![O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...](https://img.yumpu.com/16099875/17/500x640/o-sear-la-caracal-cu-radu-beligan-ovidiu-opa-crile-primverii-i-.jpg)
O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...
O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ... O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 r e s t i t u i r i 16 DE ZIUA de Sfântul Ioan, `n luna iunie 1917, stil vechi, iar `n stil nou pe 7 iulie, trei tineri bucovineni, profitând de libera trecere dintre Bucovina, ocupat\ de trupele ruse [i Basarabia, pleac\ spre Chi[in\u, deci[i s\ predea lec]ii de limb\ [i literatur\ român\ fra]ilor dintre Prut [i Nistru. Se numeau Liviu Marian, fiul cunoscutului folclorist Simion Florea Marian, George Tofan [i Ovidiu }opa. Acesta, n\scut la 17 mai 1891 `n localitatea Rarauncea, fiu al lui Dimitrie }opa, preot stavrofor [i profesor la Facultatea de Teologie din Cern\u]i, avea s\ fie, mai târziu, profesor de istorie la {coala Normal\ de b\ie]i [i la liceul Mitropolitul Silvestru din Cern\u]i, iar dup\ pierderea Bucovinei de Nord, `n iunie 1940, la mai multe licee bucure[tene. Familia avea vechime, cu acte doveditoare `nc\ de pe vremea voevodului Ioan Vod\ zis cel Cumplit, când tr\ia un pârc\lab, pe nume Sandu }opa. Numele de Sandu s-a perpetuat `n familie, fiul cel mare al lui Ovidiu }opa, scriitorul Tudor }opa, mai purta [i numele de Sandu. De care nu f\cea caz. Un arbore genealogic al familiei cu r\d\cini `n secolul al XVII-lea a r\mas pe mas\, la Cern\u]i, `n momentul primului refugiu, din 1940. Cei trei tineri profesori circul\ a[adar cu trenul de la Cern\u]i prin Iedine], la Moghil\u, dincolo de Nistru. De acolo c\l\toresc cu vaporul spre Vadul lui Vod\, de unde inten]ionau s\ plece cu tr\sura la Chi[in\u. „A fost, scrie memorialistul, un vapor simplu, plin de oameni, mai ales solda]i. Cum [tiam destul de bine ruse[te am intrat `n vorb\ cu mai mul]i dintre ei. To]i `mi vorbeau de pace, spunându-mi c\ nu mai vor s\ lupte, c\ci a sosit timpul `nfr\]irii tuturor popoarelor. Zadarnic le vorbeam despre necesitatea continu\rii r\zboiului, c\ci altfel o s\ intre nem]ii `n Rusia [i revolu]ionarii ru[i nu se vor alege cu nimic altceva decât cu st\pânirea prusac\ care nu se prea deosebe[te de cea ]arist\. Solda]ii m\ contraziceau, spunând c\ [i nem]ii vor arunca armele.“ ~n tr\sur\ spre Chi[in\u „am r\mas uimi]i de frumoasa moldoveneasc\ vorbit\ de birjarul nostru, un evreu simpatic [i vorb\re]. N-a[ fi crezut niciodat\ c\ voi putea s\ aud aici `n Basarabia un evreu vorbind a[a de frumos limba noastr\.“ Numai c\ tr\sura este atacat\ de bandi]i, c\l\torii sunt jefui]i, se f\cuse sear\. „Se vorbea mult dar numai despre jafuri [i omoruri. Un om care locuia `n apropiere ne `ncuraja spunând «acolo mai departe a fost omorât ieri un om, dincolo altul, [i a[a mai departe»“. Totu[i, a doua zi cei trei se `nf\]i[eaz\ Comitetului Revolu]ionar moldovenesc, unde au fost primi]i de Pan Halipa, Nicolae Alecsandri, Pantelimon Erhan, de Teofil Toncu [i de p\rintele Gurie, mai târziu episcop. „Românii basarabeni, scrie Ovidiu }opa, au fost bucuro[i de venirea noastr\, c\ci ei aveau nevoie de profesori de limba român\, c\ci primul lucru pe care l-am f\cut era organizarea de cursuri de limba român\ pentru `nv\]\tori“. ~n acela[i scop sosiser\ la Chi[in\u ardelenii Ion Matei, Romulus Cioflec [i Onisifor Ghibu „care f\cea pe [eful nostru spunându-ne odat\ «cum Bucovina a fost trezit\ la via]a româneasc\ de ardeleanul A. Pumnul, tot a[a [i Basarabia va rena[te prin ardeleni», l\sând s\ se `n]eleag\ c\ rolul lui Pumnul din Bucovina `i revine `n Basarabia lui [i nu altuia“. Dar, peste câteva zile `[i fac apari]ia mai mul]i profesori din România, printre care Ion Nistor, viitor ministru, Vichentie Junma (sic, n.n.), Mihai Ilica, Chira[, Lemnaru „[i d-[oara Mitzi Botezat, fiica directorului [colar din Suceava.“ Ovidiu }opa este de`ndat\ numit profesor de limba român\ la [coala duhovniceasc\, condus\ de p\rintele Bejan, la un liceu de b\ie]i [i la unul de fete, destinat acesta, `n timpul ]arismului, numai fiicelor de nobili. Era revolu]ie, t\n\rul profesor cerceta mediile sociale despre care va [i scrie `n caietele de memorii, alc\tuite la b\trâne]e. Prima observa]ie: „cuvântul domn nu se prea auzea“. ~n schimb: „«Ce faci, Avidii Dimitrievici», `mi spuneau basarabenii, cu toate c\ le-am spus c\ nu m\ cheam\ a[a. «Avidii Dimitrievici, m\ta ai s\ r\mâi la noi, ai s\ te `nsori cu o moldoveanc\, c\ci mul]i moscali veni]i la noi din fundul Rusiei s-au lichit (lipit) de moldoven[ele noastre, s-au `nsurat [i au r\mas la noi. «A[a ai s\ r\mâi [i m\ta la noi», `mi spunea o cucoan\ moldoveanc\, c\reia i-am r\spuns hot\rât: «eu n-am s\ m\ lichesc»“. „«Pis\-te (de la pisati, a scrie), Avidii Dimitrievici, pe aceast\ cartocic\ (ilustrat\)», mi-a spus alt\dat\ o doamn\, rugându-m\ s\ m\ isc\lesc pe o ilustrat\“. Evident „c\ erau [i unii intelectuali care vorbeau curat române[te. }\ranii `ns\ vorbeau cea mai curat\ româneasc\ `n dialectul cel mai autentic românesc.“ Cu observa]ia: „Mai ales cei din regiunea Orheiu care se distingeau [i prin fizicul lor. Oameni `nal]i [i frumo[i Un memorialist necunoscut: Ovidiu }opa (1891-1974) care ne aduceau aminte de aristocra]ia ]\r\neasc\ a Câmpulungului nostru moldovenesc. Ace[ti oameni `ntrebuin]au `n limba lor cele mai frumoase imagini.“ Observa]ii f\cute pe fondul unor tot mai dese focuri de arm\, `n plina destr\mare a imperiului ]arist. Bande de jefuitori bântuiau pretutindeni, patrio]i basarabeni erau uci[i de partizanii r\mânerii Basarabiei `n grani]ele unei „Rusii unitare“. ~ntârziind la o `ntâlnire, memorialistul scap\ miraculos cu via]\. Un martor `i relateaz\ „St\team la o mas\ `n via lui Hodorogea [i discutam `n lini[te. Deodat\ apar trei solda]i ru[i `narma]i [i au `nceput s\ vocifereze, insultându-ne. Atât Hodorogea, cât [i Simion Murafa, care fiind basarabeni [tiind bine ruse[te, au `ncercat s\-i potoleasc\, dar `n zadar, au s\rit ca ni[te s\lbatici [i i-au ucis pe amândoi cu baionetele lor.“„Faptele acestea bandite[ti, scrie Ovidiu }opa m-au `ntristat mult c\ci Murafa, unul dintre cei mai de seam\ b\rba]i ai Basarabiei moldovene[ti, dac\ nu m-ar fi `ntâlnit pe drum [i nu m-ar fi `ntrebat unde e locul de `ntâlnire pentru a merge la vie, [i eu nu i-a[ fi spus, el poate ar fi tr\it pân\ ast\zi. Pe mine m-a salvat `n aceea[i zi Alecsandri când m-a re]inut acas\ la el, pentru a da pe seama mea traducerea lucr\rii lui Tolstoi, Calea vie]ii“. ~n fapt „atacul din via lui Hodorogea n-a fost fapta unor bandi]i obi[nui]i, ci un act de natur\ politic\, c\ci prin pierderea acestor doi oameni moldovenii basarabeni au fost lipsi]i de cei mai energici lupt\tori ai lor.“ ~n plin\ anarhie social\, tân\rul profesor are timp s\ constate slabul nivel al societ\]ii moldovene[ti din Chi[in\u: „Am r\mas uimi]i de halul `n care se afla majoritatea intelectualilor care trecând [coala ruseasc\ au devenit ni[te caricaturi de oameni de care trebuia s\-]i fie mil\. „Dac\ st\teai de vorb\ cu ei, se uitau `n toate p\r]ile, dac\ nu-i aude cineva. Râdeam de ei, spunându-le «de ce v\ mai teme]i, ]arismul s-a dus dracului, acum e libertate»“. Cuvinte ale limbii române[ti erau ca [i necunoscute, de abia dup\ mai multe luni au `nceput basarabenii s\-[i spun\ „la revedere“. A[a ajunseser\ dup\ 106 ani de tâmpire ruseasc\! Lista excep]iilor, `ns\, nu e mic\: „Pan Halipa, repauza]ii Simion Murafa [i Hodorogea, Constantin Popescu, Vasile }opa din Hotin, preo]ii Bejan, Gurie, Dionisie Erhan, popa Partenie, un uria[ de om, c\ruia lumea `i spunea ]ar popa, `n urma analogiei cu ]ar Kolkol (uria[ul clopot din Moscova), apoi `nv\]\torul Tudor, Ion Pelivan, poate cel mai inimos, poetul I. Buzdugan, un tân\r Morar – [i al]ii“. ~n rândurile celor oportuni[ti sau [ov\itori, memorialistul `l nume[te, curios, pe Ion Incule], fecior de ]\ran din jude]ul Orhei, docent al Universit\]ii din Petrograd – [i viitor ministru român – pe Pantelimon Erhan, acesta ajungând s\ ocupe func]ii `nalte `n timpul revolu]iei moldovene[ti. Nu lipseau adversarii „dintre ru[i i-am cunoscut pe primarul Chi[in\ului, Schmidt, poate cel mai mare adversar al românilor, pe directoarea muzeului, Ostermann. Amândoi germani rusifica]i.“ Iat\ [i o sear\ de gal\, `n societate: „odat\ am fost invita]i d-[oara Botezat, Tofan, Marian [i cu mine de c\tre familia Disescu unde domni[oara, cânt\rea]\ cunoscut\ mai apoi directoarea Conservatorului din Chi[in\u, f\cea onorurile casei. Ne a[tepta o mas\ plin\ de bun\t\]i dintre care nu lipsea nici m\m\liga noastr\. Intrând `n timpul mesei un general rus, domni[oara se repede la m\m\lig\ [i o pune sub pat. Dup\ ce s-a a[ezat [i generalul, a `nceput masa. Tofan a scos repede m\m\liga de sub pat [i a pus-o la locul de cinste. S\ fi v\zut cum s-a ro[it domni[oara [i cum a `nceput s\ se scuze, spunând c\ nu obi[nuiau s\ m\nânce m\m\lig\, ci au f\cut-o numai pentru noi, bucovinenii. Generalul a râs, spunând c\ [i lui `i place aceast\ mâncare. A [i servit dintrânsa ca primul“. Peisaj anul 1917: „Plimbându-se pe strada principal\ a ora[ului c\lcam pe trotuarul acoperit de un strat gros de coaje de s\mân]a floarea soarelui – basarabenii `i spuneau floarea r\s\ritului – aruncate de miile de guri ale trec\torilor de ambele sexe, cu o abilitate demn\ de admira]ie. Dac\ n-ar fi fost vara târziu, ai fi avut impresia c\ treci pe un strat gros de z\pad\.“ Faptul zilei: „trecând `ntr-o dup\ mas\ târzie pe strada Alexandrovskaia, cu [eful coopera]iei Groapa, observ\m la câ]iva pa[i de noi o aglomera]ie, apropiindu-ne vedem pe jos pe trotuar un domn r\nit de un bandit de soldat. Doctorul moldovean Ciorba, cu frumoase sentimente române[ti, z\cea jos, `n agonie. Trecând pe lâng\ el domni[oara Disescu lu\ o batist\, ca s\-i opreasc\ cu ea hemoragia. Dar `n acela[i moment s\ri un bandit [i-i rupse o [uvi]\ de p\r.“ Comentariul: „Scene de felul acesta se `ntâmplau destul de des. Mai ales prin sate [i ora[ele mai mici.“ Politic, tân\rul bucovinean consemneaz\: „masa
evolu]ionar\ nu era condus\ de o ideologie, fie ea socialdemocrat\ sau comunist\, ci singurul ]el a fost pâinea [i pacea. Or `nsu[indu-[i bol[evicii lozinca aceasta era firesc ca ei s\ pun\ st\pânire pe putere.“ Dar când „am ajuns la Chi[in\u, puterea era la men[evicii (minimali[tii) lui Kerenski. M-am dus la poli]ia lor ca s\-mi ridic o autoriza]ie. Le-am spus numele, dar ei mi l-au scris «David Toper» `n loc de Ovidiu }opa. Nu le-am cerut rectificarea [i aceasta mi-a fost de folos, c\ci cu numele acesta de evreu aveam posibilitatea s\ intru la [edin]ele lor. ~ntr-o asemenea [edin]\ zice pre[edintele: «[tii m\ta care-i primul punct al programului nostru? Este men]inerea Rusiei unitare. Or dac\ le vom da moldovenilor limba lor `n [coli, ei vor `ncepe s\ priveasc\ spre Bucure[ti. {i atunci s-a zis cu iedinstvinskaia Rusii (Rusia unitar\). Dar cum trebuie s\ proced\m? Pe fa]\ putem s\ vorbim pentru limba lor, dar pe la spate trebuie s\ ac]ion\m din r\sputeri `mpotriva acestui lucru. Ei n-au c\r]i scrise `n limba lor. N-au nici tipografia lor, a[a `ncât avem destule posibilit\]i de a `mpiedica realizarea dorin]elor moldovenilor [ovini, atât de primejdioas\ pentru noi.» Cu toate greut\]ile prin care trecea atunci, România a trimis totu[i o tipografie, c\r]i, cu ajutorul c\rora Onisifor Ghibu scoase ziarul Ardealul, mai târziu cu titlul România nou\. ~n române[te mai ap\reau, cu litere chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea lumina tiparului revista {coala moldoveneasc\, apoi Lumin\torul, publica- ]ia clerului. Printre peripe]ii [i tragedii, succedându-se de-a valma, vine, `n fine, vremea unirii cu ]ara. Ciuntit\ teritorial, prin tratatul de la Buftea, România dobânde[te Basarabia, din propria voin]\ a poporului acesteia. Iat\ momentul: «La 24 ianuarie st.v. Basarabia se proclam\ republic\ independent\. La instalarea lui Ion Incule] ca pre[edinte al republicii, doamna Aristarh i-a pus marea e[arf\ de tricolor, s\rutându-l pe frunte. Acest ceremonial `l repeta «mama na]iunii» cum i se spunea cu instalarea fiec\rui demnitar mai de seam\. Doamna Aristarh a ajuns directoarea [colii eparhiale de fete unde a introdus spiritul românesc `n aceast\ [coal\ pe vremuri de cea mai crunt\ rusificare a fetelor de preo]i. Având sprijinul armatei române[ti am putut acuma s\ lucr\m pe fa]\ [i pentru Unirea cu România. Ziarul Ardealul cu titulatura schimbat\ `n România nou\ [i {coala moldoveneasc\ au stat `n slujba cauzei române[ti. Cursurile de limb\ român\ au devenit arhipopulate, m\rindu-se din cauza aceasta cu mult num\rul grupelor de cursan]i. Au `nceput s\ vin\ [i profesori din vechiul regat: cei doi fra]i Hane[, Diaconescu, folcloristul Pamfil [i al]ii. Lupta nu era u[oar\ c\ci numai foarte greu ai putut s\-i dezbari pe intelectualii basarabeni de mentalitatea ruseasc\. Dar cu toate acestea un num\r destul de `nsemnat s-au dat pe brazd\. La 27 martie st. v. 1918 s-a convocat Sfatul popular pentru a vota Unirea. Adunarea s-a ]inut `n frumoasa sal\ a marelui liceu de stat no. 3, pe strada Sadovskaia. Eu ca func]ionar de guvern\mânt m\ aflam `ntr-o camer\ `nvecinat\ cu sala festiv\. ~n camera aceasta veneau unii dintre vorbitori pentru a-[i preg\ti vorbirea. Aci l-am cunoscut pe autorul romanului ~n preajma revolu]iei, Constantin Stere care avea s\ rosteasc\ `n ruse[te o mare vorbire pentru a convinge s\ voteze pentru unire, mai ales pe aceia dintre moldoveni care erau mai `nstr\ina]i sau pe str\ini. Era agitat [i se plimba `ncolo [i `ncoace mai mult de un ceas `nainte de a intra `n sala de [edin]e. A vorbit frumos [i a fost aplaudat. S-a p\[it la votare. Majoritatea covâr[itoare a votat pentru unire. Numai câ]iva ucraineni, ru[i [i evrei au votat `mpotriv\, unii dintre dân[ii ab]inându-se de la vot. Tot ora[ul era `n s\rb\toare `n aceast\ zi frumoas\ de prim\var\ timpurie, `n care puteai vedea `nflori]i chiar unii cire[i. {i cu toate acestea, ie[ind din cl\direa `mpodobit\ cu frumoase steaguri tricolore am dat de un grup de oameni mai tri[ti. Au fost cursi[tii mei transnistrieni care-mi spuneau „cu cât\ pl\cere am schimba noi cursul Nistrului, numai ca s\ `nc\pem [i noi `n grani]ele României“. Seara, Pre[edintele Consiliului de Mini[tri al României, Alexandru Marghiloman a dat un banchet la care au participat vreo 200 de persoane. Am fost invita]i [i noi refugia]ii, cu toate c\ eram adversari politici ai germanofilului Marghiloman. S-au ]inut vorbiri frumoase [i entuziaste. A vorbit [i câte un reprezentant al minorit\]ilor. Dup\ ispr\virea banchetului, am a[teptat la poarta de ie[ire. La trecerea lui Marghiloman, `nso]it [i de militari superiori germani, noi bucovinenii [i ardelenii i-am f\cut o manifesta]ie, strigând din r\sputeri: „Noi vrem Ardealul [i Bucovina“. Bietul Marghiloman, care-l avea la dreapta sa pe neam], a `ntors mâinile spre noi, spunând: „Eu am f\cut ce am putut, vor veni al]ii [i v\ vor da restul ce ni se cuvine.“ Un „tr\iasc\“ puternic a urmat cuvintelor frumoase rostite de acest patriot român, care la Bucure[ti, sub ocupa]ia german\, s-a `nconjurat de mai mul]i bucovineni [i ardeleni, r\ma[i acolo, `ntrebuin]ându-i formal ca servitori, pentru a-i salva pe ace[ti „dezertori“ de la moarte, dac\ ar fi dat nem]ii de ei.“ Desigur, pe memorialist `l interesau `n principal problemele [colare: „De la Unire, [coala basarabean\ a fost subordonat\ Ministerului `nv\]\mântului din România. Ministrul `nv\]\mântului a fost excelentul geograf [i marele popularizator al [tiin]ei, Simion Mehedin]i. A vizitat Basarabia ca s\ inspecteze [colile [i cursurile de limba român\. A intrat [i la mine la un curs [i anume la o grup\ de neromâni. I-am dat cu câteva minute `nainte unei rusoaice s\ conjuge verbul a se `ns\n\to[a (sic. n.n.) „Continua]i“, `mi spune ministrul. Iar eu, la rândul meu `i zic rusoaicei s\ continue [i ea cu conjugarea. {i a `nceput: „Eu m\ `ns\ta...`ns\t\“, [i cu aceasta s-a ispr\vit. Iar ministrul „dar eu m\ `mboln\vesc“, [i dându-mi mâna, p\r\si clasa. Interesant a fost [i consiliul pedagogic la care, sub pre[eden]ia ministrului, au participat profesori originari din toate regiunile române[ti. Dup\ ce ne-am prezentat to]i, ne prive[te Mehedin]i [i exclam\: „Ce nenorocit neam, cei mai mul]i dintre D-voastr\ v\ afla]i sub st\pâniri str\ine“. Auzind aceste cuvinte m\ ridic [i-i spun: „Domnule ministru, dup\ eliberarea Basarabiei va veni `n curând rândul Ardealului [i al Bucovinei“. {i cu toate c\ f\cea politic\ germanofil\ a rostit frumos, aceste cuvinte: „S\ dea Domnul.“ A[a `ncât atât Mehedin]i, ca [i Marghiloman, au dat destule dovezi c\ au fost patrio]i. La `nceputul verii, Chi[in\ul a fost vizitat de Niculae Titulescu. Am avut fericirea s\-l cunosc, prin Tofan. Cina o luam `mpreun\ la cofet\ria Tumanov. Un gervais [i un ceai rusesc aromat cum nu l-am mai b\ut niciodat\ `n alt\ parte ne servea drept cin\. ~l repetam câteodat\ de dou\ ori. ~ntr-o sear\, vorbind cu Titulescu despre Bucovina, el ne m\rturise[te: „S\ [ti]i d-lor bucovineni c\ [i eu aveam s\ ajung un fel de jum\tate de bucovinean, c\ci n-a lipsit mult s\ m\ `nsor cu o bucovineanc\, cu d-[oara Veronica (sau: Verunca n.n.), fiica directorului de liceu din Câmpulungul vostru, dar fata m-a refuzat, se vede c\ i-am p\rut prea urât. Asta `nseamn\ c\ v\ du[m\nesc. Bucovina tot mi-a r\mas drag\. Titulescu nu era pe atunci `nc\ ministru, dar toat\ lumea spunea: «domnul acesta are un mare viitor». ~ntr-o sear\, luând masa la restaurantul Londra, am z\rit aproape de sob\ pe principele mo[tenitor Carol cu Zizi Lambrino care s-au oprit scurt\ vreme la Chi[in\u pentru a porni de aci la Odesa, unde un pop\ rus avea s\-i cunune. M-am f\cut c\ nu-i cuno[team. ~n septembrie se putea acuma prevedea apropiata capitulare a Puterilor Centrale. Dar durata `ndelungat\ a m\celului european cât [i lipsa de acas\ de atâta vreme ne f\cea s\ ne par\ tocmai acest timp f\r\ de sfâr[it. ~n fiecare sear\ când ne `ntâlneam noi refugia]ii ne v\itam de acest r\zboiu care nu mai voia s\ se ispr\veasc\.“ {i totu[i: „La 11 noiembrie m\ `ntâlne[te seara Onisifor Ghibu [i m\ roag\ s\ merg cu dânsul la redac]ia «României noi», «unde avem de lucru» dar nu-mi spune ce. La redac]ie g\sim un tipograf chemat de Ghibu, care ne spune: «V\ aducem cea mai frumoas\, cea mai a[teptat\ veste de noi, goni]i de la vetrele noastre, Germania a r e s t i t u i r i capitulat. Noi am venit aci ca s\ scoatem o edi]ie special\ a ziarului, prin care s\ d\m de [tire lumii capitularea Puterilor Centrale. {tirea r\mâne deocamdat\ secret\. La ora 12 noaptea o putem aduce la cuno[tin]\ publicului». S-au tip\rit câteva sute de exemplare care au r\mas `n redac]ie pentru a fi distribuite a doua zi. Iar noi neam luat câte dou\ exemplare pentru a le ar\ta noaptea cunoscu]ilor. Cina am luat-o mai mul]i refugia]i `mpreun\. «Când ne vom `ntoarce acas\» era leitmotivul discu]iei noastre. «Dac\ a]i [ti voi, m\ gândeam ce am eu `n buzunar nu v-a]i mai v\ic\ri». La ora 11 [i ceva `i invit pe cei câ]iva refugia]i care au luat cina cu mine, la restaurantul „Clubului Nobililor“, unde pe timpul ]arismului n-aveau acces decât nobilii. Am intrat `n local, aproape toate mesele erau ocupate. Ne-am a[ezat la o mas\ mai lung\. Cum s-a f\cut ora 12 am scos ziarul din buzunar [i astfel am adus la cuno[tin]a publicului `ntârziat: capitularea Germaniei. Un ura! care a f\cut s\ z\ng\neasc\ geamurile a fost urmarea. Un domn mai `n vârst\ roag\ publicul s\ se lini[teasc\ [i cu glas tare roste[te urm\toarele cuvinte `n române[te [i ruse[te: «Toate doamnele [i to]i domnii prezen]i `n acest local sunt musafirii mei. Totul ce se va consuma pân\ diminea]a m\ prive[te numai [i numai pe mine.» Aplauze `ndelungate au urmat acestei invita]ii f\cut\ de bog\ta[ul Chi[in\ului: evreul Zelik. M-a luat `n dreapta sa [i am petrecut pân\ diminea]a. N-am mai mers acas\ [i ne-am culcat vreo câ]iva `ntr-o camer\ `nvecinat\ pe ni[te divanuri. Trezindu-ne pe la ora zece am aflat c\ la 12 se ]ine `n sala eparhial\ o mare adunare prezidat\ de ministrul american, cehul Wondraczki. Acesta anun]\ oficial pr\bu[irea Germaniei [i Austro-Ungariei precum [i na[terea României Mari. Au urmat vorbiri `n\l]\toare [i entuziasmul asisten]ei cre[tea pân\ la delir. A urmat o manifesta]ie de strad\. Se putea vedea un mare steag american [i unul românesc. Urm\toarele câteva zile au fost adev\rate zile de s\rb\toare, nu se mai ]ineau cursuri [i func]ionarii nu mai luau `n serios slujba lor.“ La sfâr[itul lunii noiembrie 1918, pe o vreme geroas\, refugiatul se `ntoarce acas\, la Cern\u]i, cu gândul de a participa la marea adunare na]ional\. Se radicalizase: „ajungând pe teritoriul bucovinean am molestat pe to]i pasagerii care vorbeau nem]e[te, ca un fel de r\zbunare copil\roas\ pentru toate necazurile `ndurate de atâta vreme de c\tre (din cauza, n.n.) regimul austriac.“ Cunoa[tem, a[adar, anul `n care se scriau respectivele pagini, ce i-ar fi adus ani grei de temni]\. Epopeea basarabean\ se `ncheia cu aceast\ reflec]ie: „~n Istoria Partidului scrie `ntr-un loc c\ Basarabia a fost r\pit\ de români. Ne permitem s\ `ntreb\m de ce sunt toate cet\]ile a[ezate pe malul Nistrului [i nu al Prutului. Dac\ ar fi a[a cum spune Istoria Partidului, ar fi normal ca toate cet\]ile s\ fie situate pe malul Prutului. Or nu este a[a. E ceva putred `n Danemarca. – 8-8.^964“. Capitolul urm\tor se intituleaz\ „Bilan]ul st\pânirii habsburgice `n Bucovina“ – [i `mplinea o lec]ie a profesorului. Ce zici, cititorule: aceste evenimente de acum mai bine de nou\zeci de ani, ]i se par chiar atât de `ndep\rtate? Barbu CIOCULESCU România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 17
- Page 1 and 2: 14 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
- Page 3 and 4: Otreime din elevi nu pun m`na pe ni
- Page 5 and 6: e urm\torul: suntem pe drumul cel m
- Page 7 and 8: Trecerea de la Marii scriitori dint
- Page 9 and 10: ~nsemn\ri Nemul]umirea lui Vladimir
- Page 11 and 12: Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[
- Page 13 and 14: Putem întâlni pe pia]\ antologii
- Page 15: I Un Hercule valah DEALISMUL, Erudi
- Page 19 and 20: Arta lui Odobescu: magia de a re`nv
- Page 21 and 22: NA este s\ cuno[ti din istorie soar
- Page 23 and 24: La Opera bucure[tean\ dup\ o premie
- Page 25 and 26: Prima chestiune care se pune în ac
- Page 27 and 28: care le face]i, ce vre]i s\ spune]i
- Page 29 and 30: Cala Porcx Bernard du Boucheron a
- Page 31 and 32: Leu]u lui Neli Î NTR-O NOAPTE, cî
evolu]ionar\ nu era condus\ de o ideologie, fie ea socialdemocrat\<br />
sau comunist\, ci singurul ]el a fost pâinea [i<br />
pacea. Or `nsu[indu-[i bol[evicii lozinca aceasta era<br />
firesc ca ei s\ pun\ st\pânire pe putere.“ Dar când „am<br />
ajuns <strong>la</strong> Chi[in\u, puterea era <strong>la</strong> men[evicii (minimali[tii)<br />
lui Kerenski. M-am dus <strong>la</strong> poli]ia lor ca s\-mi ridic o<br />
autoriza]ie. Le-am spus numele, dar ei mi l-au scris<br />
«David Toper» `n loc de <strong>Ovidiu</strong> }<strong>opa</strong>. Nu le-am cerut<br />
rectificarea [i aceasta mi-a fost de folos, c\ci <strong>cu</strong> numele<br />
acesta de evreu aveam posibilitatea s\ intru <strong>la</strong> [edin]ele<br />
lor. ~ntr-o asemenea [edin]\ zice pre[edintele: «[tii m\ta<br />
care-i primul punct al programului nostru? Este men]inerea<br />
Rusiei unitare. Or dac\ le vom da moldovenilor limba<br />
lor `n [coli, ei vor `ncepe s\ priveasc\ spre Bu<strong>cu</strong>re[ti. {i<br />
atunci s-a zis <strong>cu</strong> iedinstvinskaia Rusii (Rusia unitar\).<br />
Dar <strong>cu</strong>m trebuie s\ proced\m? Pe fa]\ putem s\<br />
vorbim pentru limba lor, dar pe <strong>la</strong> spate trebuie s\ ac]ion\m<br />
din r\sputeri `mpotriva acestui lucru. Ei n-au c\r]i scrise<br />
`n limba lor. N-au nici tipografia lor, a[a `ncât avem<br />
destule posibilit\]i de a `mpiedica realizarea dorin]elor<br />
moldovenilor [ovini, atât de primejdioas\ pentru noi.»<br />
Cu toate greut\]<strong>ile</strong> prin care trecea atunci, România<br />
a trimis totu[i o tipografie, c\r]i, <strong>cu</strong> ajutorul c\rora<br />
Onisifor Ghibu scoase ziarul Ardealul, mai târziu <strong>cu</strong><br />
titlul România nou\. ~n române[te mai ap\reau, <strong>cu</strong> litere<br />
chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea lumina tiparului<br />
revista {coa<strong>la</strong> moldoveneasc\, apoi Lumin\torul, publica-<br />
]ia clerului. Printre peripe]ii [i tragedii, succedându-se<br />
de-a valma, vine, `n fine, vremea unirii <strong>cu</strong> ]ara.<br />
Ciuntit\ teritorial, prin tratatul de <strong>la</strong> Buftea, România<br />
dobânde[te Basarabia, din propria voin]\ a poporului<br />
acesteia. Iat\ momentul: «La 24 ianuarie st.v. Basarabia<br />
se proc<strong>la</strong>m\ republic\ independent\. La insta<strong>la</strong>rea lui<br />
Ion In<strong>cu</strong>le] ca pre[edinte al republicii, doamna<br />
Aristarh i-a pus marea e[arf\ de tricolor, s\rutându-l<br />
pe frunte. Acest ceremonial `l repeta «mama na]iunii»<br />
<strong>cu</strong>m i se spunea <strong>cu</strong> insta<strong>la</strong>rea fiec\rui demnitar mai de<br />
seam\.<br />
Doamna Aristarh a ajuns directoarea [colii eparhiale<br />
de fete unde a introdus spiritul românesc `n aceast\ [coal\<br />
pe vremuri de cea mai crunt\ rusificare a fetelor de preo]i.<br />
Având sprijinul armatei române[ti am putut a<strong>cu</strong>ma<br />
s\ lucr\m pe fa]\ [i pentru Unirea <strong>cu</strong> România. Ziarul<br />
Ardealul <strong>cu</strong> titu<strong>la</strong>tura schimbat\ `n România nou\ [i<br />
{coa<strong>la</strong> moldoveneasc\ au stat `n slujba cauzei române[ti.<br />
Cursur<strong>ile</strong> de limb\ român\ au devenit arhipopu<strong>la</strong>te,<br />
m\rindu-se din cauza aceasta <strong>cu</strong> mult num\rul grupelor<br />
de <strong>cu</strong>rsan]i. Au `nceput s\ vin\ [i profesori din vechiul<br />
regat: cei doi fra]i Hane[, Diacones<strong>cu</strong>, folcloristul Pamfil<br />
[i al]ii. Lupta nu era u[oar\ c\ci numai foarte greu ai<br />
putut s\-i dezbari pe intelectualii basarabeni de mentalitatea<br />
ruseasc\. Dar <strong>cu</strong> toate acestea un num\r destul de `nsemnat<br />
s-au dat pe brazd\.<br />
La 27 martie st. v. 1918 s-a convocat Sfatul<br />
popu<strong>la</strong>r pentru a vota Unirea. Adunarea s-a ]inut `n<br />
frumoasa sal\ a marelui liceu de stat no. 3, pe strada<br />
Sadovskaia. Eu ca func]ionar de guvern\mânt m\ af<strong>la</strong>m<br />
`ntr-o camer\ `nvecinat\ <strong>cu</strong> sa<strong>la</strong> festiv\. ~n camera aceasta<br />
veneau unii dintre vorbitori pentru a-[i preg\ti vorbirea.<br />
Aci l-am <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t pe autorul romanului ~n preajma<br />
revolu]iei, Constantin Stere care avea s\ rosteasc\ `n<br />
ruse[te o mare vorbire pentru a convinge s\ voteze pentru<br />
unire, mai ales pe aceia dintre moldoveni care erau<br />
mai `nstr\ina]i sau pe str\ini. Era agitat [i se plimba<br />
`ncolo [i `ncoace mai mult de un ceas `nainte de a intra<br />
`n sa<strong>la</strong> de [edin]e. A vorbit frumos [i a fost ap<strong>la</strong>udat.<br />
S-a p\[it <strong>la</strong> votare. Majoritatea covâr[itoare a votat<br />
pentru unire. Numai câ]iva ucraineni, ru[i [i evrei au<br />
votat `mpotriv\, unii dintre dân[ii ab]inându-se de <strong>la</strong> vot.<br />
Tot ora[ul era `n s\rb\toare `n aceast\ zi frumoas\<br />
de prim\var\ timpurie, `n care puteai vedea `nflori]i chiar<br />
unii cire[i. {i <strong>cu</strong> toate acestea, ie[ind din cl\direa `mpodobit\<br />
<strong>cu</strong> frumoase steaguri tricolore am dat de un grup de<br />
oameni mai tri[ti. Au fost <strong>cu</strong>rsi[tii mei transnistrieni<br />
care-mi spuneau „<strong>cu</strong> cât\ pl\cere am schimba noi <strong>cu</strong>rsul<br />
Nistrului, numai ca s\ `nc\pem [i noi `n grani]ele României“.<br />
Seara, Pre[edintele Consiliului de Mini[tri al României,<br />
Alexandru Marghiloman a dat un banchet <strong>la</strong> care au<br />
participat vreo 200 de persoane. Am fost invita]i [i noi<br />
refugia]ii, <strong>cu</strong> toate c\ eram adversari politici ai germanofilului<br />
Marghiloman. S-au ]inut vorbiri frumoase [i entuziaste.<br />
A vorbit [i câte un reprezentant al minorit\]ilor. Dup\<br />
ispr\virea banchetului, am a[teptat <strong>la</strong> poarta de ie[ire.<br />
La trecerea lui Marghiloman, `nso]it [i de militari superiori<br />
germani, noi bucovinenii [i ardelenii i-am f\<strong>cu</strong>t o<br />
manifesta]ie, strigând din r\sputeri: „Noi vrem Ardealul<br />
[i Bucovina“. Bietul Marghiloman, care-l avea <strong>la</strong> dreapta<br />
sa pe neam], a `ntors mâin<strong>ile</strong> spre noi, spunând: „Eu<br />
am f\<strong>cu</strong>t ce am putut, vor veni al]ii [i v\ vor da restul<br />
ce ni se <strong>cu</strong>vine.“<br />
Un „tr\iasc\“ puternic a urmat <strong>cu</strong>vintelor frumoase<br />
rostite de acest patriot român, care <strong>la</strong> Bu<strong>cu</strong>re[ti, sub<br />
o<strong>cu</strong>pa]ia german\, s-a `nconjurat de mai mul]i bucovineni<br />
[i ardeleni, r\ma[i acolo, `ntrebuin]ându-i formal ca<br />
servitori, pentru a-i salva pe ace[ti „dezertori“ de <strong>la</strong><br />
moarte, dac\ ar fi dat nem]ii de ei.“<br />
Desigur, pe memorialist `l interesau `n principal<br />
problemele [co<strong>la</strong>re: „De <strong>la</strong> Unire, [coa<strong>la</strong> basarabean\<br />
a fost subordonat\ Ministerului `nv\]\mântului din<br />
România. Ministrul `nv\]\mântului a fost excelentul<br />
geograf [i marele popu<strong>la</strong>rizator al [tiin]ei, Simion<br />
Mehedin]i. A vizitat Basarabia ca s\ inspecteze [col<strong>ile</strong><br />
[i <strong>cu</strong>rsur<strong>ile</strong> de limba român\. A intrat [i <strong>la</strong> mine <strong>la</strong> un<br />
<strong>cu</strong>rs [i anume <strong>la</strong> o grup\ de neromâni. I-am dat <strong>cu</strong> câteva<br />
minute `nainte unei rusoaice s\ conjuge verbul a se<br />
`ns\n\to[a (sic. n.n.) „Continua]i“, `mi spune ministrul.<br />
Iar eu, <strong>la</strong> rândul meu `i zic rusoaicei s\ continue [i ea<br />
<strong>cu</strong> conjugarea. {i a `nceput: „Eu m\ `ns\ta...`ns\t\“, [i<br />
<strong>cu</strong> aceasta s-a ispr\vit. Iar ministrul „dar eu m\ `mboln\vesc“,<br />
[i dându-mi mâna, p\r\si c<strong>la</strong>sa.<br />
Interesant a fost [i consiliul pedagogic <strong>la</strong> care, sub<br />
pre[eden]ia ministrului, au participat profesori originari<br />
din toate regiun<strong>ile</strong> române[ti. Dup\ ce ne-am prezentat<br />
to]i, ne prive[te Mehedin]i [i exc<strong>la</strong>m\: „Ce nenorocit<br />
neam, cei mai mul]i dintre D-voastr\ v\ af<strong>la</strong>]i sub st\pâniri<br />
str\ine“. Auzind aceste <strong>cu</strong>vinte m\ ridic [i-i spun:<br />
„Domnule ministru, dup\ eliberarea Basarabiei va<br />
veni `n <strong>cu</strong>rând rândul Ardealului [i al Bucovinei“. {i <strong>cu</strong><br />
toate c\ f\cea politic\ germanofil\ a rostit frumos, aceste<br />
<strong>cu</strong>vinte: „S\ dea Domnul.“ A[a `ncât atât Mehedin]i, ca<br />
[i Marghiloman, au dat destule dovezi c\ au fost patrio]i.<br />
La `nceputul verii, Chi[in\ul a fost vizitat de Ni<strong>cu</strong><strong>la</strong>e<br />
Titules<strong>cu</strong>. Am avut fericirea s\-l <strong>cu</strong>nosc, prin Tofan.<br />
Cina o luam `mpreun\ <strong>la</strong> cofet\ria Tumanov. Un gervais<br />
[i un ceai rusesc aromat <strong>cu</strong>m nu l-am mai b\ut niciodat\<br />
`n alt\ parte ne servea drept cin\. ~l repetam câteodat\<br />
de dou\ ori. ~ntr-o <strong>sear\</strong>, vorbind <strong>cu</strong> Titules<strong>cu</strong> despre<br />
Bucovina, el ne m\rturise[te: „S\ [ti]i d-lor bucovineni<br />
c\ [i eu aveam s\ ajung un fel de jum\tate de bucovinean,<br />
c\ci n-a lipsit mult s\ m\ `nsor <strong>cu</strong> o bucovineanc\, <strong>cu</strong><br />
d-[oara Veronica (sau: Verunca n.n.), fiica directorului<br />
de liceu din Câmpulungul vostru, dar fata m-a refuzat,<br />
se vede c\ i-am p\rut prea urât. Asta `nseamn\ c\ v\<br />
du[m\nesc. Bucovina tot mi-a r\mas drag\. Titules<strong>cu</strong><br />
nu era pe atunci `nc\ ministru, dar toat\ lumea spunea:<br />
«domnul acesta are un mare viitor».<br />
~ntr-o <strong>sear\</strong>, luând masa <strong>la</strong> restaurantul Londra, am<br />
z\rit aproape de sob\ pe principele mo[tenitor Carol<br />
<strong>cu</strong> Zizi Lambrino care s-au oprit s<strong>cu</strong>rt\ vreme <strong>la</strong> Chi[in\u<br />
pentru a porni de aci <strong>la</strong> Odesa, unde un pop\ rus avea<br />
s\-i <strong>cu</strong>nune. M-am f\<strong>cu</strong>t c\ nu-i <strong>cu</strong>no[team.<br />
~n septembrie se putea a<strong>cu</strong>ma prevedea apropiata<br />
capitu<strong>la</strong>re a Puterilor Centrale. Dar durata `ndelungat\<br />
a m\celului european cât [i lipsa de acas\ de atâta vreme<br />
ne f\cea s\ ne par\ tocmai acest timp f\r\ de sfâr[it. ~n<br />
fiecare <strong>sear\</strong> când ne `ntâlneam noi refugia]ii ne<br />
v\itam de acest r\zboiu care nu mai voia s\ se ispr\veasc\.“<br />
{i totu[i: „La 11 noiembrie m\ `ntâlne[te seara Onisifor<br />
Ghibu [i m\ roag\ s\ merg <strong>cu</strong> dânsul <strong>la</strong> redac]ia «României<br />
noi», «unde avem de lucru» dar nu-mi spune ce. La<br />
redac]ie g\sim un tipograf chemat de Ghibu, care ne<br />
spune: «V\ aducem cea mai frumoas\, cea mai a[teptat\<br />
veste de noi, goni]i de <strong>la</strong> vetrele noastre, Germania a<br />
r e s t i t u i r i<br />
capitu<strong>la</strong>t. Noi am venit aci ca s\ scoatem o edi]ie special\<br />
a ziarului, prin care s\ d\m de [tire lumii capitu<strong>la</strong>rea<br />
Puterilor Centrale. {tirea r\mâne deocamdat\ secret\.<br />
La ora 12 noaptea o putem aduce <strong>la</strong> <strong>cu</strong>no[tin]\ publi<strong>cu</strong>lui».<br />
S-au tip\rit câteva sute de exemp<strong>la</strong>re care au r\mas<br />
`n redac]ie pentru a fi distribuite a doua zi. Iar noi neam<br />
luat câte dou\ exemp<strong>la</strong>re pentru a le ar\ta noaptea<br />
<strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>]ilor. Cina am luat-o mai mul]i refugia]i `mpreun\.<br />
«Când ne vom `ntoarce acas\» era leitmotivul dis<strong>cu</strong>]iei<br />
noastre. «Dac\ a]i [ti voi, m\ gândeam ce am eu `n<br />
buzunar nu v-a]i mai v\ic\ri». La ora 11 [i ceva `i<br />
invit pe cei câ]iva refugia]i care au luat cina <strong>cu</strong> mine,<br />
<strong>la</strong> restaurantul „Clubului Nobililor“, unde pe timpul<br />
]arismului n-aveau acces decât nobilii. Am intrat `n local,<br />
aproape toate mesele erau o<strong>cu</strong>pate. Ne-am a[ezat <strong>la</strong> o<br />
mas\ mai lung\. Cum s-a f\<strong>cu</strong>t ora 12 am scos ziarul din<br />
buzunar [i astfel am adus <strong>la</strong> <strong>cu</strong>no[tin]a publi<strong>cu</strong>lui `ntârziat:<br />
capitu<strong>la</strong>rea Germaniei. Un ura! care a f\<strong>cu</strong>t s\ z\ng\neasc\<br />
geamur<strong>ile</strong> a fost urmarea. Un domn mai `n vârst\<br />
roag\ publi<strong>cu</strong>l s\ se lini[teasc\ [i <strong>cu</strong> g<strong>la</strong>s tare roste[te<br />
urm\toarele <strong>cu</strong>vinte `n române[te [i ruse[te: «Toate<br />
doamnele [i to]i domnii prezen]i `n acest local sunt<br />
musafirii mei. Totul ce se va consuma pân\ diminea]a<br />
m\ prive[te numai [i numai pe mine.»<br />
Ap<strong>la</strong>uze `ndelungate au urmat acestei invita]ii f\<strong>cu</strong>t\<br />
de bog\ta[ul Chi[in\ului: evreul Zelik. M-a luat `n dreapta<br />
sa [i am petre<strong>cu</strong>t pân\ diminea]a. N-am mai mers<br />
acas\ [i ne-am <strong>cu</strong>lcat vreo câ]iva `ntr-o camer\ `nvecinat\<br />
pe ni[te divanuri. Trezindu-ne pe <strong>la</strong> ora zece am af<strong>la</strong>t c\<br />
<strong>la</strong> 12 se ]ine `n sa<strong>la</strong> eparhial\ o mare adunare prezidat\<br />
de ministrul american, cehul Wondraczki. Acesta anun]\<br />
oficial pr\bu[irea Germaniei [i Austro-Ungariei pre<strong>cu</strong>m<br />
[i na[terea României Mari. Au urmat vorbiri `n\l]\toare<br />
[i entuziasmul asisten]ei cre[tea pân\ <strong>la</strong> delir. A urmat<br />
o manifesta]ie de strad\. Se putea vedea un mare steag<br />
american [i unul românesc. Urm\toarele câteva z<strong>ile</strong> au<br />
fost adev\rate z<strong>ile</strong> de s\rb\toare, nu se mai ]ineau <strong>cu</strong>rsuri<br />
[i func]ionarii nu mai luau `n serios slujba lor.“<br />
La sfâr[itul lunii noiembrie 1918, pe o vreme geroas\,<br />
refugiatul se `ntoarce acas\, <strong>la</strong> Cern\u]i, <strong>cu</strong> gândul de<br />
a participa <strong>la</strong> marea adunare na]ional\. Se radicalizase:<br />
„ajungând pe teritoriul bucovinean am molestat pe to]i<br />
pasagerii care vorbeau nem]e[te, ca un fel de r\zbunare<br />
copil\roas\ pentru toate necazur<strong>ile</strong> `ndurate de atâta<br />
vreme de c\tre (din cauza, n.n.) regimul austriac.“<br />
Cunoa[tem, a[adar, anul `n care se scriau respectivele<br />
pagini, ce i-ar fi adus ani grei de temni]\. Epopeea<br />
basarabean\ se `ncheia <strong>cu</strong> aceast\ reflec]ie: „~n Istoria<br />
Partidului scrie `ntr-un loc c\ Basarabia a fost r\pit\<br />
de români. Ne permitem s\ `ntreb\m de ce sunt toate<br />
cet\]<strong>ile</strong> a[ezate pe malul Nistrului [i nu al Prutului. Dac\<br />
ar fi a[a <strong>cu</strong>m spune Istoria Partidului, ar fi normal ca<br />
toate cet\]<strong>ile</strong> s\ fie situate pe malul Prutului. Or nu<br />
este a[a. E ceva putred `n Danemarca. – 8-8.^964“.<br />
Capitolul urm\tor se intituleaz\ „Bi<strong>la</strong>n]ul st\pânirii<br />
habsburgice `n Bucovina“ – [i `mplinea o lec]ie a<br />
profesorului.<br />
Ce zici, cititorule: aceste evenimente de a<strong>cu</strong>m mai<br />
bine de nou\zeci de ani, ]i se par chiar atât de `ndep\rtate?<br />
Barbu CIOCULESCU<br />
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 17
Change language