O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[te p\pu[i
animate de c\tre Autor, care vrea s\ ajung\ la
Adev\r prin refrac]ia refrac]iei, parodierea
parodiei de realitate actual\.
SE OBSERV| în romanul abundent,
dar descentrat al lui Dumitru Radu Popescu
o ezitare a romancierului. Dac\ nu mai
multe: între codul realist [i cel parabolic,
apoi între cel parabolic [i cel fantastic;
în fine, între o proz\ ce fotografiaz\
(dintr-un anumit unghi ideologizant)
realitatea zilelor noastre [i, pe de alt\
parte, una cu coeficient simbolic ridicat.
Aceast\ pluralitate a codurilor [i registrelor utilizate
ar fi putut reprezenta o calitate a c\r]ii, dac\
autorul ne-ar fi dat sentimentul c\ o controleaz\ [i
o moduleaz\ creator. Dar confuzia planurilor [i
amestecul lumilor sunt mai degrab\ mijloace de ie[ire
din câte un impas narativ. Când logica altern\rii
secven]elor [i cursivitatea desf\[ur\rii unui fir epic
întâmpin\ obstacole sau prezint\ simptome de epuizare,
prozatorul intervine – în nou\ cazuri din zece – în
exces, depanând ma[in\ria greoaie a romanului prin
complicarea complica]iilor.
Frecvente sunt dialogurile dintre personaje,
f\r\ vreo func]ie caracterizant\, dezlânate [i incoerente
într-un mod „oportun“. S\tenii din Întoarcerea tat\lui
risipitor apar ca ni[te filozofi ai istoriei [i ai culturii.
Poli]istul Ioanea P\sulii lucreaz\ la o tez\ de masterat
despre Ulise, coordonat\ de profesorul Zeze Pu]intelea
(zis Popone]ea). Autopsierul de la Morg\, Sebastian
Tufi[, viseaz\ s\ fac\ filme cu „adev\rul convex“.
Vinerica-Venerica Simionescu, fost\ Capdeiepure,
este Pitia din Cioromârda, în timp ce doctori]a Ruxandra
picteaz\ [i explic\ doct tablouri abstracte. Din aceast\
schem\ deopotriv\ parabolic\ [i parodic\ a istoriei
contemporane, realitatea cotidian\ a României nu
poate ap\rea decât refractat\, distorsionat\. Nara]iunea
„brownian\“, despre care se vorbe[te înspre finalul
romanului, ar fi astfel „cea mai adecvat\ oglindire
a zilei de azi“. În cuvintele Filofteiei N\sturel,
„tâmpeniile mele, absurdit\]ile... pe care le-am spus
n-ar fi putut exista f\r\ o realitate care le-a c\cat...
Pardon!...“ (p. 359). [i adev\rul convex al lui Sebastian
Tufi[ duce într-acolo: „Cum s\ descâlce[ti... tragedia
de fars\?... Prin... filmul convex?! Filmul – oglinda
convex\, care desfigureaz\ istoria împ\unat\, restabilind
adev\rul...“ (p. 242). Personajele nu-[i apar]in:
sunt ni[te p\pu[i animate de c\tre Autor, care vrea
s\ ajung\ la Adev\r prin refrac]ia refrac]iei, parodierea
parodiei de realitate actual\, deformarea con[tient\
a unei lumi deformate con[tient.
Teatralitatea romanului este marcat\. Referin]ele
la Hamlet sunt numeroase; [i D.R. Popescu nu se las\
pân\ nu introduce o a doua echip\ de personaje,
actori-figuran]i f\cu]i s\ joace rolurile oficialit\]ilor
venite la înmormântarea soldatului Paraschiv. Într-un
roman în care avem atâ]ia filozofi rurali, o suit\ de
generali dubla]i de o suit\ de actori, precum [i un
regizor virtual de filme convexe, orice ar fi putut
s\ apar\ în pagin\, în afar\ de o realitate nefiltrat\,
la prima mân\. Operând în sensul medierii simbolice
[i deducând o lume fantasmatic\, dar esen]ial\, dintruna
propriu-zis\, dar în[el\toare, prozatorul gafeaz\
de fiecare dat\ când nu-[i poate reprima dublul impuls
documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex [i „noii
ba[tani ai revolu]iei [terpelite“, vânzarea Combinatului
de aluminiu de la Slatina [i r\zboiul dus împotriva
unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur [i
simplu, în fic]iune de c\tre un autor ce pare resentimentar
[i care înnegre[te suplimentar (pe deasupra personajelor
[i prin ele) o Tranzi]ie ceva mai pestri]\.
Prin fa]a ochilor no[tri împ\ienjeni]i de sutele de
pagini [i discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale
ca George W. Bush [i Traian B\sescu, Patriarhul
Teoctist ori „ciocoflenderul“ Florin Piersic... Sub
raport artistic, aceast\ latur\ „documentar\“ e cu totul
sub]ire. La fel este [i cea pamfletar\, insuficient
autonomizat\. De la Gigi Becali la Jiji Capverde
Fecali, „patriarhul de la Pipermint“, [i de la Silviu
Brucan la Silvoi]\ Borcan, distan]a e mult prea scurt\.
Un mare satiric, cum vrea s\ fie D.R. Popescu în
romanul de fa]\, nu-[i antipatizeaz\ obiectul. Îl
folose[te ca pretext [i îl uit\ pe parcurs (precum
Arghezi în Cimitirul Buna-Vestire), în procesul
transfigurator al artei veritabile. Aici, dimpotriv\, [i
de prea multe ori, lumea întoars\, extract prozastic
Cod
ro[u (II)
Dumitru Radu Popescu, Înttoaarcereaa ttaatt\lui
risipittor, roman, Editura Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 2009, 584 p.
sau construct filozofic, las\ loc României postrevolu]ionare,
slab figurat\, sub sceneria baroc\: „S\-mi termin
ideea! O ]ar\ care nu produce decât rahat – e o fabric\
de rahat! ]ar\ de in[i fuduli, cu ma[ini babane, cu
viloace... Fuduli [i ho]i! Acum au început s\-[i cumpere
insule în Pacific!... Fiindc\ aici... nu se produce nimic,
repet!... Decât... decât mai vin pe lume ni[te prunci
care sunt vându]i bog\ta[ilor sterpi din alte ]\ri
mai calde... [i... [i mai avem de vânzare ni[te solda]i,
gata s\ moar\ pentru bani, la dracu-n praznic!... Nici
indienii, nici chinezii, care au câteva Românii ca
num\r de oameni, nu-[i vând copiii [i solda]ii!...
Dac\ între voi se afl\ [i... dintre cei care vor s\
c o m e n t a r i i c r i t i c e
fac\ t\r\boi aici... pe mine s\ nu m\ b\ga]i în
ciorba voastr\! Comploturile politice, revolu]iile!...
O, mai ales o revolu]ie în cimitir ar fi!... De râsul
curcilor! Ce v\ spuneam? Da, noi ne vindem [i mor]ii!
P\i la Ro[ia Montan\ n-au fost sco[i – cu ucaz de
la Epsicopia Alba-Iulia! – mor]ii din morminte,
muta]i... ca s\ ia canadienii lui pe[te aurul din Apuseni?!
Vând mor]ii, str\mut\ cimitirele... N-o s\ mai
avem nici mor]i, nici cimitire de vândut, în ]ara
asta cimitir!...“ (p. 436). Prin intermediul profesorului
universitar Zeze Pu]intelea zis Popone]ea, romancierul
[i-a terminat ideea...
Iat\ de ce codul ro[u sub care sunt plasate scenele
[i dialogurile dilatate ale romanului poate fi
invocat [i pentru aceast\ proz\, care e abundent\ [i
complicat\ când ar putea fi simpl\ [i profund\, [i
devine facil-reportericeasc\ exact atunci când s-ar
impune o distilare epic\. Nu e probabil întâmpl\tor
c\ fragmentele mai puternice din Întoarcerea
tat\lui risipitor, înecate în incontinen]\, sunt cele
care scap\ cu totul regiei previzibile a autorului,
r\mânând îns\ în scenariul s\u. Un scenariu fantastic,
arhetipal, cu actualiz\ri de o deosebit\ pregnan]\.
Drumul Irinei cu pruncul ei mort în bra]e, spre o
morg\ care s\-i elibereze certificatul de nevinov\]ie
[i s\ scurteze calea spre înmormântarea cre[tineasc\,
este un calvar care, în mod paradoxal, lumineaz\ [i
limpeze[te romanul. Paralela cu Fecioara Maria devine
posibil\; [i personajele din Cioromârda, hipercompetente
ca de obicei, nu ezit\ s\ o traseze. Splendide sunt
îns\ episoadele în care acest parcurs de zeci de kilometri
e intersectat de oficialit\]ile ce vin s\-l înveleasc\ în
discursuri pompoase pe defunctul Paraschiv. Cu
gândul la tiradele ce urmeaz\ a fi sus]inute, în
vidul propriei alc\tuiri morale, bravii generali nu
v\d, pur [i simplu, silueta contorsionat\ de suferin]\
a unei mame care-[i poart\ copilul mort, într-un
maraton al disper\rii omene[ti. Când Irina, împreun\
cu fata ei Sanda, intr\ în sfâr[it în înfrico[\toarea
morg\, asist\m la o scen\ de o frumuse]e insuportabil\.
Paginile 499-505 detaliaz\ disec]ia, deopotriv\ cu
vorb\ria autopsierului [i cu reac]iile mamei distruse.
În acest plan mai adânc al romanului, inamicul
principal nu mai este societatea româneasc\ de azi,
demn\ de a fi caricaturizat\, ci moartea, sim]it\ prin
to]i porii, acoperit\ de blesteme [i descris\ plastic:
„o bab\ desc\rnat\, f\r\ din]i, un schelet din oase
putrede [i puturoase, jucând peste case, prin gr\dini,
printre oameni, o moim\ cu must\]i, înfipt\, ca o ]a]\,
în toate certurile, în toate marile r\zboaie, dar [i în
r\zboaiele particulare, o muiere ca de cear\, ca atins\
de g\lbeaz\, uscat\, f\cut\ aproape din nimic, dar
care a avut puterea – de cine mama dracului dat\?
– de a-l duce [i pe Iisus, r\stignit, în!... [i uite c\ [i
dup\ Învierea lui Cristos, hârca naibii n-a sfâr[it
prost!“ (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi
bucuria copil\reasc\ a happy-end-ului. La grani]a
dintre realitatea fic]ional\ [i iluzia ei, scena atroce
a autopsiei este dat\ de la început [i modificat\.
Ultima pagin\ din carte consacr\ triumful neverosimil,
de Poveste, al vie]ii. Bietul Ionel se ridic\ în capul
oaselor din leag\nul-copâr[eu, zâmbe[te larg [i face
„s\ ]â[neasc\ din pu]ulica lui, cu mare putere, un arc
lichid, limpede – care de obicei se nume[te pi[at de
copil!...“ (p. 578).
Un final memorabil de roman ratat.
C|R}I
p r i m i t e
Angela Martin, Privilegii, Interviuri cu Vintil\ Horia, Jean Starobinski, Thierry de Montbrial, Florin
Constantiniu, Lavinia Betea, Kjell Espmark, Jean Askenasy, ASR Principesa Margareta a României, Jaap
Lintvelt, Augustin Buzura, Editura Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 2008, 144 p.
Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, „Secven]e de literatur\ român\“, Editura Cartea Româneasc\,
Bucure[ti,2009, 460 p.
S. Damian, Zbor aproape de p\mânt, eseuri, Editura Hasefer, Bucure[ti, 2008, 570 p.
Nora Iuga, Hai s\ fur\m pepeni, roman, Editura Polirom, Ia[i, 2009, 210 p.
{erban Cioculescu, Cronici teatrale, Editura Muzeul Na]ional al Literaturii Române, Bucure[ti, 2008,
142 p.
Daniel Tei, 3X sau fantomele nu dau telefoane, roman, Editura Semne, Bucure[ti, 2009, 228 p.
Octavian Doclin, Urma cercului, poeme, Editura Anthropos, Timi[oara, 2008, 44 p.
Bogdan Mihai Dasc\lu, Iarna îngerilor, roman, EuroPress, Bucure[ti, 2008, 128 p.
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 11