt acest rebel al sociologiei franceze. C\ci ne mi[c\m într-o lume în care nu oamenii conteaz\, ci simbolurile pe care ei le reprezint\; nu identit\]ile lor biografice au însemn\tate, ci pozi]iile pe care le ocup\ într-o ierarhie cultural\. Pentru Bourdieu, un om e important doar în calitatea de punct de intersec]ie a unor tendin]e sociale. Ce simbolizeaz\ [i cît de larg\ e iradierea simbolului pe care îl poart\ în ochii altora, iat\ criteriul de definire a unui om. Din acest motiv, universul lui Bourdieu e populat cu embleme totemice, personalit\]i dominante [i ierarhii academice. Dac\ exist\ totu[i pun]i biografice care s\-l lege de contemporani, ele nu sunt reprezentate de amintiri proprii, ci de pozi]ia pe care, avînd-o în ierarhia social\, O efigie impersonal\ Pierre Bourdieu, SSchi]\ ppenttru oo aauttoaanaaliz\, trad. din francez\ de Bogdan Ghiu, prefa]\ de Laura Albulescu, Ed. Art, 2008, 144 pag. au folosit-o pentru a juca un rol. În ochii lui Bourdieu, cariera cultural\ se reduce la rela]ii de putere [i la intersec]ia unor cîmpuri de for]e. Implicit, valoarea unui gînditor depinde de locul pe care îl ocup\ în aceste cîmpuri, [i nu de pretinsele lui calit\]i. A[a gînde[te Bourdieu în Regulile artei, [i a[a gînde[te [i acum, în Schi]\ pentru o autoanaliz\. Nu încape îndoial\, Bourdieu e consecvent cu sine însu[i. Mai mult, are polite]ea de a-[i avertiza cititorul c\, dat\ fiind aversiunea pe care o nutre[te fa]\ de genul autobiografic, pe care îl consider\ mascarada vanitoas\ a celor care, sub cuvînt c\-[i descriu via]\, nu fac decît s\-[i ridice singuri un piedestal al orgoliilor vane, dat\ fiind a[adar repulsia fa]\ de autoidolatrie, lucrarea de fa]\ nu e o autobiografie. Nimic, a[adar, din puful de fleacuri pre]ioase pe care orice autor de memorii le a[terne la picioarele amorului propriu. Cum nu avem nici un motiv s\ nu-i d\m dreptate lui Bourdieu, nu ne r\mîne decît s\ vedem din ce e alc\tuit\ o carte care, nefiind autobiografic\, e totu[i autoreferen]ial\. R\spunsul e urm\torul: din oamenii care, silindu-l s\ li se opun\, l-au ajutat s\ se formeze; Spirit incomod, alergic la mode [i pe deasupra imun la ispita obedien]ei ideologice, Bourdieu a avut destul\ autonomie de gîndire pentru a merita s\ fie pre]uit postum. din împrejur\rile care, obligîndu-l s\ li se împotriveasc\, l-au ajutat s\ se defineasc\; din tot ce a însemnat presiune social\ în fa]a c\reia a trebuit s\ ia atitudine. {i astfel, întîlnirea cu Sartre, cu Raymond Aron sau Georges Canguilhem, cu Foucault sau cu Bachelard au însemn\tate numai prin gradul de tensiune pe care aceste personaje îl declan[eaz\ în sufletul lui. La fel, serviciul militar în Algeria [i studiile sociologice pe care le face în fosta colonie francez\ au un efect de[tept\tor: sunt experien]e dureroase [i deopotriv\ in]iatice, care îl trezesc din letargia doctrinar\ pe care filozofia i-o întip\rise în anii de studiu. {i, în fine, mediul academic francez, în]epenit în morga unor conven]ii etan[e, are darul de a-l stimula tocmai prin efortul pe care îl face ca s\ nu semene cu profesorii care, prin iner]ia lor, paraziteaz\ atmosfera facult\]ilor. Într-un cuvînt, ceea ce a atîrnat hot\rîtor în formarea lui Bourdieu nu au fost atît preferin]ele, cît aversiunile. De pild\, dac\ a ajuns s\ fac\ sociologie, nu a fost în virtutea unei atrac]ii pentru acest domeniu, cît mai degrab\ gra]ie unei respingeri: a fost împins spre sociologie de dispre]ul pe care îl avea fa]\ de filozofie. Bourdieu nu d\ doi bani pe eseistica filozofic\ – c\ci pe esei[ti îi prive[te ca pe ni[te „cîrpaci care tr\iesc ca ni[te semiplagiatori din munca altora (p. 46)“ –, cum nu pune pre] pe lumea universitar\ francez\, umplut\ cu figuran]i care „sunt perfect convin[i de faptul c\ sunt de neînlocuit“ (p. 36). A[ijderea, prive[te cu mefien]\ existen]ialismul francez, pe care îl consider\ o pasti[\ dup\ „exaltarea mistico-literar\ a gîndirii hölderliniano-heideggeriene“ (p. 56), [i nu-[i ascunde rezerva fa]\ de „prestigiile contraf\cute“ ale majorit\]ii numelor care domin\ scena cultural\. Mai mult, î[i exprim\ pre]uirea pentru sarcasticul Karl Kraus, în care vede un nimerit exemplu de reflec]ie critic\: „Simpatia mea pentru Karl Kraus se datoreaz\ faptului c\ acesta adaug\ ideii de intelectual, a[a cum a construit-o [i a impus-o Sartre, o virtute esen]ial\: reflexivitatea critic\; sunt foarte mul]i intelectualii care pun lumea sub semnul întreb\rii; exist\ îns\ foarte pu]ini intelectuali care pun lumea intelectual\ sub semnul întreb\rii.“ (p. 52) Bourdieu are îndr\zneala de a pune lumea intelectual\ sub semnul întreb\rii, suportînd consecin]ele. {i astfel, ajunge s\ resping\ prestigiul secular al filozofiei, preferînd zdren]ele de bastard ale mai recent înfiin]atei discipline a sociologiei. Nostim e c\ alegerea o face nu f\r\ o v\dit\ tres\rire de vanitate, tres\rire pe care, abil [i aproape stînjenit, o drapeaz\ în faldurile modestiei: „Mai exist\ îns\, în însu[i excesul angajamentului meu, un fel de voin]\ aproape sacrificial\ de a repudia m\re]iile în[el\toare ale filozofiei.“ (p. 69) {i iat\ cum Bourdieu cade în gre[eala pe care le-o repro[a adep]ilor autobiografiei: vanitatea, uria[a, ireductibila [i incomensurabila vanitate a intelectualilor umani[ti. „Traiectoria social\ [i [colar\ care m\ condusese c\tre sociologie m\ singulariza extrem de puternic.“ (p. 65) În fa]a unor asemenea m\t\nii narcistice, nu po]i s\ nu zîmbe[ti. În fine, dac\ nu ar fi ultimul capitol, un capitol în care Bourdieu face ceea ce trebuia s\ fac\ de la bun început – s\-[i povesteasc\ cronologic via]a începînd cu copil\ria – dac\ nu ar exista a[adar acel minim cadru biografic al primei perioade din via]a lui, ai crede c\ ai de-a face cu un teoretician incurabil c\ruia apetitul doctrinei i-a atrofiat sim]ul detaliilor concrete. A[a cum un chirurg nu se poate opera singur f\r\ riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-[i poate descrie sociologic via]a f\r\ pericolul de a se îneca în apa abstrac]iunilor sterpe. C\ci, v\zut\ cu ochiul impersonal al telescopului sociologic, via]a unui om seam\n\ cu traiectoria unui rece [i inert corp ceresc: tot ce i se întîmpl\ vine din afar\, singurele sale contribu]ii constînd în reac]iile pe care le are fa]\ de influen]a cîmpurilor în care a avut ghinionul s\ nimereasc\. Paradoxul lui Bourdieu este c\, vrînd s\ fie impersonal în ceea ce spune despre sine însu[i, ajunge s\-[i piard\ identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seam\n\ cu stihia evanescent\ a unui portret robot: tiparul conven]ional pe care un sociolog, s\pîndu-[i efigia teoretic\ în piatra posterit\]ii, o a[az\ în locul unei fiin]e vii, din carne [i oase.
Trecerea de la Marii scriitori dintre R\zboaie la Contemporanii de dup\ instaurarea comunismului e f\cut\. Ca [i în cazul [tiin]ei inefabile, sinteza epic\ respect\ doar în parte imperativul c\linescian. INTRE cei doi operatori necesari [i Dsuficien]i pentru C\linescu, cel dintâi nu mai necesit\ glose suplimentare. E evident c\, odat\ stilistica lecturii definit\ [i odat\ aluzia critic\ prezent\, inefabilul î[i g\se[te adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (M\car într-o versiune impur\, adic\ bine precizat\, asem\n\toare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merit\ urm\rite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate pân\ la a deveni acceptabile. Sau bunul sim] prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecua]ia romantismului.) Cum r\mâne îns\ cu sinteza epic\ ? Trebuie spus c\ aici s-au ar\tat deficitari cei mai mul]i dintre istoricii literaturii române. Manolescu însu[i i-o imput\ indirect, al\turi de alte culpe accesorii, lui Negoi]escu: „Când, pe apucate, în Analizele [i sintezele din 1976, sau în Istoria literaturii române din 1991 (doar un prim volum, consacrat literaturii dintre 1800 [i 1945), Negoi]escu leap\d\ haina criticului spre a o îmbr\ca pe aceea a istoricului literar, rezultatul este superficial [i neconcludent. F\r\ îndoial\, folosind în mod predilect uneltele criticului, istoricul e mereu subtil, cuceritor, original [i extravagant. El face un început de nou\ selec]ie, l\sând pe dinafar\ autori care se bucurau la C\linescu ori la al]i istorici literari de capitole substan]iale. Înc\ din proiectul de istorie literar\ contemporan\ publicat în Tribuna clujean\ spre finele deceniului 7, care a provocat scandal, se remarca acest spirit selectiv al viitorului op al lui Negoi]escu, de[i acesta se referea la alte perioade. Înv\]a]i s\ confunde istoria literar\ cu un dic]ionar de autori, mul]i critici buni au contestat atunci proiectul. Nu-i pun la socoteal\ pe cei inspira]i de ideologia comunist\. Scris\ în exil, Istoria a conservat principiul eliminatoriu de odinioar\. Este meritul ei principal.“ (pag. 920) Caren]a cu pricina, nenumit\, dar deductibil\, face ca simpla colec]ie de articole critice s\ nu conduc\ numaidecât la un principiu istoric. Negoi]escu î[i pune judec\]ile cap la cap, nu, a[a cum ar fi indicat, corp la corp. Episoadele nu comunic\ între ele decât accidental. Nara]iunea global\ r\mâne, deci, o virtualitate. Faptul indic\ altceva decât gre[eala tehnic\ de la nivelul lian]ilor. Anume imposibilitatea tactic\ a viziunii. Adu[i în timpuri mai recente, autori de felul lui Alecsandri î[i pierd cu totul dimensiunea istoric\. Devenit contemporanul nostru, poetul de la Mirce[ti nu-[i mai este, sie[i, contemporan. Minus elementul ideologic, fondul problemei e acela[i ca în cazul protocronismului, care n-a putut oferi, cu tot paseismul s\u halucinant, nici o istorie coerent\. S\ nu fim, totu[i, prea radicali. Ce e de salvat din aceast\ metod\ à rebours, Manolescu salveaz\. De altminteri, procedeul fiind c\linescian, nici nu l-ar fi putut ocoli. (Stau m\rturie, printre altele, capitolele, incluse în Istorie cu titluri modificate, din Poe]i romantici) Doar c\, din motivele strategice expuse, nici nu l-ar fi putut generaliza. Din prezent, Manolescu î[i ia numai libert\]ile, nu [i limit\rile. Scriitorii sunt, de obicei, citi]i Câteva fire epice (IV) în aerul vremii lor [i comenta]i în cel al vremii noastre. Inventarul compromisurilor Ninei Cassian reprezint\ o exemplar\ pagin\ de proz\. Liniile portretului sunt de fapt rânduri tipografice: „Poezia care a stârnit îndeosebi indignarea lui Traian {elmaru, autor al unui serial din Scânteia care a condus la interzicerea volumului [La scara 1/1, n. mea] este Tumefiere [i a fost interpretat\ ca o ironie la adresa exigen]elor noii ideologii (titlul însu[i al volumului pretinde, probabil tot ironic, c\ poezia Ninei Cassian reproduce realitatea la scara cea mai mare): «Pentru ca umilin]a jocului/ s\-mi fie l\sat\,/ m-am deplasat la fa]a locului;/ fa]a locului era umflat\». Autoarea îns\[i va remarca, în prefa]a unei antologii de mai târziu, din care toate poeziile anilor 1948 – 1956 lipsesc, c\ «stupefiantul comentariu» din ziarul oficial al P.C.R. i-a «schimonosit temporar cariera». Remarca are nevoie de câteva preciz\ri […] Articolul din Scânteia purta titlul amenin]\tor-exortativ S\ smulgem din noi în[ine pozi]iile de autoap\rare a capitalismului. Ov.S. Crohm\lniceanu le-a smuls pe ale sale nemaiocupându-se o vreme în cronici decât de lupta de clas\ din romane. Cariera poetei a devenit în schimb str\lucitoare. Intimidat\ de virulen]a atacului, Nina Cassian s-a conformat imediat [i pe deplin. S-a deplasat f\r\ întârziere la fa]a locului pe un [antier [i iat\ rezultatul: «Tovar\[i din [antierul Some[eni,/ V-am cunoscut ieri [i iat\,/ azi versurile vin singure s\ se a[eze-n brigad\,/ la rând, ca voi...» Suntem în acela[i an [i în aceea[i lun\ în care volumul de debut ie[ise pe pia]\: februarie 1948. Fa]a locului ar\ta cu totul altfel dup\ s\puneala din ziarul partidului.“ (pag. 940) Severitatea n-are nici legitimare, nici culoare politic\. Sursa ei st\, în primul rând, în adecvarea la datele istorice, iar în al doilea rând într-o afinitate tipologic\ care pledeaz\ pentru buna intui]ie sintetic\ (în spiritul sintagmei c\linesciene) a lui Manolescu. C\ci, cu câteva sute de pagini înainte, de[i cu mult mai pu]ini ani, unul dintre modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceea[i cheie câtu[i de pu]in atemporal\. Nu [tiu câ]i dintre c o m e n t a r i i c r i t i c e criticii literari români vor fi scris despre poezia lui Ion Barbu cu atâta deta[are interpretativ\. (Manierismul funciar al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. C\ lucrul n-a fost spus r\spicat pân\ ast\zi e uimitor, de vreme ce oricum decriptarea mesajelor cifrate din Joc secund respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieri[tii din Pleiada francez\!) Cu dovezi documentare, „increatul“ redevine, dintr-o abstrac]ie filozofic\, o aservit\ masc\ mortuar\ a lui Zelea Codreanu. Revela]ia e zguduitoare [i explic\ în bun\ m\sur\ filonul localist al poeticii barbiene. De dragul adev\rului estetic, Manolescu e tran[ant în sugestii: „Dac\ cele dou\ poezii tip\rite în Falanga legionar\, Tind\ [i 1940, poetul le-ar fi putut justifica mai apoi ca ocazionale, f\r\ valoare literar\, articolul intitulat Chesat, cu un arhaism turcesc (ca s\ vezi!), [i publicat cu pu]in înaintea rebeliunii în ziarul Bunavestire, reprezint\ un crez politic prea conving\tor ca s\-l trecem cu vederea. Un veac de istorie na]ional\ este pus sub semnul erorilor, mai întâi ale bonjuri[tilor de la 1848, apoi ale liberalismului [i masoneriei din vremea regelui Carol I. Poetul cerea negustore[te socoteal\ înainta[ilor.“ (pag. 691) Repet, nici într-un sens, nici în cel\lalt, bateria politic\ nu e alimentat\. Ea exist\ [i e în afar\ de dubiu. Ca vestigiu îns\, nu ca func]ionalitate. Simpatia verde a lui Ion Barbu [i concesia ro[ie a Ninei Cassian sunt laolalt\, în plin\ discu]ie estetic\, un factor de filia]ie istoric\. A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil izola]ionism textual. A[a, trecerea de la Marii scriitori dintre R\zboaie la Contemporanii de dup\ instaurarea comunismului e f\cut\. Ca [i în cazul [tiin]ei inefabile, sinteza epic\ respect\ doar în parte imperativul c\linescian. Interesant e c\ aceast\ mecanic\ istoric\ utilizat\ de Manolescu privilegiaz\, în lipsa unei memorii spontane, lectura pe s\rite. Fiindc\ nu întotdeauna înrudirea (]inând de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situa]ia de mai sus. Arbitrarul intertextual e suveran. Exemplele sunt frapante. M\ opresc asupra unuia emblematic. Mul]i amatori de poezie vor fi fost consterna]i de statutul valoric ambiguu pe care-l are aici Ion Mure[an. Despre el, Manolescu noteaz\, exact dar parcimonios: „Cartea lui de debut are o addenda în care autorul releg\ Izgonirea din poezie, crea]ia lui cea mai remarcabil\. Poemul este documentul liric extraordinar al neputin]ei de a scrie. Cineva sau ceva îl izgone[te pe Mure[an din poezie, care tr\ie[te, ca alt\dat\ Rimbaud, un sentiment de teribil\ inutilitate […] Izgonirea începe prin a invoca (f\r\ patetism, doar cu o voce sigur\, cu care se afirm\ adev\rurile simple) refuzul realit\]ii de a se l\sa exprimat\ în poezie. Întâiul vers e memorabil [i foarte în spiritul genera]iei ’80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin [i al]ii): «Nu am decât o singur\ prejudecat\: realitatea». Îns\ realitatea tace înc\p\]ânat\ [i în poem nu se aude decât «gâlgâitul de conduct\ spart\ al gurii». Prozaismul e declarat. Limba poeziei este c\inat\ ca neînstare s\ aga]e realul.“ (pag. 1329) Nu discut, cel pu]in s\pt\mâna aceasta, verdictul. Ce m\ intereseaz\ e c\ personajul conturat din preten]iunile lui Mure[an (ce pare s\ împrumute chipul [i asem\narea lui Andy Kaufman, protagonistul filmului Man on the Moon, în regia lui Milos Forman) are, undeva în Istorie, un corespondent veridic. E vorba despre Horia Stamatu (1912 – 1989), a c\rui caracterizare, departe de aceea f\cut\ de C\linescu, începe astfel: „El face gestul caracteristic de a întrerupe poemul de team\ s\ nu spun\ ceva: «Voi sfâr[i al treilea catren/ de team\ s\ nu spun ceva». Lucrul trebuie în]eles a[a: Poezia nu spune nimic, în sensul c\ se comunic\ doar pe ea îns\[i. De aici decurge num\rul mare de arte poetice, c\ci, în definitiv, poezia a devenit (la Stamatu [i la al]ii) o medita]ie asupra ei înse[i. E o sterilitate acceptat\ ca normal\, ca atitudine liric\. H. Stamatu e un elegiac [i Memnon e un sugestiv poem al triste]ii [i al solitudinii, într-o caden]\ monoton\, tocmai de aceea nimerit\.“ (pag. 766) Asocierea, implicit\ [i ea, e cât se poate de fertil\. Intertextul solu]ioneaz\, în Istorie, nevoia de tram\ narativ\. (va urma) Nicolae Manolescu, Isttoriaa ccrittic\ aa llitteraatturii române.. CCinci ssecole dde llitteraattur\, Editura Paralela 45, Pite[ti, 2008, 1528 pag. 7 România literar\ nr. 14 /10 aprilie 2009
Page 1 and 2: 14 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
Page 3 and 4: Otreime din elevi nu pun m`na pe ni
Page 5: e urm\torul: suntem pe drumul cel m
Page 9 and 10: ~nsemn\ri Nemul]umirea lui Vladimir
Page 11 and 12: Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[
Page 13 and 14: Putem întâlni pe pia]\ antologii
Page 15 and 16: I Un Hercule valah DEALISMUL, Erudi
Page 17 and 18: evolu]ionar\ nu era condus\ de o id
Page 19 and 20: Arta lui Odobescu: magia de a re`nv
Page 21 and 22: NA este s\ cuno[ti din istorie soar
Page 23 and 24: La Opera bucure[tean\ dup\ o premie
Page 25 and 26: Prima chestiune care se pune în ac
Page 27 and 28: care le face]i, ce vre]i s\ spune]i
Page 29 and 30: Cala Porcx Bernard du Boucheron a
Page 31 and 32: Leu]u lui Neli Î NTR-O NOAPTE, cî

O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?