O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


STIMULATE probabil [i de criza despre care ni se tot repet\ c\ ar fi [i o [ans\ (de care trebuie s\ recunoa[tem c\ nu am fi avut nevoie), creativitatea literar\ [i pofta cititului au recucerit un teren ce pîn\ mai ieri p\rea pierdut în fa]a ofensivei „mediocra]iei” ( mediatice [i intelectuale). Literatura, beletristica în sensul ei etimologic, le-a venit pe nea[teptate în ajutor celor descump\ni]i de criza valorilor pie]ei, a moralei [i a esteticii. Revela]ia a fost una public\, avînd dimensiuni „de mas\” atît la Tîrgul de Carte de la Leipzig cît [i la festivalul lit.cologne, la Köln. Dup\ ce ambele evenimente cvasi-simultane au luat sfîr[it, d\inuie în urma lor solid c\r]ile [i – mai pu]in consistente dar totu[i edificatoare – dezbaterile [i cronicile literare. Fericita întîmplare face ca tocmai în acest an cînd Germania celebreaz\ dou\ decenii de la C\derea Zidului Berlinului [i Europa tot atîta de la încetarea r\zboiului rece, cînd se mai împlinesc [i [ase decenii de la na[terea Republicii Federale, s\ fi ap\rut cîteva scrieri memorabile ale unor autori germani,unii dintre ei deja consacra]i, elibera]i de sub armura temelor politice, nesupu[i imperativelor aniversare ci doar rigorilor adev\ratei literaturi. Daniel Kehlmann, o vedet\ literar\, supranumit de presa francez\ „un fenomen” dup\ ce ultimul s\u roman Ruhm/Glorie a fost tradus aproape instantaneu [i dincolo de Rin, Wilhelm Genazino, laureatul rîvnitului premiu literar Büchner cu romanul intitulat Das Glück in Glücksfernen Zeiten/Fericirea în vremuri nefaste, Sibylle Lewitscharoff, scriitoarea bulgarogerman\ r\spl\tit\, în concuren]\ cu cei doi autori nominaliza]i [i ei, cu premiul Tîrgului de la Leipzig pentru romanul Apostoloff, culeg binemeritatele aplauze ale criticii nu în ultim\ instan]\ datorit\ revenirii lor la scriitura îngrijit\,estetizant\ chiar, elaborat\, la for]a imaginilor, la o reînnoit\ investigare a identit\]ii individuale, familiale [i colective, la scrutarea ironico-sarcastic\, de la în\l]imea fic]iunii literare, a spiritului vremii. Printr-o ironie a întîmpl\rii îns\ –în pofida generoasei publicit\]i [i a unei foarte chibzuite concert\ri a lans\rii sale pe pia]\ în func]ie de calendarul anivers\rilor, jurnalul lui Günter Grass din anul 1990 nu a avut parte de succesul scontat. Laureatul german al Nobelului pentru Literatur\ afirm\ explicit c\ nu este un pasionat diarist, c\ ]ine jurnal doar în împrejur\ri „ie[ite din comun”. Reunificarea Germaniei a fost o astfel de ocazie, dar modul ei de înf\ptuire nu l-a satisf\cut pe autorul Tobei de tinichea care a ]inut s\-[i exprime din nou nemul]umirea [i în fa]a publicului tocmai la Leipzig, ora[ul celebrelor „demonstra]ii de luni” care au dus la pr\bu[irea regimului comunist. La 30 ianuarie 1990 Grass revine acas\ dup\ un sejur în Portugalia (jurnalul se intituleaz\ Unterwegs von Deutschland nach Deutschland (Pe drum din România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 m e r i d i a n e 26 Turbo-capitalismul ultimilor ani, culminînd cu fiascoul financiar [i cu recesiunea economic\, despre care unii cred c\ s-ar fi datorat celei intelectuale, mobilizeaz\ spiritele [i pare a-i inspira [i pe scriitori. Coresponden]\ din Germania C\r]ile prim\verii [i ale crizei Germania spre Germania). Abia sosit în patrie este cople[it de informa]ii, asfixiat de detaliile pe care to]i vor s\ i le relateze, agasat c\ „nu mai exist\ nimic altceva decît reunificarea!”. Mai poate fi „ignorat\ vocea poporului” se întreab\ autorul [i d\ urm\torul r\spuns”: „M\car politicienii [...] ar trebui s\ [tie c\ o reunificare poate fi ob]inut\, dar c\ ea va trebui pl\tit\ cu neîncredere [i cu o scindare interioar\ de durat\”. La 1 ianuarie 1990 cînd germanii se îmbr\]i[au la Poarta Brandenburg de Revelion, Günter Grass se afla înc\ în Portugalia, planta un pom în gr\dina casei, culegea ciuperci în p\durea din Cascais [i î[i începea jurnalul desenînd o g\lbioar\, refuzînd s\-[i bat\ capul cu „marile evenimente politice ale sfîr[itului de an“, cu „sîngeroasa Revolu]ie din România [i cu la fel de sîngeroasa demonstra]ie de for]\ militar\ în Panama, ca [i cum inten]ia sistemului capitalist [i comunist ar fi fost aceea de a-[i mai ar\ta înc\ o dat\ adev\rata lor fa]\”. Balansul tragi-comic Turbo-capitalismul ultimilor ani, culminînd cu fiascoul financiar [i cu recesiunea economic\, despre care unii cred c\ s-ar fi datorat celei intelectuale, mobilizeaz\ spiritele [i pare a-i inspira [i pe scriitori. Un amuzant alfabet al crizei, amintind de flaubertianul dic]ionar al ideilor de-a gata public\ Hans-Magnus Enzensberger în suplimentul literar al revistei „Die Zeit“ editat cu prilejul Tîrgului de la Leipzig. Se poate astfel afla c\ cele mai anoste cuvinte con]in cele mai subversive în]elesuri. De pild\ „produs” este înso]it adesea de ajdectivul „inovativ”, rezultat al fanteziei unei anumite bran[e, „rating” înseamn\ evaluarea obliga]iunilor, exprimat\ în puncte care amintesc de ghidurile vinurilor [i de num\rul „tichiilor de buc\tar” din ghidurile gastronomice, „etatizarea” – un ideal comunist – este dintr-o dat\ cultivat\ de b\ncile aflate în dificultate, iar a[a zisul „sfat al în]elep]ilor” care emite verdicte [i prognoze nu ar fi altceva decît „o adunare de cititori în za]ul de pe fundul ce[tii de cafea, avînd în buzunar diplome recunoscute de stat.” Principiul hazului de necaz în fa]a neb\nuitelor dimensiuni [i a marilor necunoscute ale crizei este solu]ia pe care o adopt\ Bodo Kirchhoff. Laureat al mai multor premii literare, între care [i premiul criticii în 2001, cel mai ,”erotoman” [i „narcisist” autor german contemporan riposteaz\ crizei cu proasp\tul roman satiric Erinnerungen an meinem Porsche/Amintiri despre al meu Porsche. Implantat\ în prezentul imediat, avînd ca sistem de referin]\ realitatea Germaniei de azi, economizarea [i hipersexualizarea societ\]ii iar ca personaje cîteva din vedetele scenei politice,financiare,ale show-bizz-ului [i televiziunii, cartea lui Kirchhof se vrea [i o replic\ acid\ dat\ controversatului roman al Charlottei Roche Zone umede care a b\tut recorduri în materie de vînz\ri [i traduceri , fiind chiar ecranizat [i pus în scen\ la teatre din Germania în pofida absen]ei oric\rei valori literare. Neavînd franche]ea rabelaisian\ [i nici inflexiunile freudiene ale romanului Eu [i El al lui Alberto Moravia, dar amintind pe alocuri de suculen]a unor pasaje din Decameronul lui Boccaccio, romanul Amintiri despre al meu Porsche c\ruia [i foarte serioasele ziare germane i-au consacrat cronici, ar dispune de un mesaj cît se poate de limpede scrie „Frankfurter Allgemeine Zeitung“: „fantezia noastr\ nu cunoa[te limite nici în erotism, nici în economie“. Sub zodia melancoliei dar într-un perfect balans tragi-comic [i-a scris [i ultimul roman, Fericirea în vremuri nefericite, Wilhelm Genazino, laureat între altele al rîvnitului Premiu Büchner. Autorul î[i alege personajele din lumea „academic\”, „intelectual\”. Ele sunt sortite e[ecului, lentei alunec\ri într-o existen]\ mediocr\. Este [i soarta lui Gerhard Warlich, avînd în buzunar un doctorat în filozofie la Universitatea din Heidelberg, nevoit s\ lucreze la o cur\]\torie [i sp\l\torie, ca [ef de produc]ie. Iubita sa Traudl este [efa unei filiale a Sparkasse într-o mic\ localitate. Warlich, al c\rui suflet tînje[te dup\ o realitate pe m\sura „ propriei sale delicate]i [i ging\[ii” [i nu în „baza abonamentului la realitate”, este cuprins de ur\ [i dezgust fa]\ de munc\ [i consum, se pierde în reverii, între universul s\u mental [i lumea exterioar\ se casc\ o pr\pastie tot mai adînc\ pe m\sur\ ce fantasmagoriile [i obsesiile m\runte îi tulbur\ via]a [i dreapta judecat\. Descump\nit\ în fa]a acestei pr\bu[iri, iubitei sale nu-i r\mîne altceva de f\cut decît s\-l interneze pe bietul ei amant într-o clinic\ de psihiatrie. Acolo, unul din sfaturile pe care i le d\ medicul sun\ cvasi filozofic: „Important este ceea ce înc\ nu [tim, important este ce înseamn\ ac]iunile pe Daniel Kehlmann Günter Grass Hans Magnus Enzensberger
care le face]i, ce vre]i s\ spune]i cu ele”. Ca [i în romanele precedente [i în recenta sa carte Genazino opune melancolia – materialismului excesiv, mentalit\]ii consumiste a prezentului. „Literatura lui Genazino nu este conciliant\ dar nu este nici combativ\. Arta ei rezid\ în for]a paradoxului despre care nu [tim niciodat\ cît de departe poate fi împins de autor” – sun\ verdictul dat acestui roman într-una din cronicile favorabile care i-au fost consacrate în pres\. Confruntat cu e[ecul social, doar evaziunea din real este cea care-i ofer\ [i personajului acestui roman salvarea: „M\ simt cuprins de un fior de fericire. Precum se vede, mai pot, în ciuda a tot ceea ce mi s-a întîmplat, s\ mai decid cum pot tr\i în viitor”. Dintr-o perspectiv\ postum\ prive[te viitorul un alt scriitor [i publicist german, Willemsen, în ultima sa carte intitulat\ Der Knacks. Sugestiva vocabul\ este destul de vag traductibil\ – poate însemna, în func]ie de context, o traum\, o zgîrietur\, o lovitur\, poate trimite cu gîndul [i la un obiect spart dar reconstituit. Toate aceste nuan]e ale cuvîntului cu rezonan]e onomatopeice în german\ se reg\sesc în paginile c\r]ii lui Willemsen, una din vedetele festivalului lit.cologne. Autorul [i-a pierdut tat\l pe cînd era adolescent dar trauma nu se vindec\ nici cu trecerea anilor, fiind doar mai pu]in dureroas\. El abordeaz\ în paginile noii c\r]i, într-un stil pe alocuri manierist, superintelectual, formele minore, blînde ale e[ecului, fie acesta în dragoste, în via]a profesional\, urmele l\sate de grosol\nii, de impolite]uri, toate pricinuind în cele din urm\ victimei o „oboseal\”, o „epuizare, f\cînd-o s\ renun]e s\ mai lupte spre a se l\sa în voia soartei, a hazardului.“ Daniel Kehlmann sub presiunea gloriei Nici urm\ de hazard în romanul lui Daniel Kehlmann Ruhm/Gloria. Pîn\ [i lansarea acestuia a avut parte de un epilog juridic bine regizat. S\pt\mînalul „Der Spiegel“ a publicat înainte de termenul stabilit de editura Rohwolt cronica proaspetei c\r]i a „copilului minune al prozei germane” (Kehlmann a debutat literar la 20 de ani dar dorea s\ devin\ scriitor `nc\ de pe cînd avea 13 ). Litigiul a sporit num\rul vînz\rilor. Reac]iile criticilor la acest singular roman sunt împ\r]ite, majoritatea fiind îns\ favorabile. Kehlmann, care st\ sub presiunea succesului dup\ M\surarea lumii, a aplicat o excelent\ strategie: [i-a schimbat stilul [i temele r\mînînd îns\ pe mai departe un admirator declarat al lui Jorge Luis Borges. Romanul s\u în 9 povestiri are o structur\ labirintic\, recurge la procedeul binecunoscutului „mise en abîme”, pe care de altfel îl [i enun]\ explicit la finele c\r]ii. Fiecare povestire are un personaj principal care reapare în postur\ „secundar\” [i sporadic în cu totul alte împrejur\ri, în Sibylle Lewitscharoff alt\ povestire, îndeplinind rolul de liant între diversele fragmente narative care se rotesc într-un joc ame]itor de oglinzi în jurul unei figuri centrale: scriitorul Leo Richter, aflat în c\utarea de noi subiecte literare . Acela[i Leo Richter, stînd de vorb\ cu iubita sa în timpul unui zbor cu avionul, se mir\ de posibilitatea de a scrie un roman dup\ toate regulile genului dar f\r\ un personaj central! El reapare [i în ultima povestire [i define[te explicit mecanismul care confer\ coeren]\ celor nou\ episoade disparate ale c\r]ii: „Suntem mereu într-o poveste. (...) Nu se [tie niciodat\ unde se termin\ una [i unde începe cealalt\. În realitate, ele curg una într-alta. Doar în c\r]i pove[tile sunt strict desp\r]ite.” Richter are parte de o sosie imperfect\ – Miguel Auristos Blancos, „admirat de jum\tate de locuitorii planetei, u[or dispre]uit de cealalt\ jum\tate” pentru romanele sale. Auristos Blancos tr\ie[te la Rio de Janeiro, este bogat, nu are de ce se plînge. Într-un acces de melancolie se decide s\ se sinucid\. Citind ultimele scrisori primite de la admiratori ajunge [i la cea semnat\ de stare]a unei m\n\stiri care afirm\ c\-l cunoa[te. Blancos nu-[i aminte[te de ea. Cuvioasa maic\ îi pune [i cîteva întreb\ri la care el nu poate da nici un r\spuns: de ce este atîta suferin]\ în lume, atîta singur\tate, de ce sunt oamenii a[a departe de Dumnezeu [i de ce aceast\ lume este totu[i cea mai bun\ din toate lumile posibile. Cele patru pagini de r\mas bun pe care Blancos vrea s\ le lase posterit\]ii neag\ de fapt întreaga sa oper\, ele reprezint\ scuza clar formulat\ pentru vina autorului de a fi îndr\znit s\ cread\ c\ lumea ar fi supus\ unei ordini [i via]a ar putea fi bun\ [i frumoas\. Or, incapacitatea lui Blancos de a-[i trage, dup\ cum [i-a propus, un glonte în cap, nu este decît consecin]a logic\ a propriei sale convingeri „pozitive” [i implicit a neputin]ei de a-[i demonstra dispre]ul fa]\ de lume, luîndu-[i via]a. Din nou în ultima povestire a c\r]ii lui Kehlmann reapare numele lui Auristos Blancos: unul din membrii expedi]iei umanitare într-o ]ar\ african\ aflat\ în plin r\zboi civil, cite[te traducerea francez\ în edi]ie de buzunar a c\r]ii scriitorului brazilian intitulat\ „Arta de a fi tu însu]i”. În aceea[i echip\ se afl\ [i... Leo Richter. Daniel Kehlmann mizeaz\ îns\ [i pe caracterul ubicuu [i atopic al universului informa]ional. Unul din personajele c\r]ii este [eful unui departament de telecomunica]ii care duce o via]\ dubl\, iubindu-[i în egal\ m\sur\ vechea partener\, cu care are doi copii, [i proasp\t cucerita amant\, Luzia, o inginer\ chimist\ care-i va d\rui [i ea un copil. Eroul povestirii este obligat s\ recurg\ la minciuni, se mir\ cît de u[or î[i poate induce în eroare partenerii [i interlocutorii, punînd aceast\ incapacitate de a verifica fiabilitatea informa]iilor [i de a localiza în spa]iu emi]\torii, pe seama noilor medii. Din perspectiva tematicii identitare dar [i a problematiz\rii Wilhelm Genazino m e r i d i a n e func]iei de adev\r într-un univers virtual, cum este [i cel al fic]iunii literare, romanul lui Daniel Kehlmann trimite [i spre un recent best-seller al lui Richard David Precht, intitulat Cine sunt eu [i dac\ da, cî]i – o scurt\ incursiune în ontologie, pe gustul marelui public. Autorul a lansat la Leipzig cu mult succes [i proasp\ta sa teorie potrivit c\reia „Iubirea este un sentiment dezordonat”. Haotic [i destructiv ar fi îns\ în planul culturii nu un sentiment ci un mediu: internetul. Teza nu este nou\ dar ea cî[tig\ în virulen]\ în paginile c\r]ii lui Andrew Keer intitulat\ Vremea imposturii proasp\t tradus\ în german\. În mod cu totul nea[teptat deform\rile pe care folosin]a abuziv\ [i nechibzuit\ a acestui mediu le produce asupra firii omene[ti se afl\ ilustrate literar tocmai într-una din povestirile cuprinse în romanul lui Daniel Kehlmann unde este reprodus într-un monolog antologic, discursul inept [i debil al unui angajat la o firm\ de telecomunica]ii, autist, dezumanizat, incapabil s\ articuleze coerent, recurgînd constant la abrevieri tehnice [i anglicisme. Premiul C\r]ii la Leipzig Pu]in Eichendorff, ni]el Robert Walser [i Peter Handke, o u[oar\ insolen]\ dezabuzat\,o mare voluptate a formul\rii, extrem de mult\ curtoazie [i precizie, o înclina]ie spre absurd dar mai presus de toate o inteligen]\ cosmopolit\ care face fa]\ tuturor situa]iilor [i care nu se las\ deturnat\ de la convingerea c\ în aceast\ via]\ exist\ atîta frumuse]e – sunt termenii aproape superlativi cu care romanul Apostoloff al Sibyllei Lewitscharoff, este întîmpinat de cronicarul cotidianului „Suddeutsche Zeitung“. Ziarul münchenez nu este decît o voce în corul de elogii cu care critica literar\ a primit acest roman, pentru care autoarea a fost r\spl\tit\ cu Premiul C\r]ii la Leipzig. Cele 247 de pagini cuprind încîlcita [i rocambolesca poveste a unei c\l\torii ini]iatice, par]ial conform\ traseului eternei reîntoarceri, dac\ împrejur\rile nu ar friza pe alocuri absurdul [i burlescul. Unul din membrii „ajun[i” ai coloniei bulg\re[ti din Stuttgart are ideea de a readuce în p\m`ntul natal r\m\[i]ele cona]ionalilor s\i r\posa]i în ]ar\ str\in\. Un convoi de limuzine negre porne[te la drum. Într-un automobil, pe scaunul din spate, st\ o doamn\ de o vîrst\ mijlocie, sem\nînd izbitor, gra]ie descrierii, cu autoarea romanului. Sibylle Lewitscharoff s-a n\scut în Germania în 1954, a studiat filozofia [i istoria religiilor, a debutat tîrziu, are la activ cîteva romane [i în palmares Premiul Literar Ingeborg Bachmann. Apostoloff este un roman de familie, o r\fuial\ postum\ cu tat\l (un medic ginecolog bulgar,care s-a sinucis pe cînd autoarea era copil), cu mama, fiin]\ coleric\, fum\toare înr\it\,o reveren]\ f\cut\ bunicii materne, o analiz\ a pitore[tii colonii bulg\re[ti din Stuttgart. C\l\toria din metropola [vab\ pe ]\rmul bulgar al M\rii Negre este relatat\ de aceast\ doamn\ care, de[i st\ pe scaunul din spatele [oferului, are mîna pe volanul povestirii. Incursiuni în trecut, portrete de familie, întîmpl\ri tragi-comice, reflec]ii suave sau mali]ioase, descrieri deloc m\gulitoare ale peisajului [i societ\]ii Bulgariei de azi, se afl\ într-un diafan balans între trecut [i prezent. Dar calitatea suprem\ a romanului Sibyllei Lewitscharoff pare a fi de natur\ stilistic\. Astfel, exigentul „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ nota: „Pentru a exprima diversele st\ri ale lumii [i materiei, ale spiritului, Sibylle Lewitscharoff a inventat un limbaj particular, care prin frumuse]ea [i for]a sa expresiv\ atinge limitele a tot ceea ce se poate exprima mai sugestiv [i frumos în limba german\”. Pare a exista la ora actual\ în Germania [i o receptivitate special\, o sensibilitate mai pu]in obi[nuit\, fa]\ de autorii estului european. Constatarea r\mîne valabil\ atît în privin]a decern\rii Premiilor Na]ionale Germane care le revin în acest an scriitorilor est-germani Monika Maron, Uwe Tellkamp [i Erich Loest cît [i, cu totul îmbucur\tor, în cazul Premiului ora[ului Münster pentru Poezie European\, decernat la finele lunii martie scriitorului Caius Dobrescu [i traduc\torului Gerhard Csejka. Înalta distinc]ie, dotat\ cu 15.500 de euro, le-a mai revenit în trecutul nu foarte îndep\rtat regreta]ilor Oskar Pastior [i Gellu Naum. Rodica BINDER 27 România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
Page 1 and 2: 14 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
Page 3 and 4: Otreime din elevi nu pun m`na pe ni
Page 5 and 6: e urm\torul: suntem pe drumul cel m
Page 7 and 8: Trecerea de la Marii scriitori dint
Page 9 and 10: ~nsemn\ri Nemul]umirea lui Vladimir
Page 11 and 12: Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[
Page 13 and 14: Putem întâlni pe pia]\ antologii
Page 15 and 16: I Un Hercule valah DEALISMUL, Erudi
Page 17 and 18: evolu]ionar\ nu era condus\ de o id
Page 19 and 20: Arta lui Odobescu: magia de a re`nv
Page 21 and 22: NA este s\ cuno[ti din istorie soar
Page 23 and 24: La Opera bucure[tean\ dup\ o premie
Page 25: Prima chestiune care se pune în ac
Page 29 and 30: Cala Porcx Bernard du Boucheron a
Page 31 and 32: Leu]u lui Neli Î NTR-O NOAPTE, cî

O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?