O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

More documents

Recommendations

Info

$editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL$



$ap\rut\ `n Fran]a$


România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 i s t o r i e l i t e r a r \ 18 Alexandru Odobescu REZEN}| obligatorie `n toate manualele [colare P[i tratatele de istoria literaturii române de un secol `ncoace, Odobescu st`rne[te ast\zi, la o lectur\ deta[at\, mai degrab\ `ntreb\ri [i perplexit\]i dec`t certitudini: de ce se afl\ acest nume pe lista scriitorilor români importan]i? Opera sa propriu-zis literar\, de dimensiuni reduse, e mai degrab\ nesemnificativ\ sub raport estetic. Multe proze de epoc\ romantic\ se citesc [i ast\zi cu interes, ba chiar cu pasiune, ca produse ale unei psihologii sau ca documente umane excep]ionale; `n schimb proza lui Odobescu, fals\ [i contraf\cut\, pare a fi ie[it din zona interesului real. Cum de [i-a construit scriitorul o at`t de solid\ celebritate? Ne afl\m `n fa]a unui fapt bizar [i complex, de natur\ `n mod egal social\ [i cultural\. Faima lui Odobescu, rapid c`[tigat\ [i ferm p\strat\, s-a ob]inut prin conlucrarea unor factori eterogeni care au colaborat `n chip fericit. T`n\rul extrem de inteligent, de o evident\ precocitate, provenea dintr-o familie boiereasc\ bogat\ [i se afla astfel `n via]\ pe o pozi]ie privilegiat\ `nc\ din plecare. Averea familiei i-a permis s\ ajung\ `nc\ de foarte t`n\r la Paris, unde a studiat [i de unde s-a `ntors cu reputa]ia unui jeune lion; instalat de drept `n societatea `nalt\ a Bucure[tiului, posesor de mo[ii [i de echipaje luxoase, [i-a pus cur`nd `n valoare cultura dob`ndit\ `n str\in\tate, prezent`ndu-se `n saloanele aristocratice ca un t`n\r intelectual de mare viitor, iar `n lumea literar\ – ca un boier luminat [i simpatic. Rezultatul – carier\ rapid\ [i prodigioas\. La 27 de ani – director al celei mai importante reviste literare bucure[tene, Revista rom`n\; la 29 de ani – Ministru al Educa]iei; la 40 de ani – membru al Academiei [i profesor universitar; la 46 de ani – diplomat `n post (unde? la Paris, fire[te!). P`n\ atunci, doar Maiorescu mai urcase treptele sociale `n asemenea vitez\ [i c`te trei deodat\. La v`rsta c`nd al]i colegi ai s\i de genera]ie se luptau din greu cu dificult\]ile vie]ii, aristocratul Odobescu se strecurase deja `n v`rf [i privea lumea de sus. Devenise personalitate public\ de prim rang. Examinat\ cu distan]area oferit\ de trecerea unui secol, zestrea cultural\ a Academicianului [i a Profesorului universitar se prezenta mai degrab\ inconsitent\ – cel pu]in p`n\ `n anii `n care ob]inuse aceste titluri. Autorul [i-a construit imaginea unui „om de cultur\“, iar societatea bucure[tean\ a preluat-o cu generozitate f\r\ s\ se mai `ntrebe ce se afl\ `n spatele ei. Eternul t`n\r str\lucit [i eterna mare promisiune a culturii române a beneficiat de aceast\ aur\ [i dup\ ce nu mai era chiar t`n\r [i dup\ ce promisiunile r\m\seser\ `n mare parte la stadiul de promisiuni. Pe Odobescu, familia [i societatea `n care s-a n\scut l-au protejat `n permanen]\, din anii liceului petrecu]i `n capitala Fran]ei, [i p`n\ la revenirea lui `n capitala aceleia[i Fran]e ca prim-colaborator al Ministrului României. O protec]ie eficient\ din copil\rie p`n\ la b\tr`ne]e: la `nceput, mama, apoi so]ia lui, Sa[a, institu]iile politice [i culturale, ministerele, Academia [i Universitatea, to]i au avut grij\ de Odobescu `ntr-o unanimitate pe c`t de rar\, pe at`t de impresionant\. ~n exact aceia[i ani, c`nd Eminescu [i Caragiale se aflau la distan]\ de luminile rampei [i tr\iau deseori `n s\r\cie, lui Odobescu, pururi `n avanscen\, ì mergeau toate din plin. O asemenea performan]\ reclam\ nu doar talent, ea reclam\ geniu. ~n dob`ndirea acestui inexplicabil [i multiplu prestigiu, arta combina]iilor socio-culturale, st\p`nit\ la perfec]ie de fiul generalului Odobescu a jucat rolul primordial. Compara]ia cu contemporanul [i rivalul s\u Hasdeu devine elocvent\. Ca [i vulcanicul basarabean, Odobescu [i-a cl\dit cariera pe `ncercarea de a combina literatura cu erudi]ia. Numai c\, spre deosebire de Hasdeu, autorul lui Pseudokynegetikos nu poseda un talent literar deosebit, iar erudi]ia sa nu era comparabil\ cu cea a lui Hasdeu. Atunci? Atunci Odobescu a avut abilitatea [i pruden]a de a se auto-proclama specialist `n discipline ca [i inexistente la noi `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, adic\ `n istoria artei [i `n arheologie. Istoria artei se baza atunci pe dantel\rii verbale [i piruete stilistice plec`nd de la sculpturi [i tablouri; iar arheologia (atunci c`nd nu era vorba de pur\ compila]ie) se reducea la specula]ii agreabile, `mpinse `ns\ mult `n trecut, acolo unde domnea `ntunericul [i unde orice supozi]ie era la fel de verosimil\ ca alta. Nu e greu de ghicit pentru ce a ales Odobescu istoria artei [i arheologia: l-a atras c`mpul larg oferit improviza]iei. S-a ferit `ns\ ca de foc s\ devin\ istoric ori lingvist, precum Hasdeu, adic\ specialist `n discipline perfect constituite [i pentru care ar fi fost nevoie de ani de studiu asiduu. Or, Odobescu nu avea nici timp, nici dispozi]ie pentru a[a ceva. Tot spre deosebire de Hasdeu, Odobescu s-a ]inut departe de politic\, dar a fost mereu de partea puterii, oricare era ea. L-a lingu[it pe Rege discret, cu elegan]\, `ns\ constant [i mai ales eficient. ~n disputa literar\ [i ideologic\ a vremii, a men]inut ferm echidistan]a `ntre bucure[tenii din jurul Revistei contemporane [i Junimea (`n Pseudokynegetikos VI, el teoretizeaz\ aceast\ pozi]ie de etern abstras de la luptele literare („Sunt `n ]ar\ la noi dou\ foi literare care [i-au jurat ne`mp\cat\ ur\ [i m`nie; Convorbirile literare de la Ia[i mu[c\ carne vie, c`nd g\sesc, `n Revista contemporan\ din Bucure[ti, iar aceasta `mpinge urgia p`n\-ntr-at`ta, `nc`t, spre a def\ima chiar [i titlul rivalei sale, tip\re[te totul cu litere negre“). Observ`nd `nc\ din tinere]e c\ nu era f\cut pentru literatura propriu-zis\ (mult prea inteligent [i prea cultivat [i-a imediat dat seama), dar, pe de alt\ parte, atras de condi]ia de scriitor, spre care spiritul s\u monden [i snob `l `mpingea irezistibil, Odobescu a adoptat singura variant\ de literatur\ posibil\ `n cazul lui, adic\ pseudo-literatura izvor`t\ din erudi]ie, introducerea subreptice a fic]iunii `n pagina savant\. ~n absen]a talentului literar propriuzis, avantajul t`n\rului aspirant la glorie `l reprezentau cunoa[terea latinei [i a elinei (tot mai pu]in [tiute `n epoc\), a principalelor limbi europene, ca [i lecturile numeroase [i dezordonate. Bilingv `n francez\, poliglot prin voca]ie, `nv\]ase engleza, germana, italiana Cum de [i-a construit scriitorul o at`t de solid\ celebritate? Ne afl\m `n fa]a unui fapt bizar [i complex, de natur\ `n mod egal social\ [i cultural\. Estet p`n\ la cap\t [i rusa, cocheta cu slava veche. Se hot\r\[te s\ pun\ la contribu]ie acest tezaur extrem de pre]ios, pentru a compune un fel de literatur\ la care al]i scriitori nu aveau acces. Dup\ e[ecul patent al celor dou\ nuvele istorice de tinere]e (Mihnea-vod\ cel R\u – 1857 [i Doamna Chiajna – 1860), autorul `ntoarce spatele prozei de fic]iune pentru a cultiva noua sa form\ de literatur\. Din acea clip\, artificiul se instaleaz\ ca principiu de baz\ `n scrisul lui Odobescu. Fraza se transform\ `n perioad\, echilibrul ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formul\rile vor fi c`t mai dep\rtate de exprimarea curent\; `n schem\ se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme [i regionalisme, `ntr-o ]es\tur\ lexical\ rebarbativ\ ce nu putea fi nici atunci `n]eleas\ f\r\ ajutorul glosarului de un cititor normal: „Sosir\-n sf`r[it `n Bucure[ti ginerii greci. Unul, copilandru, t`n\r, frumos, spr`ncenat, cu musta]a mic\ [i neagr\, cu ochi de femeie, cu p\rul `ncre]it, ca unul din acei palicari muieratici, purt`nd fustanel\ f\lf\it\ [i str`ns\ pe [olduri, c\ma[\ de filaliu larg\-n m`neci [i cusut\ cu bibiluri, tuzluci [i cepchen de filendre[ stacojiu numai-n fir [i-n m\rg\ritare, fesul la o parte, iminei mici [i ro[ii, [-apoi la brù dou\ lungi pistoale ghintuite.(...) Al\turi de d`nsul `nainta pe un cal mai ticnit, dar `nc\rcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. ~n cap purta naltul calpac de h`r[ie fumurie cu fund de serasir; pe d`nsul avea o hlamid\ de sevai ro[u, cusut\ cu palme de fir de poale [i `ncins\ d-a curmezi[ul, pe sub sup]iori, cu un lat brù sau omofor, sem\nat cu motostaturi `n [atrange; iar d-asupra o larg\ mantie de buhur alb cu ceaprazuri de aur [i `mbl\nit\ cu jder, c\ci d-atunci `ncepuse cazaclìi s\ aduc\ `n }arigrad scumpele bl\ni din Mosc“ (Doamna Chiajna, II). A[a arat\ fraza nuvelistului Odobescu, la jum\tatea drumului dintre descriere [i colec]ie de bizarerii; fiecare cuv`nt, cu excep]ia celor de leg\tur\, reprezint\ o raritate lexical\. Nu are importan]\ dac\ termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuv`nt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui s\ fie c`t mai exotic\, iar sensul c`t mai obscur. ~n cea mai cunoscut\ dintre scrierile sale, prozatorul ajunge chiar s\ teoretizeze o asemenea viziune : „{i el `mi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor [i buruienilor, ar\t`ndu-mi chiar [i pe acelea care sunt bune de leac: „Ceea ce este dobri[or [i cealalt\ ghizdei; asta e laptele st`ncei [i ast\lalt\ z`rn\-mi]oas\; ici iat\ br`ndu[e [i colea dede]ei; apoi lobod\ [i drob, v`zdroag\ [i siminos, iarba-ciutei [i piperig, pojarni]\ [i sefterea“ [i altele multe... Dar cine le mai ]ine minte! De-a[ fi stat s\ le `nsemnez pe toate... Din norocire, bisoceanul meu nu [tia nimic despre chipul cum ne batem joc `n ora[e de ce avem mai scump r\mas de la p\rin]i, [i el, `n limba sa pe care a[ da ani din via]\-mi ca s-o pot scrie `ntocmai dup\ cum el o rostea, `n acea limb\ spornic\, v`rtoas\ [i limpede a ]\ranilor no[tri, `mi povestea p\surile [i pl\cerile“ (Pseudokynegetikos, X). S\ nu ne l\s\m `n[ela]i de accentele patriotice: Odobescu privea limba acelui „oache[ Apollon muntenesc“, a bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colec]ionarului de curiozit\]i; este acela[i bisocean care, `n continuare, ne va exaspera pe c`teva zeci de pagini cu un nes\rat pseudo-basm pe tema v`n\torii. De[i fraza lui Odobescu, extrem de construit\ `n esen]a ei, e format\ din cele mai ciudate elemente lexicale, ea corespundea totu[i, `n ecou, idealului estetic junimist: se `ncadra `n mod evident unui stil „serios“, bine dominat
Arta lui Odobescu: magia de a re`nvia semne de mult pierdute. de autor, f\r\ patetisme romantice, era destinat\ doar oamenilor cultiva]i. Ponderea, varietatea lexical\, proprietatea termenilor, elegan]a sintactic\ reprezentau exact ceea ce Maiorescu dorise s\ instaureze `n cultura român\. F\r\ s\ fi fost maiorescian, Odobescu a creat pe cont propriu o variant\ a stilului junimist, plec`nd de la propria sa intui]ie cultural\ [i lingvistic\. De fapt el a cultivat un fel de „junimism paralel“, consonant cu preceptele maioresciene. Chiar dac\ anumite entuziasme de tinere]e, cur`nd abandonate, sun\ `nc\ pa[optist (vezi primele pagini din primul s\u studiu de propor]ii, Artele din România `n periodul preistoric – 1872), convingerile ad`nci ale esteticianului merg (nici nu se putea altfel!) spre autonomia artei, spre privilegierea laturii ei „ideale“. Ultima sa scriere teoretic\ important\, dat`nd din 1895, Priviri asupra stilului `n arte, un fel de testament estetic, reprezint\ o replic\ aprobativ\ [i aprofundat\ a ideilor maioresciene schi]ate cu aproape trei decenii `nainte `n O cercetare critic\... Adev\rurile de baz\ ale esteticii germane clasice sunt aici clar rezumate: „Arta este `nsu[irea sau darul ce are omul de a produce opere reale care, f\r\ de a sluji direct la trebuin]ele practice ale vie]uirei sale, de[teapt\ totu[i `n sufletu-i, prin mijlocirea sim]urilor vederei [i auzului, emo]iuni sau mi[c\ri de interes, de pl\cere, de admira]iune [i chiar de entuziasm“. C`nd a `ncercat, f\r\ succes, s\ devin\ nuvelist cu Mihnea-vod\ cel R\u, Odobescu scria singura sa bucat\ de proz\ c`t de c`t reu[it\. Cu toat\ ac]iunea simplist\ [i neverosimil\, cu toat\ linearitatea aproape infantil\ a caracterelor, exist\ `n nuvel\ o concentrare salutar\ a ac]iunii, o surprindere de situa]ii extreme [i violente `n c`teva fraze: dar exist\, mai ales, un personaj ce `mpinge la extrem toate defectele umane, alerg`nd nest\p`nit spre propria-i pieire. ~n aceast\ prim\ nuvel\, descrierile „artiste“ [i tablourile de epoc\ nu ajunseser\ la propor]ii sufocante. O dat\ `ns\ cu Doamna Chiajna, aberanta intrig\ [i caracterele inconsistente se cufund\ `n descrieri am\nun]ite, care scot aproape complet bucata din zona literaturii. Formula proprie de proz\ - brodarea subiectiv\ pe seama unor documente istorice – e g\sit\ de Odobescu abia `n C`teva ore la Snagov (1862). Monumentele [i obiectele medievale, inscrip]iile tumulare, hrisoavele, statuile, picturile murale ajung aici tot at`tea puncte de plecare pentru improviza]ii de natur\ literar\. ~ntr-un fel, scriitorul opteaz\ pentru minima rezisten]\; imagineaz\ caractere [i scene sub forma unor glose literare la piesele de muzeu. Asist\m astfel la drama unei familii boiere[ti din secolul al XVI-lea, ai c\rei membri fuseser\ uci[i pe r`nd de Mircea Ciobanul (scriitorul le contempl\ mormintele [i d\ frù liber imagina]iei sale), la asasinarea barbar\ a postelnicului Constantin Cantacuzino `n preajma Cr\ciunului din anul 1662 (scriitorul viziteaz\ trapeza m`n\stirii unde avusese loc cumplita scen\) la reconstituirea lumii materiale ce `nconjura o familie boiereasc\ din secolul al XVIII-lea (scriitorul ì cade `n m`n\ o foaie de zestre) etc. Perceperea sub acela[i regim creativ a istoriei [i a literaturii reprezint\ `ntotdeauna solu]ia pentru prozatorul Odobescu. Treptat, istoria [i literatura se vor amesteca la el `n asemenea m\sur\, `nc`t nici el `nsu[i nu le va mai distinge: `n C`teva ore la Snagov III, evoc\ propria-i nuvel\ drept descriere istoric\; `ntre personajul literar Doamna Chiajna [i cel istoric real nu mai exist\ nici o diferen]\, deoarece nuvela [i istoria au ajuns inter[anjabile: „Am cercat, sunt c`]iva ani, a reprezenta, `n aceast\ doamn\, un caracter de muiere aspr\, viteaz\ [i ambi]ioas\. Poate c\ atunci, `ntr-o nuvel\ istoric\, am exagerat pu]in tr\s\turile portretului; dar cronica [i rela]iunile ambasadorilor str\ini la Constantinopol ne stau dovad\ spre a-ncredin]a despre curagiul [i despre uneltirile zavistioase ale doamnei Chiajne sau Cesarine“. Prelungind m\rturia istoric\ `n variant\ literar\. Odobescu dob`nde[te, `n executarea acestei opera]iuni, o adev\rat\ virtuozitate. Singura `nsu[ire pur literar\ a scrisului s\u este oferit\ de talentul trecerii suave `ntre trecut [i prezent, al aducerii `n imediat a documentului rece, peste care s-a depus cenu[a timpului. El transform\ cu u[urin]\ o amintire `n corp palpabil; textul lui Odobescu `nf\]i[eaz\ un perpetuu prezent, ce cap\t\ valoare `n ochii cititorului doar pentru c\ se refer\ la trecut. Arta lui Odobescu: magia de a re`nvia semne de mult pierdute. ~n C`teva ore la Snagov, aceste semne sunt vestigiile unei m`n\stiri medievale; `n Pseudokynegetikos, ele iau forma unor tablouri, a unor sculpturi sau buc\]i muzicale. Chiar dac\ semnele din prima bucat\ par descoperite `nt`mpl\tor, `n urma unei excursii, pe c`nd celelalte se afl\ `n marile muzee europene sau sunt executate `n concerte simfonice [i de oper\, regimul lor nu difer\. Efortul lui Odobescu se `ndreapt\ mereu `n acela[i sens: corpul uman (mai ales cel feminin t`n\r, ce exercit\ asupra prozatorului o atrac]ie obsesiv\), ve[mintele, gesturile, sunetele apar extrem de actuale, se prezint\ `n fa]a noastr\. Opera]iunea ]ine de imagina]ie, dar mai ales de traducerea ei verbal\: „Scena se petrece la poalele unei st`nci p\duroase, pe care o `ncunun\ un castel feodal cu turnuri [i cu metereze; la dreapta curge un rù, `n undele c\ruia se resfr`nge umbra tufi[ului de pe mal; peste rù trece o punte de piatr\; la st`nga, t\r`mul se-nal]\ acoperit cu c`]iva rari copaci, mai mult fr`n]i [i usca]i. Printre aceast\ sterp\ p\dure se z\re[te cerbul, purt`nd cu smerenie crucea r\stignirii pe al s\u cre[tet, `nfipt\ `n fa]a latelor sale coarne. Pe `ntìul plan se afl\ v`n\torul cu calul [i cu c`nii s\i; el a desc\licat [i a dat `n genunchi, privind cu o cuvioas\ mirare vedenia ce-i trimete cerul. Toate p\rticelele acestei compuneri sunt lucrate, ca toate operile lui Albert Dürer, cu o scrupuloas\ acurate]\; totul e exact, dar nimic `n particular nu are o form\ care s\ plac\ mai mult dec`t simpla [i reala natur\. St`nci, copaci [i animale, toate sunt `n nesim]ire, toate stau `n nep\sare; singuri cerbul miraculos [i v`n\torul poc\it produc contrast prin pozele lor, `n care se strev\d sim]iminte ad`nci“ (Pseudokynegetikos, IV). Odobescu penduleaz\ continuu `ntre dou\ tipuri de arte: `ntre arta plastic\ (fragmente de metal, lemn sau piatr\, ]es\turi, p`nze [i culori, toate `ncremenite `ntr-o imobilitate muzeal\) [i arta cuv`ntului, adic\ glosa artist\, cald\ [i prezent\ a autorului, angrenat `n opera]ia transpozi]iei. Repet`nd acela[i exerci]iu de zeci de ori, Odobescu a ajuns s\-l execute cu naturale]e. Alunecarea pe nesim]ite `ntre cele dou\ lumi concentreaz\ toat\ originalitatea acestui c\ut\tor de frumos, oriunde s-ar fi g\sit el [i sub indiferent ce form\. C`teva ore la Snagov p\stra un echilibru `ntre prezent [i trecut, `ntre via]a contemporan\ [i muzeul reprezentat de m`n\stirea Snagov. Semnele prezentului (drumul la m`n\stire, ]\r\ncile excitante `nt`lnite `nt`mpl\tor, plimbarea pe lac, osp\]ul final cu pl\tic\ fript\) se g\seau contrabalansate de cele ale trecutului, concretizat aici de obiectele medievale. O astfel de echilibrare contribuie la reu[ita buc\]ii. ~n schimb, `n celebrul Pseudokynegetikos (1874), de[i se mai p\streaz\ unele semne prezente (feti]a scriitorului ap\rut\ pe nea[teptate `n camer\, c\]elu[a care na[te, un alt osp\] final, oferit de data aceasta de un domn Stere), echilibrul s-a stricat: plonjarea `n muzeal ia propor]ii acaparante, iar lectura devine `mpiedicat\, fragmentar\, f\r\ suflu continuu; simpla tem\ a „v`n\torii“ nu e suficient\ ca liant stilistic. Sim]ind [i el acest handicap, Odobescu a introdus un inedit element al prezentului, pe care `l distribuie cu grij\ de-a lungul textului: e vorba de desele adres\ri c\tre prietenul s\u absent, C. C. Cornescu, autorul Manualului v`n\torului, c\ruia scriitorul se angajase s\-i scrie o prefa]\. O prefa]\ ce a `mpins `n uitare opera prefa]at\. Totu[i, dorind s\ confere oarecare unitate fragmentatei sale scrieri, Odobescu se preface c\ `l abordeaz\ mereu pe interlocutorul s\u absent, transform`ndu-l `n unificator al pasajelor, altfel f\r\ mare leg\tur\ `ntre ele. ~n acest eseu `nchinat artei, c\derile de gust devin [i mai vizibile. C`nd, `n final, citim [i acel mediocru basm al bisoceanului, de un kitsch absolut, unde poezia fals popular\ [i proza ritmat\ poetic se combin\ cu citate din Catullus, Villon [i Lamartine, ne d\m seama c\ `ncercarea odobescian\, `n ansamblu, nu reprezint\ o i s t o r i e l i t e r a r \ reu[it\. {i c`nd te g`nde[ti c\, de un secol `ncoace, Pseudokynegetikos a fost considerat model de proz\ româneasc\... Consacr`ndu-se cu din ce `n ce mai mult\ pl\cere exerci]iului s\u predilect – aducerea muzealului `n prezent, exploatarea tuturor ambiguit\]ilor care astfel se ivesc – Odobescu, `nc`ntat de propria-i descoperire, a utilizat-o `ndelung. O face [i `n scrieri cu preten]ii [tiin]ifice, precum Istoria arheologiei, unde singurele pagini interesante r\m`n cele `n care imagina]ia autorului aduce p`n\ la noi, sub forme palpabile, opere de art\ din trecut. „Arheologie“ `nseamn\, sub pana lui Odobescu, altceva dec`t ceea ce `n]elegem ast\zi prin aceast\ disciplin\: ea este un fel de istorie a artei generalizat\. Aplecat ca prozator spre trecut, era poate normal ca autorul s\ aib\ o priz\ din ce `n ce mai redus\ asupra literaturii contemporane. Cititorului [i traduc\torului poe]ilor Antichit\]ii i-a r\mas str\in contextul literar `n care el `nsu[i a tr\it. Odobescu nu pare s\ fi auzit de poezia lui Eminescu, de proza lui Creang\ ori de teatrul lui Caragiale. ~n schimb, a fost entuziasmat de poezia lui Sihleanu, comentat\ drept cea a unui mare poet, l-a introdus pe Ruc\reanu `n panteonul marilor poe]i, `n compania lui Martial, Schiller [i Musset, a ales pentru exemplific\ri din poezia popular\ cele mai anoste versuri, involuntare autoparodii folclorice. Despre literatura contemporan\ str\in\, ideile lui r\m`n extrem de vagi: condamn\, `n bloc, proza european\ scris\ `n acei ani, vinovat\ `n ochii lui de aplec\ri sexuale boln\vicioase [i de incit\ri la dezm\]. Pudoarea acestui admirator declarat al corpului feminin e cel pu]in excesiv\. ~ntrun singur caz se dovede[te ceva mai lucid, `n cazul rivalului s\u Hasdeu: dup\ ce, `n Pseudokynegetikos, `l luase peste picior pentru etimologiile lui fanteziste, ì `nchin\ savantului un text amplu [i sfid\tor, `n care elucubra]iilor hasdeiene din conferin]a Noi `n 1892 li se r\spunde ra]ional, calm, `n cel mai pur spirit junimist (vezi conferin]a Un leac pentru copil\ria noastr\, din 1892). Odobescu reprezint\ cazul rar `n care frecventarea asidu\ a Antichit\]ii a dus la opacizarea treptat\ a receptivit\]ii fa]\ de literatura contemporan\; sensibilitatea estetic\ a autorului pare oprit\ undeva c\tre primul romantism. C`t prive[te literatura român\, aprecierile mai mult sau mai pu]in exacte ì au `n vedere pe poe]ii V\c\re[ti [i pe primii pa[opti[ti; de `ndat\ ce se afl\ `n imediata lui apropiere, scriitorul român devine pentru Odobescu un necunoscut. Al. I. Odobescu s-a sinucis `n noiembrie 1895, la v`rsta de 61 de ani. Scriitorii români se sinucid foarte rar (la Dimitrie Anghel a fost un accident, iar suprareali[tii Ilarie Voronca [i Voronca [i Gherasim Luca tr\iau de mult\ vreme `n mediu intelectual francez). Explica]iile acestui gest, date de scriitor `n cunoscuta sa scrisoare testamentar\, conving doar pe naivi. ~n realitate, estetul n-a suportat ideea b\tr`ne]ii. Colec]ionar [i comentator de piese frumoase, r\sf\]at al soartei din toate punctele de vedere – social, monden, erotic, al celebrit\]ii – Odobescu a ales deliberat varianta finir en beauté. Dec`t s\ ajung\ o ruin\ intelectual\ precum Hasdeu, ve[nicul s\u concurent, a preferat s\-[i reteze singur firul vie]ii, c`t `nc\ se afla pe culme, `n perfect\ luciditate [i obiect al admira]iei unanime. Sinuciderea lui nu relev\ at`t disperare, c`t prelungirea unui narcisism de factur\ estetic\. Prin acest ultim gest, de mare curaj, dar [i de mare egoism, via]a lui Odobescu s-a dovedit `ntr-adev\r, p`n\ la cap\t, rotund\ [i armonioas\. Ca [i al]i romantici, Odobescu a purtat o abundent\ coresponden]\, din adolescen]\ [i p`n\ `n preziua sinuciderii. Cele peste 3000 de scrisori, redactate mai ales `n francez\, reprezint\ realizarea suprem\ ie[it\ din m`na scriitorului. Din p\cate, nu le putem trece la activul literar: mai `ntì din cauz\ c\ sunt `n francez\; apoi deoarece, dac\ toat\ coresponden]a particular\ [i jurnalele intime cunoscute ar `ncepe s\ fie considerate literatur\ propriuzis\, atunci num\rul marilor scriitori sau m\car al scriitorilor buni s-a triplat instantaneu. Mihai ZAMFIR 19 România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
Page 1 and 2: 14 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
Page 3 and 4: Otreime din elevi nu pun m`na pe ni
Page 5 and 6: e urm\torul: suntem pe drumul cel m
Page 7 and 8: Trecerea de la Marii scriitori dint
Page 9 and 10: ~nsemn\ri Nemul]umirea lui Vladimir
Page 11 and 12: Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[
Page 13 and 14: Putem întâlni pe pia]\ antologii
Page 15 and 16: I Un Hercule valah DEALISMUL, Erudi
Page 17: evolu]ionar\ nu era condus\ de o id
Page 21 and 22: NA este s\ cuno[ti din istorie soar
Page 23 and 24: La Opera bucure[tean\ dup\ o premie
Page 25 and 26: Prima chestiune care se pune în ac
Page 27 and 28: care le face]i, ce vre]i s\ spune]i
Page 29 and 30: Cala Porcx Bernard du Boucheron a
Page 31 and 32: Leu]u lui Neli Î NTR-O NOAPTE, cî

O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?