O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

La Opera bucure[tean\ dup\ o premier\ absolut\ ce a
reunit dou\ titluri române[ti de valoare cu totul
discutabil\, recenta montare a capodoperei lui Ceaikovski
„Evghenii Oneghin“ s-a dovedit a fi o realizare valabil\.
EVENIMENTELE stagiunii muzicale sunt
diverse, au dominante pe care nu po]i s\ nu
le observi, multe dintre acestea se ridic\ la
nivelul unei remarcabile circula]ii europene
a valorilor. Marcheaz\ cu sens benefic activitatea
cotidian\ a unor importante institu]ii de cultur\
muzical\ bucure[tean\ [i na]ional\; sunt institu]ii
care, totu[i, programeaz\ anevoie valorile tradi]ionale
sau pe cele mai noi ale repertoriului autohton.
O excep]ie o reprezint\ Forma]iile Muzicale Radio,
domeniu în care în actualul sezon muzical se programeaz\
aproximativ treizeci de titluri din repertoriul românesc;
alegerea acestora, criteriile selec]iei, constituie o alt\
problem\.
Se afl\ în desf\[urare, în Studioul de Concerte din
str. Berthelot, proiectul “Haendel – Haydn“, prilejuit de
împlinirea a dou\ secole [i jum\tate, respectiv dou\ sute
de ani, de la intrarea în eternitate a celor dou\ mari spirite
care au luminat lumea muzicii în secolul al XVIII-lea,
în Europa; zilele trecute Cvartetul „Voces“ a sus]inut
dou\ programe dedicate în întregime marelui clasic
vienez, creatorul genului cvartetului clasic; un proiect
similar vizeaz\ aniversarea a dou\ sute de ani de la
na[terea acestui astru al constela]iei romantice care a
fost Felix Mendelssohn Bartholdy; tot în aceste zile –
cu concursul lui Ladislau Horvath în calitate de violonist
solist [i dirijor – Orchestra de Camer\ Radio, Corul
Academic Radio condus de Dan Mihai Goia, au sus]inut
un întreg program dedicat crea]iei marelui romantic.
La Opera bucure[tean\ dup\ o premier\ absolut\ ce
a reunit dou\ titluri române[ti de valoare cu totul discutabil\,
recenta montare a capodoperei lui Ceaikovski „Evghenii
Oneghin“ s-a dovedit a fi o realizare valabil\. Atât în
plan regizoral-scenic, cât [i muzical. S-a dorit [i s-a
reu[it a marca în mod cu totul onorabil împlinirea a 130
de ani de la premiera absolut\ care a avut loc la Moskova
în urm\ cu 130 de ani. La noi, autorul spectacolului a
fost Ion Caramitru – de aceast\ dat\ în calitate de regizor,
secondat îndeaproape de dirijorul Iurie Florea; lucrul
cu echipa soli[tilor, în mare parte tineri, a avut coeren]\.
M\ refer la aceast\ foarte promi]\toare speran]\ a liricii
vocale care este tenorul Teodor Ilinc\i, la farmecul
personal, la experien]a scenic\ pe care o probeaz\
mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatic\
sus]inut\ de soprana Crina Zancu în rolul atât de complex,
în plan psihologic, al Tatianei. Apari]ie scenic\ dezinvolt\
în rolul titular, baritonul Iordache Basalic nu a reu[it,
deocamdat\, s\ asimileze specificul de vocalitate al
partiturii, una dintre cele mai complexe pagini ale
literaturii romantice a [colii ruse de oper\ a secolului al
XIX-lea. Este un rol în care, ne aducem aminte, cu
decenii în urm\ a evoluat magistral – prioritar în plan
actoricesc – baritonul Mihail Arn\utu; ...iar în rolul
tân\rului poet Lenski, tenorul Valentin Teodorian.
De aceast\ dat\ cele dou\ roluri mari, Tatiana [i
Oneghin a[teapt\ a fi împlinite. Cred c\ nu exagerez
atunci când consider c\ într-unul dintre rolurile secundare
mezzosoprana Ecaterina }u]u s-a dovedit a avea o
realizare de mare autenticitate în planul evolu]iei vocale.
Merit\, indiscutabil, distinc]ia suprem\ pentru sus]inerea
unui rol episodic!
O dat\ în plus, în rolul Gremin, basul Pompeiu
H\r\[teanu probeaz\ o imens\ experien]\ scenic\, o
impresionant\ [tiin]\ a cântului. Este o direc]ie pe
care se men]ine în continuare tenorul Florin Diaconescu,
un artist a c\rui inteligen]\ scenic\ [i vocal\, r\mân
exemplare.
Merit\, pe de alt\ parte, a fi împlinit\ consisten]a
aparatului orchestral, un aspect c\ruia Ceaikovski i-a
conferit valoarea de sus]inere a unui discurs de natur\
simfonic\. ~n acest spa]iu dirijorul Iurie Florea ac]ioneaz\
cu deplin temei.
Regizorul Ion Caramitru a f\cut o bun\ echip\ cu
scenografa Maria Miu, cu Viorica Petrovici, autoarea
costumelor, cu Chris Jaeger, autorul eclerajului
scenic. Concep]ia regizoral\ nu este nici clasic\ [i nici
modern\; ...sau mai bine zis este [i clasic\ [i modern\.
Voi observa c\ atât Ceaikovski cât [i Pu[kin, autorul
romanului omonim în versuri, nu au fost tr\da]i, nu au
fost sacrifica]i de dragul unei viziuni [ocant înnoitoare.
{i totu[i, mi[carea scenic\ a corului r\mâne nerezolvat\;
r\mâne static\. Corul r\mâne un personaj amorf, bine
Evenimentele actuale
ale stagiunii muzicale...
condus muzical de maestrul Stelian Olariu.
Cu dou\ secole în urm\, dezam\git de rela]ia cu so]ia
sa, Pu[kin imagina în personajul Tatianei prototipul
ideal al femeii ruse; iar ulterior, peste dou\ genera]ii,
Ceaikovski însu[i se îndr\gostea de eroina sa.
{i totu[i, ast\zi, nu po]i s\ nu te întrebi: dintre cei
din genera]ia tân\r\, oare câ]i mai pot în]elege zbuciumul
sufletesc al Tatianei obligat\ a alege între iubirea p\tima[\
[i datorie, iar aceasta în favoarea unei demnit\]i a onoarei,
a onoarei deloc condi]ionat\ conjunctural în contextul
social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care
Caramitru plaseaz\ avatarurile dramei într-o viziune de
înclina]ie oniric\ deloc [arjat\, viziune care face posibil
ca, în plin\ var\, fulgii de nea, semne ale uit\rii, s\
ascund\ treptat asperit\]ile dramei în perspectiva dep\rtat\
a timpului. Eventual a timpului nostru.
Alte momente? Alte evenimente ale stagiunii?
La Ateneu, în Sala Mic\, l-am reîntâlnit pe tân\rul
pianist R\zvan Costin Filipoiu, angajat în responsabilit\]i
teribile vis-à-vis de un program covâr[itor, lucr\ri semnate
de Bach, Beethoven, Brahms [i Bartok. Studiaz\ de mai
bine de un deceniu în [coli înalte din partea de Vest a
continentului european. A dobândit o bun\ educa]ie
muzical\. Urmeaz\ a împlini datele unei comunic\ri
în baza c\reia zborul imagina]iei s\ anime cu sporit\
fervoare evenimentele discursului muzical.
Marile evenimente ale începutului de aprilie, aici la
Ateneu, sub cupola cea mare, au fost sus]inute de arti[ti
de prim\ linie ai vie]ii muzicale franceze. Sunt muzicieni
invita]i prin str\dania Institutului Francez, institu]ie
de cultur\ ce probeaz\ – iat\! – nu de azi, nu de ieri,
un admirabil dinamism în etalarea valorilor autentice
ce anim\ spa]iul actual al Hexagonului. Am în vedere
recitalul Mozart, trei sonate [i Fantezia în do minor,
recital sus]inut de pianista Anne Queffélec, o muzician\
ce apar]ine tradi]iei celei mari a culturii franceze a
instrumentului s\u; coeren]\ [i claritate, elegan]\ [i
farmec, transparen]e deloc sticloase ale sunetului,
reprezint\ împreun\ datele unui stil tipic francez, nu
neap\rat romantic dar sensibil, privind abordarea crea]iei
mozartiene. La cererea insistent\ a publicului, ne-a d\ruit
o bijuterie din marele tezaur al sonatelor lui Domenico
Scarlatti; ne-a amintit c\ maestrul absolut, marele patriarh
al pianisticii franceze actuale, r\mâne în continuare Aldo
a r t e
Ciccolini, cel care, cu decenii în urm\, a cântat
aceast\ sonat\ în acela[i loc, sub cupola Ateneului!
Publicul bucure[tean? Alipsit aproape cu des\vâr[ire!
Din p\cate nu [tie s\ aprecieze marile valori ale genului
cameral. ~n mod regretabil publicul obi[nuit al Filarmonicii
nu a fost prezent la acest recital. L-am reîntâlnit
câteva zile mai târziu în compania orchestrei Filarmonicii,
a dirijorului Alain Pâris, un vechi prieten al vie]ii noastre
de concert, muzicianul care de mai bine de dou\zeci
de ani iscode[te [i g\se[te pentru noi valori dintre cele
mai interesante, mai captivante, ale repertoriului simfonic
francez, multe prezentate publicului nostru în prim\
audi]ie. A[a s-a întâmplat [i de aceast\ dat\. A propus
audi]iei noastre crea]ii ale repertoriului francez de
secol XX.
~n afara marelui, a celebrului poem simfonic-coregrafic
„Valsul“ de Maurice Ravel, cele dou\ lucr\ri inedite ale
programului au apar]inut unor creatori ce se orienteaz\
în sensul unei viziuni relativ actuale, postimpresioniste,
asupra simfonismului. Cele „Cinci piese pentru orchestr\“
de Philippe Hersant [i „Noaptea înstelat\“, lucrare
semnat\ de nonagenarul Henry Dutilleux, pun în valoare
în mod str\lucit, nu neap\rat original, posibilit\]ile
actuale ale aparatului orchestral. Este un aspect c\ruia
colectivul simfonic al Filarmonicii i-a facut fa]\, de
aceast\ dat\, în mod exemplar. A[tept\m cu interes ca
urmatoarele programe ale minunatului muzician
Alain Pâris s\ includ\ lucr\ri semnate, spre exemplu,
de Pierre Boulez, artistul octogenar, creator [i performer
de special\ originalitate al întregii culturi franceze
a timpului nostru.
~n alt\ ordine de idei voi aminti faptul c\ recent au
fost conferite distinc]iile anuale al Uniunii Compozitorilor
[i Muzicologilor; distinc]ia suprem\ ce onoreaz\ întreaga
activitate artistic\ a fost conferit\ maestrului Horia
Moculescu, un profesionist inspirat, un pianist [i un
compozitor care [i-a respectat publicul respectându-se
pe sine însu[i; iar aceasta în genul cântecului de larg\
adresare.
Am, cred, suficiente temeiuri s\ consider c\ via]a
muzical\ bucure[tean\ dispune de atributul unei
diversit\]i c\reia cu greu îi po]i face fa]\.
Dumitru AVAKIAN
23
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009