![O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...](https://img.yumpu.com/16099875/13/500x640/o-sear-la-caracal-cu-radu-beligan-ovidiu-opa-crile-primverii-i-.jpg)
O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...
O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ... O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 12 c o m e n t a r i i c r i t i c e NA DIN vinov\]iile cele mai grave Uale totalitarismului comunist este cea a încerc\rii de a în\bu[i spiritul creator, prin m\suri ce ilustrau un evantai sinistru, de la cenzur\ pîn\ la prigoana administrativ\ [i suprimarea fizic\ a celor socoti]i inconformi[ti. Comunismul cuprinde mormîntul nu doar al unor crea]ii z\d\rnicite sau distruse, ci [i al unor destine umane [i adesea chiar al trupurilor unor scriitori asasina]i ori împin[i la sinucidere. O victim\ de soi a regimului stalinist este Mihail Bulgakov (1891-1940). Desf\[urîndu- [i activitatea între 1920 [i 1940, importantul scriitor a izbutit s\ publice prea pu]in în timpul prescurtatei [i zbuciumatei sale vie]i, povestirile cu fantastic\ materie Diavoliada [i Ou\le fatale, precum [i un roman, Garda alb\, astfel încît capodopera sa, la care a trudit pîn\-n ultimele ceasuri ce i-au fost h\r\zite de implacabilele Parce, romanul Maestrul [i Margareta, a ap\rut postum, în 1967. Volumul de însemn\ri diaristice [i scrisori pe care-l adnot\m în rîndurile de fa]\ constituie un document patetic al unei existen]e marcate de un dramatism ce informeaz\ opera, dar care î[i are propria-i semnifica]ie, trasînd profilul unui personaj ce întrege[te galeria m\[tilor acesteia. O osmoz\ între autor [i crea]ie ne ofer\ o figur\ uman\ bivalent\, pe de-o parte, scriitorul lipsit de viitor, ratat, pe de alta, triumf\torul în esen]\, chiar dac\ ultima îmbr\ca straiul fic]iunii, transgresînd astfel vitregiile timpului s\u: „lu\m cuno[tin]\, aici, observ\ Ion Vartic, autorul unei ample prefe]e, numai de o jum\tate de Koroviev, acela saturnian (asemenea celui din finalul celebrului roman) care moare de inim\ rea, pentru c\ a fost învins. Dar Bulgakov spune, r\spicat, c\ el nu este scriitor, ci actor. De aceea, pe scena fic]iunilor lui psihice [i estetice evolueaz\, triumf\toare, molto allegro, cealalt\ jum\tate de Koroviev: acela histrionic, fantasmagoric, înving\tor“. Putem ad\uga: cu atît mai pregnant\ ni se prezint\ biruin]a final\ a romancierului cu cît se asociaz\ cu fantasmarea nu doar consolatoare, ci [i apt\ a deschide ea îns\[i perspective spre infinit. Adic\ eliberatoare în absolut. Jurnalul [i textele epistolare ale lui Bulgakov ne îng\duie a m\sura acest drum, aparent neverosimil, de la autobiografia dureroas\, de învins f\r\ speran]\, la viitorul resim]it drept fabulos, pe care îns\ soarta operei l-a confirmat. De la început apare inaderen]a lui Bulgakov la „Marea Revolu]ie Socialist\ din Octombrie“, pe care o consemneaz\ sub aspectul brutalit\]ii sale impardonabile, prevestind c\, în timp, ea nu va însemna decît un „faliment jalnic“, opunîndu-i „Marea Evolu]ie“, reformarea pe cale pa[nic\, civilizat\, a Rusiei. Barbaria comport\rii bol[evicilor nu inaugureaz\ decît o epoc\ a f\r\delegii [i crimei. Primele impresii ale scriitorului fixeaz\ consternarea sa precum o sentin]\ definitiv\: „Am v\zut mul]imi cenu[ii care, chiuind [i suduind murdar, sp\rgeau geamuri în trenuri, am v\zut cum sunt omorî]i oamenii. În Moscova am v\zut case distruse [i pîrjolite... fe]e obtuze [i pline de cruzime... Am v\zut mul]imi care asaltau intr\rile b\ncilor z\vorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîng\ pr\v\lii, ofi]eri h\r]ui]i [i vrednici de mil\, am v\zut fi]uici de gazet\ unde se scrie, de fapt, despre unul [i acela[i lucru: despre temni]e, despre sîngele care curge [i în sud, [i la apus, [i la r\s\rit. Am v\zut totul cu ochii mei [i am în]eles în sfîr[it ce s-a întîmplat“. În locul „progresului“, al „eliber\rii“ maselor muncitoare, trîmbi]ate de propagand\, se instaureaz\ temeinic mizeria colectiv\ c\reia i se sustrage exclusiv clientela puterii uzurpatoare: „Ast\zi nu sunt nout\]i politice care s\ m\ intereseze. Aceste «Nikitinskie subbotniki» sunt o adun\tur\ sovietic\ de netrebnici, înapoia]i [i slugarnici, cu un adaos consistent de evrei“, Via]a cotidian\ e cumplit dezam\gitoare. În locul bun\st\rii f\g\duite de doctrina marxist-leninist\, apare un [ir nesfîr[it de priva]iuni: „Este un ger cumplit. Azi diminea]\ instalatorul a înc\lzit apa înghe]at\. În schimb, O victim\ a stalinismului Mihail Bulgakov, Coresponden]\.. JJurnaale, traducere, note [i indice de Ana-Maria Brezuleanu, prefa]\ de Ion Vartic, Edit. Polirom, 2006, 478 pag. noaptea cînd m-am întors s-a stins lumina peste tot“. Sau: „În centrul Moscovei, începînd cu Lubianka, Vodokanal a sfredelit p\mîntul în vederea construirii metroului. Asta e via]a. Îns\ metroul n-o s\ fie construit pentru c\ în acest scop nu sunt bani deloc. Asta e cangrena. Se elaboreaz\ un plan al circula]iei rutiere. Asta e via]a. Îns\ circula]ia rutier\ nu exist\, pentru c\ nu sunt tramvaie de ajuns. E de-a dreptul ridicol c\ în toat\ Moscova sunt doar 8 autobuze. (...) Totul este înghi]it de birocra]ia sovietic\, o gur\ a iadului“. Sau, cu o not\ de trist amuzament: „În Moscova s-a petrecut un eveniment: s-a scos la vînzare vodka de 30 grade, pe care opinia public\ a numit-o cu deplin\ îndrept\]ire «rîkovka». Se deosebe[te de cea ]arist\ prin aceea c\ este cu 10 grade mai slab\, mai proast\ [i de patru ori mai scump\“. Cu toate c\, în aceast\ sumbr\ atmosfer\, umorul e prohibit: „Acum meditez la tot felul de lucruri [i am început s\ în]eleg limpede c\ trebuie s\ renun] la deprinderea de a rîde“. Pe fundalul lipsurilor de tot felul, al suspiciunii generalizate, al interdic]iilor [i al demagogiei, existen]a unui om de litere ce nu accept\ a se transforma într-un „tovar\[ de drum“, într-un „scriitor-poputcik“, celebrator al idealului comunist, a[a cum ar fi dorit oficialitatea, n-ar putea fi decît dureroas\. În nenum\rate momente, Bulgakov relateaz\ suferin]a Oosmoz\ între autor [i crea]ie ne ofer\ o figur\ uman\ bivalent\, pe de-o parte scriitorul lipsit de viitor, ratat, pe de alta triumf\torul în esen]\. personal\, care devine un laitmotiv, un factor obsedant al confesiunii sale. Fe]ele acestei suferin]e se însumeaz\ compunînd fa]a desfigurat\ a scriitorului supus unor tribula]ii zilnice: „Ast\zi n-am putut face rost de bani de nic\ieri, drept care m-am întors acas\ acru [i mohorît“. Ori: „În general, banii îmi ajung pentru mîncare [i m\run]i[uri, dar nu [i pentru îmbr\c\minte“. Ori: „Pîn\ acum tot n-am g\sit de lucru. Eu [i so]ia mea abia avem ce mînca. Din pricina asta nici de scris nu-mi arde“. Ori: „M\ aflu în cea mai neagr\ perioad\ a vie]ii mele. Fl\mînzim, [i eu [i nevasta. A fost nevoie s\ lu\m de la unchiul ceva f\in\, ulei [i ni[te cartofi. (...) Am cutreierat toat\ Moscova - nu sunt locuri de munc\“. Covîr[it de s\r\cie, îndurînd foamea [i promiscuitatea unui „c\min muncitoresc“, c\ci nu poate dobîndi alt\ locuin]\, Bulgakov e nevoit s\ tr\iasc\ din expediente, practicînd o m\runt\ publicistic\ de tip „culinar“ sau f\cînd-o pe actorul improvizat: „M-am angajat într-o trup\ de actori ambulan]i; o s\ joc în cartiere periferice. Plata este de 125 pentru un spectacol. Ucig\tor de pu]in. Fire[te c\ din pricina acestor spectacole n-o s\ mai am cînd s\ scriu, un cerc vicios“. Ca [i urm\toarea exasperat\ recuzare a unui eroism, de care în realitate, nu l-am putea socoti str\in: „Ar trebui s\ fii un erou de excep]ie ca s\ taci de-a lungul a patru ani, s\ taci f\r\ speran]a c\ vei putea s\ deschizi gura în viitor. Eu, din p\cate, nu sunt un erou“. Captiv al paradisului ro[u, Bulgakov nu poate c\l\tori în str\in\tate: „Cred cu t\rie c\ aceast\ c\l\torie mi-ar reda capacitatea de munc\ [i mi-ar oferi posibilitatea ca, în paralel cu activitatea mea în domeniul teatrului, s\ scriu o carte de însemn\ri de c\l\torie, un proiect care m\ ispite[te. N-am fost niciodat\ peste grani]\“. {i nici nu va fi vreodat\! Cînd încearc\ a ob]ine o aprobare pentru a pleca peste hotare, al\turi de so]ie, nu prime[te nici un r\spuns la cererea sa. Explica]iile pe care se sile[te a [i le da nu sunt altceva decît un cu]it r\sucit în rana moral\: „Acum m\ încearc\ gînduri sumbre. Cineva m-a lini[tit cu vorbele: «Scrisoarea n-a ajuns». E imposibil. Alt cunoscut, minte practic\, f\r\ raze [i fantezii, a supus scrisoarea unei adev\rate expertize [i a r\mas total nedumerit. «Cine s\ te cread\ c\ e[ti atît de bolnav încît s\ ai nevoie de nevast\ ca înso]itor? Cine s\ te cread\ c\ o s\ te întorci? Cine ar putea crede a[a ceva?» {i a[a mai departe“. Absurdul situa]iei const\ în aceea c\, în climatul de mistificare [i teroare al statului sovietic, nimic din ce e normal nu pare credibil. E o suspendare orwellian\ a credibilului: „Din copil\rie, se dest\inuie Bulgakov, ur\sc cuvintele «Cine s\ cread\?...». Acolo unde apare «Cine s\ te cread\?», eu nu pot tr\i, pur [i simplu nu exist. Eu însumi a[ putea pune zeci de întreb\ri de felul acesta; «Dar cine s\ cread\ c\ maestrul meu e Gogol? Cine s\ cread\ c\ am proiecte mari? Cine s\ cread\ c\ sunt scriitor?»“. Prigonit de presa aservit\ puterii, scriitorul se zbate între obid\, boal\ [i necesitatea supravie]uirii: „«Teatrul sovietic nu are nevoie de un astfel de Bulgakov», a scris pe un ton moralizator un critic atunci cînd scrierile mele au fost interzise. Nu [tiu dac\ teatrul sovietic are nevoie de mine, îns\ eu am nevoie de el ca de aer“. Iremediabil decep]ionat de lumea în care îi era dat a se afla, nu-i r\mîne decît a-[i îndrepta gîndul c\tre Atotputernic: „A[adar o s\ ne punem n\dejdea în Dumnezeu [i vom tr\i. Este unica modalitate [i cea mai bun\“. Scriitor întîrziat, mult mai frecvent interzis decît publicat, cu o faim\ de „reac]ionar“, atacat de condeierii obedien]i („Într-un anumit loc, un redactor mi-a spus c\ el consider\ drept contrarevolu]ionare scrierile mele [i c\ m\ sf\tuie[te insistent s\ nu mai scriu în acest fel“), Bulgakov ajunge, în dezn\dejdea sa, a nutri o n\dejde utopic\. Un gen de ultim\ solu]ie, delirant\. Aceea de-a apela la Stalin în persoan\ pentru a dobîndi protec]ia acestuia. Avînd în minte raporturile unor predecesori pe care-i resim]ea drept exemplari, Pu[kin, Gogol, Molière, pare a crede c\ ar fi cu putin]\ o rela]ie a sa privilegiat\ cu sîngerosul despot. S\ fie o magic\ transpozi]ie în alte timpuri, o disperat\ identificare cu marile modele?
Putem întâlni pe pia]\ antologii cuprinzând autori contemporani grupa]i pe criteriul tov\r\[iei, al concitadinismului, al simpatiei reciproce [i altele asemenea. N COMPLEX important al poeziei Uromâne[ti este lipsa circula]iei [i aprecierii interna]ionale. Astfel se explic\ de ce poe]ii de ast\zi consimt s\ se grupeze atât de lesne în antologii pentru export, structurate dup\ ni[te criterii îndoielnice sau, de cele mai multe ori, de neîn]eles. Este de necontestat faptul c\ antologia, ca obiect editorial, este una dintre cele mai eficiente metode de promovare a scriitorilor în str\in\tate. Economic\ pentru editor [i comod\ pentru cititorul gr\bit (care, pe deasupra, mai e [i str\in atât de limba, cât [i de literatura noastr\), antologia constituie un tablou literar expresiv. Dar se pare c\, de multe ori, cei care concep c\r]i colective se las\ p\c\li]i de regulile, cei drept, mai relaxate ale antologiei [i adun\ între dou\ coperte tot ce g\sesc la îndemân\. Astfel, putem întâlni pe pia]\ antologii cuprinzând autori contemporani grupa]i pe criteriul tov\r\[iei, al concitadinismului, al simpatiei reciproce [i altele asemenea. Or, antologia, în sensul cel mai larg, nu ar trebui s\ fie corespondentul în plan literar al locului de întâlnire a prietenilor, ci o form\ de grupare a unor texte cu minime filoane comune. O atare întrunire nepotrivit\ reprezint\ volumul o c\ru]\ înc\rcat\ cu nimic, semnat de Ioan Es. Pop, Peter Sragher [i Robert {erban. Eterogenitatea valoric\ extrem de pronun]at\ rupe cartea în trei p\r]i. Fiecare autor marcheaz\ limitele buc\]ii lui, iar leg\turile dintre ei sunt greu de g\sit. Abia traducerea german\ care dubleaz\ textul românesc al întregii c\r]i ofer\ o explica]ie privind rostul proiectului. E conceput, probabil, pentru export. Apar]inând unor [coli literare diferite, de calibre inegale, cei trei autori semnatari vin din regiuni literare aproape ireconciliabile. Ioan Es. Pop, elementul tare al antologiei, este cel care deschide volumul. Alegând s\ publice o serie de poeme mai vechi, al c\ror suflu poetic puternic a fost deja confirmat de critic\, poetul î[i asigur\, comod, întâietatea. Cele câteva poeme inedite – pentru c\ are [i texte noi – î[i pierd din expresivitatea deja cunoscut\ a poetului nou\zecist. Moartea, ca tem\ principal\ în poetica lui Ioan Es. Pop, î[i dilueaz\, aici, intensitatea: „la fel ca în aceast\ diminea]\, / pe care am botezat-o kurt, / la începutul mor]ii mele eram trist / îngrozitor de trist, / ca dup\ ce pierzi totul [i nu mai / vrei s\ câ[tigi nimic. // dar prima moarte e doar spaim\ [i premeditare. // abia a doua poate m\rturisi ceva, / îns\ despre ea nu se [tie nimic, / pentru c\ ea nu se petrece-n istorie, / deci nu poate fi vorbit\.“ Desigur, nici aceste rânduri ce par a fi scrise în grab\ nu sunt lipsite de nota specific\ stilului [i poeticii lui Ioan Es. Pop. Îns\, privind un poem ce apare la câteva pagini distan]\ – textpilon în volumul de debut Ieudul f\r\ ie[ire – diferen]a de implicare a sensibilit\]ii este evident\ : „nu [tiu ce l-a apucat pe tat\l meu s\-njuge boii la car / la Ori numai o tentativ\ de-a am\gi prezentul, f\r\ a se am\gi, în instan]a interioar\, pe sine? Mai curînd decît o autoîn[elare, un joc pe muchie de cu]it cu fatalitatea! De[i, îndat\ dup\ sinuciderea (?) lui Maiakovski, Stalin îi f\g\duie[te, la telefon (într-o scurt\ convorbire, aidoma celei ce a avut-o cu Boris Pasternak), o discu]ie nemijlocit\, aceasta nu se mai produce. De altminteri nici Gorki nu binevoie[te a r\spunde scrisorilor sale, adoptînd o suveran\ t\cere similistalinist\. Într-o epistol\-peti]ie adresat\ „mult stimatului Iosif Vissarionovici“, Bulgakov pune în aplicare o elastic\ motiva]ie, sus]inînd c\, întrucît dorin]a sa „de a fi scriitor contemporan a devenit tot mai intens\“, resimte o paradoxal\ nevoie de-a se deta[a de mediul proxim pentru o „dispozi]ie superioar\ [i calm\ necesar\ unei munci solide [i de calitate. Prezentul este prea viu, prea frem\t\tor, irit\ pu]in prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate în satir\... întotdeauna mi s-a p\rut c\ în via]a mea m\ a[teapt\ o mare jertf\ de sine [i tocmai pentru a- Poe]i de vânzare Ioan Es. Pop, Peter Sragher, Robert {erban, o cc\ru]\ îînc\rcaatt\ ccu nnimic/ eein kkaarren belaaden mmitt nnichtts, edi]ie bilingv\ româno-german\, Editura Brumar, Timi[oara, 2008, 116 p. doi[pe noaptea, s\ m\ trezeasc\ [i s\-mi spun\ hai./ eu dup\ ce mor dorm somnuri lungi. unde, am zis, / a zis: la [omcuta mare. Ce putea s\-l mâne pe el / în miez de noapte tocmai la [omcuta mare, / la atâta drum de satul nostru? {i de ce s\ nu ia / autobuzul, diminea]a la [ase, de ce umbl\m / patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace / cu mersul moale [i greoi al boilor no[tri? / dac\-i pe a[a, n-o s\ m\ trezesc în miez de noapte pentru o nebunie ca asta. // [i-atunci se apropie ea [i zice: scoal\ / dragul mamei, tat\l t\u / tocmai pleac\ s\ te-aduc\ de la [omcuta, / du-te s\-l aju]i s\ te ridice,/ de trei zile zaci acolo f\r\ r\suflare. / [i abia de-au ajuns s\ ne dea de [tire ast\ sear\, / dragul nostru.“ Dintre poe]ii contemporani, Ioan Es. Pop este, poate, unul dintre cei mai antologa]i, apari]iile sale în antologii individuale sau colective dep\[ind cu mult num\rul de volume inedite. {i, cu toate acestea, antolog\rile nu au f\cut mai mult decât s\ consolideze impactul poemelor de început. Ieudul f\r\ ie[ire, Pantelimon 113 bis, Porcec sunt volumele care au reu[it s\ contureze imaginea memorabil\ a mi sluji patria trebuie s\ m\ instruiesc undeva departe de ea“. Cuvintele din ultimele dou\ citate apar]in de fapt, cu mici inexactit\]i, lui Gogol! Într-atît de profund\ era am\r\ciunea scriitorului marginalizat, încît i se n\z\rea pe de o parte suprapunerea întocmai a cazului s\u peste cel al autorului Sufletelor moarte, iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele Soare. Cutremur\tor de nerealist în aparen]\, nu omitea totu[i o declara]ie sarcastic\ a demnit\]ii proprii: „În spa]iul necuprins al literelor ruse[ti din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost sf\tuit s\-mi vopsesc blana. Stupid sfat. Vopsit sau tuns, lupul nu poate aduce a pudel“. Aici se afl\ veritabilul Bulgakov, în crunta sa dezam\gire pe care odiosul paternalism al „t\tucului“ de la Kremlin a generat-o, circumstan]\ de care n-ar fi putut fi decît pe deplin con[tient. Cerîndu-i dictatorului s\ fie „primul cititor“ al s\u, scriitorul urgisit, cu un apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice l e c t u r i poetului [i, totodat\, s\ hr\neasc\ apari]ia atâtor antologii entuziast receptate. Se poate observa cu ochiul liber faptul c\ Ioan Es. Pop este un poet cu o individualitate imposibil de clintit. De aceea, este destul de curioas\ predispozi]ia lui pentru astfel de reuniuni editoriale. Peter Sragher, al doilea semnatar al antologiei o c\ru]\ înc\rcat\ cu nimic, face parte din acea categorie de poe]i care introduc în peisajul [i în lucrurile pe care le v\d propria melancolie. Teoria clasic\ a celor patru umori înc\ mai func]ioneaz\. Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de fiecare dat\, acela[i: prive[te cerul, stelele, cimitirele, pietrele funerare [i se identific\, spiritual, cu ele. Caut\ profunzimea r\t\cirilor filosofice, iar rezultatul poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: „cum trece / timpul / trosnind / prin mine // doamne // cum î[i ascute / aripile albite / de ani / pân\ secunda prinde/ lumina în suflet / [i începe / s\ cânte / ochii ro[ii / ai timpului îmi / ating privirea / sângerând / suferinzi / de sigur\tate // doamne// d\-i timpului / trist / tandru / trec\tor / spa]iu / s\-[i afle iubirea.“ Cerul, imagine tipic romantic\, este invocat într-o od\ arz\toare, adolescentin\: „nu sunt nimic / o cerule / când o s\ ajung / la tine / ca s\ m\ înec / în albastru / ca-n trupul meu / u[or // când o s\-]i / s\rut fruntea / nesfâr[it\ / [i-o s\ m\ fac de tot / stea // o cerule / m\ arde chipul / t\u / pân\ la sfâr[itul / culorii // nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine.“ Poezia lui Peter Sragher pare hr\nit\ din lecturile lui Eminescu [i Nichita St\nescu, f\cute cu un ochi impresionist. Robert {erban vine cu propria re]et\ de poezie. El construie[te cu lejeritate [i naturale]e imagini limpezi, într-o manier\ accentuat narativ\. Nu î[i complic\ textele cu ambiguit\]i astfel încât putem „vedea“ ceea ce imagineaz\ poetul. Chiar [i elementul de surpriz\, cu care Robert {erban î[i încheie fiecare text, î[i arat\ ni[te contururi clare. Un exemplu este poemul holografica, ce urmeaz\ liniile unei fantezii juc\u[e: „prinzi între degete un punct negru / cât un purice de ]ar\ / [i / încet încet / tragi de el pân\ când devine o linie // una groas\ / cât o omid\ din care ies zeci de raze sub]iri sub]iri / alta prelung\ [i pu]in tremurat\ / ca ramura din salcia / rupt\ de copilul vecinilor / ca s\ [i-o pun\ coard\ la arc / o linie unduitoare / l\sat\ parc\ de [arpele ce trece / dup\ fiecare ploaie / prin gr\dina reav\n\ […]“ Robert {erban vede mai mult decât simte, ceea ce conduce, simultan, la un atu [i la un neajuns. Aceasta fiindc\ poezia lui este ofertant\ imagistic pentru cititor, îns\ lipsa unei emo]ii mai intense poate fi uneori amendat\. Pentru a-i putea descoperi pe cei trei poe]i cu nuan]ele [i culorile lor, cel mai potrivit ar fi s\ le citim volumele individuale. Antologia o c\ru]\ înc\rcat\ cu nimic d\ senza]ia unei fotografii de grup. Autorii ne zâmbesc, dar nu ne spun prea multe. Iulia IARCA o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît fie ca un act histrionic, fie ca o „magie“ cu diabolic\ alur\ [i cîtu[i de pu]in ca o abdicare de la sfredelitoareai luciditate de „lup singuratic“ ce reamintea, excedat, c\ „pîn\ [i o fiar\ poate obosi“. Astfel demonia virulent\ a epocii se r\sfrîngea în textul lui Bulgakov ca [i-n bizarul s\u demers sub chipul unor fantasm\ri engramatice. Fiu r\t\citor, rebel, al sistemului concentra]ionar, Bulgakov nu s-a plecat s\ s\rute papucul tiranului, aidoma litera]ilor de duzin\, „realistsociali[ti“ ci [i-a sanc]ionat epoca, tr\gîndu-i imaginea în sfera sa vizionar\, impenitent\. Înf\]i[înd aceast\ tulbur\toare carte, nu putem a nu ne exprima pre]uirea pentru efortul traducerii, al alc\tuirii unor note detaliate [i al indicelui de nume, depus de Ana-Maria Brezuleanu, eminent\ t\lm\citoare a mai multor scriitori ru[i, defel „tr\d\toare“, cum gl\suie[te un calambur mali]ios, ci un generos amfitrion al lor în spa]iul limbii române. 13 România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
- Page 1 and 2: 14 editat\ cu sprijinul F u n d a ]
- Page 3 and 4: Otreime din elevi nu pun m`na pe ni
- Page 5 and 6: e urm\torul: suntem pe drumul cel m
- Page 7 and 8: Trecerea de la Marii scriitori dint
- Page 9 and 10: ~nsemn\ri Nemul]umirea lui Vladimir
- Page 11: Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[
- Page 15 and 16: I Un Hercule valah DEALISMUL, Erudi
- Page 17 and 18: evolu]ionar\ nu era condus\ de o id
- Page 19 and 20: Arta lui Odobescu: magia de a re`nv
- Page 21 and 22: NA este s\ cuno[ti din istorie soar
- Page 23 and 24: La Opera bucure[tean\ dup\ o premie
- Page 25 and 26: Prima chestiune care se pune în ac
- Page 27 and 28: care le face]i, ce vre]i s\ spune]i
- Page 29 and 30: Cala Porcx Bernard du Boucheron a
- Page 31 and 32: Leu]u lui Neli Î NTR-O NOAPTE, cî
Putem întâlni pe pia]\ antologii <strong>cu</strong>prinzând<br />
autori contemporani grupa]i pe criteriul<br />
tov\r\[iei, al concitadinismului, al simpatiei<br />
reciproce [i altele asemenea.<br />
N COMPLEX important al poeziei<br />
Uromâne[ti este lipsa cir<strong>cu</strong><strong>la</strong>]iei [i<br />
aprecierii interna]ionale. Astfel se<br />
explic\ de ce poe]ii de ast\zi consimt<br />
s\ se grupeze atât de lesne în antologii<br />
pentru export, structurate dup\ ni[te<br />
criterii îndoielnice sau, de cele mai<br />
multe ori, de neîn]eles.<br />
Este de necontestat faptul c\<br />
antologia, ca obiect editorial, este<br />
una dintre cele mai eficiente metode<br />
de promovare a scriitorilor în str\in\tate. Economic\<br />
pentru editor [i comod\ pentru cititorul gr\bit (care,<br />
pe deasupra, mai e [i str\in atât de limba, cât [i de<br />
literatura noastr\), antologia constituie un tablou<br />
literar expresiv. Dar se pare c\, de multe ori, cei care<br />
concep c\r]i colective se <strong>la</strong>s\ p\c\li]i de regul<strong>ile</strong>, cei<br />
drept, mai re<strong>la</strong>xate ale antologiei [i adun\ între<br />
dou\ coperte tot ce g\sesc <strong>la</strong> îndemân\. Astfel, putem<br />
întâlni pe pia]\ antologii <strong>cu</strong>prinzând autori contemporani<br />
grupa]i pe criteriul tov\r\[iei, al concitadinismului,<br />
al simpatiei reciproce [i altele asemenea. Or, antologia,<br />
în sensul cel mai <strong>la</strong>rg, nu ar trebui s\ fie corespondentul<br />
în p<strong>la</strong>n literar al lo<strong>cu</strong>lui de întâlnire a prietenilor,<br />
ci o form\ de grupare a unor texte <strong>cu</strong> minime filoane<br />
comune.<br />
O atare întrunire nepotrivit\ reprezint\ volumul<br />
o c\ru]\ înc\rcat\ <strong>cu</strong> nimic, semnat de Ioan Es. Pop,<br />
Peter Sragher [i Robert {erban. Eterogenitatea valoric\<br />
extrem de pronun]at\ rupe cartea în trei p\r]i. Fiecare<br />
autor marcheaz\ limitele buc\]ii lui, iar leg\tur<strong>ile</strong><br />
dintre ei sunt greu de g\sit. Abia traducerea german\<br />
care dubleaz\ textul românesc al întregii c\r]i<br />
ofer\ o explica]ie privind rostul proiectului. E conceput,<br />
probabil, pentru export. Apar]inând unor [coli literare<br />
diferite, de calibre inegale, cei trei autori semnatari<br />
vin din regiuni literare aproape ireconciliab<strong>ile</strong>.<br />
Ioan Es. Pop, elementul tare al antologiei, este<br />
cel care deschide volumul. Alegând s\ publice o serie<br />
de poeme mai vechi, al c\ror suflu poetic puternic<br />
a fost deja confirmat de critic\, poetul î[i asigur\,<br />
comod, întâietatea. Cele câteva poeme inedite –<br />
pentru c\ are [i texte noi – î[i pierd din expresivitatea<br />
deja <strong>cu</strong>nos<strong>cu</strong>t\ a poetului nou\zecist. Moartea, ca<br />
tem\ principal\ în poetica lui Ioan Es. Pop, î[i dilueaz\,<br />
aici, intensitatea: „<strong>la</strong> fel ca în aceast\ diminea]\, /<br />
pe care am botezat-o kurt, / <strong>la</strong> începutul mor]ii mele<br />
eram trist / îngrozitor de trist, / ca dup\ ce pierzi<br />
totul [i nu mai / vrei s\ câ[tigi nimic. // dar prima<br />
moarte e doar spaim\ [i premeditare. // abia a doua<br />
poate m\rturisi ceva, / îns\ despre ea nu se [tie nimic,<br />
/ pentru c\ ea nu se petrece-n istorie, / deci nu<br />
poate fi vorbit\.“ Desigur, nici aceste rânduri ce par<br />
a fi scrise în grab\ nu sunt lipsite de nota specific\<br />
stilului [i poeticii lui Ioan Es. Pop. Îns\, privind<br />
un poem ce apare <strong>la</strong> câteva pagini distan]\ – textpilon<br />
în volumul de debut Ieudul f\r\ ie[ire – diferen]a<br />
de implicare a sensibilit\]ii este evident\ : „nu [tiu<br />
ce l-a apucat pe tat\l meu s\-njuge boii <strong>la</strong> car / <strong>la</strong><br />
Ori numai o tentativ\ de-a am\gi prezentul, f\r\ a<br />
se am\gi, în instan]a interioar\, pe sine? Mai <strong>cu</strong>rînd<br />
decît o autoîn[e<strong>la</strong>re, un joc pe muchie de <strong>cu</strong>]it <strong>cu</strong><br />
fatalitatea! De[i, îndat\ dup\ sinuciderea (?) lui<br />
Maiakovski, Stalin îi f\g\duie[te, <strong>la</strong> telefon (într-o<br />
s<strong>cu</strong>rt\ convorbire, aidoma celei ce a avut-o <strong>cu</strong> Boris<br />
Pasternak), o dis<strong>cu</strong>]ie nemijlocit\, aceasta nu se mai<br />
produce. De altminteri nici Gorki nu binevoie[te a<br />
r\spunde scrisorilor sale, adoptînd o suveran\ t\cere<br />
similistalinist\. Într-o epistol\-peti]ie adresat\ „mult<br />
stimatului Iosif Vissarionovici“, Bulgakov pune în<br />
aplicare o e<strong>la</strong>stic\ motiva]ie, sus]inînd c\, întrucît<br />
dorin]a sa „de a fi scriitor contemporan a devenit tot<br />
mai intens\“, resimte o paradoxal\ nevoie de-a se<br />
deta[a de mediul proxim pentru o „dispozi]ie superioar\<br />
[i calm\ necesar\ unei munci solide [i de calitate.<br />
Prezentul este prea viu, prea frem\t\tor, irit\ pu]in<br />
prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate<br />
în satir\... întotdeauna mi s-a p\rut c\ în via]a mea<br />
m\ a[teapt\ o mare jertf\ de sine [i tocmai pentru a-<br />
Poe]i<br />
de vânzare<br />
Ioan Es. Pop, Peter Sragher, Robert {erban,<br />
o cc\ru]\ îînc\rcaatt\ c<strong>cu</strong> nnimic/ eein kkaarren<br />
be<strong>la</strong>aden mmitt nnichtts,<br />
edi]ie bilingv\ româno-german\,<br />
Editura Brumar, Timi[oara, 2008, 116 p.<br />
doi[pe noaptea, s\ m\ trezeasc\ [i s\-mi spun\<br />
hai./ eu dup\ ce mor dorm somnuri lungi. unde,<br />
am zis, / a zis: <strong>la</strong> [om<strong>cu</strong>ta mare. Ce putea s\-l<br />
mâne pe el / în miez de noapte tocmai <strong>la</strong> [om<strong>cu</strong>ta<br />
mare, / <strong>la</strong> atâta drum de satul nostru? {i de ce s\<br />
nu ia / autobuzul, diminea]a <strong>la</strong> [ase, de ce umbl\m /<br />
patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace / <strong>cu</strong> mersul<br />
moale [i greoi al boilor no[tri? / dac\-i pe a[a, n-o<br />
s\ m\ trezesc în miez de noapte pentru o nebunie<br />
ca asta. // [i-atunci se apropie ea [i zice: scoal\ /<br />
dragul mamei, tat\l t\u / tocmai pleac\ s\ te-aduc\<br />
de <strong>la</strong> [om<strong>cu</strong>ta, / du-te s\-l aju]i s\ te ridice,/ de trei<br />
z<strong>ile</strong> zaci acolo f\r\ r\suf<strong>la</strong>re. / [i abia de-au ajuns s\<br />
ne dea de [tire ast\ <strong>sear\</strong>, / dragul nostru.“<br />
Dintre poe]ii contemporani, Ioan Es. Pop este,<br />
poate, unul dintre cei mai antologa]i, apari]i<strong>ile</strong><br />
sale în antologii individuale sau colective dep\[ind<br />
<strong>cu</strong> mult num\rul de volume inedite. {i, <strong>cu</strong> toate<br />
acestea, antolog\r<strong>ile</strong> nu au f\<strong>cu</strong>t mai mult decât s\<br />
consolideze impactul poemelor de început. Ieudul<br />
f\r\ ie[ire, Pantelimon 113 bis, Porcec sunt volumele<br />
care au reu[it s\ contureze imaginea memorabil\ a<br />
mi sluji patria trebuie s\ m\ instruiesc undeva departe<br />
de ea“. Cuvintele din ultimele dou\ citate apar]in de<br />
fapt, <strong>cu</strong> mici inexactit\]i, lui Gogol! Într-atît de<br />
profund\ era am\r\ciunea scriitorului marginalizat,<br />
încît i se n\z\rea pe de o parte suprapunerea întocmai<br />
a cazului s\u peste cel al autorului Sufletelor moarte,<br />
iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a<br />
unui monarh luminat din alte vremuri, pre<strong>cu</strong>m Regele<br />
Soare. Cutremur\tor de nerealist în aparen]\, nu<br />
omitea totu[i o dec<strong>la</strong>ra]ie sarcastic\ a demnit\]ii<br />
proprii: „În spa]iul ne<strong>cu</strong>prins al literelor ruse[ti<br />
din U.R.S.S. sunt uni<strong>cu</strong>l lup singuratic. Am fost<br />
sf\tuit s\-mi vopsesc b<strong>la</strong>na. Stupid sfat. Vopsit sau<br />
tuns, lupul nu poate aduce a pudel“. Aici se afl\<br />
veritabilul Bulgakov, în crunta sa dezam\gire pe care<br />
odiosul paternalism al „t\tu<strong>cu</strong>lui“ de <strong>la</strong> Kremlin a<br />
generat-o, cir<strong>cu</strong>mstan]\ de care n-ar fi putut fi<br />
decît pe deplin con[tient. Cerîndu-i dictatorului s\<br />
fie „primul cititor“ al s\u, scriitorul urgisit, <strong>cu</strong> un<br />
apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice<br />
l e c t u r i<br />
poetului [i, totodat\, s\ hr\neasc\ apari]ia atâtor<br />
antologii entuziast receptate. Se poate observa <strong>cu</strong><br />
ochiul liber faptul c\ Ioan Es. Pop este un poet <strong>cu</strong><br />
o individualitate imposibil de clintit. De aceea,<br />
este destul de <strong>cu</strong>rioas\ predispozi]ia lui pentru astfel<br />
de reuniuni editoriale.<br />
Peter Sragher, al do<strong>ile</strong>a semnatar al antologiei<br />
o c\ru]\ înc\rcat\ <strong>cu</strong> nimic, face parte din acea<br />
categorie de poe]i care introduc în peisajul [i în<br />
lucrur<strong>ile</strong> pe care le v\d propria me<strong>la</strong>ncolie. Teoria<br />
c<strong>la</strong>sic\ a celor patru umori înc\ mai func]ioneaz\.<br />
Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de<br />
fiecare dat\, ace<strong>la</strong>[i: prive[te cerul, stelele, cimitirele,<br />
pietrele funerare [i se identific\, spiritual, <strong>cu</strong> ele.<br />
Caut\ profunzimea r\t\cirilor filosofice, iar rezultatul<br />
poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: „<strong>cu</strong>m<br />
trece / timpul / trosnind / prin mine // doamne // <strong>cu</strong>m<br />
î[i as<strong>cu</strong>te / arip<strong>ile</strong> albite / de ani / pân\ se<strong>cu</strong>nda<br />
prinde/ lumina în suflet / [i începe / s\ cânte /<br />
ochii ro[ii / ai timpului îmi / ating privirea / sângerând /<br />
suferinzi / de sigur\tate // doamne// d\-i timpului /<br />
trist / tandru / trec\tor / spa]iu / s\-[i afle iubirea.“<br />
Cerul, imagine tipic romantic\, este invocat într-o<br />
od\ arz\toare, adolescentin\: „nu sunt nimic / o<br />
cerule / când o s\ ajung / <strong>la</strong> tine / ca s\ m\ înec / în<br />
albastru / ca-n trupul meu / u[or // când o s\-]i / s\rut<br />
fruntea / nesfâr[it\ / [i-o s\ m\ fac de tot / stea // o<br />
cerule / m\ arde chipul / t\u / pân\ <strong>la</strong> sfâr[itul /<br />
<strong>cu</strong>lorii // nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine.“ Poezia<br />
lui Peter Sragher pare hr\nit\ din lectur<strong>ile</strong> lui Emines<strong>cu</strong><br />
[i Nichita St\nes<strong>cu</strong>, f\<strong>cu</strong>te <strong>cu</strong> un ochi impresionist.<br />
Robert {erban vine <strong>cu</strong> propria re]et\ de poezie.<br />
El construie[te <strong>cu</strong> lejeritate [i naturale]e imagini<br />
limpezi, într-o manier\ accentuat narativ\. Nu î[i<br />
complic\ textele <strong>cu</strong> ambiguit\]i astfel încât putem<br />
„vedea“ ceea ce imagineaz\ poetul. Chiar [i elementul<br />
de surpriz\, <strong>cu</strong> care Robert {erban î[i încheie fiecare<br />
text, î[i arat\ ni[te contururi c<strong>la</strong>re. Un exemplu<br />
este poemul holografica, ce urmeaz\ lini<strong>ile</strong> unei<br />
fantezii juc\u[e: „prinzi între degete un punct negru<br />
/ cât un purice de ]ar\ / [i / încet încet / tragi de el<br />
pân\ când devine o linie // una groas\ / cât o<br />
omid\ din care ies zeci de raze sub]iri sub]iri / alta<br />
prelung\ [i pu]in tremurat\ / ca ramura din salcia /<br />
rupt\ de copilul vecinilor / ca s\ [i-o pun\ coard\<br />
<strong>la</strong> arc / o linie unduitoare / l\sat\ parc\ de [arpele ce<br />
trece / dup\ fiecare ploaie / prin gr\dina reav\n\<br />
[…]“ Robert {erban vede mai mult decât simte, ceea<br />
ce conduce, simultan, <strong>la</strong> un atu [i <strong>la</strong> un neajuns.<br />
Aceasta fiindc\ poezia lui este ofertant\ imagistic<br />
pentru cititor, îns\ lipsa unei emo]ii mai intense poate<br />
fi uneori amendat\.<br />
Pentru a-i putea descoperi pe cei trei poe]i <strong>cu</strong><br />
nuan]ele [i <strong>cu</strong>lor<strong>ile</strong> lor, cel mai potrivit ar fi s\ le<br />
citim volumele individuale. Antologia o c\ru]\<br />
înc\rcat\ <strong>cu</strong> nimic d\ senza]ia unei fotografii de grup.<br />
Autorii ne zâmbesc, dar nu ne spun prea multe.<br />
Iulia IARCA<br />
o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît<br />
fie ca un act histrionic, fie ca o „magie“ <strong>cu</strong> diabolic\<br />
alur\ [i cîtu[i de pu]in ca o abdicare de <strong>la</strong> sfredelitoareai<br />
luciditate de „lup singuratic“ ce reamintea, excedat,<br />
c\ „pîn\ [i o fiar\ poate obosi“. Astfel demonia<br />
virulent\ a epocii se r\sfrîngea în textul lui Bulgakov<br />
ca [i-n bizarul s\u demers sub chipul unor fantasm\ri<br />
engramatice. Fiu r\t\citor, rebel, al sistemului<br />
concentra]ionar, Bulgakov nu s-a plecat s\ s\rute<br />
papu<strong>cu</strong>l tiranului, aidoma litera]ilor de duzin\, „realistsociali[ti“<br />
ci [i-a sanc]ionat epoca, tr\gîndu-i imaginea<br />
în sfera sa vizionar\, impenitent\.<br />
Înf\]i[înd aceast\ tulbur\toare carte, nu putem a<br />
nu ne exprima pre]uirea pentru efortul traducerii, al<br />
alc\tuirii unor note detaliate [i al indicelui de nume,<br />
depus de Ana-Maria Brezuleanu, eminent\ t\lm\citoare<br />
a mai multor scriitori ru[i, defel „tr\d\toare“, <strong>cu</strong>m<br />
gl\suie[te un ca<strong>la</strong>mbur mali]ios, ci un generos amfitrion<br />
al lor în spa]iul limbii române. <br />
13<br />
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
Change language