O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

NA este s\ cuno[ti din istorie soarta tragic\
a ]inutului românesc dintre Nistru [i Prut,
trecut de at`tea ori de sub o st\p`nire sub
alta (1812, 1918, 1940, 1941, 1944), [i
cu totul altceva s\ percepi aceste transla]ii
din perspectiva oamenilor care le-au tr\it
[i a c\ror existen]\ a fost r\v\[it\ de ele. O
bun\ c\l\uz\ pentru dob`ndirea acestei
imagini ne ofer\ cartea lui Boris Buzil\, De-a v-a]i
ascuns^. Un destin basarabean (Curtea Veche, Bucure[ti,
2009). Copilul n\scut `n 1929 `n satul S\li[te din
vecin\tatea Orheiului va sesiza de timpuriu atmosfera
special\ a locului: „Dincolo de hotarul pe care mul]i
`l considerau a fi nu numai al României, ci [i al Europei
civilizate, `ncepea spre Est, misterios [i amenin]\tor,
necunoscutul.“ Circul\ insistent zvonuri despre faptele
de cruzime ale bol[evicilor, unii fugari trec Nistrul [i
`[i caut\ de lucru prin gospod\riile localnicilor. Dar
pecetea secolului de ocupa]ie ]arist\ (1812-1918) se
mai p\streaz\ `nc\ sub diferite forme. Nepotul `i
spune m\tu[ii „tiotea“, formula de reveren]\ este cea
ruseasc\ (Anastasie Mironovici, Constantin Alexandrovici),
adul]ii vorbesc `ntre ei ruse[te c`nd nu vor s\ fie `n]ele[i
de copii. Nume sau diminutive ca Tamara, Tatiana,
Aniuta, Nata[a s`nt utilizate frecvent. „Uneori m-a b\tut
g`ndul – m\rturise[te autorul – s\ scap de prenumele
meu de cneaz [i de ]ar rus, s\ m\ despov\rez de el... M\
incomoda excesiva lui transparen]\ [i...xenofonie“.
La 28 iunie 1940, `n urma ultimatumului sovietic,
Basarabia este smuls\ din trupul României. Detalii de
tot felul, unele amare, altele hazlii, contureaz\ atmosfera
momentului. Preotul satului, care p`n\ atunci `i pomenise
`n slujbe pe episcopul de la Chi[in\u [i pe regele
Carol al II-lea, „nu [tia ce vl\dic\ trebuie pomenit acum
[i se `ntreba dac\ este sau nu cazul s\-l pomeneasc\
pe Stalin“. Intrarea `n Orhei a trupelor sovietice n-are
nimic triumfal sau solemn; solda]ii „ar\tau ca ni[te fiin]e
epuizate [i indiferente, fe]e placide, inexpresive“, iar
un pop\ salut\ Armata Ro[ie dintr-o [aret\ tras\ de
un cal orb. M\tu[a memorialistului, din teama de a
nu-[i pierde postul de `nv\]\toare (se tr\gea din neam
de preo]i), `[i `ngroap\ mama f\r\ slujb\ religioas\. Doi
ofi]eri NKVD („Komisariatul Norodnik pentru Trebile
Din\untru“), afi[`nd maniere civilizate, vin s\-i caute
pe fugarii de mai an: „De noi nu scap\ nimeni, de
fugit pot s\ fug\, dar de sc\pat – niet!“ {colarii, la
reluarea cursurilor primesc noile manuale. „Toate
erau cartonate [i emanau miros gre]os de clei de t`mpl\rie,
f\cut din ciolane de cal mort.“ Alfabetul latin este `nlocuit
cu cel chirilic, iar transcrierea tale quale a rostirii
„norodului“ `l substituie pe „bine“ cu „ghini“, pe „vin“
cu „jin“, pe „cine“ cu „[ini“... O carte de c`ntece, tip\rit\
dincolo de Nistru, „`ncepea cu Interna]ionalul (!) t\lm\cit
`n «moldovene[te»: «Scula] voi roghi fl\m`nzi din lumi/
Scula], la munc\ os`ndi]!/ Ni [erbi mintea `n[iudat`/
Di lupti mari s`ntem g\ti]!»“ Simultan cu puterea sovietic\
`[i fac apari]ia [i cozile. „Nimic nu se ob]inea f\r\ coad\!
Chiar [i odicolonul rusesc cu parfumul s\u «nepereche»,
care `mpreun\ cu duhoarea de benzin\ ars\, de
proast\ calitate, [i cu cea de mahorc\ alc\tuiau odoarea
inconfundabil\ a noului regim.“ Unii cet\]eni s`nt
expulza]i din ora[e [i-[i caut\ ad\post la ]ar\. Printre
ei, un anume Fiodor Egor`ci, rusofil notoriu, „f\cuse
parte din anturajul b\tr`nilor v\ic\re]i [i nostalgici, care
suspinau dup\ `mp\r\]ia ruseasc\ [i `ncepuser\ s\ se
iluzioneze cu g`ndul c\ bol[evicii nu erau chiar a[a de
fioro[i precum li se dusese vestea.“ Trezirea la realitate
e crunt\: „I-am a[teptat, tic\lo[ii! Ia ih jdal, merzas]`!
[...] {i care mi-a fost r\splata?! M-au dat afar\ din ora[.
M-au pus pe drumuri la b\tr`ne]e.“
La 22 iunie 1941 izbucne[te r\zboiul, marcat din
primele zile de evenimente `nsp\im`nt\toare. ~n pragul
retragerii, ru[ii incendiaz\ Orheiul, iar ulterior evreii
care nu apucaser\ s\ fug\ s`nt sco[i din ora[ – de nem]i,
de români? – [i secera]i cu mitraliera. O ploaie toren]ial\
umfl\ apele unui p`r`u [i urne[te din loc cadavrele.
„Trupurile `mpu[ca]ilor erau goale. Nu-]i puteai da
seama dac\ fuseser\ despuiate de `mbr\c\minte `nainte
l e c t u r i
U Un destin basarabean
de a fi `nceput potopul, sau apa le smulsese hainele `n
timp ce le rostogolea la vale.“ Atrocit\]i asem\n\toare
se vor produce chiar sub ochii memorialistului: „Fo[tii
dughenari, micii comercian]i evrei de la noi din sat au
fost aduna]i [i ei de jandarmi, `ndat\ ce frontul s-a
mai `ndep\rtat spre R\s\rit, du[i `n «p\durea codrului»
[i `mpu[ca]i.“ Victimele n-au fost `ngropate, ci l\sate
prad\ c`inilor h\mesi]i [i profanatorilor de cadavre. „M\
`ntreb [i nu m\ `ncumet s\ r\spund cu «da» dac\ m\car
pe unii dintre cons\tenii mei, care i-au despuiat de haine
pe `mpu[ca]ii din p\dure, `i va fi mustrat con[tiin]a.“
Revenirea Basarabiei sub administra]ie româneasc\
`i permite m\tu[ii autorului („nu-i voi mai spune de-acum
`ncolo tiotea!“) s\-i fac\ maic\-sei, la un an dup\ deces,
cuvenita slujb\ funerar\. Memorialistul devine elev
al liceului din Orhei, unde colegii se grupeaz\ `n dou\
tagme opuse: „Cei ce se refugiaser\ «`n regat», cu p\rin]ii,
la venirea ru[ilor, formau ga[ca nobil\. A doua era a
celor care r\m\seser\ sub ocupa]ie“, st`rnind astfel
semne de `ntrebare [i hr\nind suspiciuni. Pentru aceea[i
„vin\“, unii func]ionari publici s`nt sanc]iona]i sau
retrograda]i. „«Tribunalele» de depistare a «antiromânismului»
au fost privite de basarabenii care au trecut prin fa]a lor
ca o dureroas\ frustrare [i ca o nemeritat\ ofens\.“ ~n
prim\vara lui 1944, apropierea frontului [i teama de a
nu c\dea din nou sub ocupa]ie determin\ plecarea familiei
`n refugiu. „Ne-am pomenit «refugia]i», cuv`nt care
s-a ]inut scai de noi mult\ vreme, «lucr`nd» asupra
destinului nostru, la `nceput `n bine, mai t`rziu
aproape numai `n r\u.“ Dup\ armisti]iul de la 23 august,
basarabenii ce-[i p\r\siser\ „ba[tina“ trec prin `ncerc\ri
grele. „Exact la dou\ luni dup\ ce ne-am tot `ntrebat
«pe ce baz\» puteau s\ pun\ ru[ii laba pe noi, a `nceput
marea h\r]uial\. C\reia avea s\-i urmeze marea v`n\toare
de «repatriabili»“. Numai omenia [efului de post din
comuna de pe Valea Sebe[ului unde se refugiase familia
memorialistului o fere[te s\ ia drumul `ntoarcerii;
c\ci aceasta i-ar fi fost soarta dac\ omul providen]ial
„nu ne-ar fi trimis vorb\ s\ disp\rem din sat, ca s\ poat\
raporta c\ ne-a pierdut urma“. Dar spaima c\ ar putea
fi chema]i la vreo „comisie de repatriere“ va mai d\inui
aproape un deceniu.
Boris Buzil\ `[i va continua studiile liceale la
Alba Iulia, iar apoi va urma cursurile Facult\]ii de
Filologie din Bucure[ti (sec]ia Limba [i literatura rus\),
absolvite `n 1953. Ironia soartei `l va readuce pentru o
vreme, simbolic vorbind, `n imperiul din care fugise:
ca „rusist“ cu diplom\, va fi repartizat la Serviciul
„Cartea Sovietic\“ al Bibliotecii Academiei, alimentat\
generos, `n anii aceia, cu totalitatea tip\riturilor din
marea ]ar\ vecin\ [i prieten\. „Trebuia s\ fii nebun s\
crezi c\ puteau s\ existe cititori care s\ vin\ la Biblioteca
Academiei Române s\ consulte o carte despre cre[terea
renilor `n tundr\, sau a c`inilor de trac]iune (de sanie)
dincolo de Cercul Polar, sau s\ se intereseze de colec]ia
ziarului K`z`l K`rg`stan. Primeam cu sutele [i cu miile
asemenea c\r]i [i asemenea ziare exotice.“ Volumul
de amintiri se `ntrege[te cu dou\ Addenda. Prima dintre
ele, Sub cinci redactori-[efi la „România liber\“, o
contribu]ie notabil\ la istoria presei române[ti dintr-un
r\stimp de patru decenii, pune `n relief darul de portretist
al autorului, viziunea sa echilibrat\ [i conving\toare,
dozarea judicioas\ a umbrelor [i luminilor. Cea de-a
doua, Nomenclaturistul din familia mea, ne readuce
la tema esen]ial\ a c\r]ii, cea a „destinului basarabean“.
O veri[oar\ a autorului, r\mas\ `n U.R.S.S., se c\s\torise
cu un `nalt func]ionar al aparatului de stat sovietic.
Personajul manifest\ o bun\ `n]elegere a situa]iei
basarabenilor [i chiar compasiune fa]\ de ei: „ – Cu
oamenii \[tia se `nt`mpl\ ca [i cu nem]ii. Unii sunt `n
«democrat\», al]ii dincolo, `n «federal\». Dramele
r\zboiului!“ Ce func]ie avusese enigmaticul Vasili
Ivanovici memorialistul va afla abia dup\ decesul lui,
din necrologul publicat `n Izvestia: fusese general-maior
de justi]ie [i pre[edintele Colegiului Militar al Tribunalului
Suprem al U.R.S.S. „Valurile capricioase [i imprevizibile
ale timpului“ `l aduseser\ pe basarabeanul refugiat `n
rela]ii de rudenie cu [eful supremei instan]e represive
a statului din care evadase!
{tefan CAZIMIR
Festivalul „Nichita St\nescu“
Aflat la a XXI-a edi]ie, Festivalul Interna]ional
de Poezie „Nichita St\nescu“ de la Ploie[ti [i-a
desemnat, pe 31 martie, laurea]ii. Juriul condus de
Eugen Simion i-a acordat Ioanei Cr\ciunescu Marele
Premiu pentru Poezie. Premiul Opera omnia i-a fost
decernat lui Augustin Buzura, iar Premiul pentru
Critic\ literar\ lui Daniel Cristea-Enache. „Noua
genera]ie de critici literari este una puternic\“, a
punctat fostul pre[edinte al Academiei, men]ionând
[i Colocviul Tinerilor Critici, desf\[urat recent la
Bucure[ti.
Lipsit\ de fasoane, dar [i de vreun iz provincial,
ceremonia decern\rii premiilor de la Ploie[ti a fost
integrat\, pe scena Teatrului „Toma Caragiu“, întrun
spectacol de poezie [i muzic\, pe versuri de Nichita
St\nescu [i în interpretarea a doi arti[ti: actorul
Eusebiu {tef\nescu (aflat într-o form\ de zile
mari) [i interpreta de muzic\ folk Maria Gheorghiu.
(Rep.)
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
21