O sear\ la Caracal cu Radu Beligan Ovidiu }opa C\r]ile prim\verii [i ...

14 editat\ cu sprijinul
F u n d a ] i e i A N O N I M U L
A p a r e s u b e g i d a U n i u n i i S c r i i t o r i l o r d i n R o m â n i a 1 0 a p r i l i e 2 0 0 9 ( A n u l X L I ) . 3 2 p a g i n i . 4 l e i
România
literar\
Foto: Sorin Radu
Un memorialist
necunoscut:
Ovidiu }opa
(1891-1974)
prezentat de
Barbu Cioculescu
p. 16-17
Teatru
O sear\
la Caracal
cu
Radu Beligan
de Marina Constantinescu
p. 22
Istorie literar\
Estet p`n\
la cap\t
un eseu de
Mihai Zamfir
despre
Alexandru Obobescu
p. 18-19
Coresponden]\
din Germania
C\r]ile
prim\verii
[i ale crizei
de Rodica Binder
p. 26-27

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
2
s u m a r
Raport despre starea c\r]ii de Ioan Holban – p. 3
CONTRAFORT de Mircea Mih\ie[ – p. 4
Pariem c\ normalitatea exist\?
DESPRE LITERATUR|, CU BUCURIE de Ioana Pârvulescu
Sunt `n stare c\r]ile s\ ne consoleze? – p. 5
CRONICA IDEILOR de Sorin Lavric – p. 6
O efigie impersonal\
CRONICA LITERAR| de Cosmin Ciotlo[ – p. 7
Câteva fire epice (IV)
Poeme de C\t\lina Cadinoiu – p. 8
Nemul]umirea lui Vladimir de Doina Ru[ti – p. 9
CER{ETORUL DE CAFEA de Emil Brumaru – p. 9
COUPE-PAPIER de Alex {tef\nescu – p. 10
Condi]ia de scriitor
CARTEA ROMÂNEASC| de Daniel Cristea-Enache – p. 11
Cod ro[u (II)
SEMN DE CARTE de Gheorghe Grigurcu – p. 12
O victim\ a stalinismului
Poe]i de vânzare de Iulia Iarca – p. 13
LECTURI LA ZI de Tudorel Urian – p. 14
Revela]iile durerii
PREPELEAC de Constantin }oiu – p. 15
P|CATELE LIMBII de Rodica Zafiu – p. 15
Un memorialist necunoscut: Ovidiu }opa (1891-1974)
de Barbu Cioculescu – pp. 16-17
Estet pân\ la cap\t de Mihai Zamfir – pp. 18-19
Drum bun, Hristos Papoutsakis de Victor Ivanovici – p. 20
Un destin basarabean de {tefan Cazimir – p. 21
CRONICA DRAMATIC| de Marina Constantinescu – p. 22
O seara la Caracal
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale...
de Dumitru Avakian – p. 23
CRONICA FILMULUI de Angelo Mitchievici – p. 24
Exchange office
CRONICA PLASTIC| de Pavel {u[ar\ – p. 25
„De la Bucure[ti la Paris“ [i retur (I)
CORESPONDEN}| DIN GERMANIA
C\r]ile prim\verii [i ale crizei de Rodica Binder – pp. 26-27
Mic, dar ]icnit de Dana P`rvan-Jenaru – p. 28
Poezii de Rody Gorman
Traducere de Simona Grazia Dima – p. 28
MERIDIANE - p. 29
POEMUL {I SCRISOAREA de Constan]a Buzea – p. 30
PRIN ANTICARIATE de Simona Vasilache – p. 30
Copil\rii
LA MICROSCOP de Cristian Teodorescu – p. 31
DIN CARTEA CU FLEACURI de Livius Ciocârlie – p. 31
Help!
Ochiul magic– p. 32
România literar\ ®
Director: NICOLAE MANOLESCU
Redac]ia:
GABRIEL DIMISIANU – director-adjunct
ALEX. {TEF|NESCU – redactor-[ef
OANA MATEI – secretar general de redac]ie
ADRIANA BITTEL, CONSTAN}A BUZEA,
MARINA CONSTANTINESCU, IOANA PÂRVULESCU –
redactori
Corectur\:
CONSTAN}A BUZEA (pag. 3, 4, 8, 9, 16, 17, 30, 31),
SIMONA GALA}CHI, ECATERINA IONESCU (pag. 5, 7, 12,
15, 18, 19, 21, 28), NINA PRUTEANU (pag. 1, 2, 6, 10, 11,
13, 14, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 32).
Grafica: MIHAELA ßCHIOPU
Fotoreporter: ION CUCU
Tema num\rului: Conflict
Tehnoredactare computerizat\:
IONELA STANCIU, OANA MATEI, VALENTINA VL|DAN
Introducere texte: GEORGETA GHEORGHIU
Coresponden]i din str\in\tate: RODICA BINDER
(Germania), GABRIELA MELINESCU (Suedia), LIBUŠE
VALENTOVÁ (Cehia)
Funda]ia România literar\, Calea Victoriei 133,
sector 1, cod 010071, Bucure[ti.
Director administrativ: VALENTINA VL|DAN
Secretariat: SOFIA VL|DAN, GHEORGHE VL|DAN
Cont `n lei: BRD-GSG Agen]ia {incai,
RO91BRDE441SV59488894410. Cont `n valut\: BRD-GSG
Agen]ia {incai RO87BRDE441SV59488974410 (USD),
RO37BRDE441SV59489004410 (EUR)
e-mail: romania_literara@yahoo.com;
revistaromanialiterara@gmail.com; http://www.romlit.ro;
tel.: 021. 212.79.86; fax: 021.212.79.81
Imprimat la FED PRINT
Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din
România nu este responsabil\ pentru politica editorial\ a
publica]iei [i nici pentru con]inutul materialelor publicate.
România literar\ este membr\ a Asocia]iei
Revistelor, Imprimeriilor [i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.), asocia]ie
cu statut juridic, recunoscut\ de c\tre Ministerul
Culturii [i Cultelor.
ISSN 1220-6318

Otreime din elevi nu pun m`na
pe nici o carte `ntr-un an
`ntreg, chiar [i `n perioada
tezelor sau examenelor.
Raport despre starea c\r]ii
DIC|: raport despre starea na]iunii,
A
`n fond. ~n gar\ la Mangalia, nepoata
(clasa a noua sau a zecea) o conduce pe
„mamaie“ (o femeie de la ]ar\, simplu
`mbr\cat\, cu o broboad\ `nflorat\ pe
cap). „S\ ai grij\ de tine, mamaie, [i
s\ m\n`nci, s\ m\n`nci, auzi?“. „{i tu
s\ ai grij\ de tine, copil\ h\i, toce[te
cartea [i mai las\ calculatorul“. Un episod
din (i)realitatea imediat\ `n care se pot deslu[i multe
„ahturi [i ofuri“ omene[ti, cum le zicea Creang\,
de aici [i acum: grija nepoatei pentru hrana bunicii
[i, implicit, pentru resursele precare, desigur, de a
o procura („las\ c\ m\n`nc eu, c`nd mi-e foame“, i-a
r\spuns), bunul sim] al bunicii care `i spune c\ nepoata
petrece prea mult timp `n fa]a calculatorului `n loc
s\ toceasc\ o carte: „mamaie“ de azi, dintr-un tren
spre Moldova, spune altfel, f\r\ m\rci literare,
exprim`nd, `ns\, acela[i fond, ceea ce spunea „tataie“
David Creang\ `ntr-un pasaj celebru al Amintirilor
din copil\rie: „Nu-i r\u, m\i {tefane, s\ [tie [i b\ietul
t\u oleac\ de carte, nu numaidec`t pentru popie, cum
chite[te Smaranda, c\ [i popia are multe n\c\fale,
e greu de purtat. {i dec`t n-a fi cum se cade, mai bine
s\ nu fie. Dar cartea `]i aduce [i oarecare m`ng`iere.
Eu, s\ nu fi [tiut a ceti, de mult a[ fi `nnebunit c`te
am avut pe capul meu (...) Din c\r]i culegi mult\
`n]elepciune [i, la dreptul vorbind, nu e[ti numai a[a,
o vac\ de muls pentru fiecare“. Mamaie (re)confirm\
ceea ce bunicul scriitorului, David Creang\ din Pipirig,
[tia: cartea `]i aduce m`ng`iere [i `n]elepciune, te
de[teapt\ [i te fere[te de nebunie; lipsa de carte,
n\c\fale multe.
Vorbele din tren [i cele din cartea lui Ion Creang\
s`nt, `ntr-o alt\ ordine, cel mai bun comentariu la
concluziile unui studiu mereu actual al Institutului
Na]ional de {tiin]e ale Educa]iei, intitulat Educa]ia
informal\ [i mass media [i realizat `n r`ndul elevilor
de [coal\ general\. Iat\-le. O treime din elevi nu pun
m`na pe nici o carte `ntr-un an `ntreg, chiar [i `n
perioada tezelor sau examenelor. 36 la sut\ din subiec]i
n-au citit nici o carte `n ultimele trei luni, iar dac\
la num\rul acestora se adaug\ [i non-r\spunsurile,
ponderea dep\[e[te 43 la sut\. O carte au citit 19 la
sut\, iar dou\, doar 17 la sut\ din elevi. Ponderea
celor care citiser\ 5 c\r]i `n ultimele trei luni era de
doar 2,5 la sut\. ~n schimb, un adolescent petrece
zilnic, `n medie, dou\ ore `n fa]a televizorului. Astfel,
reiese c\ elevii români s`nt tot mai pu]in interesa]i
de lectur\, chiar [i `n compara]ie cu alte ]\ri ale
Europei, unde `n Fran]a, de exemplu, un t`n\r de
aceea[i v`rst\ cite[te `n medie 50 de c\r]i pe an. Elevii
din mediul rural citesc chiar mai pu]in dec`t or\[enii,
iar b\ie]ii citesc de dou\ ori mai pu]in dec`t fetele.
~n ce prive[te calitatea lecturii, peste o treime din
elevi prefer\ fic]iunea. Titlurile beletristice s`nt `n
cea mai mare parte dictate de [coal\, ele intr`nd pe
lista de lecturi obligatorii. Un segment important `l
ocup\, `ns\, c\r]ile de mare succes comercial, citite
pentru „simpla destindere, pentru evadarea din
tensiunea sau cenu[iul vie]ii cotidiene“. Nici la celelalte
categorii de v`rst\, românii nu se prezint\ mai
bine. Un studiu al Institutului de Statistic\ arat\ faptul
c\ 62 la sut\ din cei cu v`rste cuprinse `ntre 25 [i
35 de ani nu citesc deloc c\r]i. Iar pe segmentul de
v`rst\ 35-49 de ani, procentul acestora cre[te la 64
la sut\. O dat\ cu v`rsta, `ns\, c\r]ile s`nt tot mai pu]in
o modalitate agreat\ de petrecere a timpului liber.
~ntre 50 [i 64 de ani, 71 la sut\ dintre români nu
mai citesc deloc.
Mai nou, `n plin\ criz\ galactic\, mondial\,
european\ [i na]ional\, editurile [i libr\riile au `nceput
restructur\rile, din cauza sc\derii v`nz\rilor, iar
previziunile nu s`nt deloc optimiste: „Toate editurile
[i-au f\cut restructur\ri, pentru c\ toat\ lumea e
prudent\. ~n mod sigur vor fi edituri care vor da
faliment, `ns\ deocamdat\ e prematur s\ vorbim
despre asta. Nu s-au l\murit `nc\ problemele legate
de bugetele pe care le va aloca Ministerul Educa]iei
pentru achiz]iile de carte, nu se [tie c`t va da Ministerul
Culturii pentru cultura scris\. Nu aveam statistici
nici atunci c`nd pia]a nu era `n criz\, darmite acum.
Abia prin mai vom putea trage ni[te concluzii“, spune
poetul C\lin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45.
Chiar dac\ lipsesc statisticile, se spune c\ pia]a de
carte [i manuale ar valora circa 80 de milioane de
euro, de patru ori mai pu]in dec`t `n Ungaria, de pild\.
Primii lovi]i de precau]iile editorilor vor fi chiar
scriitorii români [i mai ales cei debutan]i, care `[i vor
vedea [i mai greu c\r]ile publicate pe o pia]\ din ce
`n ce mai stresat\.
Dincolo de lamenta]iile pe tema dezinteresului
alarmant pentru lectur\, c`teva observa]ii se impun.
Tendin]a este global\, de[i, cum se vede, `n procente
diferite; exemplului Fran]ei, unde tinerii de aceea[i
v`rst\ cu cei români citesc `n medie 50 de c\r]i pe an
(patru pe lun\, una pe s\pt\m`n\, adic\: onorabil,
`nc\, s-o spunem), i se pot ad\uga statistici [i din alte
Desen [i pictur\ de
Gabriela
Melinescu
LUNI 6 aprilie a.c., la sediul Prim\riei
Sectorului 2 al Capitalei, a avut loc
deschiderea expozi]iei de desen [i
pictur\ a poetei Gabriela Melinescu.
Despre crea]ia literar\ [i plastic\
a Gabrielei Melinescu au vorbit
Ruxandra Garofeanu, curatorul expozi]iei,
Gabriel Dimisianu, Dan H\ulic\, Ileana
M\l\ncioiu. A r\spuns Gabriela Melinescu.
A participat la vernisaj, oferind flori artistei,
Neculai On]anu, Primarul Sectorului 2.
a c t u a l i t a t e a
]\ri europene sau din Anglia [i S.U.A. (mediile
educa]ionale asiatice au un alt regim, fie [i `n
epoca Internet-ului): prin raportare la acestea, România
ocup\, iar\[i, unul din ultimele locuri (din obi[nuin]\
[i din consecven]\ cu sine probabil: nu putem sta mai
bine cu lectura dec`t cu nivelul de trai [i, s\ zicem,
cu s\punul consumat `ntr-o s\pt\m`n\, o lun\, `ntr-un
an: co-rela]ia `ntre nivelul de trai [i cel al instruc]iei
e una dovedit\). Internet-ul, televiziunea [i, `n general,
industria loisir-ului au mic[orat, evident drastic,
interesul pentru lectur\; e un efect, `nc\ unul, al
globaliz\rii: pl`ngerile [i `ncerc\rile (mai mult retorice)
de „a lupta `mpotriv\“ s`nt inutile, c`nd nu, de-a
dreptul, ridicole. Specificul românesc al problemei
const\ `n faptul c\ propor]ia celor care cump\r\ o
carte este mult mai mic\ dec`t a celor care o `mprumut\.
C`t poate aloca o familie cu doi copii, din bugetul
propriu, pentru instruc]ia [i „distrac]iile“ acestora?
Pu]inii bani disponibili [i-i disput\ teatrul, opera,
filarmonica, discoteca, libr\ria, magazinele de muzic\,
o or\ pe Internet... {i atunci, f\c`nd economii [i
respect`nd, eventual, recomand\rile/ obliga]iile [colii,
tinerii trec pe la bibliotec\ [i uit\ drumul spre libr\rie;
asta `n cazurile rare, cele 19 la sut\ care mai salveaz\
c`te ceva din statistica Institutului Na]ional de {tiin]e
ale Educa]iei.
Sau poate cele c`teva exemplare dintr-o specie pe
cale de dispari]ie, „expuse“ recent la Gr\dina Zoologic\
din Sankt Petersburg. „Homo Litteratus“, altfel spus,
omul cultivat, este o specie cu totul deosebit\, care
tr\ie[te toat\ ziua printre animalele g\zduite de
Gr\dina Zoologic\. „Exemplare din aceast\ specie
pe cale de dispari]ie ador\ s\ citeasc\“. Acest
mesaj este afi[at l`ng\ cu[ca unde se afl\ c`]iva tineri
care nu fac altceva dec`t s\ citeasc\ toat\ ziua. A[eza]i
comod pe o canapea sau pe creanga unui copac,
exemplarele din Homo Litteratus citesc tot ce le cade
`n m`n\; tinerii fac parte dintr-o organiza]ie rus\ care
promoveaz\ literatura [i cultura `n lume, ne informeaz\
o [tire de pres\ venit\ dinspre metropola ]arilor de
la R\s\rit.
S-ar putea ad\uga aici [i cei care scriu c\r]i (un
[turlubac ar putea observa, contabiliz`nd debuturile
de la noi, c\ num\rul celor care citesc este sensibil
egal cu al celor care scriu: românul s-a n\scut poet,
nu, `ns\, [i cititor, s-ar zice). Revenind la clasici,
speran]a se afl\ tot `n vorbele bunicului David Creang\
[i `n fraza „mamaiei“ din tren: c`nd vom avea nevoie
de „oarecare m`ng`iere“ [i c`nd vom refuza s\ `nnebunim
[i s\ fim „numai a[a, o vac\ de muls pentru fiecare“,
vom reg\si, poate, c\r]ile: ele a[teapt\ cumin]i,
r\bd\toare, voluptuoase, atingerea m`inii care s\ le
scoat\ din raft [i a ochilor care s\ le dea via]\.
Ioan HOLBAN
3
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
4
a c t u a l i t a t e a
D
E MULT| vreme, întâlnirea cu un om normal
mi se pare un miracol. Mi[cându-ne între
„personalit\]i accentuate“, rechini de pres\,
bestii e[uate pe la televiziuni ignor\m c\
via]a poate fi [i altceva decât eternele noastre
ridic\ri de tonuri [i sudalmele clocotitoare.
B\tu]i în cap, prizonieri ai câte unei m\runte
obsesii politico-resentimentare, am uitat
complet c\ exist\ via]\ [i dincolo de rev\rs\rile
de venin din talk-show-uri, c\ universul nu se reduce la
diversiunile grosolane clocite în laboratoarele fo[tilor
securi[ti sau ale ne-securi[tilor cu mentalitate de
securist. C\ exist\ [i oameni normali. Un astfel de om este
Jean Mattern. L-am descoperit citindu-i romanul de debut,
o carte despre c\utarea identit\]ii ascunse.
Cald, prietenos, plin de farmec [i umor, politicos [i
timid totodat\, retractil [i de-o intens\ emo]ionalitate, Jean
Mattern întrupeaz\ un tip de intelectual care, la noi, a
disp\rut aproape cu des\vâr[ire: omul de lume care nu
simte nevoia s\-]i comunice, ritos, înc\ din primele minute,
c\ el e de dreapta sau de stânga, c\ e pro sau anti-american,
c\ sistemul galactic pulseaz\ în inelul din degetul lui
mic. Întâlnirea cu el mi-a demonstrat c\ se poate vorbi [i
despre altceva decât despre politic\ [i sport. {i c\ po]i s\
te sim]i minunat discutând despre c\r]i, despre personaje
literare, despre trecut [i despre ce-ar merita s\ faci cu
propria via]\.
În Fran]a cultural\, Jean Mattern e un om important:
e persoana care decide ce c\r]i str\ine vor fi traduse [i
publicate la editura Gallimard. Cu toate acestea, n-am
identificat nici o f\râm\ din morga func]iei [i din arogan]a
celor care [tiu c\ pot decide, într-o clip\, lansarea
carierei unui scriitor sau, dimpotriv\, trimiterea lui în uitare.
Ca unul care nu [tiu s\ fi scris vreun rând capabil s\ intereseze
celebra editur\ parizian\, am fost scutit de tracul speran]ei
[i de nevroza iluziei. Am profitat, prin urmare, de
simpla pl\cere de a sta de vorb\ cu un om inteligent, un
familiar al celebrit\]ilor literare ale planetei [i, pe deasupra,
un intelectual de-un des\vâr[it gust artistic. Curtenitor [i
curios, a vrut s\ [tie cine sunt prozatorii timi[oreni care-ar
merita – ipotetic vorbind – s\ fie tradu[i la Gallimard.
M-am prins în joc [i i-am dat câteva nume, de la Sorin
Titel [i Livius Ciocârlie la Daniel Vighi [i Ioan T. Morar.
I-am vorbit despre uluitorul talent al lui {erban Foar]\ [i
magiile lingvistice ale scrisului s\u, dar [i despre specificul
cultural b\n\]ean.
{tiam c\ toate aceste informa]ii nu c\deau pe-un teren
pustiu. Cartea sa de debut este, în ciuda faptului c\ se
centreaz\ pe un personaj care tr\ie[te la Londra [i în Fran]a,
o scriere de-o intens\ vibra]ie central-european\. Ca s\ nu
mai vorbesc despre faptul c\ prezen]a scriitorului în România
înseamn\ [i o ritualic\ încercare de a-[i descoperi originile.
Mama sa e originar\ din Ungaria, iar tat\l s\u s-a n\scut
la Ciacova, lâng\ Timi[oara, într-o comunitate în care
[vabii au dat o intens\ culoare curcubeului identitar b\n\]ean.
Întâmplarea a f\cut ca imediat dup\ aceea s\-l întâlnesc
în carne [i oase. Cartea ap\rut\ de curând la Polirom, B\ile
Király, în traducerea plin\ de subtilitate a lui Silviu Lupescu,
el lider maximo al editurii, cu o prefa]\ de Gabriela
Adame[teanu, este un emo]ionant studiu al tribula]iilor
psihologico-identitare ale unui personaj prin excelen]\
dilematic. B\ile Király descrie aventura descoperirii
unei identit\]i ne[tiute: Gabriel, un tân\r ultrasensibil,
incapabil s\ se desprind\ de marea tragedie a pierderii
surorii, Marianne, e o variant\ a contrario a lui Mersault,
din Str\inul lui Camus. Dac\ eroul lui Camus trece prin
lume f\r\ s\ fie atins de absolut nimic, Gabriel e un personajecor[eu:
el resimte cea mai fragil\ adiere a existen]ei [i
reac]ioneaz\ dispropor]ionat la încerc\rile prin care îi e
dat s\ treac\. În constanta lui obsesie de a nu tr\i, de a
nu se implica, de a se refugia între c\r]i, Gabriel e
împins pe culoarul fascinant-primejdios al decoperirii unei
identit\]i pe care n-o b\nuia. Prima ran\ con[tientizat\ e
aceea a pierderii limbii – emigra]i în Fran]a, p\rin]ii s\i
vorbesc exclusiv „o francez\ desuet\“, deprins\ în lungi
ani de exersare încrâncenat\. În compensa]ie, Gabriel î[i
descoper\ talentul de a înv\]a repede [i la un înalt nivel
performativ o diversitate de limbi str\ine.
Pl\cerile vie]ii nu reu[esc s\ vindece îns\ rana „limbii
interzise“. Nici femeile, nici m\car na[terea unui fiu nu-l
smulg din durerea f\r\ seam\n care i-a marcat copil\ria
[i apoi i-a br\zdat întreaga existen]\. Incapabil s\-[i asume
destinul, el î[i alege o meserie care mediaz\ între
oameni, lumi [i limbaje: cea de traduc\tor. Ce nu reu[e[te
via]a, reu[e[te întâmplarea mascat\ în experien]\ cultural\:
participând la Budapesta la un simpozion al traduc\torilor
lui Thomas Mann, Gabriel plonjeaz\ într-un univers
misterios, ascuns între coridoarele întunecate ale unei lumi
stranii. La Budapesta, în mijlocul nevrozelor bântuite de
fantome, [i apoi la Sopron, la grani]a austriac\, î[i va
descoperi r\d\cinile.
Cartea e alc\tuit\ sub forma unui dialog multistratificat
al limbajelor [i cuvintelor, în încercarea disperat\ de a
construi o gramatic\ identitar\. Desf\cându-se asemeni
unor palete par]ial suprapuse, secven]ele nara]iunii sunt,
simultan, expansive [i retractile, redând drama unui personaj
incapabil s\-[i g\seasc\ locul în lume [i în cuvinte.
R\t\cirile sale se opresc nu în clipa când i se na[te un copil,
ci atunci când, într-o nea[teptat\ iluminare, reu[e[te s\
pun\ împreun\ trecutul [i
prezentul, cuvintele interzise
[i cele cucerite prin voin]a
de a-[i dep\[i limitele. Secven]a
simbolic\ de la b\ile publice
Király reprezint\ o cezur\
care desparte via]a prezent\,
tern\ [i torturat\, de promisiunea
paradisiac\ a vie]ii [i
identit\]ii reg\site:
„Când am intrat, am în-
]eles într-o clip\ c\ se f\cea
baie în costumul lui Adam
[i am vrut s\ fac cale întoars\.
Nu mi-a fost niciodat\ la îndemân\
s\-mi expun trupul
gol altora [i am apreciat clubul
meu de gimnastic\ din
Chelsea atât pentru piscina
lui mare, de cincizeci de metri,
cât [i pentru cabinele
de du[ închise, atât de rare
pe continent. Amintirea
du[urilor pe care trebuia s\
le folosesc împreun\ cu
al]i b\ie]i dup\ orele de educa]ie
fizic\ de la colegiu, a
privirilor cu subîn]eles sau
a comentariilor v\dit zeflemitoare
nu m-a p\r\sit niciodat\.
Totu[i, ru[inea de a-mi
m\rturisi pudoarea persoanei
care distribuia prosoape, apoi
ambientul acelor b\i ce datau
din timpul ocupa]iei turce[ti,
precum [i semiîntunericul
de sub bolta maiestuoas\ au
sfâr[it prin a m\ convinge s\
r\mân. Prin urmare, am l\sat
deoparte orice ezitare [i, ferindu-m\
de privirile celorlal]i
b\rba]i care st\teau în bazinul
mare [i octogonal [i pluteau
în pozi]ii dintre cele mai
diverse, m-am strecurat [i eu
în ap\. Am în]eles c\ nu se
punea problema s\ înot aici,
nu se putea face nici cea mai
mic\ mi[care – temperatura
Cald, prietenos, plin de farmec [i umor, politicos [i timid
totodat\, retractil [i de-o intens\ emo]ionalitate, Jean
Mattern întrupeaz\ un tip de intelectual care, la noi, a
disp\rut aproape cu des\vâr[ire.
Pariem c\ normalitatea exist\?
apei dep\[ea, probabil, 45 de grade. Apa emana un abur
gros. Împreun\ cu lumina slab\ [i cu c\ldura, perdeaua
aceea albicioas\ îmi crea senza]ia stranie c\ plutesc. La
cap\tul câtorva minute, aveam s\ uit de ceilal]i, de nuditatea
mea stânjenitoare, am uitat pân\ [i motivul pentru care am
venit aici. De[i o p\r\sisem cu doar [ase ore în urm\,
Londra p\rea acum foarte departe.“
Rena[terea prin ap\, veritabil „botez“ biblic, înseamn\
de fapt cucerirea normalit\]ii. De-acum, Gabriel, personajul
poliglot, bântuit de fantomele trecutului, [i-a câ[tigat
dreptul de a fi asemeni celorla]i: un om obi[nuit, care-[i
cunoa[te originile [i care poate c\ va înv\]a într-o zi [i
limba interzis\ înc\ de la na[tere. Evadând din lumea
pur livresc\, din acel „Dic]ionarland“ în care-l vede prizonier
Laura, so]ia plin\ de vitalitate, el ar putea s\ devin\,
în sfâr[it, supravie]uitorul plin de resurse al unei lumi a
umbrelor, suferin]ei [i uit\rii. Dar pân\ atunci, a[a cum
spune la începutul [i la sfâr[itul romanului, va trebui s\
descopere cum po]i fi normal prin simplul efort al
punerii unui pas înaintea celuilalt.
Mi-a pl\cut s\ v\d în c\l\toria lui Jean Mattern în Banat
al doilea pas dintr-o aventur\ ini]iatic\ început\ prin acest
tulbur\tor roman despre memorie, tabuuri, moarte [i
rena[tere.
PUBLICITATE

e urm\torul: suntem pe drumul cel mai sigur
c\tre a ne tâmpi cu totul.“ Intervievatorilor fraza asta
le-a sunat deopotriv\ conving\tor [i nelini[titor [i,
„Adev\rul
trebuie s\-]i spun c\ la fel am resim]it-o [i eu.
Destinatar: Dna Adriana Bittel
DRAG| ADRIANA,
La sfâr[itul anului trecut a ap\rut în
cunoscutul cotidian Die Zeit un interviu
cu Michael Krüger, care se ocup\ din 1968
de Carl Hanser Verlag [i e socotit, se pare,
cea mai impozant\ personalitate din lumea
editorial\ a Germaniei de azi. Un editor
de [coal\ veche, care e [i scriitor. Autorii
interviului, doi redactori de care n-am
auzit, mi se par extrem de buni în ceea ce fac. Ce
înseamn\ asta? Pur [i simplu c\ acord\ timp suficient
unui lucru, i se dedic\ în întregime, îl preg\tesc
temeinic. Discu]ia e „pe viu“, cu detalii care nu în[al\.
Nu ca la noi, unde totul se petrece în mare grab\
electronic\ [i, vrând-nevrând, superficial. Tu, care
scrii de mân\, n-ai adres\ de e-mail [i abia dac\ folose[ti
telefonul mobil în]elegi bine asta. A[ fi vrut s\-]i
traduc interviul în întregime, pentru paginile „de
externe“ ale României literare – doar e[ti ministrul
nostru de externe –, dar am tot amânat, a[a c\ am ales,
pân\ la urm\, o solu]ie de compromis: î]i voi cita doar
lucrurile care ne privesc pe to]i. Întrebarea din titlul
scrisorii mele le apar]ine intervievatorilor. }i-o adresez
]ie pentru c\ n-am v\zut om mai împ\timit de c\r]i
decât tine. Sau mai precis, n-am v\zut om mai pasionat
de literatur\ decât tine.
Se simte criza [i în lumea c\r]ii? Care e antidotul
ei? Îi ajut\ c\r]ile pe oameni s\ se în]eleag\, s\ se
împrieteneasc\? La asemenea întreb\ri a r\spuns
Michael Krüger, care e, înainte de orice, poet. În pagina
lui de pe internet este ales acest citat: „Mein Ziel
ist es, den Menschen zu zeigen, dass ein Tag ohne die
Lektüre eines Gedichts ein verlorener Tag ist“. Mai
pe române[te: „Scopul meu e s\ le ar\t oamenilor
c\ o zi în care nu cite[ti o poezie este o zi pierdut\“.
Dac\ e s\ lu\m în serios o asemenea afirma]ie, cred
c\ cei mai mul]i dintre noi am putea fi extrem de
îngrijora]i. Îns\ cred c\ putem modifica pu]in
citatul [i s\ spunem doar c\ „o zi în care nu cite[ti
nimic e o zi pierdut\“. {i iat\ înc\ o întrebare
pentru tine: a trecut vreo zi în care n-ai pus mâna pe
o carte, în care n-ai citit? Las la o parte cazurile extreme,
calamit\]i de tot felul de care nu e scutit nimeni, [i
m\ refer la o zi normal\. Mie mi se pare c\ dac\ e
s\ fie cineva aproape de idealul cititului zilnic, tu e[ti
aceea. Iar cititul zilnic înseamn\ nevoie vital\, nu
accesoriu. Înseamn\ poft\ de citit permanent\, a[a
cum ]i se face zilnic foame [i sete. Este cititul-via]\.
CÂND AU AJUNS la Michael Krüger, în decembrie
2008, cei doi reporteri de la Die Zeit l-au g\sit
vorbind la telefon cu Milan Kundera. Un
mic prilej pentru a-i cere p\rerea despre „cazul“
Kundera: scriitorul a fost acuzat c\ [i-ar fi
turnat, cu 50 de ani în urm\, un coleg. Krüger
nu crede o iot\: „Povestea asta nu ]ine, sunt convins.
Îns\ e greu s\ te dezvinov\]e[ti, atunci când ai drept
adversar Serviciile secrete.“ {i pentru c\ vorbise
fran]uze[te cu Milan Kundera, intervievatorii
g\sesc prilejul s\-i fac\ un compliment în leg\tur\ cu
talentul la limbi str\ine. Editorul, care e plin de umor
[i vioiciune, se ap\r\ cu o anecdot\ despre lingvistul
[i teoreticianul Roman Jakobson: „Când a fost întrebat
dac\ vorbe[te într-adev\r 16 limbi str\ine, a r\spuns:
Da, sigur, le vorbesc, îns\ pe toate în rus\.“
Criza se simte în toate domeniile artistice, între
altele din cauza sponsorilor, care nu mai sunt
dispu[i s\ pun\ deoparte bani pentru cultur\. Dar
lui Michael Krüger i se pare mai grav\ criza existen]ial\
în care pare s\ fi intrat de câtva timp omenirea: „Nimeni
nu se mai simte acas\, pe lumea asta. {i n-o spun
numai pentru c\ sunt, nu-i a[a, un domn a[ezat, de
o anumit\ vârst\. Am pierdut controlul. [...] Adev\rul
e urm\torul: suntem pe drumul cel mai sigur c\tre a
ne tâmpi cu totul.“ Intervievatorilor fraza asta le-a
sunat deopotriv\ conving\tor [i nelini[titor [i, trebuie
s\-]i spun c\ la fel am resim]it-o [i eu. A[a c\ am fost
curioas\ ce r\spunde editorul la întrebarea dac\ din
literatur\ po]i s\ afli câteva solu]ii de via]\: „Cu
siguran]\. Vrei s\ afli despre grijile [i necazurile
oamenilor, despre c\derile lor. Asta a uitat avangarda.
DESPRE LITERATUR|,
CU BUCURIE
Sunt în stare
c\r]ile s\ ne
consoleze?
La fel, vrei s\ afli despre reu[itele oamenilor, cum
faci s\ mergi frumos prin via]\, cum s\ ai ]inut\. Pe
scurt, prin intermediul c\r]ilor vrem s\ în]elegem via]a
mai bine.“ Poate c\-]i sun\ pu]in cli[eizat, dar [tim
cu to]ii c\ un cli[eu poate fi perfect valabil, cu condi]ia
s\-l tr\ie[ti, s\-i în]elegi valoarea prim\. Un cli[eu
devine sup\r\tor numai prin repetarea lui papagaliceasc\,
or, e sigur c\ nu acesta e cazul domnului Krüger.
Oricum, el î[i dezvolt\ ideea pe o cale neb\tut\:
„Novalis spune: Fiecare om e o mic\ familie. Sigmund
Freud a variat ideea: Fiecare om e o mic\ societate.
Asta înseamn\ c\ în mine locuiesc o mul]ime de
euri diferite. {i, la un moment dat în via]\, observi c\
ni se cere, în lumea în care tr\im laolalt\, numai un
singur eu, se vrea de la noi unul singur, aici e tragedia.
Literatura poate corecta asta.“ Iat\ o idee pe care o
simt de mult în mine, dar n-am formulat-o niciodat\
atât de limpede. Pentru c\, într-adev\r, via]a
social\, via]a public\, ne vrea într-o singur\ form\
sau într-o singur\ formul\. Orice abatere de la modelul
dat e imediat amendat\, fie c\ nu e luat\ în serios,
ca [i cum ar fi un capriciu personal, fie c\ e de-a dreptul
sabotat\, ridiculizat\. S\ dau un singur exemplu, tot
literar: când criticul C\linescu a scris romane – [i
dup\ mine Enigma Otiliei e unul din cele mai bune
romane interbelice – s-a creat în jurul c\r]ilor lui un
fel de conspira]ie a t\cerii sau, dac\ s-a scris, a fost
f\cut praf. El trebuia s\ r\mân\ numai critic.
s a l o n l i t e r a r
E CEA MAI important\ calitate a
unui editor? Ce trebuie s\ [tie înainte de
orice?“ e întrebat Herr Krüger. R\spunsul
nu surprinde: „Trebuie s\-[i iubeasc\ mult
„CARE
c\r]ile [i s\ [tie care le e locul. La fiecare
carte trebuie s\ aib\ în fa]a ochilor publicul,
s\ [tie ce fel de cititori o vor dori“. În schimb, la
urm\toarea întrebare, „Ce e fascinant la f\cutul
c\r]ilor?“, replica editorului te pune pe gânduri [i,
în ce m\ prive[te, mi-a amintit de un roman al prietenului
Kundera: „Încetineala. Într-o vreme în care timpul se
ia la întrecere cu sine, ca s\ spun a[a, s\ faci o carte
a r\mas o treab\ de o stoic\ lentoare. Blogurile se
citesc pe loc, articolele de ziar a doua zi, scrisorile
trimise prin e-mail primesc r\spuns în minutul imediat
urm\tor [i, în timp ce m\ întorc de la faxul din camera
mea, destinatarul sun\ deja la telefon, pentru vreo
corectur\. [...] Numai cartea î[i mai cere dreptul la
timp...“
Î]i aminte[ti c\ în Lentoarea lui Kundera teoria e
dezvoltat\ în toat\ splendoarea, de la mersul în ma[in\,
pe [osea, la felul de a iubi al oamenilor din ziua de
azi. În ce-l prive[te pe intervievat, î[i face cadou timp
pentru scris [i, ca a doua r\splat\, câte un pahar de
vin ro[u foarte bun. Iar acum solu]iile lui. De[i domnului
Krüger i se pare c\ st\m în fa]a unui zid [i va fi destul
de greu s\-l doborâm, [i lui sc\parea i se pare educa]ia,
înv\]\mântul: „Ar trebui început de la gr\dini]\, apoi
în [coli [i universit\]i. Revolu]ia pe care mi-o imaginez
ar începe cu dublarea fiec\rui studiu de specialitate
cu unul general, în care s\ medit\m cine suntem [i ce
c\ut\m pe lumea asta. Socotesc c\ e un scandal c\
asemenea discu]ii despre marele tot nu se mai
poart\ absolut deloc. Exist\ o nevoie fireasc\ legat\
de asemenea întreb\ri esen]iale, iar dac\ noi – antrena]i
postmetafizic cum suntem – nu ne str\duim s\ le
r\spundem cumva, atunci s\ ne fereasc\ Dumnezeu!
Fiindc\ azi se râde batjocoritor când se vorbe[te de
valorile importante ale vie]ii.“
În fine, mi s-a p\rut foarte, foarte atr\g\toare
inova]ia lui Michael Krüger în programa de înv\]\mânt:
„O or\ pe s\pt\mân\ ar trebui s\ li se predea
elevilor cum s\ tac\, cum se tace. Într-o alt\ or\ ar
trebui s\ înve]e cum s\ fie singuri“. A înv\]a s\ taci,
deschizându-]i vocea interioar\ sau ascultându-i pe
ceilal]i, a înv\]a singur\tatea într-o lume a mul]imilor
dezl\n]uite, ce lec]ie frumoas\! A înv\]a s\ cite[ti
cu adev\rat, într-o lume în care fiecare scrie, dar nimeni
nu mai cite[te... [i iat\-ne ajunse înapoi la punctul de
pornire: „Sunt în stare c\r]ile s\ ne consoleze?“ Krüger
r\spunde a[a: „Cred c\ marile c\r]i, c\r]ile bune ne
pot lini[ti sufletul. Dar dac\ pot s\ [i consoleze? Nu
[tiu“. Pe tine te consoleaz\?
Foto: Ioana Pârvulescu
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 5

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
6
c o m e n t a r i i c r i t i c e
S
CRIS| în r\stimpul ultimelor trei luni ale
lui 2001, a[adar cu pu]in timp înainte ca
Bourdieu s\ moar\, încercarea de autoportret
din paginile Schi]ei pentru o autoanaliz\
seam\n\ cu un tablou neterminat: un fel
de promi]\tor peisaj c\ruia autorul, nemaiapucînd
s\-i trag\ tu[ele finale, nu a mai reu[it nici
s\-i pun\ rama. Din aceast\ cauz\, impresia
de [antier abandonat la jum\tatea lucrului e
izbitoare. E ca [i cum sociologul francez,
contrazicîndu-[i convingerile metodologice, s-a
mul]umit cu forma zdren]uit\ a unei ciorne incomplete.
A vrut s\-[i l\mureasc\ drumul în ochii tuturor, dar
nu a reu[it s\ surprind\ decît potecile, firave ca
ni[te fî[ii, pe care via]a i le-a pus înainte. {i cum e
greu de crezut c\ Bourdieu n-a fost un autor pentru
care coeren]a gîndurilor s\ reprezinte o întîietate,
senza]ia de goblen sfî[iat pe care ]i-o las\ cartea n-o
po]i pune decît pe seama iminen]ei sfîr[itului:
luîndu-i-o înainte, moartea nu l-a mai l\sat s\-[i
cizeleze frînturile autobiografice, spre a le suda în
coloana inteligibil\ a unei c\r]i cu cap [i coad\.
Am\nuntul acesta nu trebuie s\ ne descurajeze,
întrucît profilul autorului ne face s\ închidem ochii
asupra defectelor de structur\ ale c\r]ii. C\ci Bourdieu
are o calitate pentru care merit\ tot respectul, [i asta
în pofida epidemiei marxiste de care, neputîndu-se
feri, s-a molipsit ca de o rîie subîn]eleas\ a epocii:
calitatea de a se fi rupt de conformismul academic
francez, întorcîndu-i spatele [i înconjurîndu-se cu
pelicula izolatoare a unei viziuni sociologice. Spirit
incomod, alergic la mode [i pe deasupra imun la ispita
obedien]ei ideologice, Bourdieu a avut destul\ autonomie
de gîndire pentru a merita s\ fie pre]uit postum.
Schi]a autoanalitic\ de fa]\, cu toat\ aparen]a sa
de amalgam silnic [i împr\[tiat, posed\ un principiu
centripet de adunare a con]inutului ei: viziunea
sociologic\ a autorului. Cu alte cuvinte, schemele pe
care Bourdieu le aplicase asupra lui Flaubert în Regulile
artei – cîmpul literar, originea social\ a scriitorului,
habitusul etc. – încearc\ s\ le aplice de ast\ dat\
asupra lui însu[i. Rezultatul este e o insolit\ cercetare
în cuprinsul c\reia vedem cum un sociolog se prive[te
pe sine prin firida propriei teorii. Dar, paradoxul
uimitor este c\ Bourdieu, luîndu-se pe sine drept obiect
de studiu, devine f\r\ s\ vrea victima opticii sale, [i
asta fiindc\ teoria ajunge s\ în\bu[e persoana pe care
ar fi trebuit s-o explice. Cauza st\ în privilegierea
schemelor în dauna obiectului asupra c\ruia ele se
aplic\. Bourdieu e atît de preocupat de „cîmpuri“, de
„spa]iul posibilelor“ (antipatiile [i simpatiile pe
care un autor, nimerit într-un cîmp profesional, le
resimte fa]\ de colegii s\i), de „habitus-“uri [i de
„origini sociale“, încît uit\ s\ vorbeasc\ despre
sine. În toat\ cartea nu întîlnim aproape nimic din
lumea sa intim\, adic\ din acele tr\iri, r\sturn\ri,
scîrbe sau revela]ii pe care via]a le na[te în sufletul
celui care o tr\ie[te. Parc\ o chiuret\ nev\zut\ a
înl\turat detaliile psihice din urzeala c\rora se încheag\
îndeob[te temperatura unei vie]i. În schimb, multe
reflec]ii pe marginea sociologiei, a filozofiei [i a
personalit\]ilor care au dominat scena culturii în
deceniul al cincilea – deceniul cînd Bourdieu
începe s\ se afirme.
A[a se face c\, în ciuda inten]iei de a-[i face
autoanaliza, Bourdieu izbute[te de fapt s\ fac\ analiza
epocii în care s-a format. Un cititor care nu-i cunoa[te
biografia nu va putea s\-[i fac\ o imagine despre cine
a fost de fapt acest rebel al sociologiei franceze. C\ci
ne mi[c\m într-o lume în care nu oamenii conteaz\,
ci simbolurile pe care ei le reprezint\; nu identit\]ile
lor biografice au însemn\tate, ci pozi]iile pe care le
ocup\ într-o ierarhie cultural\. Pentru Bourdieu, un
om e important doar în calitatea de punct de intersec]ie
a unor tendin]e sociale. Ce simbolizeaz\ [i cît de larg\
e iradierea simbolului pe care îl poart\ în ochii altora,
iat\ criteriul de definire a unui om. Din acest motiv,
universul lui Bourdieu e populat cu embleme totemice,
personalit\]i dominante [i ierarhii academice. Dac\
exist\ totu[i pun]i biografice care s\-l lege de
contemporani, ele nu sunt reprezentate de amintiri
proprii, ci de pozi]ia pe care, avînd-o în ierarhia social\,
O efigie
impersonal\
Pierre Bourdieu, SSchi]\ ppenttru oo aauttoaanaaliz\,
trad. din francez\ de Bogdan Ghiu, prefa]\ de
Laura Albulescu, Ed. Art, 2008, 144 pag.
au folosit-o pentru a juca un rol. În ochii lui Bourdieu,
cariera cultural\ se reduce la rela]ii de putere [i la
intersec]ia unor cîmpuri de for]e. Implicit, valoarea
unui gînditor depinde de locul pe care îl ocup\ în
aceste cîmpuri, [i nu de pretinsele lui calit\]i. A[a
gînde[te Bourdieu în Regulile artei, [i a[a gînde[te [i
acum, în Schi]\ pentru o autoanaliz\.
Nu încape îndoial\, Bourdieu e consecvent cu sine
însu[i. Mai mult, are polite]ea de a-[i avertiza cititorul
c\, dat\ fiind aversiunea pe care o nutre[te fa]\ de
genul autobiografic, pe care îl consider\ mascarada
vanitoas\ a celor care, sub cuvînt c\-[i descriu
via]\, nu fac decît s\-[i ridice singuri un piedestal al
orgoliilor vane, dat\ fiind a[adar repulsia fa]\ de
autoidolatrie, lucrarea de fa]\ nu e o autobiografie.
Nimic, a[adar, din puful de fleacuri pre]ioase pe care
orice autor de memorii le a[terne la picioarele amorului
propriu.
Cum nu avem nici un motiv s\ nu-i d\m dreptate
lui Bourdieu, nu ne r\mîne decît s\ vedem din ce e
alc\tuit\ o carte care, nefiind autobiografic\, e totu[i
autoreferen]ial\. R\spunsul e urm\torul: din oamenii
care, silindu-l s\ li se opun\, l-au ajutat s\ se formeze;
Spirit incomod, alergic la mode [i pe deasupra
imun la ispita obedien]ei ideologice, Bourdieu
a avut destul\ autonomie de gîndire pentru a
merita s\ fie pre]uit postum.
din împrejur\rile care, obligîndu-l s\ li se împotriveasc\,
l-au ajutat s\ se defineasc\; din tot ce a însemnat
presiune social\ în fa]a c\reia a trebuit s\ ia atitudine.
{i astfel, întîlnirea cu Sartre, cu Raymond Aron sau
Georges Canguilhem, cu Foucault sau cu Bachelard
au însemn\tate numai prin gradul de tensiune pe care
aceste personaje îl declan[eaz\ în sufletul lui. La
fel, serviciul militar în Algeria [i studiile sociologice
pe care le face în fosta colonie francez\ au un efect
de[tept\tor: sunt experien]e dureroase [i deopotriv\
in]iatice, care îl trezesc din letargia doctrinar\ pe care
filozofia i-o întip\rise în anii de studiu. {i, în fine,
mediul academic francez, în]epenit în morga unor
conven]ii etan[e, are darul de a-l stimula tocmai
prin efortul pe care îl face ca s\ nu semene cu profesorii
care, prin iner]ia lor, paraziteaz\ atmosfera facult\]ilor.
Într-un cuvînt, ceea ce a atîrnat hot\rîtor în formarea
lui Bourdieu nu au fost atît preferin]ele, cît aversiunile.
De pild\, dac\ a ajuns s\ fac\ sociologie, nu a fost
în virtutea unei atrac]ii pentru acest domeniu, cît mai
degrab\ gra]ie unei respingeri: a fost împins spre
sociologie de dispre]ul pe care îl avea fa]\ de filozofie.
Bourdieu nu d\ doi bani pe eseistica filozofic\ – c\ci
pe esei[ti îi prive[te ca pe ni[te „cîrpaci care tr\iesc
ca ni[te semiplagiatori din munca altora (p. 46)“ –,
cum nu pune pre] pe lumea universitar\ francez\,
umplut\ cu figuran]i care „sunt perfect convin[i de
faptul c\ sunt de neînlocuit“ (p. 36). A[ijderea, prive[te
cu mefien]\ existen]ialismul francez, pe care îl consider\
o pasti[\ dup\ „exaltarea mistico-literar\ a gîndirii
hölderliniano-heideggeriene“ (p. 56), [i nu-[i ascunde
rezerva fa]\ de „prestigiile contraf\cute“ ale majorit\]ii
numelor care domin\ scena cultural\. Mai mult, î[i
exprim\ pre]uirea pentru sarcasticul Karl Kraus, în
care vede un nimerit exemplu de reflec]ie critic\:
„Simpatia mea pentru Karl Kraus se datoreaz\ faptului
c\ acesta adaug\ ideii de intelectual, a[a cum a
construit-o [i a impus-o Sartre, o virtute esen]ial\:
reflexivitatea critic\; sunt foarte mul]i intelectualii
care pun lumea sub semnul întreb\rii; exist\ îns\ foarte
pu]ini intelectuali care pun lumea intelectual\ sub
semnul întreb\rii.“ (p. 52)
Bourdieu are îndr\zneala de a pune lumea intelectual\
sub semnul întreb\rii, suportînd consecin]ele. {i astfel,
ajunge s\ resping\ prestigiul secular al filozofiei,
preferînd zdren]ele de bastard ale mai recent înfiin]atei
discipline a sociologiei. Nostim e c\ alegerea o face
nu f\r\ o v\dit\ tres\rire de vanitate, tres\rire pe care,
abil [i aproape stînjenit, o drapeaz\ în faldurile
modestiei: „Mai exist\ îns\, în însu[i excesul
angajamentului meu, un fel de voin]\ aproape sacrificial\
de a repudia m\re]iile în[el\toare ale filozofiei.“
(p. 69) {i iat\ cum Bourdieu cade în gre[eala pe
care le-o repro[a adep]ilor autobiografiei: vanitatea,
uria[a, ireductibila [i incomensurabila vanitate a
intelectualilor umani[ti. „Traiectoria social\ [i [colar\
care m\ condusese c\tre sociologie m\ singulariza
extrem de puternic.“ (p. 65) În fa]a unor asemenea
m\t\nii narcistice, nu po]i s\ nu zîmbe[ti.
În fine, dac\ nu ar fi ultimul capitol, un capitol
în care Bourdieu face ceea ce trebuia s\ fac\ de la bun
început – s\-[i povesteasc\ cronologic via]a începînd
cu copil\ria – dac\ nu ar exista a[adar acel minim
cadru biografic al primei perioade din via]a lui, ai
crede c\ ai de-a face cu un teoretician incurabil c\ruia
apetitul doctrinei i-a atrofiat sim]ul detaliilor concrete.
A[a cum un chirurg nu se poate opera singur f\r\
riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-[i poate descrie
sociologic via]a f\r\ pericolul de a se îneca în apa
abstrac]iunilor sterpe. C\ci, v\zut\ cu ochiul impersonal
al telescopului sociologic, via]a unui om seam\n\ cu
traiectoria unui rece [i inert corp ceresc: tot ce i se
întîmpl\ vine din afar\, singurele sale contribu]ii
constînd în reac]iile pe care le are fa]\ de influen]a
cîmpurilor în care a avut ghinionul s\ nimereasc\.
Paradoxul lui Bourdieu este c\, vrînd s\ fie impersonal
în ceea ce spune despre sine însu[i, ajunge s\-[i piard\
identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seam\n\
cu stihia evanescent\ a unui portret robot: tiparul
conven]ional pe care un sociolog, s\pîndu-[i efigia
teoretic\ în piatra posterit\]ii, o a[az\ în locul unei
fiin]e vii, din carne [i oase.

Trecerea de la Marii scriitori dintre R\zboaie la
Contemporanii de dup\ instaurarea comunismului e
f\cut\. Ca [i în cazul [tiin]ei inefabile, sinteza epic\
respect\ doar în parte imperativul c\linescian.
INTRE cei doi operatori necesari [i
Dsuficien]i pentru C\linescu, cel dintâi
nu mai necesit\ glose suplimentare. E
evident c\, odat\ stilistica lecturii definit\
[i odat\ aluzia critic\ prezent\, inefabilul
î[i g\se[te adeseori ori locul în Istoria
lui Nicolae Manolescu. (M\car într-o
versiune impur\, adic\ bine precizat\,
asem\n\toare celei oferite de T.S. Eliot
în finalul unui celebru poem. Merit\
urm\rite, în sensul acesta, argumentele
lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica
sunt retezate pân\ la a deveni acceptabile. Sau bunul
sim] prin care sunt corijate calculele alchimice
aplicate de Edgar Papu în ecua]ia romantismului.) Cum
r\mâne îns\ cu sinteza epic\ ? Trebuie spus c\ aici s-au
ar\tat deficitari cei mai mul]i dintre istoricii literaturii
române. Manolescu însu[i i-o imput\ indirect, al\turi
de alte culpe accesorii, lui Negoi]escu:
„Când, pe apucate, în Analizele [i sintezele din 1976,
sau în Istoria literaturii române din 1991 (doar un
prim volum, consacrat literaturii dintre 1800 [i 1945),
Negoi]escu leap\d\ haina criticului spre a o îmbr\ca
pe aceea a istoricului literar, rezultatul este superficial
[i neconcludent. F\r\ îndoial\, folosind în mod predilect
uneltele criticului, istoricul e mereu subtil, cuceritor,
original [i extravagant. El face un început de nou\ selec]ie,
l\sând pe dinafar\ autori care se bucurau la C\linescu
ori la al]i istorici literari de capitole substan]iale. Înc\
din proiectul de istorie literar\ contemporan\ publicat
în Tribuna clujean\ spre finele deceniului 7, care a
provocat scandal, se remarca acest spirit selectiv al
viitorului op al lui Negoi]escu, de[i acesta se referea la
alte perioade. Înv\]a]i s\ confunde istoria literar\ cu
un dic]ionar de autori, mul]i critici buni au contestat
atunci proiectul. Nu-i pun la socoteal\ pe cei inspira]i
de ideologia comunist\. Scris\ în exil, Istoria a conservat
principiul eliminatoriu de odinioar\. Este meritul ei
principal.“ (pag. 920)
Caren]a cu pricina, nenumit\, dar deductibil\, face
ca simpla colec]ie de articole critice s\ nu conduc\
numaidecât la un principiu istoric. Negoi]escu î[i pune
judec\]ile cap la cap, nu, a[a cum ar fi indicat, corp la
corp. Episoadele nu comunic\ între ele decât accidental.
Nara]iunea global\ r\mâne, deci, o virtualitate. Faptul
indic\ altceva decât gre[eala tehnic\ de la nivelul lian]ilor.
Anume imposibilitatea tactic\ a viziunii. Adu[i în timpuri
mai recente, autori de felul lui Alecsandri î[i pierd cu
totul dimensiunea istoric\. Devenit contemporanul nostru,
poetul de la Mirce[ti nu-[i mai este, sie[i, contemporan.
Minus elementul ideologic, fondul problemei e acela[i
ca în cazul protocronismului, care n-a putut oferi, cu tot
paseismul s\u halucinant, nici o istorie coerent\.
S\ nu fim, totu[i, prea radicali. Ce e de salvat din
aceast\ metod\ à rebours, Manolescu salveaz\. De
altminteri, procedeul fiind c\linescian, nici nu l-ar fi
putut ocoli. (Stau m\rturie, printre altele, capitolele,
incluse în Istorie cu titluri modificate, din Poe]i romantici)
Doar c\, din motivele strategice expuse, nici nu l-ar fi
putut generaliza. Din prezent, Manolescu î[i ia numai
libert\]ile, nu [i limit\rile. Scriitorii sunt, de obicei, citi]i
Câteva
fire epice
(IV)
în aerul vremii lor [i comenta]i în cel al vremii
noastre. Inventarul compromisurilor Ninei Cassian
reprezint\ o exemplar\ pagin\ de proz\. Liniile portretului
sunt de fapt rânduri tipografice: „Poezia care a stârnit
îndeosebi indignarea lui Traian {elmaru, autor al unui
serial din Scânteia care a condus la interzicerea volumului
[La scara 1/1, n. mea] este Tumefiere [i a fost interpretat\
ca o ironie la adresa exigen]elor noii ideologii (titlul
însu[i al volumului pretinde, probabil tot ironic, c\ poezia
Ninei Cassian reproduce realitatea la scara cea mai mare):
«Pentru ca umilin]a jocului/ s\-mi fie l\sat\,/ m-am
deplasat la fa]a locului;/ fa]a locului era umflat\». Autoarea
îns\[i va remarca, în prefa]a unei antologii de mai târziu,
din care toate poeziile anilor 1948 – 1956 lipsesc, c\
«stupefiantul comentariu» din ziarul oficial al P.C.R.
i-a «schimonosit temporar cariera». Remarca are nevoie
de câteva preciz\ri […] Articolul din Scânteia purta titlul
amenin]\tor-exortativ S\ smulgem din noi în[ine pozi]iile
de autoap\rare a capitalismului. Ov.S. Crohm\lniceanu
le-a smuls pe ale sale nemaiocupându-se o vreme în
cronici decât de lupta de clas\ din romane. Cariera poetei
a devenit în schimb str\lucitoare. Intimidat\ de virulen]a
atacului, Nina Cassian s-a conformat imediat [i pe deplin.
S-a deplasat f\r\ întârziere la fa]a locului pe un [antier
[i iat\ rezultatul: «Tovar\[i din [antierul Some[eni,/
V-am cunoscut ieri [i iat\,/ azi versurile vin singure s\
se a[eze-n brigad\,/ la rând, ca voi...» Suntem în acela[i
an [i în aceea[i lun\ în care volumul de debut ie[ise pe
pia]\: februarie 1948. Fa]a locului ar\ta cu totul altfel
dup\ s\puneala din ziarul partidului.“ (pag. 940)
Severitatea n-are nici legitimare, nici culoare politic\.
Sursa ei st\, în primul rând, în adecvarea la datele istorice,
iar în al doilea rând într-o afinitate tipologic\ care pledeaz\
pentru buna intui]ie sintetic\ (în spiritul sintagmei
c\linesciene) a lui Manolescu. C\ci, cu câteva sute de
pagini înainte, de[i cu mult mai pu]ini ani, unul dintre
modelele proxime ale Ninei Cassian e parcurs în aceea[i
cheie câtu[i de pu]in atemporal\. Nu [tiu câ]i dintre
c o m e n t a r i i c r i t i c e
criticii literari români vor fi scris despre poezia lui Ion
Barbu cu atâta deta[are interpretativ\. (Manierismul
funciar al poemelor zise ermetice e demonstrat, pe urmele
unei idei din Despre poezie, foarte plauzibil. C\ lucrul
n-a fost spus r\spicat pân\ ast\zi e uimitor, de vreme
ce oricum decriptarea mesajelor cifrate din Joc secund
respecta algoritmul brevetat de Genette pentru manieri[tii
din Pleiada francez\!) Cu dovezi documentare, „increatul“
redevine, dintr-o abstrac]ie filozofic\, o aservit\
masc\ mortuar\ a lui Zelea Codreanu. Revela]ia e
zguduitoare [i explic\ în bun\ m\sur\ filonul localist
al poeticii barbiene. De dragul adev\rului estetic, Manolescu
e tran[ant în sugestii: „Dac\ cele dou\ poezii tip\rite
în Falanga legionar\, Tind\ [i 1940, poetul le-ar fi putut
justifica mai apoi ca ocazionale, f\r\ valoare literar\,
articolul intitulat Chesat, cu un arhaism turcesc (ca s\
vezi!), [i publicat cu pu]in înaintea rebeliunii în ziarul
Bunavestire, reprezint\ un crez politic prea conving\tor
ca s\-l trecem cu vederea. Un veac de istorie na]ional\
este pus sub semnul erorilor, mai întâi ale bonjuri[tilor
de la 1848, apoi ale liberalismului [i masoneriei din
vremea regelui Carol I. Poetul cerea negustore[te socoteal\
înainta[ilor.“ (pag. 691)
Repet, nici într-un sens, nici în cel\lalt, bateria politic\
nu e alimentat\. Ea exist\ [i e în afar\ de dubiu. Ca
vestigiu îns\, nu ca func]ionalitate. Simpatia verde a lui
Ion Barbu [i concesia ro[ie a Ninei Cassian sunt laolalt\,
în plin\ discu]ie estetic\, un factor de filia]ie istoric\.
A-l fi ignorat însemna, pentru Istorie, un gest de impardonabil
izola]ionism textual. A[a, trecerea de la Marii scriitori
dintre R\zboaie la Contemporanii de dup\ instaurarea
comunismului e f\cut\. Ca [i în cazul [tiin]ei inefabile,
sinteza epic\ respect\ doar în parte imperativul c\linescian.
Interesant e c\ aceast\ mecanic\ istoric\ utilizat\ de
Manolescu privilegiaz\, în lipsa unei memorii spontane,
lectura pe s\rite. Fiindc\ nu întotdeauna înrudirea (]inând
de stil sau de atitudine) sare în ochi ca în situa]ia de
mai sus. Arbitrarul intertextual e suveran. Exemplele
sunt frapante. M\ opresc asupra unuia emblematic. Mul]i
amatori de poezie vor fi fost consterna]i de statutul valoric
ambiguu pe care-l are aici Ion Mure[an. Despre el,
Manolescu noteaz\, exact dar parcimonios: „Cartea
lui de debut are o addenda în care autorul releg\ Izgonirea
din poezie, crea]ia lui cea mai remarcabil\. Poemul este
documentul liric extraordinar al neputin]ei de a scrie.
Cineva sau ceva îl izgone[te pe Mure[an din poezie, care
tr\ie[te, ca alt\dat\ Rimbaud, un sentiment de teribil\
inutilitate […] Izgonirea începe prin a invoca (f\r\
patetism, doar cu o voce sigur\, cu care se afirm\
adev\rurile simple) refuzul realit\]ii de a se l\sa exprimat\
în poezie. Întâiul vers e memorabil [i foarte în spiritul
genera]iei ’80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin
[i al]ii): «Nu am decât o singur\ prejudecat\: realitatea».
Îns\ realitatea tace înc\p\]ânat\ [i în poem nu se aude
decât «gâlgâitul de conduct\ spart\ al gurii». Prozaismul
e declarat. Limba poeziei este c\inat\ ca neînstare s\
aga]e realul.“ (pag. 1329)
Nu discut, cel pu]in s\pt\mâna aceasta, verdictul.
Ce m\ intereseaz\ e c\ personajul conturat din preten]iunile
lui Mure[an (ce pare s\ împrumute chipul [i asem\narea
lui Andy Kaufman, protagonistul filmului Man on the
Moon, în regia lui Milos Forman) are, undeva în Istorie,
un corespondent veridic. E vorba despre Horia Stamatu
(1912 – 1989), a c\rui caracterizare, departe de aceea
f\cut\ de C\linescu, începe astfel: „El face gestul
caracteristic de a întrerupe poemul de team\ s\ nu spun\
ceva: «Voi sfâr[i al treilea catren/ de team\ s\ nu spun
ceva». Lucrul trebuie în]eles a[a: Poezia nu spune nimic,
în sensul c\ se comunic\ doar pe ea îns\[i. De aici decurge
num\rul mare de arte poetice, c\ci, în definitiv, poezia
a devenit (la Stamatu [i la al]ii) o medita]ie asupra ei
înse[i. E o sterilitate acceptat\ ca normal\, ca atitudine
liric\. H. Stamatu e un elegiac [i Memnon e un sugestiv
poem al triste]ii [i al solitudinii, într-o caden]\ monoton\,
tocmai de aceea nimerit\.“ (pag. 766)
Asocierea, implicit\ [i ea, e cât se poate de fertil\.
Intertextul solu]ioneaz\, în Istorie, nevoia de tram\
narativ\.
(va urma)
Nicolae Manolescu, Isttoriaa ccrittic\ aa llitteraatturii
române.. CCinci ssecole dde llitteraattur\, Editura
Paralela 45, Pite[ti, 2008, 1528 pag.
7
România literar\ nr. 14 /10 aprilie 2009

România literar\ nr. 14 /10 aprilie 2009
8
p o e z i e
M-a n\scut mama mea, Liuba, pe 31.12.1981 [i
nu m-am n\scut singur\ a[a cum am avut
orgoliul s\ cred la 5 ani.
Când am plecat din Delt\, am c\utat s\ împac
lan]urile cu libertatea, nuferii cu garoafele de
plastic, Dun\rea cu apa de chiuvet\ [i singurul
armisti]iu posibil a fost poezia.
Mam\, s\ [tii un lucru, copiii plâng oricum, a[a c\
nu-]i f\ griji! Plâng din momentul în care încep
s\-[i mi[te picioarele [i nu în]eleg dac\ e de r\u
sau de bine.
Motto:
„C\r]ile sunt lungi scrisori adresate prietenilor.“
Jean Paul
Mamei mele, Liuba
Reînnoie[te crengile venicului, mam\,
legile Constitu]iei se rescriu pe chirpici, cu degetele
Ecaterinei, cu mugurii de salane];
cu adâncul c\ciulilor de astrahan.
Ghinda s-a spart de fruntea unei memorii de c\l\u.
St\pânii polei mâncau diminea]a miez de ghind\,
eventual fiert cu porumb
sau pr\jit în piele de somn sau copt în foaia certificatului
meu de na[tere.
Ochii din astrahan au strâns ghinda [i în testament au
l\sat crengile de stejar
pentru venicul aspru
cu care tu, mam\, [tii atât de bine s\-mi aminte[ti
c\ pl\mânii mei sunt rame de lotc\.
Când numele de starover începe s\ se strige singur
tu la[i venicul s\ plonjeze pe spate ca un [oim f\r\ tat\
Îmi îngrije[ti omopla]ii ca pe dou\ gorgane
în care nevestele strig\ pe rând: „Filat, Cuzma, Alexei,
Stipan, Iusei, Iftei! Veni]i! Se r\ce[te cnâ[ul“
Glosar
Venic - m\nunchi de crengi de stejar, folosit în b\ile
ruse[ti pentru masaj
Salane] - plant\ cu seva s\rat\, specific\ p\mânturilor
aride
Cnâ[ - turt\ cu m\rar [i ceap\, pr\jit\ în untur\
Duet cu o cruce mic`
Lilca, dura, ucrainenilor nu le plac merele noastre.
Mama mea, Liuba are acum cincizeci de riduri
[i nu [tie s\ le spun\ nu
a[a cum ]iganii nu [tiu s\ spun\ „nu te iubesc“.
Limbajul ]ig\nesc nu are „nu te iubesc“.
Lilca, dura, bomboane albastre avem [i noi la bufet.
Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpat\ cre[te din penele
de li[i]\
în timp ce eu renun] ca o ancor\
s\ mai urmez vreo corabie.
În timp ce tu devii Liliana Constantinescu.
Ast\zi dezertez ca solda]ii dopa]i cu LSD.
Dezertez într-un câmp de-o palm\.
Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond.
Lilca Ditcov, au b\tut clopotele de utrenie.
Arunc\ porumbul.
Viedmele vor închide poarta.
S-au încuiat preo]ii în casa ta.
Glosar
Dura! - Proasto!
C\t\lina Cadinoiu
Milesianul doarme pe lijanc`
Milesianul st\ pe lijanca pe care a murit bunicul t\u,
Tutov.
Maseaz\ pielea copilului cu ulei de c\tin\,
iar cu degetul în albie î]i spune „Ninucika, apa e
totul“.
Tu [tii, apa e mâna dreapt\, apa e oracolul, apa e
rug\ciunea de sear\
pe care o înv\]\m de mici, de mici ne înva]\ preo]ii
cu od\jdiile ude.
Îmbr\]i[ând milesianul îi spui: „Adu-mi biberonul
cu lapte pentru copil [i nu mai sta cu picioarele
goale pe ciment!“
Ninucika, tu îi pui ciorapi de lân\, cimentul e rece,
el te îmbrac\
în c\ma[a de noapte, î]i pune [alul pe umeri [i
nemurirea în picioare.
Privirea î]i cade pe cei doi sâni ai lui cu zmeur\
din care mânc\m pân\ ne devin buzele cotoare de Biblie.
Cu ochi de flamingo te vede, tu, ap\ râzând, cu gât
lung
Te vede te vede te vede [i te bea,
dar nu de tot, las\ un strop s\ i se scurg\ printre buze
în paharul pe care-l poart\ pe umeri
mai las\ un strop
copilul nu mai plânge când simte miros de mam\.
Glosar
Lijanc\ - pat din chirpici tipic lipovenesc, comunicând
cu pecica(sob\) [i plita, care se înc\lze[te prin înc\lzirea
plitei.
Copiii vor fi crescu]i
probabil de rude
[i-a snopit din b\taie mama pân\ ce aceasta [i-a dat
ultima suflare.
Servitoarele râd. Curtezanele chiuie. Regina Mam\
love[te cu piciorul în scaun.
Arde, mam\, leag\nul cu care ne apropiam de oameni!
Servitoarele râd.
M\garul î[i mut\ crucea de pe spate [i o îngroap\ în
p\mânt.
M\garii nu mai sunt sfin]i.
S\tenii sunt îngrozi]i de b\rbatul care [i-a ucis cei cinci
copii.
Regina Mam\ î[i dore[ete o mam\. Prime[te o rochie
din catifea ro[ie. Regina mam\ mul]ume[te pentru
mam\.
Femeia a vrut s\ se sinucid\, dar s-a r\zgândit.
Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botni]ele miros
a saliv\ învechit\.
Frumoaso, cu pistruii copiilor t\i abandona]i în ploaie!
Frumoaso, cu reginele care fug din palate
ca s\ chiuie la por]ile scunde!
Frumoaso, cu mamele care-[i târâie sufletul
pe prispa copiilor patricizi!
Adoarme-m\ cu acela[i cântec de leag\n!
Despre sfânta
În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai.
Nu [tiam dac\ trebuie, mai întâi, s\-i [terg lui
n\molul din ochi sau ]ie lacrimile.
[i, pân\ la urm\, ]i-am [ters ]ie ochii, el e mânz [i tu
e[ti mam\.
E[ti una dintre acele mame care-[i fac copiii s\ dea
de poman\
dup\ ce le-ai dat mâncare mestecat\ cu gura ta, cu saliva ta
ca s\ nu se înece mâncând pâine.
E[ti una dintre acele mame
care atunci când moare propria ta mam\, bunica mea
tu plângi [i strigi „Copilul meu! Copilul meu!“
De ce plângi mam\ ? Copilul t\u are ani, iar mama
ta are lemnul de nuc ascuns in pod!
De ce plângi pentru mine, mam\, când mama ta moare?
În neamul meu e lege scris\
ca femeile s\ nu-[i plâng\ mamele atunci când plâng
copiii.
În neamul nostru e lege în piele
ca femeile s\ plâng\ în nisip,
lacrimile s\ se absoarb\ repede.
Câinii be]i de vâsc
Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie.
P\rin]ii mei au cântat despre vâsc.
O s\-i g\sesc mormântul dup\ crucile proaspete.
Câinele alb adulmec\ mâinile tat\lui nostru pe numele
ei.
P\rin]ii mei au adus în cas\ un vâsc.
E un dud imens în sus. E intui]ia celor rechema]i, în
sus.
În procesiunea vulpilor, cizmele r\mân în urm\.
P\rin]ii mei au mâncat din vâsc.
Sunt urme pentru câinii care duc spre cas\.
Mai sunt urme care duc spre cas\. Merg cozile înainte.
P\rin]ii a[eaz\ pe pragul meu un vâsc.
Dumnezeu a înghe]at lâng\ plop
când cel mai mic dintre noi s-a îmb\tat cu rachiu de
vâsc.
Iarna t\tarii au aruncat un ochi spre mare.
P\durea Letea. 31.12.2008

~nsemn\ri
Nemul]umirea lui Vladimir
AM AUZIT c\ pe o strad\ din nordul ora[ului
s-a petrecut un accident rutier, pe cât de
banal pe atât de memorabil. Iar vinovatul
principal a fost un om pe nume Vladimir.
Nu era un om r\u, ba dimpotriv\. Via]a lui
s-a scurs `n inima cet\]ii. A fost printre cei
buni la [coal\, a vibrat la istoria neamului
[i-a citit marile romane române[ti. Tocmai
pentru c\ nu era un ignorant, `n sufletul lui
Vladimir s-a dezvoltat treptat o nemul]umire venit\
mai curând din sensibilitate decât din principii estetice.
Era vorba despre un semn de circula]ie care-i t\ia cheful
de orice, un fel de fular negru, atârnat pe-o diagonal\,
un [arpe mort, `n sfâr[it, un ma] ie[it din uz, flasc [i
deprimant, care `i interzicea s\-[i `ntoarc\ ma[ina. Dar
nici nu mai are importan]\ ce `nsemna: era o imagine
care-l f\cea s\ renun]e [i s\ lase via]a s\ treac\ nep\s\toare
pe lâng\ el. Venea de la serviciu pe banda din stânga,
aluneca lin pân\ acas\, dar ca s\ ajung\ la blocul lui,
trebuia s\-ntoarc\ `n strad\, peste linia de tramvai, [i-ntr-un
minut era pe aleea din fa]a sc\rii. Mort\ciunea neagr\
`l tr\gea de urechi, `nfipt\ chiar `n marginea trotuarului,
ca o flegm\ imposibil de evitat. Dar cum am spus, nu
semnifica]ia indicatorului era important\. ~l demobiliza
imaginea. ~l f\cea s\ sufere [i-i intra o ghear\-n gât ori
de câte ori o vedea, pentru c\ semnul \sta `i aduce aminte
de toate neputin]ele trecute [i viitoare.
I-au venit o sum\ de idei pentru un semn mai bun,
le-a povestit pe forumuri, pe la prieteni, ba chiar [i
unor poli]i[ti. ~ns\ nimeni nu p\rea interesat de ideile
[i depresiile lui. {i pentru c\ nu putea s\-l schimbe, a
`nceput s\-l ignore. Bine`n]eles, `ntorcea Loganul `n
fiecare zi, nici nu-[i pusese problema s\ ]in\ cont de
un semn, care, dup\ ce c\-i sugea via]a, `i mai [i croia
drumul.
{i lucrurile au curs bine pân\ `ntr-o zi când `n mod
nea[teptat s-a `ntâlnit cu un alt bot de ma[in\, `n urma
c\reia venea un [ir lung [i adormit de vehicule bucure[tene.
Povestea trist\ a sensibilului Vladimir `mi aminte[te
cel pu]in dou\ atitudini similare.
Prima este `ndârjirea ap\r\torilor lui ` [i ai lui s`nt.
Iar cea de-a doua st\ `nfipt\ `n `nceputul secolului al
XIX-lea, când, de[i alfabetul chirilic a fost `nlocuit cu
cel latin, mul]i români au continuat s\ tip\reasc\ litera
slavon\ mai bine de 50 de ani.
N-am s\ `n]eleg niciodat\ cum poate cineva s\ fie
sup\rat pe conven]ii. Ori cum poate s\-[i fac\ un ideal
din a lupta `mpotriva regulilor care sunt stabilite `n
mod conven]ional. La ce folosesc normele ortografice?
Ele `ncheag\ limba scris\, ajutând-o s\ evolueze [i
`mpiedicând-o s\ se risipeasc\. Cu toate astea, un num\r
`nsemnat de intelectuali continu\ s\ scrie conform vechilor
reguli, de-acum aproape dou\ decenii. Dar nu `n
jurnale intime, ci `n c\r]ile altora, `n ziare ori chiar `n
acte oficiale, f\r\ nici o grij\ pentru cititorii [coli]i la
noua ortografie. Nu intereseaz\ aici principiile lingvistice,
mai ales c\ [i de o parte [i de alta a normei se poate vorbi
cu nesa], `ntocmai cum au f\cut-o teologii secolului al
XVII-lea despre natura lui Dumnezeu. Ci mi se pare
de interes atitudinea.
~n general, iner]iile deconspir\ o criz\ survenit\ din
micile [i ne[tiutele drame ale timpului. Philemon [i Baucis
mor `n casa lor pentru c\ intui]ia barierei, de care se
apropiau, pretinde instantaneu aruncarea ancorelor. Nu
este vorba despre valoarea afectiv\, despre leg\tura creat\
de-a lungul vremii sau despre alte motive l\udate `n cazuri
similare. Ci doar despre o ac]iune pus\ `n rol prin
legea compensa]iei. Când moartea este atât de aproape,
fiecare stâlp b\tut `n plato[a trecutului seam\n\ cu o
semn\tur\, care `nc\lze[te sufletul agonic. Nu cred `n
nostalgie, ci `n reac]ia involuntar\ a fiin]ei sensibile.
Vladimir este victima neputin]elor lui, ap\r\torii mohorâtului
` sunt tortura]i de gândul c-au lipsit de la marile
decizii.
La un moment dat al vie]ii, orice om ia parte la o
revolt\ stupid\, `n urma c\reia cresc mituri m\run]ele
[i idealuri de sezon. Iar `n jurul oric\rui protestatar
apar adep]i. Se `nchid [i se deschid drumuri. Nu vrem
s\-l scriem pe veselul â timp de 20 de ani? Foarte bine!
Se vor crea dublete grafice [i confuzii, mici fisuri care
vor gr\bi spargerea unui vas [i-a[a peticit cu greu [i
`nfrumuse]at alene de c\rturari care au reu[it s\ dea la
un moment dat direc]ia limbii vorbite. {i à propos de
asta: se `ntâmpl\, greu [i rar, dar totu[i se `ntâmpl\ ca
limba scris\ s\ determine uneori corec]ii subtile asupra
comunic\rii orale. Bunicul meu `l pronun]a pe â cu mult
diferit de `. Cuvinte precum sânge sau stânjenel sunau
cald [i `nflorit, pentru c\ â-ul lui era un sunet intermediar
`ntre \ [i `. El avea con[tiin]a faptului c\ â [i ` sunt semne
diferite. Iar pe vremea lui, limba suna altfel, mai deschis\
[i mai muzical\. Atunci s-a n\scut mitul c\ româna
seam\n\, ca sonoritate, cu portugheza. Rosetti a f\cut
experimentul care a instituit acest mit. Ast\zi, oricine
ascult\ limba român\, f\r\ s\ fi avut habar de sonoritatea
ei, o asociaz\ imediat cu limbile slave. {i totu[i, pentru
str\inul care aude o strof\ din Luceaf\rul, ea mai are `nc\
sonoritatea unei limbi neolatine. Poate c\ imaginea
histrionicului â sau sonoritatea ferm\ a lui sunt vor
trezi `n mintea celui care le scrie amintirea unei alte rostiri.
{i poate c\ aceast\ diferen]\ iconic\ va duce `ntr-o zi
la deschiderea sonor\ a unei limbi cam [ifonate. Dar ca
lucrurile s\ se `ntâmple astfel, ar trebui mai `ntâi s\ fie
`ntre]inut\ igiena vasului, prin respectarea unor reguli
simple, la fel de simple ca [i regula care interzice `ntoarcerea
unei ma[ini pe linia de tramvai.
Doina RU{TI
Ne mai uit\m
uimi]i la
curcubeie…
Ne mai uit\m uimi]i la curcubeie,
Chiar st\m sub ele, ne topim de dor,
Vrem suflete s\ fim culorilor
Ce altfel se desfac [i se descleie,
Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi,
Spre-a ne-mbiba cu fr\gezimi [i franjuri
De-azur c\zut c-un soare-n raze moi
Peste mari nuferi, producînd deranjuri
Brotacilor obsceni [i delica]i,
Îmbrobona]i în oakuri de chemare
A tot ce are iz [i fluturare
De limbi de vechi balauri înfoca]i
În truda de-a-i iubi pîn'la durere
În nemilos de tandra-mperechere!
Eugen Simion, Mircea Dinescu – 1977
Foto I ooon CUCU Fototeca României literare
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 9

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
c o m e n t a r i i c r i t i c e
10
C O U P E -P A P I E R
CA O
RAN| DESCHIS|.
Institutul European
din Ia[i nu se
dezminte: ne face
din când în când câte
o surpriz\ frumoas\,
publicând c\r]i
remarcabile prin
efervescen]a ideilor
[i înalta lor ]inut\
intelectual\. Cea mai
recent\ dintre ele este
Istoreme de Codrin
Liviu Cu]itaru. Autorul
scrie nu ca s\ scrie,
ci ca s\ comunice,
ca s\ participe la
schimbarea în bine
a ]\rii lui, ca s\
transmit\ [i altora dorin]a de a face din gândire o form\
de ac]iune. În ultimii ani au mai ap\rut esei[ti înzestra]i
cu o inteligen]\ peste medie, Caius Dobrescu [i Ciprian
{iulea, de pild\, care au e[uat îns\ într-un antielitism
ieftin, de inspira]ie stângist\. Codrin Liviu Cu]itaru (pe
care cititorii îl cunosc, f\r\ îndoial\, din paginile
României literare, unde semneaz\ articole de
critic\ literar\ mereu bine construite), nu [i-a ideologizat
scrisul, nu s-a l\sat condus de complexe [i resentimente
(poate c\ nici nu le are), nu s-a asociat unor ac]iuni
de lin[aj mediatic. De[i reflec]iile sale asupra modului
în care func]ioneaz\ (în care nu prea func]ioneaz\)
societatea româneasc\ sunt pline de triste]e [i de
dramatism, predominant\ r\mâne ardoarea imagin\rii
unor solu]ii de redresare a situa]iei.
Textele din carte, numite inspirat „istoreme“ (prin
analogie cu „lexeme“ [i „foneme“), cuprind relat\ri ale
unor situa]ii [i întâmpl\ri semnificative din via]a de
fiecare zi, comentate de autor. Ceva asem\n\tor
f\cea G. C\linescu în publicistica sa. Printr-o decupare
ingenioas\, operat\ cu talent literar, secven]e din existen]a
cotidian\ devin posibile parabole. „Istoremul – explic\
autorul însu[i în prefa]\ – reprezint\ un fragment de
existen]\, impresionând prin dinamism [i prin esen]ializare.“
Codrin Liviu Cu]itaru poveste[te, de exemplu, la
un moment dat, cum un ]\ran [i fiul s\u, ajungând dup\
o îndelung\ r\t\cire pe str\zile ora[ului la por]ile
unui spital, se fâstâcesc, se opresc, se consult\ [i, în
cele din urm\, renun]\ s\ mai intre, de[i au nevoie în
mod evident de asisten]\ medical\. Ei nu cunosc
c\ile de acces în institu]ii, iar institu]iile îi trateaz\ ca
pe ni[te nou-veni]i inoportuni. Drama tr\it\ de cei
doi în t\cere (dar urm\rit\ cu aten]ie de tân\rul scriitor,
a c\rui sensibilitate te face s\ te gânde[ti la o ran\
deschis\) este zguduitoare în naivitatea ei. Numai în
nuvela Pro[tii a lui Liviu Rebreanu mai exist\ personaje
a c\ror candoare impresioneaz\ într-o asemenea m\sur\.
Grupul statuar format dintr-un ]\ran [i fiul s\u,
încremeni]i amândoi în fa]a unui spital inaccesibil,
simbolizeaz\ România a[a cum Statuia Libert\]ii
simbolizeaz\ America. Codrin Liviu Cu]itaru creeaz\
istoreme care au [anse mari s\ r\mân\ în istoria literaturii.
VERSURI INEDITE DE TITUS POPOVICI.
Scriitorul Ion Brad, care la cei (aproape) optzeci de ani
ai s\i s-a retras din via]a public\ [i î[i face ordine în
hârtii, mi-a trimis în dar, prin po[t\, câteva texte inedite
apar]inând lui Titus Popovici.
Am o mare admira]ie pentru talentul talentul literar
al lui Titus Popovici [i nu în]eleg nici azi de ce s-a
Condi]ia de scriitor
pus la dispozi]ia dictaturii comuniste. A fost, pentru el,
o afacere proast\. Aob]inut o anumit\ bun\stare material\,
dar a ratat [ansa de a realiza o oper\ f\r\ egal. {i-a luat
revan[a, într-o oarecare m\sur\, post-mortem, când iau
ap\rut dou\ romane satirice scrise cu verv\ despre
protipendada comunist\ dinainte de 1989, Disciplina
dezordinii [i Cartierul
prim\verii.
Manuscrisele pe care mi
le-a trimis Ion Brad sunt
poeme improvizate de Titus
Popovici cu diferite ocazii,
pentru amuzamentul celor
din jur. Se remarc\ dou\
dintre ele, unul, f\r\ titlu,
care îl aduce în prim-plan
pe celebrul conduc\tor al
Atenei din secolul cinci
înaintea erei noastre, Pericle,
[i altul, intitulat A dormi,
în care este parodiat limbajul [edin]elor de partid din
România comunist\.
Pericle, personaj istoric aureolat de glorie, este
prezentat, cu sarcasmul binecunoscut al lui Titus Popovici,
într-o ipostaz\ mai pu]in glorioas\ [i anume încercând
s\ se „dreag\“, dup\ o be]ie, cu un castravete murat.
Muza tragediei, Melpomena, de la care Pericle sper\
s\ primeasc\ o încurajare, pare [i ea fotografiat\ de
un paparazzo interesat de semnele degrad\rii fizice:
„Rupând, viril, un zdrav\n castravete,/ Pe malul pur
al m\rii st\ Pericle;/ Ar vrea ca Melpomena s\-i repete/
C\ adev\rul zace-n fund de sticle// Dar ea s-a ba[oldit
Codrin Liviu Cu]itaru nu [i-a ideologizat scrisul,
nu s-a l\sat condus de complexe [i
resentimente (poate c\ nici nu le are), nu s-a
asociat unor ac]iuni de lin[aj mediatic.
precum balena/ La glasul patimii carnale-i surd\/
Nici o silfid\ nu-i mai duce trena/ {i carnea-i moale,
alb\, ca de urd\.// N-aude ale inimii pistoale/ Nimic nu
mai vibreaz\ sub peruc\/ Iubirea, vag drapat\-n sure
]oale,/ Pe ]\rmi pustii se clatin\ n\uc\.“
În cel\lalt poem, A dormi, Titus Popovici imit\,
batjocoritor, stilul rechizitorial folosit în [edin]e pentru
denun]area abdic\rilor de la lupta de clas\:
„Tovar\[e când somnul coboar\ peste frunte/ Gânde[te
c\ du[manul nu doarme. Planuri crunte,/ Urze[te împotriva
literaturii noi/ Pl\tit de Richard Nixon [i de ai s\i strigoi.//
Deci, iat\, somnul este stihie mic-burghez\/ Tovar\[ul
ce doarme, devine tr\d\tor/ Denot\ o gândire nejust\
[i obez\/ S\ri]i, s\ri]i tovar\[i, s\-l critic\m de zor.“
Dup\ cum se vede, Titus Popovici, inteligent [i
inventiv, [tia s\ se joace. S-a jucat, de altfel, [i cu via]a
lui.
CÂTE CEVA DESPRE ION BRAD. Ar fi o
gre[eal\ s\ se cread\ c\ Ion
Brad, retras din via]a public\,
se ocup\ exclusiv cu punerea
în ordine a arhivei sale. Stimulat
probabil de scrisorile,
dedica]iile, explica]iile la
fotografii, articolele decupate
din reviste etc. pe care le
recite[te, scriitorul scrie
[i public\ pagini memorialistice
de indiscutabil
interes. Nu demult mi-a
trimis, tot prin po[t\, o carte
de [ase sute de pagini, format
mare, Aicea, printre
ardeleni (Cluj-Napoca, Casa C\r]ii de {tiin]\, 2007),
care se adaug\ unor lucr\ri de aceea[i factur\ (Monologuri
paralele, cu Monica Anton, 1999, Dialog epistolar,
cu Mircea Zaciu, 2003, Ambasador la Atena, 6 volume,
2001-2004, Printre oamenii Blajului, 2006, Ion
Agârbiceanu, sfânt p\rinte al literaturii române, 2007).
Volumul Aicea, printre ardeleni le întrece pe
toate, prin bog\]ia de informa]ii, prin melancolia [i,
uneori, pitorescul evoc\rilor, prin simplitatea elegant\
a stilului. Iat\, ca exemplu, un episod din evocarea unei
c\l\torii de „documentare“ la S\pân]a, în Maramure[,
din 1958:
„Ion Horea [i cu mine am c\utat s\ st\m mai întâi
de vorb\ tot cu oameni b\trâni, mai ales cu femei. Notam
cântece, chiuituri, fragmente de pove[ti originale,
mai pu]in cunoscute [i vehiculate. Apoi, ne-am întâlnit
cu cadrele didactice din sat, ajungând astfel la o [ez\toare
literar\ cu pionierii de la [coala general\. Acolo,
dup\ ce le-am citit versuri de-ale noastre, iar câ]iva
dintre ei de-ale lor, o feti]\ mai îndr\znea]\, mai «orientat\
ideologic» de dasc\lii s\i, l-a rugat pe Ion Horea s\ le
vorbeasc\ despre «trecutul s\u de lupt\». Hâtru [i
calamburgiu cum era [i cum a r\mas, poetul i-a r\spuns
prompt: «Draga mea, dac\ tu ai fi fost prezent\ la Alba
Iulia când du[manii românilor m-au tras pe roat\, le-ai
fi povestit acum colegilor, cu mai mult talent decât
mine, cum am fost [i cum m-am purtat eu în clipele
acelea teribile...“ Fire[te, a urmat un moment de t\cere,
apoi sale a izbucnit în hohote de râs.
Cu poetul tras astfel pe roat\ am mai participat [i
duminica la hor\, ba chiar [i la slujba din biseric\.“
Eliberat de obliga]iile de demnitar comunist, care
îl f\ceau rigid [i neidentificabil etnic, Ion Brad se întoarce
cu smerenie, în anii senectu]ii, „printre ardeleni“. El
redescoper\ ce înseamn\, în esen]\, s\ fii scriitor: s\
descrii lumea prin care ai trecut.

Personajele nu-[i apar]in: sunt ni[te p\pu[i
animate de c\tre Autor, care vrea s\ ajung\ la
Adev\r prin refrac]ia refrac]iei, parodierea
parodiei de realitate actual\.
SE OBSERV| în romanul abundent,
dar descentrat al lui Dumitru Radu Popescu
o ezitare a romancierului. Dac\ nu mai
multe: între codul realist [i cel parabolic,
apoi între cel parabolic [i cel fantastic;
în fine, între o proz\ ce fotografiaz\
(dintr-un anumit unghi ideologizant)
realitatea zilelor noastre [i, pe de alt\
parte, una cu coeficient simbolic ridicat.
Aceast\ pluralitate a codurilor [i registrelor utilizate
ar fi putut reprezenta o calitate a c\r]ii, dac\
autorul ne-ar fi dat sentimentul c\ o controleaz\ [i
o moduleaz\ creator. Dar confuzia planurilor [i
amestecul lumilor sunt mai degrab\ mijloace de ie[ire
din câte un impas narativ. Când logica altern\rii
secven]elor [i cursivitatea desf\[ur\rii unui fir epic
întâmpin\ obstacole sau prezint\ simptome de epuizare,
prozatorul intervine – în nou\ cazuri din zece – în
exces, depanând ma[in\ria greoaie a romanului prin
complicarea complica]iilor.
Frecvente sunt dialogurile dintre personaje,
f\r\ vreo func]ie caracterizant\, dezlânate [i incoerente
într-un mod „oportun“. S\tenii din Întoarcerea tat\lui
risipitor apar ca ni[te filozofi ai istoriei [i ai culturii.
Poli]istul Ioanea P\sulii lucreaz\ la o tez\ de masterat
despre Ulise, coordonat\ de profesorul Zeze Pu]intelea
(zis Popone]ea). Autopsierul de la Morg\, Sebastian
Tufi[, viseaz\ s\ fac\ filme cu „adev\rul convex“.
Vinerica-Venerica Simionescu, fost\ Capdeiepure,
este Pitia din Cioromârda, în timp ce doctori]a Ruxandra
picteaz\ [i explic\ doct tablouri abstracte. Din aceast\
schem\ deopotriv\ parabolic\ [i parodic\ a istoriei
contemporane, realitatea cotidian\ a României nu
poate ap\rea decât refractat\, distorsionat\. Nara]iunea
„brownian\“, despre care se vorbe[te înspre finalul
romanului, ar fi astfel „cea mai adecvat\ oglindire
a zilei de azi“. În cuvintele Filofteiei N\sturel,
„tâmpeniile mele, absurdit\]ile... pe care le-am spus
n-ar fi putut exista f\r\ o realitate care le-a c\cat...
Pardon!...“ (p. 359). [i adev\rul convex al lui Sebastian
Tufi[ duce într-acolo: „Cum s\ descâlce[ti... tragedia
de fars\?... Prin... filmul convex?! Filmul – oglinda
convex\, care desfigureaz\ istoria împ\unat\, restabilind
adev\rul...“ (p. 242). Personajele nu-[i apar]in:
sunt ni[te p\pu[i animate de c\tre Autor, care vrea
s\ ajung\ la Adev\r prin refrac]ia refrac]iei, parodierea
parodiei de realitate actual\, deformarea con[tient\
a unei lumi deformate con[tient.
Teatralitatea romanului este marcat\. Referin]ele
la Hamlet sunt numeroase; [i D.R. Popescu nu se las\
pân\ nu introduce o a doua echip\ de personaje,
actori-figuran]i f\cu]i s\ joace rolurile oficialit\]ilor
venite la înmormântarea soldatului Paraschiv. Într-un
roman în care avem atâ]ia filozofi rurali, o suit\ de
generali dubla]i de o suit\ de actori, precum [i un
regizor virtual de filme convexe, orice ar fi putut
s\ apar\ în pagin\, în afar\ de o realitate nefiltrat\,
la prima mân\. Operând în sensul medierii simbolice
[i deducând o lume fantasmatic\, dar esen]ial\, dintruna
propriu-zis\, dar în[el\toare, prozatorul gafeaz\
de fiecare dat\ când nu-[i poate reprima dublul impuls
documentar-pamfletar. Privatizarea Sidex [i „noii
ba[tani ai revolu]iei [terpelite“, vânzarea Combinatului
de aluminiu de la Slatina [i r\zboiul dus împotriva
unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur [i
simplu, în fic]iune de c\tre un autor ce pare resentimentar
[i care înnegre[te suplimentar (pe deasupra personajelor
[i prin ele) o Tranzi]ie ceva mai pestri]\.
Prin fa]a ochilor no[tri împ\ienjeni]i de sutele de
pagini [i discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale
ca George W. Bush [i Traian B\sescu, Patriarhul
Teoctist ori „ciocoflenderul“ Florin Piersic... Sub
raport artistic, aceast\ latur\ „documentar\“ e cu totul
sub]ire. La fel este [i cea pamfletar\, insuficient
autonomizat\. De la Gigi Becali la Jiji Capverde
Fecali, „patriarhul de la Pipermint“, [i de la Silviu
Brucan la Silvoi]\ Borcan, distan]a e mult prea scurt\.
Un mare satiric, cum vrea s\ fie D.R. Popescu în
romanul de fa]\, nu-[i antipatizeaz\ obiectul. Îl
folose[te ca pretext [i îl uit\ pe parcurs (precum
Arghezi în Cimitirul Buna-Vestire), în procesul
transfigurator al artei veritabile. Aici, dimpotriv\, [i
de prea multe ori, lumea întoars\, extract prozastic
Cod
ro[u (II)
Dumitru Radu Popescu, Înttoaarcereaa ttaatt\lui
risipittor, roman, Editura Cartea Româneasc\,
Bucure[ti, 2009, 584 p.
sau construct filozofic, las\ loc României postrevolu]ionare,
slab figurat\, sub sceneria baroc\: „S\-mi termin
ideea! O ]ar\ care nu produce decât rahat – e o fabric\
de rahat! ]ar\ de in[i fuduli, cu ma[ini babane, cu
viloace... Fuduli [i ho]i! Acum au început s\-[i cumpere
insule în Pacific!... Fiindc\ aici... nu se produce nimic,
repet!... Decât... decât mai vin pe lume ni[te prunci
care sunt vându]i bog\ta[ilor sterpi din alte ]\ri
mai calde... [i... [i mai avem de vânzare ni[te solda]i,
gata s\ moar\ pentru bani, la dracu-n praznic!... Nici
indienii, nici chinezii, care au câteva Românii ca
num\r de oameni, nu-[i vând copiii [i solda]ii!...
Dac\ între voi se afl\ [i... dintre cei care vor s\
c o m e n t a r i i c r i t i c e
fac\ t\r\boi aici... pe mine s\ nu m\ b\ga]i în
ciorba voastr\! Comploturile politice, revolu]iile!...
O, mai ales o revolu]ie în cimitir ar fi!... De râsul
curcilor! Ce v\ spuneam? Da, noi ne vindem [i mor]ii!
P\i la Ro[ia Montan\ n-au fost sco[i – cu ucaz de
la Epsicopia Alba-Iulia! – mor]ii din morminte,
muta]i... ca s\ ia canadienii lui pe[te aurul din Apuseni?!
Vând mor]ii, str\mut\ cimitirele... N-o s\ mai
avem nici mor]i, nici cimitire de vândut, în ]ara
asta cimitir!...“ (p. 436). Prin intermediul profesorului
universitar Zeze Pu]intelea zis Popone]ea, romancierul
[i-a terminat ideea...
Iat\ de ce codul ro[u sub care sunt plasate scenele
[i dialogurile dilatate ale romanului poate fi
invocat [i pentru aceast\ proz\, care e abundent\ [i
complicat\ când ar putea fi simpl\ [i profund\, [i
devine facil-reportericeasc\ exact atunci când s-ar
impune o distilare epic\. Nu e probabil întâmpl\tor
c\ fragmentele mai puternice din Întoarcerea
tat\lui risipitor, înecate în incontinen]\, sunt cele
care scap\ cu totul regiei previzibile a autorului,
r\mânând îns\ în scenariul s\u. Un scenariu fantastic,
arhetipal, cu actualiz\ri de o deosebit\ pregnan]\.
Drumul Irinei cu pruncul ei mort în bra]e, spre o
morg\ care s\-i elibereze certificatul de nevinov\]ie
[i s\ scurteze calea spre înmormântarea cre[tineasc\,
este un calvar care, în mod paradoxal, lumineaz\ [i
limpeze[te romanul. Paralela cu Fecioara Maria devine
posibil\; [i personajele din Cioromârda, hipercompetente
ca de obicei, nu ezit\ s\ o traseze. Splendide sunt
îns\ episoadele în care acest parcurs de zeci de kilometri
e intersectat de oficialit\]ile ce vin s\-l înveleasc\ în
discursuri pompoase pe defunctul Paraschiv. Cu
gândul la tiradele ce urmeaz\ a fi sus]inute, în
vidul propriei alc\tuiri morale, bravii generali nu
v\d, pur [i simplu, silueta contorsionat\ de suferin]\
a unei mame care-[i poart\ copilul mort, într-un
maraton al disper\rii omene[ti. Când Irina, împreun\
cu fata ei Sanda, intr\ în sfâr[it în înfrico[\toarea
morg\, asist\m la o scen\ de o frumuse]e insuportabil\.
Paginile 499-505 detaliaz\ disec]ia, deopotriv\ cu
vorb\ria autopsierului [i cu reac]iile mamei distruse.
În acest plan mai adânc al romanului, inamicul
principal nu mai este societatea româneasc\ de azi,
demn\ de a fi caricaturizat\, ci moartea, sim]it\ prin
to]i porii, acoperit\ de blesteme [i descris\ plastic:
„o bab\ desc\rnat\, f\r\ din]i, un schelet din oase
putrede [i puturoase, jucând peste case, prin gr\dini,
printre oameni, o moim\ cu must\]i, înfipt\, ca o ]a]\,
în toate certurile, în toate marile r\zboaie, dar [i în
r\zboaiele particulare, o muiere ca de cear\, ca atins\
de g\lbeaz\, uscat\, f\cut\ aproape din nimic, dar
care a avut puterea – de cine mama dracului dat\?
– de a-l duce [i pe Iisus, r\stignit, în!... [i uite c\ [i
dup\ Învierea lui Cristos, hârca naibii n-a sfâr[it
prost!“ (p. 215). Autorul omnipotent ne va oferi
bucuria copil\reasc\ a happy-end-ului. La grani]a
dintre realitatea fic]ional\ [i iluzia ei, scena atroce
a autopsiei este dat\ de la început [i modificat\.
Ultima pagin\ din carte consacr\ triumful neverosimil,
de Poveste, al vie]ii. Bietul Ionel se ridic\ în capul
oaselor din leag\nul-copâr[eu, zâmbe[te larg [i face
„s\ ]â[neasc\ din pu]ulica lui, cu mare putere, un arc
lichid, limpede – care de obicei se nume[te pi[at de
copil!...“ (p. 578).
Un final memorabil de roman ratat.
C|R}I
p r i m i t e
Angela Martin, Privilegii, Interviuri cu Vintil\ Horia, Jean Starobinski, Thierry de Montbrial, Florin
Constantiniu, Lavinia Betea, Kjell Espmark, Jean Askenasy, ASR Principesa Margareta a României, Jaap
Lintvelt, Augustin Buzura, Editura Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 2008, 144 p.
Daniel Cristea-Enache, Timpuri noi, „Secven]e de literatur\ român\“, Editura Cartea Româneasc\,
Bucure[ti,2009, 460 p.
S. Damian, Zbor aproape de p\mânt, eseuri, Editura Hasefer, Bucure[ti, 2008, 570 p.
Nora Iuga, Hai s\ fur\m pepeni, roman, Editura Polirom, Ia[i, 2009, 210 p.
{erban Cioculescu, Cronici teatrale, Editura Muzeul Na]ional al Literaturii Române, Bucure[ti, 2008,
142 p.
Daniel Tei, 3X sau fantomele nu dau telefoane, roman, Editura Semne, Bucure[ti, 2009, 228 p.
Octavian Doclin, Urma cercului, poeme, Editura Anthropos, Timi[oara, 2008, 44 p.
Bogdan Mihai Dasc\lu, Iarna îngerilor, roman, EuroPress, Bucure[ti, 2008, 128 p.
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 11

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
12
c o m e n t a r i i c r i t i c e
NA DIN vinov\]iile cele mai grave
Uale totalitarismului comunist este
cea a încerc\rii de a în\bu[i spiritul
creator, prin m\suri ce ilustrau
un evantai sinistru, de la cenzur\
pîn\ la prigoana administrativ\ [i
suprimarea fizic\ a celor socoti]i
inconformi[ti. Comunismul cuprinde
mormîntul nu doar al unor crea]ii
z\d\rnicite sau distruse, ci [i al
unor destine umane [i adesea chiar
al trupurilor unor scriitori asasina]i ori împin[i la
sinucidere. O victim\ de soi a regimului stalinist
este Mihail Bulgakov (1891-1940). Desf\[urîndu-
[i activitatea între 1920 [i 1940, importantul scriitor
a izbutit s\ publice prea pu]in în timpul prescurtatei
[i zbuciumatei sale vie]i, povestirile cu fantastic\
materie Diavoliada [i Ou\le fatale, precum [i un
roman, Garda alb\, astfel încît capodopera sa, la care
a trudit pîn\-n ultimele ceasuri ce i-au fost h\r\zite
de implacabilele Parce, romanul Maestrul [i Margareta,
a ap\rut postum, în 1967. Volumul de însemn\ri
diaristice [i scrisori pe care-l adnot\m în rîndurile
de fa]\ constituie un document patetic al unei existen]e
marcate de un dramatism ce informeaz\ opera, dar
care î[i are propria-i semnifica]ie, trasînd profilul
unui personaj ce întrege[te galeria m\[tilor acesteia.
O osmoz\ între autor [i crea]ie ne ofer\ o figur\
uman\ bivalent\, pe de-o parte, scriitorul lipsit de
viitor, ratat, pe de alta, triumf\torul în esen]\,
chiar dac\ ultima îmbr\ca straiul fic]iunii, transgresînd
astfel vitregiile timpului s\u: „lu\m cuno[tin]\, aici,
observ\ Ion Vartic, autorul unei ample prefe]e, numai
de o jum\tate de Koroviev, acela saturnian (asemenea
celui din finalul celebrului roman) care moare de
inim\ rea, pentru c\ a fost învins. Dar Bulgakov
spune, r\spicat, c\ el nu este scriitor, ci actor. De
aceea, pe scena fic]iunilor lui psihice [i estetice
evolueaz\, triumf\toare, molto allegro, cealalt\
jum\tate de Koroviev: acela histrionic, fantasmagoric,
înving\tor“. Putem ad\uga: cu atît mai pregnant\ ni
se prezint\ biruin]a final\ a romancierului cu cît
se asociaz\ cu fantasmarea nu doar consolatoare, ci
[i apt\ a deschide ea îns\[i perspective spre
infinit. Adic\ eliberatoare în absolut. Jurnalul [i
textele epistolare ale lui Bulgakov ne îng\duie a
m\sura acest drum, aparent neverosimil, de la
autobiografia dureroas\, de învins f\r\ speran]\,
la viitorul resim]it drept fabulos, pe care îns\ soarta
operei l-a confirmat.
De la început apare inaderen]a lui Bulgakov la
„Marea Revolu]ie Socialist\ din Octombrie“, pe care
o consemneaz\ sub aspectul brutalit\]ii sale impardonabile,
prevestind c\, în timp, ea nu va însemna decît un
„faliment jalnic“, opunîndu-i „Marea Evolu]ie“,
reformarea pe cale pa[nic\, civilizat\, a Rusiei.
Barbaria comport\rii bol[evicilor nu inaugureaz\
decît o epoc\ a f\r\delegii [i crimei. Primele impresii
ale scriitorului fixeaz\ consternarea sa precum o
sentin]\ definitiv\: „Am v\zut mul]imi cenu[ii care,
chiuind [i suduind murdar, sp\rgeau geamuri în
trenuri, am v\zut cum sunt omorî]i oamenii. În
Moscova am v\zut case distruse [i pîrjolite... fe]e
obtuze [i pline de cruzime... Am v\zut mul]imi care
asaltau intr\rile b\ncilor z\vorîte, luate cu japca,
cozi ale foamei lîng\ pr\v\lii, ofi]eri h\r]ui]i [i
vrednici de mil\, am v\zut fi]uici de gazet\ unde
se scrie, de fapt, despre unul [i acela[i lucru: despre
temni]e, despre sîngele care curge [i în sud, [i la
apus, [i la r\s\rit. Am v\zut totul cu ochii mei [i am
în]eles în sfîr[it ce s-a întîmplat“. În locul „progresului“,
al „eliber\rii“ maselor muncitoare, trîmbi]ate de
propagand\, se instaureaz\ temeinic mizeria colectiv\
c\reia i se sustrage exclusiv clientela puterii uzurpatoare:
„Ast\zi nu sunt nout\]i politice care s\ m\ intereseze.
Aceste «Nikitinskie subbotniki» sunt o adun\tur\
sovietic\ de netrebnici, înapoia]i [i slugarnici, cu
un adaos consistent de evrei“, Via]a cotidian\ e
cumplit dezam\gitoare. În locul bun\st\rii f\g\duite
de doctrina marxist-leninist\, apare un [ir nesfîr[it
de priva]iuni: „Este un ger cumplit. Azi diminea]\
instalatorul a înc\lzit apa înghe]at\. În schimb,
O victim\ a
stalinismului
Mihail Bulgakov, Coresponden]\.. JJurnaale,
traducere, note [i indice de Ana-Maria
Brezuleanu, prefa]\ de Ion Vartic, Edit. Polirom,
2006, 478 pag.
noaptea cînd m-am întors s-a stins lumina peste tot“.
Sau: „În centrul Moscovei, începînd cu Lubianka,
Vodokanal a sfredelit p\mîntul în vederea construirii
metroului. Asta e via]a. Îns\ metroul n-o s\ fie
construit pentru c\ în acest scop nu sunt bani deloc.
Asta e cangrena. Se elaboreaz\ un plan al circula]iei
rutiere. Asta e via]a. Îns\ circula]ia rutier\ nu exist\,
pentru c\ nu sunt tramvaie de ajuns. E de-a dreptul
ridicol c\ în toat\ Moscova sunt doar 8 autobuze.
(...) Totul este înghi]it de birocra]ia sovietic\, o gur\
a iadului“. Sau, cu o not\ de trist amuzament: „În
Moscova s-a petrecut un eveniment: s-a scos la
vînzare vodka de 30 grade, pe care opinia public\
a numit-o cu deplin\ îndrept\]ire «rîkovka». Se
deosebe[te de cea ]arist\ prin aceea c\ este cu 10
grade mai slab\, mai proast\ [i de patru ori mai
scump\“. Cu toate c\, în aceast\ sumbr\ atmosfer\,
umorul e prohibit: „Acum meditez la tot felul de
lucruri [i am început s\ în]eleg limpede c\ trebuie
s\ renun] la deprinderea de a rîde“. Pe fundalul
lipsurilor de tot felul, al suspiciunii generalizate,
al interdic]iilor [i al demagogiei, existen]a unui
om de litere ce nu accept\ a se transforma într-un
„tovar\[ de drum“, într-un „scriitor-poputcik“,
celebrator al idealului comunist, a[a cum ar fi
dorit oficialitatea, n-ar putea fi decît dureroas\. În
nenum\rate momente, Bulgakov relateaz\ suferin]a
Oosmoz\ între autor [i crea]ie ne ofer\ o
figur\ uman\ bivalent\, pe de-o parte
scriitorul lipsit de viitor, ratat, pe de alta
triumf\torul în esen]\.
personal\, care devine un laitmotiv, un factor obsedant
al confesiunii sale. Fe]ele acestei suferin]e se însumeaz\
compunînd fa]a desfigurat\ a scriitorului supus unor
tribula]ii zilnice: „Ast\zi n-am putut face rost de
bani de nic\ieri, drept care m-am întors acas\ acru
[i mohorît“. Ori: „În general, banii îmi ajung pentru
mîncare [i m\run]i[uri, dar nu [i pentru îmbr\c\minte“.
Ori: „Pîn\ acum tot n-am g\sit de lucru. Eu [i
so]ia mea abia avem ce mînca. Din pricina asta
nici de scris nu-mi arde“. Ori: „M\ aflu în cea mai
neagr\ perioad\ a vie]ii mele. Fl\mînzim, [i eu [i
nevasta. A fost nevoie s\ lu\m de la unchiul ceva
f\in\, ulei [i ni[te cartofi. (...) Am cutreierat toat\
Moscova - nu sunt locuri de munc\“. Covîr[it de
s\r\cie, îndurînd foamea [i promiscuitatea unui
„c\min muncitoresc“, c\ci nu poate dobîndi alt\
locuin]\, Bulgakov e nevoit s\ tr\iasc\ din expediente,
practicînd o m\runt\ publicistic\ de tip „culinar“
sau f\cînd-o pe actorul improvizat: „M-am angajat
într-o trup\ de actori ambulan]i; o s\ joc în cartiere
periferice. Plata este de 125 pentru un spectacol.
Ucig\tor de pu]in. Fire[te c\ din pricina acestor
spectacole n-o s\ mai am cînd s\ scriu, un cerc vicios“.
Ca [i urm\toarea exasperat\ recuzare a unui eroism,
de care în realitate, nu l-am putea socoti str\in:
„Ar trebui s\ fii un erou de excep]ie ca s\ taci de-a
lungul a patru ani, s\ taci f\r\ speran]a c\ vei
putea s\ deschizi gura în viitor. Eu, din p\cate, nu
sunt un erou“. Captiv al paradisului ro[u, Bulgakov
nu poate c\l\tori în str\in\tate: „Cred cu t\rie c\
aceast\ c\l\torie mi-ar reda capacitatea de munc\ [i
mi-ar oferi posibilitatea ca, în paralel cu activitatea
mea în domeniul teatrului, s\ scriu o carte de însemn\ri
de c\l\torie, un proiect care m\ ispite[te. N-am fost
niciodat\ peste grani]\“. {i nici nu va fi vreodat\!
Cînd încearc\ a ob]ine o aprobare pentru a pleca
peste hotare, al\turi de so]ie, nu prime[te nici un
r\spuns la cererea sa. Explica]iile pe care se
sile[te a [i le da nu sunt altceva decît un cu]it r\sucit
în rana moral\: „Acum m\ încearc\ gînduri sumbre.
Cineva m-a lini[tit cu vorbele: «Scrisoarea n-a ajuns».
E imposibil. Alt cunoscut, minte practic\, f\r\
raze [i fantezii, a supus scrisoarea unei adev\rate
expertize [i a r\mas total nedumerit. «Cine s\ te
cread\ c\ e[ti atît de bolnav încît s\ ai nevoie de
nevast\ ca înso]itor? Cine s\ te cread\ c\ o s\ te
întorci? Cine ar putea crede a[a ceva?» {i a[a mai
departe“. Absurdul situa]iei const\ în aceea c\, în
climatul de mistificare [i teroare al statului sovietic,
nimic din ce e normal nu pare credibil. E o suspendare
orwellian\ a credibilului: „Din copil\rie, se dest\inuie
Bulgakov, ur\sc cuvintele «Cine s\ cread\?...». Acolo
unde apare «Cine s\ te cread\?», eu nu pot tr\i,
pur [i simplu nu exist. Eu însumi a[ putea pune zeci
de întreb\ri de felul acesta; «Dar cine s\ cread\ c\
maestrul meu e Gogol? Cine s\ cread\ c\ am proiecte
mari? Cine s\ cread\ c\ sunt scriitor?»“. Prigonit de
presa aservit\ puterii, scriitorul se zbate între obid\,
boal\ [i necesitatea supravie]uirii: „«Teatrul sovietic
nu are nevoie de un astfel de Bulgakov», a scris
pe un ton moralizator un critic atunci cînd scrierile
mele au fost interzise. Nu [tiu dac\ teatrul sovietic
are nevoie de mine, îns\ eu am nevoie de el ca de
aer“. Iremediabil decep]ionat de lumea în care îi era
dat a se afla, nu-i r\mîne decît a-[i îndrepta gîndul
c\tre Atotputernic: „A[adar o s\ ne punem n\dejdea
în Dumnezeu [i vom tr\i. Este unica modalitate [i
cea mai bun\“.
Scriitor întîrziat, mult mai frecvent interzis decît
publicat, cu o faim\ de „reac]ionar“, atacat de condeierii
obedien]i („Într-un anumit loc, un redactor mi-a spus
c\ el consider\ drept contrarevolu]ionare scrierile
mele [i c\ m\ sf\tuie[te insistent s\ nu mai scriu
în acest fel“), Bulgakov ajunge, în dezn\dejdea sa,
a nutri o n\dejde utopic\. Un gen de ultim\
solu]ie, delirant\. Aceea de-a apela la Stalin în
persoan\ pentru a dobîndi protec]ia acestuia. Avînd
în minte raporturile unor predecesori pe care-i resim]ea
drept exemplari, Pu[kin, Gogol, Molière, pare a
crede c\ ar fi cu putin]\ o rela]ie a sa privilegiat\ cu
sîngerosul despot. S\ fie o magic\ transpozi]ie în
alte timpuri, o disperat\ identificare cu marile modele?

Putem întâlni pe pia]\ antologii cuprinzând
autori contemporani grupa]i pe criteriul
tov\r\[iei, al concitadinismului, al simpatiei
reciproce [i altele asemenea.
N COMPLEX important al poeziei
Uromâne[ti este lipsa circula]iei [i
aprecierii interna]ionale. Astfel se
explic\ de ce poe]ii de ast\zi consimt
s\ se grupeze atât de lesne în antologii
pentru export, structurate dup\ ni[te
criterii îndoielnice sau, de cele mai
multe ori, de neîn]eles.
Este de necontestat faptul c\
antologia, ca obiect editorial, este
una dintre cele mai eficiente metode
de promovare a scriitorilor în str\in\tate. Economic\
pentru editor [i comod\ pentru cititorul gr\bit (care,
pe deasupra, mai e [i str\in atât de limba, cât [i de
literatura noastr\), antologia constituie un tablou
literar expresiv. Dar se pare c\, de multe ori, cei care
concep c\r]i colective se las\ p\c\li]i de regulile, cei
drept, mai relaxate ale antologiei [i adun\ între
dou\ coperte tot ce g\sesc la îndemân\. Astfel, putem
întâlni pe pia]\ antologii cuprinzând autori contemporani
grupa]i pe criteriul tov\r\[iei, al concitadinismului,
al simpatiei reciproce [i altele asemenea. Or, antologia,
în sensul cel mai larg, nu ar trebui s\ fie corespondentul
în plan literar al locului de întâlnire a prietenilor,
ci o form\ de grupare a unor texte cu minime filoane
comune.
O atare întrunire nepotrivit\ reprezint\ volumul
o c\ru]\ înc\rcat\ cu nimic, semnat de Ioan Es. Pop,
Peter Sragher [i Robert {erban. Eterogenitatea valoric\
extrem de pronun]at\ rupe cartea în trei p\r]i. Fiecare
autor marcheaz\ limitele buc\]ii lui, iar leg\turile
dintre ei sunt greu de g\sit. Abia traducerea german\
care dubleaz\ textul românesc al întregii c\r]i
ofer\ o explica]ie privind rostul proiectului. E conceput,
probabil, pentru export. Apar]inând unor [coli literare
diferite, de calibre inegale, cei trei autori semnatari
vin din regiuni literare aproape ireconciliabile.
Ioan Es. Pop, elementul tare al antologiei, este
cel care deschide volumul. Alegând s\ publice o serie
de poeme mai vechi, al c\ror suflu poetic puternic
a fost deja confirmat de critic\, poetul î[i asigur\,
comod, întâietatea. Cele câteva poeme inedite –
pentru c\ are [i texte noi – î[i pierd din expresivitatea
deja cunoscut\ a poetului nou\zecist. Moartea, ca
tem\ principal\ în poetica lui Ioan Es. Pop, î[i dilueaz\,
aici, intensitatea: „la fel ca în aceast\ diminea]\, /
pe care am botezat-o kurt, / la începutul mor]ii mele
eram trist / îngrozitor de trist, / ca dup\ ce pierzi
totul [i nu mai / vrei s\ câ[tigi nimic. // dar prima
moarte e doar spaim\ [i premeditare. // abia a doua
poate m\rturisi ceva, / îns\ despre ea nu se [tie nimic,
/ pentru c\ ea nu se petrece-n istorie, / deci nu
poate fi vorbit\.“ Desigur, nici aceste rânduri ce par
a fi scrise în grab\ nu sunt lipsite de nota specific\
stilului [i poeticii lui Ioan Es. Pop. Îns\, privind
un poem ce apare la câteva pagini distan]\ – textpilon
în volumul de debut Ieudul f\r\ ie[ire – diferen]a
de implicare a sensibilit\]ii este evident\ : „nu [tiu
ce l-a apucat pe tat\l meu s\-njuge boii la car / la
Ori numai o tentativ\ de-a am\gi prezentul, f\r\ a
se am\gi, în instan]a interioar\, pe sine? Mai curînd
decît o autoîn[elare, un joc pe muchie de cu]it cu
fatalitatea! De[i, îndat\ dup\ sinuciderea (?) lui
Maiakovski, Stalin îi f\g\duie[te, la telefon (într-o
scurt\ convorbire, aidoma celei ce a avut-o cu Boris
Pasternak), o discu]ie nemijlocit\, aceasta nu se mai
produce. De altminteri nici Gorki nu binevoie[te a
r\spunde scrisorilor sale, adoptînd o suveran\ t\cere
similistalinist\. Într-o epistol\-peti]ie adresat\ „mult
stimatului Iosif Vissarionovici“, Bulgakov pune în
aplicare o elastic\ motiva]ie, sus]inînd c\, întrucît
dorin]a sa „de a fi scriitor contemporan a devenit tot
mai intens\“, resimte o paradoxal\ nevoie de-a se
deta[a de mediul proxim pentru o „dispozi]ie superioar\
[i calm\ necesar\ unei munci solide [i de calitate.
Prezentul este prea viu, prea frem\t\tor, irit\ pu]in
prea tare; condeiul scriitorului trece pe neobservate
în satir\... întotdeauna mi s-a p\rut c\ în via]a mea
m\ a[teapt\ o mare jertf\ de sine [i tocmai pentru a-
Poe]i
de vânzare
Ioan Es. Pop, Peter Sragher, Robert {erban,
o cc\ru]\ îînc\rcaatt\ ccu nnimic/ eein kkaarren
belaaden mmitt nnichtts,
edi]ie bilingv\ româno-german\,
Editura Brumar, Timi[oara, 2008, 116 p.
doi[pe noaptea, s\ m\ trezeasc\ [i s\-mi spun\
hai./ eu dup\ ce mor dorm somnuri lungi. unde,
am zis, / a zis: la [omcuta mare. Ce putea s\-l
mâne pe el / în miez de noapte tocmai la [omcuta
mare, / la atâta drum de satul nostru? {i de ce s\
nu ia / autobuzul, diminea]a la [ase, de ce umbl\m /
patru ceasuri încolo, patru ceasuri încoace / cu mersul
moale [i greoi al boilor no[tri? / dac\-i pe a[a, n-o
s\ m\ trezesc în miez de noapte pentru o nebunie
ca asta. // [i-atunci se apropie ea [i zice: scoal\ /
dragul mamei, tat\l t\u / tocmai pleac\ s\ te-aduc\
de la [omcuta, / du-te s\-l aju]i s\ te ridice,/ de trei
zile zaci acolo f\r\ r\suflare. / [i abia de-au ajuns s\
ne dea de [tire ast\ sear\, / dragul nostru.“
Dintre poe]ii contemporani, Ioan Es. Pop este,
poate, unul dintre cei mai antologa]i, apari]iile
sale în antologii individuale sau colective dep\[ind
cu mult num\rul de volume inedite. {i, cu toate
acestea, antolog\rile nu au f\cut mai mult decât s\
consolideze impactul poemelor de început. Ieudul
f\r\ ie[ire, Pantelimon 113 bis, Porcec sunt volumele
care au reu[it s\ contureze imaginea memorabil\ a
mi sluji patria trebuie s\ m\ instruiesc undeva departe
de ea“. Cuvintele din ultimele dou\ citate apar]in de
fapt, cu mici inexactit\]i, lui Gogol! Într-atît de
profund\ era am\r\ciunea scriitorului marginalizat,
încît i se n\z\rea pe de o parte suprapunerea întocmai
a cazului s\u peste cel al autorului Sufletelor moarte,
iar pe de alta reîncarnarea în omnipotentul Stalin a
unui monarh luminat din alte vremuri, precum Regele
Soare. Cutremur\tor de nerealist în aparen]\, nu
omitea totu[i o declara]ie sarcastic\ a demnit\]ii
proprii: „În spa]iul necuprins al literelor ruse[ti
din U.R.S.S. sunt unicul lup singuratic. Am fost
sf\tuit s\-mi vopsesc blana. Stupid sfat. Vopsit sau
tuns, lupul nu poate aduce a pudel“. Aici se afl\
veritabilul Bulgakov, în crunta sa dezam\gire pe care
odiosul paternalism al „t\tucului“ de la Kremlin a
generat-o, circumstan]\ de care n-ar fi putut fi
decît pe deplin con[tient. Cerîndu-i dictatorului s\
fie „primul cititor“ al s\u, scriitorul urgisit, cu un
apreciabil rodaj în lumea teatrului, nutrea s-ar zice
l e c t u r i
poetului [i, totodat\, s\ hr\neasc\ apari]ia atâtor
antologii entuziast receptate. Se poate observa cu
ochiul liber faptul c\ Ioan Es. Pop este un poet cu
o individualitate imposibil de clintit. De aceea,
este destul de curioas\ predispozi]ia lui pentru astfel
de reuniuni editoriale.
Peter Sragher, al doilea semnatar al antologiei
o c\ru]\ înc\rcat\ cu nimic, face parte din acea
categorie de poe]i care introduc în peisajul [i în
lucrurile pe care le v\d propria melancolie. Teoria
clasic\ a celor patru umori înc\ mai func]ioneaz\.
Mecanismul lui Sragher de a crea poezie este, de
fiecare dat\, acela[i: prive[te cerul, stelele, cimitirele,
pietrele funerare [i se identific\, spiritual, cu ele.
Caut\ profunzimea r\t\cirilor filosofice, iar rezultatul
poetic este, de cele mai multe ori, oarecare: „cum
trece / timpul / trosnind / prin mine // doamne // cum
î[i ascute / aripile albite / de ani / pân\ secunda
prinde/ lumina în suflet / [i începe / s\ cânte /
ochii ro[ii / ai timpului îmi / ating privirea / sângerând /
suferinzi / de sigur\tate // doamne// d\-i timpului /
trist / tandru / trec\tor / spa]iu / s\-[i afle iubirea.“
Cerul, imagine tipic romantic\, este invocat într-o
od\ arz\toare, adolescentin\: „nu sunt nimic / o
cerule / când o s\ ajung / la tine / ca s\ m\ înec / în
albastru / ca-n trupul meu / u[or // când o s\-]i / s\rut
fruntea / nesfâr[it\ / [i-o s\ m\ fac de tot / stea // o
cerule / m\ arde chipul / t\u / pân\ la sfâr[itul /
culorii // nu sunt nimic / dar mi-e dor / de tine.“ Poezia
lui Peter Sragher pare hr\nit\ din lecturile lui Eminescu
[i Nichita St\nescu, f\cute cu un ochi impresionist.
Robert {erban vine cu propria re]et\ de poezie.
El construie[te cu lejeritate [i naturale]e imagini
limpezi, într-o manier\ accentuat narativ\. Nu î[i
complic\ textele cu ambiguit\]i astfel încât putem
„vedea“ ceea ce imagineaz\ poetul. Chiar [i elementul
de surpriz\, cu care Robert {erban î[i încheie fiecare
text, î[i arat\ ni[te contururi clare. Un exemplu
este poemul holografica, ce urmeaz\ liniile unei
fantezii juc\u[e: „prinzi între degete un punct negru
/ cât un purice de ]ar\ / [i / încet încet / tragi de el
pân\ când devine o linie // una groas\ / cât o
omid\ din care ies zeci de raze sub]iri sub]iri / alta
prelung\ [i pu]in tremurat\ / ca ramura din salcia /
rupt\ de copilul vecinilor / ca s\ [i-o pun\ coard\
la arc / o linie unduitoare / l\sat\ parc\ de [arpele ce
trece / dup\ fiecare ploaie / prin gr\dina reav\n\
[…]“ Robert {erban vede mai mult decât simte, ceea
ce conduce, simultan, la un atu [i la un neajuns.
Aceasta fiindc\ poezia lui este ofertant\ imagistic
pentru cititor, îns\ lipsa unei emo]ii mai intense poate
fi uneori amendat\.
Pentru a-i putea descoperi pe cei trei poe]i cu
nuan]ele [i culorile lor, cel mai potrivit ar fi s\ le
citim volumele individuale. Antologia o c\ru]\
înc\rcat\ cu nimic d\ senza]ia unei fotografii de grup.
Autorii ne zâmbesc, dar nu ne spun prea multe.
Iulia IARCA
o iluzie aiuritoare, pe care n-am putea-o aprecia decît
fie ca un act histrionic, fie ca o „magie“ cu diabolic\
alur\ [i cîtu[i de pu]in ca o abdicare de la sfredelitoareai
luciditate de „lup singuratic“ ce reamintea, excedat,
c\ „pîn\ [i o fiar\ poate obosi“. Astfel demonia
virulent\ a epocii se r\sfrîngea în textul lui Bulgakov
ca [i-n bizarul s\u demers sub chipul unor fantasm\ri
engramatice. Fiu r\t\citor, rebel, al sistemului
concentra]ionar, Bulgakov nu s-a plecat s\ s\rute
papucul tiranului, aidoma litera]ilor de duzin\, „realistsociali[ti“
ci [i-a sanc]ionat epoca, tr\gîndu-i imaginea
în sfera sa vizionar\, impenitent\.
Înf\]i[înd aceast\ tulbur\toare carte, nu putem a
nu ne exprima pre]uirea pentru efortul traducerii, al
alc\tuirii unor note detaliate [i al indicelui de nume,
depus de Ana-Maria Brezuleanu, eminent\ t\lm\citoare
a mai multor scriitori ru[i, defel „tr\d\toare“, cum
gl\suie[te un calambur mali]ios, ci un generos amfitrion
al lor în spa]iul limbii române.
13
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

c o m e n t a r i i c r i t i c e
C
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
14
ALIFICAT| adesea drept sumbr\,
paradoxal\ [i cinic\, gândirea expus\
în opera lui Emil Cioran a fost mereu
o tenta]ie pentru eventuale exegeze din
perspectiv\ clinic\. Citind din volumele
lui Cioran numeroasele pagini despre
moarte [i sinucidere, savurându-i cuget\rile
n\scute din disper\ri [i dezam\giri,
cunoscându-i angoasele [i depresiile,
pa[ii te îndreapt\, în cel mai natural
mod cu putin]\, spre teritoriul psihanalizei. Doi foarte
respecta]i doctori din Bistri]a, Mircea Gelu Buta [i
Liliana Buta, au f\cut o prim\ încercare de explicare
a gândirii lui Cioran din perspectiva experien]elor
de via]\ care i-au marcat copil\ria [i adolescen]a (Mircea
Gelu Buta, Liliana Buta, Emil Cioran, psihanaliza
adolescen]ei/ Emil Cioran, La psychanalyse de
l’adolescence, Editura Dacia, 2001). Doi ani mai târziu,
eseistul Valentin Protopopescu public\ studiul Cioran
în oglind\. Încercare de psihanaliz\ (Editura Trei,
2003). Oarecum pe aceea[i linie de abordare se înscrie
[i volumul Martei Petreu, Despre bolile filosofilor.
Cioran. Cu deosebirea major\ c\ acesta nu propune
(cel pu]in, nu în mod explicit) o alt\ intepretare din
perspectiv\ psihanalitic\ a gândirii filosofului, ci face
un fel de fi[\ clinic\ a ve[nicului bolnav Emil Cioran,
demonstrând modul în care suferin]ele sale fizice au
furnizat un permanent combustibil pentru oper\.
Comparând idei din c\r]ile scrise de Cioran în anumite
perioade ale vie]ii sale [i suferin]ele sale fizice din anii
respectivi, a[a cum sunt ele men]ionate în Caietele
[i coresponden]a filosofului, ori în însemn\rile celor
care l-au cunoscut, Marta Petreu ajunge la concluzii
poate surprinz\toare, dac\ nu [ocante: ceea ce
pentru mul]i p\rea s\ fie rezultatul unei risipe de
imagina]ie [i al unei infatigabile abilit\]i în combinarea
unor termeni aparent incompatibili, cu scopul de a
p\trunde în abisurile sufletului omenesc, nu este decât
o descriere cvasi-realist\ a simptomelor bolilor care
nu l-au ocolit pe autor [i o angoasat\ anticipare a
evolu]iei acestora. Scrie Marta Petreu: „Caracterul
repetitiv al operei sale (fire[te, este vorba de Cioran
– n.n.) se explic\ prin faptul c\ s-a n\scut din experien]a
personal\ a corpului dureros al lui Cioran însu[i: o
experien]\ în niciun caz nelimitat\, ci supus\ unor
mecanisme fiziologice, cvasiinvariabile [i în boal\.
Iar aerul paradoxal al multor fragmente cioraniene
provine din aceea c\, de[i autorul [i-a concentrat
expresia, dând numai concluziile descoperirilor
sale, el nu [i-a cenzurat sinceritatea“ (p. 22). Cu
siguran]\, mul]i dintre admiratorii moralistului vor
strâmba din nas în fa]a unei asemenea explica]ii. Eseista
î[i aduce îns\ un martor surpriz\, dar de credibilitate
maxim\ în sus]inerea afirma]iilor sale: Cioran
însu[i, ale c\rui m\rturisiri din coresponden]a cu cei
foarte apropia]i [i din jurnale nu las\ loc de vreo
îndoial\.
De la vârsta de [aptesprezece ani, pân\ în ultima
zi a vie]ii, Cioran a fost torturat de dou\ maladii cronice:
reumatismul [i insomnia. Acestora li se adaug\ de-a
lungul timpului alte [i alte boli [i suferin]e, reale sau
închipuite. Din 1961constat\ cu groaz\ „ciudata
dezagregare a memoriei“ [i devine obsedat de ideea
c\ sufer\ de o continu\ degradare a creierului. În final,
aceasta avea s\ îl [i r\pun\, e drept, mult mai târziu
decât [i-ar fi închipuit, la venerabila vârst\ de 84
de ani. Înc\ din tinere]e, însemn\rile sale [i, în bun\
m\sur\, scrisorile c\tre apropia]i devin adev\rate fi[e
medicale. Cu ochi de cvasi-profesionist, Cioran î[i
analizeaz\ simptomele, descrie cu lux de am\nunte
tratamentele pe care le urmeaz\ [i, cu aer de in]iat,
recomand\ la rândul s\u medicamente [i d\ sfaturi
(toate din perspectiva propriei sale experien]e de
pacient) celor care se plâng de diverse inconveniente
fizice (în special fratelui s\u, Relu). Capitolul Doctorul
Cioran este chiar amuzant prin prisma faptului c\
filosoful le recomanda cunoscu]ilor – cu aer de mare
cunosc\tor, adesea într-un limbaj cât se poate de
specializat – exact tratamentele pe care le urma el,
indiferent de bolile acestora.
Oricât ar p\rea de surprinz\tor din perspectiva
reputa]iei sale de persoan\ incomod\, Cioran a fost
mai degrab\ ceea ce s-ar putea numi pacientul ideal.
St\ cu orele f\r\ s\-[i piard\ r\bdarea prin s\lile de
Revela]iile
durerii
Marta Petreu, Despre bbolile ffilosoffilor.. CCioraan,
Biblioteca Apostrof, Cluj Napoca, Editura
Polirom, Ia[i, 2008, 126 pag.
a[teptare ale spitalelor, ascult\ docil, cu maxim\ aten]ie,
tot ce i se spune, î[i urmeaz\ cu stricte]e regimul
alimentar destul de sever [i parcurge zilnic, pe jos,
zeci de kilometri. Prin statutul s\u de bolnav permanent
are sentimentul c\ apar]ine lumii medicale [i se
mândre[te cu prieteniile
pe care le-a legat cu diver[i
doctori [i farmaci[ti.
Mai interesante, dar
[i mai riscante, sunt
capitolele dedicate aventurii
mistice a lui Cioran (inclusiv
faimoasa adeziune din
1933 la principiile politice
ale extremei drepte este
pus\ de Marta Petreu sub
semnul unei încerc\ri „de
a-[i oferi un substitut care
s\-i compenseze marea
frustrare mistic\ în care
tr\ia“) [i „rela]iilor“ sale
cu Dumnezeu. Nu sunt
foarte convins c\ auroralul
peisaj consemnat în Caiete
(„Insomnie la ]ar\. Odat\,
pe la 5 diminea]a, mam
sculat s\ admir gr\dina.
Viziune de Eden, lumin\
supranatural\. În dep\rtare,
patru plopi se în\l]au c\tre
Nu m\ bucur s\ constat c\ acolo unde b\nuiam c\
se ascunde fascina]ia geniului ar putea sta doar
o banal\ descriere a ravagiilor f\cute de boal\ în
propriul trup.
Dumnezeu“) reprezint\ în chip evident expresia
unei st\ri extatice cu credin]\, a[a cum sus]ine
Marta Petreu. De ce nu s-ar citi aici doar expresia
livresc-liric\ a unui entuziasm estetic? S\ fie
apari]ia numelui lui Dumnezeu în acest text suficient\
pentru a proba urmele credin]ei? Nici cel\lalt fragment
esen]ial pentru raporturile lui Cioran cu divinitatea nu
pare cu mult mai conving\tor. La vârsta de 56 de
ani, filosoful î[i noteaz\ în Caiete: „Prin 1919 (aveam
opt ani), la R\[inari, dormeam în odaia p\rin]ilor mei.
Seara, tata îi citea adesea mamei, cu voce tare, câte
o carte. Odat\ am fost izbit în chip deosebit de ni[te
lucruri nu tocmai în regul\. Era vorba despre un c\lug\r
rus (...) tat\l lui Rasputin, (...) i-a spus fiului s\u: «Dute
la Moscova, cucere[te ora[ul, nu da înapoi de la
nimic [i nu-]i face scrupule, pentru c\ Dumnezeu eun
porc de câine». Fraza aceasta citit\ de tat\l meu,
care era preot, m-a r\scolit – [i m-a eliberat. (...) Cred
c\ n-am închis ochii toat\ noaptea.“ Este acest fragment
edificator pentru a proba lipsa de credin]\ a preotului
Cioran? Nu a[ b\ga mâna în foc. Filosoful însu[i se
plânsese, înc\ din 1961, de o anumit\ „dezagregare
a memoriei“. Ce pre] putea pune, atunci, pe o amintire
de la vârsta de 8 ani [i, mai ales, pe în]elegerea sa de
la vârsta de 8 ani. Cine [tie în ce fel a comentat preotul
fragmentul citit so]iei sale? M\ tem c\ în termeni nu
foarte admirativi, nefiind deloc de colea nici ca un
c\lug\r s\ aib\ un fiu (mai ales unul ca Rasputin!!!).
Decât s\ fi tr\it toat\ via]a cu aceast\ obsesie, nu ar
fi fost mai simplu ca viitorul filosof s\-[i întrebe direct
tat\l despre rostul celor citite, chiar [i dup\ scurgerea
unui num\r de ani? Dar mai important\ decât faptul
în sine – dac\ preotul Cioran a fost sau nu credincios
– este percep]ia fiului legat\ de aceast\ situa]ie. Or,
aici, cel pu]in cuvintele subliniate în citatul cu pricina
par s\ îi dea dreptate Martei Petreu.
Despre bolile filosofilor. Cioran, de Marta
Petreu este o carte construit\ pe logica celor de tipul
Ace[ti bolnavi care ne guverneaz\. Un demers
cvasi-publicistic, un exerci]iu de investiga]ie literar\
f\cut cu inteligen]\ [i indiscutabil talent. La cap\tul
lui, cititorul are, efectiv, sentimentul c\ în]elege mai
bine personalitatea [i resorturile operei lui E. M. Cioran.
M\ întreb îns\ dac\ nu cumva aceast\ scufundare în
adâncurile uneori foarte tenebroase ale personalit\]ii
lui Cioran poate avea, ca efect secundar, o diminuare
a interesului publicului pentru opera unuia dintre
filosofii foarte respecta]i ai secolului XX. M\rturisesc
sincer c\ mi-a pl\cut cartea Martei Petreu. La fel de
sincer trebuie s\ spun îns\ c\ m\ voi str\dui s\ o uit
cât mai repede. Nu m\ bucur s\ constat c\ acolo
unde b\nuiam c\ se ascunde fascina]ia geniului ar
putea sta doar o banal\ descriere a ravagiilor f\cute
de boal\ în propriul trup. Prefer s\ p\strez intact mitul
[i s\ m\ bucur naiv de farmecul paradoxurilor [i
teribilismelor lui E. M. Cioran. Chiar dac\, dup\ lectura
c\r]ii Martei Petreu, [tiu c\, într-o oarecare m\sur\,
m\ am\gesc singur.
PUBLICITATE

I
Un
Hercule
valah
DEALISMUL, Erudi]ianul `l combate cu ironie. Vine un voinic cu
o pra[tie, [i tu, un b\etan, tragi `n el cu tunul... Scrisul a[a e f\cut,
s\ vâneze himere. S\ exalte virtu]iile. S\ propun\ o lume fictiv\.
Erudi]ianul `[i p\streaz\ punctul de vedere, care e al unui autor
scrupulos, suspectând exager\rile literare.
Cauza relelor – explic\ – este sub patosul textului poeticesc, –
nu-s vremurile, de vin\ n-au fost ele, „ci tu `nsu]i, omule, c\ci de nai
vrea tu, nimeni nu te-ar asupri, fiindc\ ai minte [i putere; dar ce
folos când tu acea minte o `ntrebuin]ezi asupra ta `nsu]i, iar puterea ta o
`mprumu]i celor ce vor s\ te supuie!“...
{i nu era decât la 1800! Când adev\rul acesta modern, scris cu biciul pe
pielea noastr\, nu-[i g\sise `nc\ drumul s\u teribil.
S\-]i `mprumu]i puterea ta celor ce vor s\ te supue... Ardeleanul a zis-o.
*
TURCII invadeaz\ Muntenia. }epe[ `i h\r]uie[te, aplicând tactica gherilei,
ceva nou pentru musulmani... Ei sper\ c\ muntenii vor fi sili]i s\ ias\ la lupt\
deschis\.
Dar nu `i vor ierta deloc, [i, sub presiunea o[tilor `mp\r\te[ti, ridic\ o
tab\r\ `n a[teptare, apoi
...la Bucure[ti `n[tiin]are
Cu solii `ncredin]ate trimese,
Cum c\ el (sultanul) vrea pe ]ar\ s\ ierte
{i numai pe Domnul s\u s\ certe.
Vlad vrea s\ profite de ezitarea vr\jma[ilor. Se deghizeaz\ `n hainele unui
negu]\tor grec [i se introduce `n tab\ra turceasc\, s\ vad\ situa]ia. La un
moment dat, turcii `ncep... s\ ]ipe...Vlad!... Vlad! E o confuzie. Este voinicul
Argineanu, care, f\r\ nici o arm\, lumea crede c\ este Vod\ Vlad, a[a de mult
`i mersese vestea curajului s\u.
De unde „sminteala“ mul]imii. }epe[ profit\ de ne`n]elegere, [i dispare
`n decor.
Argineanu trebuie s\ fac\ rost de o arm\. De[i jur\mântul s\u este s\ lupte
„f\r\ cal, f\r\ arme, f\r\ c\ma[\, vr\jit, cum de apa fermecat\ a râului `n care
de mic se sc\ldase.“
Totu[i, trebuie s\ se bat\ „f\r\ armur\, [i nici pâine [i nici ap\ s\ nu
bage `n gur\“.
Un ]\ran, care l-a auzit vorbind atât de stra[nic contra turcilor, vrea s\-i
dea... m\car o securic\, s\ aib\ ceva s\ se apere.
Argineanu refuz\. S\-[i ]in\ omul unealta lui, o avea [i el nevoie, cine
[tie. S\-i dea mai bine pr\jina aia mare a lui pe care abia o ]ine `n mân\;
nici nu-[i calc\ jur\mântul, cu pr\jina aia ba]i, scuturi pomii – [i hai a[a
`narmat la lupt\.
Un turc c\lare `l ia la ochi imediat.
{i zicând a[a spre dânsul calul `nte]e[te
Argineanu st\, nici nu se clinte[te...
Urmeaz\ o scen\ ca-n filme – Robin Hood. Turcul [arjeaz\, `nvârte sabia,
s\-i reteze mârlanului capul, acesta fandeaz\, se ap\r\ „cu groaznica pr\jin\“.
Turcul cade mort mu[când p\mântul. Intervine un om al armelor reale,
un specialist, care se cam `ndoie[te de veridicitatea faptei. E c\pitanul Alazonios.
Un mercenar. Care zice: „Eu nu-s turc, dar s\-mi stea `n drum un ]\r\noi...“
O fi. ~ns\ Chir Mustrul ot Puntureni, patriot, `i d\ replica pe loc: „Ai s-o
p\]e[ti [i tu, ai s\ vezi...“
Turcii sunt ului]i. „Asta nu-i treab\ ]\r\neasc\.“ Mârlanul are puteri
supraomene[ti... Sar cu to]ii pe el. Dar eroul `i doboar\ pe rând.
~ncât din dou\zeci care fusese
Abia doi sc\par\ `n tufe dese.
Argineanu ia armele `nvinsului, `i ia [i puterea, `i ia [i calul. E ostenit [i
i s-a f\cut [i foame. Dup\ ce m\nânc\, adoarme. Viteaz, `ns\ p\gubos. Turcii,
alarma]i, tab\r\ pe el, adormit cum e. Este legat fedele[ [i dus `naintea sultanului
Mahomet. Furios, sultanul porunce[te s\ fie omorât `n chinuri groaznice. Dar,
prinsul, seme], `l sfideaz\.
- Sunt român, strig\, [i Argineanu m\ cheam\, Om de credin]\ [i f\r\
team\.
Un pic de noroc nu i-ar strica... El cere s\ i se dea o ultim\ [ans\. S\ i se
restituie armele, [i o s\ lupte cu to]i...
„Dac\ am s\ mor, am s\ mor [i gata, voinice[te“. Iar marele Mahomet
accept\, impresionat.
Dac\ pân\ [i ne`ncrez\torul c\pitan Alzonios, ca]aonul, exclam\:
- Bravos Arginene, e[ti mare! te ador!!...
{i turnirul care urmeaz\, `ncepe.
(Din volumul Caftane [i cafteli, Ed. C.R., iulie 1993)
C|R}ILE circul\ greu în ultima
vreme, mai ales cele ap\rute
în editurile cu profil [tiin]ific
[i universitar. Am descoperit
cu o oarecare întârziere volumul
profesorului Vasile Arvinte
intitulat Normele limbii literare
în opera lui I.L. Caragiale
(ap\rut la Ia[i, la Casa Editorial\
Demiurg, în 2007). E o carte de mare
însemn\tate [i folos, care face, în fine,
ceva de mult a[teptat: descrie toate aspectele
lingvistice relevante ale operei lui Caragiale
– fonetice, morfologice, de formare a
cuvintelor, lexicale, frazeologice –, din
perspectiva varia]iilor în raport cu norma
literar\ a vremii [i cu normele actuale.
Titlul anun]\ mai pu]in decât cuprinde
cartea (prea adesea se întâmpl\ invers!).
Raportarea la norm\ îi permite de fapt
autorului s\ includ\ în text un mare num\r
de fapte dialectologie, stilistice, etimologice;
lexicul lui Caragiale e descris [i din punctul
de vedere al originii [i al dat\rii termenilor,
cu semnalarea crea]iilor expresive, a
formulelor idiomatice, a jocurilor de cuvinte,
a deraierilor lexicale. Cunoscut\ fiind
bog\]ia extraordinar\ a limbajului lui
Caragiale [i precizia cu care fenomenele
de varia]ie pe care le înregistreaz\ plaseaz\
personajele din punct de vedere social,
cultural, dialectal, temporal, se în]elege c\
o asemenea carte are foarte mult material
(în final, autorul recunoa[te, cu deplin\
onestitate, c\ nu a realizat o cercetare
exhaustiv\: dar cartea sa este, evident, mai
aproape de exhaustivitate decât tot ce sa
scris pân\ acum). De asemenea c\r]i
avem nevoie, ca repere [i instrumente de
lucru: pentru a nu o lua de la cap\t cu orice
întrebare, pentru a putea face afirma]ii
în cuno[tin]\ de cauz\, pentru a avea un
tablou general al situa]iei lingvistice [i
chiar pentru a produce, de acum înainte,
bune edi]ii. În orice cultur\ s\n\toas\,
înaintea interpret\rilor st\ în]elegerea
textului, respectul filologic pentru cuvinte
[i contextul lor cultural. Volumele de
exegez\ ingenioas\, inteligent\, adesea
pasionant\ nu compenseaz\ lipsa unor
veritabile edi]ii critice. Din p\cate, un
cititor obi[nuit al lui Caragiale nu avea de
unde s\ ob]in\ toate informa]iile cuprinse
în aceast\ carte: multe din cuvintele operei
caragialiene nu se g\sesc în dic]ionarele
curente, edi]iile curente nu au note
mul]umitoare. Rezultatul e, printre altele,
c\ interpret\rile (nu numai cele [col\re[ti)
amestec\ într-un mod inadmisibil fenomenele:
adesea se consider\ ca fiind deformare
ceea ce constituia norma epocii, c\ e
pronun]are incult\ ceea ce era, dimpotriv\,
conservatorism fonetic; tr\s\turile limbii
autorului sunt confundate cu cele ale limbii
personajelor.
În acest volum, seriozitatea filologic\
[i cunoa[terea în profunzime a faptelor de
limb\ [i de context cultural exclud etichet\rile
gr\bite; toate fenomenele, prezentate clar
a c t u a l i t a t e a
Limba lui
Caragiale
[i succint, beneficiaz\ de disocieri nuan]ate;
formele care apar la Caragiale sunt comparate
cu cele ale Junimii, în genere, [i în special
cu cele din textele lui Creang\ [i Eminescu.
Volumul are [i un indice amplu, care îl
transform\ într-un ghid [i un dic]ionar
ideal pentru pasiona]ii de Caragiale (foarte
mul]i, de altminteri). Ace[tia vor reg\si
aici, încadrate, descrise [i explicate, forme
ca maala („A b\gat spaima în maalà“),
pompiari [i cet\]iani (din Tem\ [i varia]iuni),
arfiva, cestiune, bagabond, doftora[ul,
boborul, ‘mbou, numeroase exemple de
rostire francez\ (depand\, dantist, endepandent,
omaj etc.). În morfologie, sunt minu]ios
inventariate oscila]iile epocii (desinen]e
de plural, forme de genitiv, forme verbale
iotacizate etc.), produse de tendin]e populare
[i culte, de diferen]e regionale sau de
modele culturale multiple. O list\ impresionant\
de interjec]ii – aferim, aida de, oleu, \ra,
carnacsi, dec, helbet etc. – confirm\ afirma]iile
curente despre oralitatea stilului lui Caragiale,
dar mai ales plaseaz\ fiecare element întro
re]ea lingvistic\ care îi confer\ semnifica]ie
(unele interjec]ii sunt populare, altele
regionale; unele vechi, altele inovatoare...).
Inventarierea [i interpretarea fenomenelor
lexicale confirm\ rolul esen]ial din
punct de vedere stilistic al straturilor celor
mai pitore[ti din limba popular\ [i familiar\
a epocii lui Caragiale – al turcismelor [i
al grecismelor –, dar ofer\ [i o serie de
surprize: atrage aten]ia asupra ponderii
[i a importan]ei italienismelor, a prezen]ei
directe sau indirecte a anglicismelor (care
nu se reduc la five o’clock [i high-life;
autorul rezum\ aici spectaculoasa sa
explica]ie pentru checoc, din expresia a-i
trage checocuri apilpisite, p. 254), a rusismelor
(malade], mazu, muscal, niznai) [i
germanismelor (unele nea[teptate: „Mi]o,
s\ m\ vezi cu ghete de brunel cu bize]
pe catafalc“) etc.
Cititorul lui Caragiale va g\si aici
explica]ii pentru turcisme ca budala, geanabet
(la cocoana Lucsi]a: „M\! dzenabet!“), laf
(„[edeam cu socru meu la lafuri“), locma
(„Nu se [tie înc\ cine va mânca locmaua“),
mangafa („mangafaua pleac\ mâine la
Ploie[ti“), merchez („Am merchezul meu“),
nacafa („Asta era nacafaua mea“), schembea
(„hai la o schembea!“), selemet, techermecher,
ursuzlâc, zefliu... La fel de utile
[i pasionante sunt explica]iile grecismelor:
apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie,
ipochimen, istericale, meremetisit, a
metahirisi („Nu, nene Sarchiz, mersîm; nu
mai metahirisesc de mult cafea cu caimac“),
a pliroforisi, sevas, stenahorie, zuliar...
Un ultim argument pentru lectura acestei
c\r]i cu adev\rat indispensabile: în ea vor
g\si r\spunsul competent to]i cei care s-au
întrebat cândva ce înseamn\ salutul
sabalaerosu, rostit de cocoana Tarsi]a
(„Ehei! sabalaerosu, taic\ p\rinte..“).
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
1 5

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
r e s t i t u i r i
16
DE ZIUA de Sfântul Ioan, `n luna iunie 1917,
stil vechi, iar `n stil nou pe 7 iulie, trei
tineri bucovineni, profitând de libera trecere
dintre Bucovina, ocupat\ de trupele ruse [i
Basarabia, pleac\ spre Chi[in\u, deci[i s\
predea lec]ii de limb\ [i literatur\ român\
fra]ilor dintre Prut [i Nistru. Se numeau Liviu
Marian, fiul cunoscutului folclorist Simion
Florea Marian, George Tofan [i Ovidiu }opa. Acesta,
n\scut la 17 mai 1891 `n localitatea Rarauncea, fiu al
lui Dimitrie }opa, preot stavrofor [i profesor la Facultatea
de Teologie din Cern\u]i, avea s\ fie, mai târziu, profesor
de istorie la {coala Normal\ de b\ie]i [i la liceul Mitropolitul
Silvestru din Cern\u]i, iar dup\ pierderea Bucovinei de
Nord, `n iunie 1940, la mai multe licee bucure[tene.
Familia avea vechime, cu acte doveditoare `nc\ de
pe vremea voevodului Ioan Vod\ zis cel Cumplit,
când tr\ia un pârc\lab, pe nume Sandu }opa. Numele
de Sandu s-a perpetuat `n familie, fiul cel mare al lui
Ovidiu }opa, scriitorul Tudor }opa, mai purta [i numele
de Sandu. De care nu f\cea caz. Un arbore genealogic
al familiei cu r\d\cini `n secolul al XVII-lea a r\mas pe
mas\, la Cern\u]i, `n momentul primului refugiu, din
1940.
Cei trei tineri profesori circul\ a[adar cu trenul de
la Cern\u]i prin Iedine], la Moghil\u, dincolo de Nistru.
De acolo c\l\toresc cu vaporul spre Vadul lui Vod\,
de unde inten]ionau s\ plece cu tr\sura la Chi[in\u.
„A fost, scrie memorialistul, un vapor simplu, plin de
oameni, mai ales solda]i. Cum [tiam destul de bine
ruse[te am intrat `n vorb\ cu mai mul]i dintre ei. To]i
`mi vorbeau de pace, spunându-mi c\ nu mai vor s\
lupte, c\ci a sosit timpul `nfr\]irii tuturor popoarelor.
Zadarnic le vorbeam despre necesitatea continu\rii
r\zboiului, c\ci altfel o s\ intre nem]ii `n Rusia [i
revolu]ionarii ru[i nu se vor alege cu nimic altceva decât
cu st\pânirea prusac\ care nu se prea deosebe[te de cea
]arist\. Solda]ii m\ contraziceau, spunând c\ [i nem]ii
vor arunca armele.“ ~n tr\sur\ spre Chi[in\u „am r\mas
uimi]i de frumoasa moldoveneasc\ vorbit\ de birjarul
nostru, un evreu simpatic [i vorb\re]. N-a[ fi crezut
niciodat\ c\ voi putea s\ aud aici `n Basarabia un evreu
vorbind a[a de frumos limba noastr\.“
Numai c\ tr\sura este atacat\ de bandi]i, c\l\torii
sunt jefui]i, se f\cuse sear\. „Se vorbea mult dar
numai despre jafuri [i omoruri. Un om care locuia `n
apropiere ne `ncuraja spunând «acolo mai departe a fost
omorât ieri un om, dincolo altul, [i a[a mai departe»“.
Totu[i, a doua zi cei trei se `nf\]i[eaz\ Comitetului
Revolu]ionar moldovenesc, unde au fost primi]i de Pan
Halipa, Nicolae Alecsandri, Pantelimon Erhan, de Teofil
Toncu [i de p\rintele Gurie, mai târziu episcop. „Românii
basarabeni, scrie Ovidiu }opa, au fost bucuro[i de venirea
noastr\, c\ci ei aveau nevoie de profesori de limba
român\, c\ci primul lucru pe care l-am f\cut era organizarea
de cursuri de limba român\ pentru `nv\]\tori“. ~n acela[i
scop sosiser\ la Chi[in\u ardelenii Ion Matei, Romulus
Cioflec [i Onisifor Ghibu „care f\cea pe [eful nostru
spunându-ne odat\ «cum Bucovina a fost trezit\ la via]a
româneasc\ de ardeleanul A. Pumnul, tot a[a [i Basarabia
va rena[te prin ardeleni», l\sând s\ se `n]eleag\ c\ rolul
lui Pumnul din Bucovina `i revine `n Basarabia lui [i nu
altuia“. Dar, peste câteva zile `[i fac apari]ia mai mul]i
profesori din România, printre care Ion Nistor, viitor
ministru, Vichentie Junma (sic, n.n.), Mihai Ilica, Chira[,
Lemnaru „[i d-[oara Mitzi Botezat, fiica directorului
[colar din Suceava.“
Ovidiu }opa este de`ndat\ numit profesor de
limba român\ la [coala duhovniceasc\, condus\ de
p\rintele Bejan, la un liceu de b\ie]i [i la unul de fete,
destinat acesta, `n timpul ]arismului, numai fiicelor de
nobili. Era revolu]ie, t\n\rul profesor cerceta mediile
sociale despre care va [i scrie `n caietele de memorii,
alc\tuite la b\trâne]e. Prima observa]ie: „cuvântul domn
nu se prea auzea“. ~n schimb: „«Ce faci, Avidii Dimitrievici»,
`mi spuneau basarabenii, cu toate c\ le-am spus c\ nu
m\ cheam\ a[a. «Avidii Dimitrievici, m\ta ai s\ r\mâi
la noi, ai s\ te `nsori cu o moldoveanc\, c\ci mul]i moscali
veni]i la noi din fundul Rusiei s-au lichit (lipit) de
moldoven[ele noastre, s-au `nsurat [i au r\mas la noi.
«A[a ai s\ r\mâi [i m\ta la noi», `mi spunea o cucoan\
moldoveanc\, c\reia i-am r\spuns hot\rât: «eu n-am s\
m\ lichesc»“. „«Pis\-te (de la pisati, a scrie), Avidii
Dimitrievici, pe aceast\ cartocic\ (ilustrat\)», mi-a spus
alt\dat\ o doamn\, rugându-m\ s\ m\ isc\lesc pe o
ilustrat\“.
Evident „c\ erau [i unii intelectuali care vorbeau
curat române[te. }\ranii `ns\ vorbeau cea mai curat\
româneasc\ `n dialectul cel mai autentic românesc.“ Cu
observa]ia: „Mai ales cei din regiunea Orheiu care se
distingeau [i prin fizicul lor. Oameni `nal]i [i frumo[i
Un memorialist necunoscut:
Ovidiu }opa
(1891-1974)
care ne aduceau aminte de aristocra]ia ]\r\neasc\ a
Câmpulungului nostru moldovenesc. Ace[ti oameni
`ntrebuin]au `n limba lor cele mai frumoase imagini.“
Observa]ii f\cute pe fondul unor tot mai dese focuri
de arm\, `n plina destr\mare a imperiului ]arist.
Bande de jefuitori bântuiau pretutindeni, patrio]i basarabeni
erau uci[i de partizanii r\mânerii Basarabiei `n grani]ele
unei „Rusii unitare“. ~ntârziind la o `ntâlnire, memorialistul
scap\ miraculos cu via]\. Un martor `i relateaz\ „St\team
la o mas\ `n via lui Hodorogea [i discutam `n lini[te.
Deodat\ apar trei solda]i ru[i `narma]i [i au `nceput s\
vocifereze, insultându-ne. Atât Hodorogea, cât [i Simion
Murafa, care fiind basarabeni [tiind bine ruse[te, au
`ncercat s\-i potoleasc\, dar `n zadar, au s\rit ca ni[te
s\lbatici [i i-au ucis pe amândoi cu baionetele lor.“„Faptele
acestea bandite[ti, scrie Ovidiu }opa m-au `ntristat mult
c\ci Murafa, unul dintre cei mai de seam\ b\rba]i ai
Basarabiei moldovene[ti, dac\ nu m-ar fi `ntâlnit pe
drum [i nu m-ar fi `ntrebat unde e locul de `ntâlnire
pentru a merge la vie, [i eu nu i-a[ fi spus, el poate ar
fi tr\it pân\ ast\zi. Pe mine m-a salvat `n aceea[i zi
Alecsandri când m-a re]inut acas\ la el, pentru a da pe
seama mea traducerea lucr\rii lui Tolstoi, Calea vie]ii“.
~n fapt „atacul din via lui Hodorogea n-a fost fapta unor
bandi]i obi[nui]i, ci un act de natur\ politic\, c\ci prin
pierderea acestor doi oameni moldovenii basarabeni au
fost lipsi]i de cei mai energici lupt\tori ai lor.“
~n plin\ anarhie social\, tân\rul profesor are timp
s\ constate slabul nivel al societ\]ii moldovene[ti din
Chi[in\u: „Am r\mas uimi]i de halul `n care se afla
majoritatea intelectualilor care trecând [coala ruseasc\
au devenit ni[te caricaturi de oameni de care trebuia
s\-]i fie mil\. „Dac\ st\teai de vorb\ cu ei, se uitau `n
toate p\r]ile, dac\ nu-i aude cineva. Râdeam de ei,
spunându-le «de ce v\ mai teme]i, ]arismul s-a dus
dracului, acum e libertate»“. Cuvinte ale limbii române[ti
erau ca [i necunoscute, de abia dup\ mai multe luni
au `nceput basarabenii s\-[i spun\ „la revedere“. A[a
ajunseser\ dup\ 106 ani de tâmpire ruseasc\!
Lista excep]iilor, `ns\, nu e mic\: „Pan Halipa,
repauza]ii Simion Murafa [i Hodorogea, Constantin
Popescu, Vasile }opa din Hotin, preo]ii Bejan, Gurie,
Dionisie Erhan, popa Partenie, un uria[ de om, c\ruia
lumea `i spunea ]ar popa, `n urma analogiei cu ]ar Kolkol
(uria[ul clopot din Moscova), apoi `nv\]\torul Tudor,
Ion Pelivan, poate cel mai inimos, poetul I. Buzdugan,
un tân\r Morar – [i al]ii“. ~n rândurile celor oportuni[ti
sau [ov\itori, memorialistul `l nume[te, curios, pe Ion
Incule], fecior de ]\ran din jude]ul Orhei, docent al
Universit\]ii din Petrograd – [i viitor ministru român
– pe Pantelimon Erhan, acesta ajungând s\ ocupe func]ii
`nalte `n timpul revolu]iei moldovene[ti. Nu lipseau
adversarii „dintre ru[i i-am cunoscut pe primarul
Chi[in\ului, Schmidt, poate cel mai mare adversar al
românilor, pe directoarea muzeului, Ostermann. Amândoi
germani rusifica]i.“
Iat\ [i o sear\ de gal\, `n societate: „odat\ am fost
invita]i d-[oara Botezat, Tofan, Marian [i cu mine de
c\tre familia Disescu unde domni[oara, cânt\rea]\
cunoscut\ mai apoi directoarea Conservatorului din
Chi[in\u, f\cea onorurile casei. Ne a[tepta o mas\ plin\
de bun\t\]i dintre care nu lipsea nici m\m\liga noastr\.
Intrând `n timpul mesei un general rus, domni[oara se
repede la m\m\lig\ [i o pune sub pat. Dup\ ce s-a a[ezat
[i generalul, a `nceput masa. Tofan a scos repede m\m\liga
de sub pat [i a pus-o la locul de cinste. S\ fi v\zut
cum s-a ro[it domni[oara [i cum a `nceput s\ se
scuze, spunând c\ nu obi[nuiau s\ m\nânce m\m\lig\,
ci au f\cut-o numai pentru noi, bucovinenii. Generalul
a râs, spunând c\ [i lui `i place aceast\ mâncare. A [i
servit dintrânsa ca primul“.
Peisaj anul 1917: „Plimbându-se pe strada principal\
a ora[ului c\lcam pe trotuarul acoperit de un strat
gros de coaje de s\mân]a floarea soarelui – basarabenii
`i spuneau floarea r\s\ritului – aruncate de miile de guri
ale trec\torilor de ambele sexe, cu o abilitate demn\
de admira]ie. Dac\ n-ar fi fost vara târziu, ai fi avut
impresia c\ treci pe un strat gros de z\pad\.“ Faptul
zilei: „trecând `ntr-o dup\ mas\ târzie pe strada
Alexandrovskaia, cu [eful coopera]iei Groapa, observ\m
la câ]iva pa[i de noi o aglomera]ie, apropiindu-ne vedem
pe jos pe trotuar un domn r\nit de un bandit de soldat.
Doctorul moldovean Ciorba, cu frumoase sentimente
române[ti, z\cea jos, `n agonie. Trecând pe lâng\ el
domni[oara Disescu lu\ o batist\, ca s\-i opreasc\ cu
ea hemoragia. Dar `n acela[i moment s\ri un bandit
[i-i rupse o [uvi]\ de p\r.“ Comentariul: „Scene de felul
acesta se `ntâmplau destul de des. Mai ales prin sate [i
ora[ele mai mici.“
Politic, tân\rul bucovinean consemneaz\: „masa

evolu]ionar\ nu era condus\ de o ideologie, fie ea socialdemocrat\
sau comunist\, ci singurul ]el a fost pâinea [i
pacea. Or `nsu[indu-[i bol[evicii lozinca aceasta era
firesc ca ei s\ pun\ st\pânire pe putere.“ Dar când „am
ajuns la Chi[in\u, puterea era la men[evicii (minimali[tii)
lui Kerenski. M-am dus la poli]ia lor ca s\-mi ridic o
autoriza]ie. Le-am spus numele, dar ei mi l-au scris
«David Toper» `n loc de Ovidiu }opa. Nu le-am cerut
rectificarea [i aceasta mi-a fost de folos, c\ci cu numele
acesta de evreu aveam posibilitatea s\ intru la [edin]ele
lor. ~ntr-o asemenea [edin]\ zice pre[edintele: «[tii m\ta
care-i primul punct al programului nostru? Este men]inerea
Rusiei unitare. Or dac\ le vom da moldovenilor limba
lor `n [coli, ei vor `ncepe s\ priveasc\ spre Bucure[ti. {i
atunci s-a zis cu iedinstvinskaia Rusii (Rusia unitar\).
Dar cum trebuie s\ proced\m? Pe fa]\ putem s\
vorbim pentru limba lor, dar pe la spate trebuie s\ ac]ion\m
din r\sputeri `mpotriva acestui lucru. Ei n-au c\r]i scrise
`n limba lor. N-au nici tipografia lor, a[a `ncât avem
destule posibilit\]i de a `mpiedica realizarea dorin]elor
moldovenilor [ovini, atât de primejdioas\ pentru noi.»
Cu toate greut\]ile prin care trecea atunci, România
a trimis totu[i o tipografie, c\r]i, cu ajutorul c\rora
Onisifor Ghibu scoase ziarul Ardealul, mai târziu cu
titlul România nou\. ~n române[te mai ap\reau, cu litere
chirilice, Cuvântu moldovenilor, vedea lumina tiparului
revista {coala moldoveneasc\, apoi Lumin\torul, publica-
]ia clerului. Printre peripe]ii [i tragedii, succedându-se
de-a valma, vine, `n fine, vremea unirii cu ]ara.
Ciuntit\ teritorial, prin tratatul de la Buftea, România
dobânde[te Basarabia, din propria voin]\ a poporului
acesteia. Iat\ momentul: «La 24 ianuarie st.v. Basarabia
se proclam\ republic\ independent\. La instalarea lui
Ion Incule] ca pre[edinte al republicii, doamna
Aristarh i-a pus marea e[arf\ de tricolor, s\rutându-l
pe frunte. Acest ceremonial `l repeta «mama na]iunii»
cum i se spunea cu instalarea fiec\rui demnitar mai de
seam\.
Doamna Aristarh a ajuns directoarea [colii eparhiale
de fete unde a introdus spiritul românesc `n aceast\ [coal\
pe vremuri de cea mai crunt\ rusificare a fetelor de preo]i.
Având sprijinul armatei române[ti am putut acuma
s\ lucr\m pe fa]\ [i pentru Unirea cu România. Ziarul
Ardealul cu titulatura schimbat\ `n România nou\ [i
{coala moldoveneasc\ au stat `n slujba cauzei române[ti.
Cursurile de limb\ român\ au devenit arhipopulate,
m\rindu-se din cauza aceasta cu mult num\rul grupelor
de cursan]i. Au `nceput s\ vin\ [i profesori din vechiul
regat: cei doi fra]i Hane[, Diaconescu, folcloristul Pamfil
[i al]ii. Lupta nu era u[oar\ c\ci numai foarte greu ai
putut s\-i dezbari pe intelectualii basarabeni de mentalitatea
ruseasc\. Dar cu toate acestea un num\r destul de `nsemnat
s-au dat pe brazd\.
La 27 martie st. v. 1918 s-a convocat Sfatul
popular pentru a vota Unirea. Adunarea s-a ]inut `n
frumoasa sal\ a marelui liceu de stat no. 3, pe strada
Sadovskaia. Eu ca func]ionar de guvern\mânt m\ aflam
`ntr-o camer\ `nvecinat\ cu sala festiv\. ~n camera aceasta
veneau unii dintre vorbitori pentru a-[i preg\ti vorbirea.
Aci l-am cunoscut pe autorul romanului ~n preajma
revolu]iei, Constantin Stere care avea s\ rosteasc\ `n
ruse[te o mare vorbire pentru a convinge s\ voteze pentru
unire, mai ales pe aceia dintre moldoveni care erau
mai `nstr\ina]i sau pe str\ini. Era agitat [i se plimba
`ncolo [i `ncoace mai mult de un ceas `nainte de a intra
`n sala de [edin]e. A vorbit frumos [i a fost aplaudat.
S-a p\[it la votare. Majoritatea covâr[itoare a votat
pentru unire. Numai câ]iva ucraineni, ru[i [i evrei au
votat `mpotriv\, unii dintre dân[ii ab]inându-se de la vot.
Tot ora[ul era `n s\rb\toare `n aceast\ zi frumoas\
de prim\var\ timpurie, `n care puteai vedea `nflori]i chiar
unii cire[i. {i cu toate acestea, ie[ind din cl\direa `mpodobit\
cu frumoase steaguri tricolore am dat de un grup de
oameni mai tri[ti. Au fost cursi[tii mei transnistrieni
care-mi spuneau „cu cât\ pl\cere am schimba noi cursul
Nistrului, numai ca s\ `nc\pem [i noi `n grani]ele României“.
Seara, Pre[edintele Consiliului de Mini[tri al României,
Alexandru Marghiloman a dat un banchet la care au
participat vreo 200 de persoane. Am fost invita]i [i noi
refugia]ii, cu toate c\ eram adversari politici ai germanofilului
Marghiloman. S-au ]inut vorbiri frumoase [i entuziaste.
A vorbit [i câte un reprezentant al minorit\]ilor. Dup\
ispr\virea banchetului, am a[teptat la poarta de ie[ire.
La trecerea lui Marghiloman, `nso]it [i de militari superiori
germani, noi bucovinenii [i ardelenii i-am f\cut o
manifesta]ie, strigând din r\sputeri: „Noi vrem Ardealul
[i Bucovina“. Bietul Marghiloman, care-l avea la dreapta
sa pe neam], a `ntors mâinile spre noi, spunând: „Eu
am f\cut ce am putut, vor veni al]ii [i v\ vor da restul
ce ni se cuvine.“
Un „tr\iasc\“ puternic a urmat cuvintelor frumoase
rostite de acest patriot român, care la Bucure[ti, sub
ocupa]ia german\, s-a `nconjurat de mai mul]i bucovineni
[i ardeleni, r\ma[i acolo, `ntrebuin]ându-i formal ca
servitori, pentru a-i salva pe ace[ti „dezertori“ de la
moarte, dac\ ar fi dat nem]ii de ei.“
Desigur, pe memorialist `l interesau `n principal
problemele [colare: „De la Unire, [coala basarabean\
a fost subordonat\ Ministerului `nv\]\mântului din
România. Ministrul `nv\]\mântului a fost excelentul
geograf [i marele popularizator al [tiin]ei, Simion
Mehedin]i. A vizitat Basarabia ca s\ inspecteze [colile
[i cursurile de limba român\. A intrat [i la mine la un
curs [i anume la o grup\ de neromâni. I-am dat cu câteva
minute `nainte unei rusoaice s\ conjuge verbul a se
`ns\n\to[a (sic. n.n.) „Continua]i“, `mi spune ministrul.
Iar eu, la rândul meu `i zic rusoaicei s\ continue [i ea
cu conjugarea. {i a `nceput: „Eu m\ `ns\ta...`ns\t\“, [i
cu aceasta s-a ispr\vit. Iar ministrul „dar eu m\ `mboln\vesc“,
[i dându-mi mâna, p\r\si clasa.
Interesant a fost [i consiliul pedagogic la care, sub
pre[eden]ia ministrului, au participat profesori originari
din toate regiunile române[ti. Dup\ ce ne-am prezentat
to]i, ne prive[te Mehedin]i [i exclam\: „Ce nenorocit
neam, cei mai mul]i dintre D-voastr\ v\ afla]i sub st\pâniri
str\ine“. Auzind aceste cuvinte m\ ridic [i-i spun:
„Domnule ministru, dup\ eliberarea Basarabiei va
veni `n curând rândul Ardealului [i al Bucovinei“. {i cu
toate c\ f\cea politic\ germanofil\ a rostit frumos, aceste
cuvinte: „S\ dea Domnul.“ A[a `ncât atât Mehedin]i, ca
[i Marghiloman, au dat destule dovezi c\ au fost patrio]i.
La `nceputul verii, Chi[in\ul a fost vizitat de Niculae
Titulescu. Am avut fericirea s\-l cunosc, prin Tofan.
Cina o luam `mpreun\ la cofet\ria Tumanov. Un gervais
[i un ceai rusesc aromat cum nu l-am mai b\ut niciodat\
`n alt\ parte ne servea drept cin\. ~l repetam câteodat\
de dou\ ori. ~ntr-o sear\, vorbind cu Titulescu despre
Bucovina, el ne m\rturise[te: „S\ [ti]i d-lor bucovineni
c\ [i eu aveam s\ ajung un fel de jum\tate de bucovinean,
c\ci n-a lipsit mult s\ m\ `nsor cu o bucovineanc\, cu
d-[oara Veronica (sau: Verunca n.n.), fiica directorului
de liceu din Câmpulungul vostru, dar fata m-a refuzat,
se vede c\ i-am p\rut prea urât. Asta `nseamn\ c\ v\
du[m\nesc. Bucovina tot mi-a r\mas drag\. Titulescu
nu era pe atunci `nc\ ministru, dar toat\ lumea spunea:
«domnul acesta are un mare viitor».
~ntr-o sear\, luând masa la restaurantul Londra, am
z\rit aproape de sob\ pe principele mo[tenitor Carol
cu Zizi Lambrino care s-au oprit scurt\ vreme la Chi[in\u
pentru a porni de aci la Odesa, unde un pop\ rus avea
s\-i cunune. M-am f\cut c\ nu-i cuno[team.
~n septembrie se putea acuma prevedea apropiata
capitulare a Puterilor Centrale. Dar durata `ndelungat\
a m\celului european cât [i lipsa de acas\ de atâta vreme
ne f\cea s\ ne par\ tocmai acest timp f\r\ de sfâr[it. ~n
fiecare sear\ când ne `ntâlneam noi refugia]ii ne
v\itam de acest r\zboiu care nu mai voia s\ se ispr\veasc\.“
{i totu[i: „La 11 noiembrie m\ `ntâlne[te seara Onisifor
Ghibu [i m\ roag\ s\ merg cu dânsul la redac]ia «României
noi», «unde avem de lucru» dar nu-mi spune ce. La
redac]ie g\sim un tipograf chemat de Ghibu, care ne
spune: «V\ aducem cea mai frumoas\, cea mai a[teptat\
veste de noi, goni]i de la vetrele noastre, Germania a
r e s t i t u i r i
capitulat. Noi am venit aci ca s\ scoatem o edi]ie special\
a ziarului, prin care s\ d\m de [tire lumii capitularea
Puterilor Centrale. {tirea r\mâne deocamdat\ secret\.
La ora 12 noaptea o putem aduce la cuno[tin]\ publicului».
S-au tip\rit câteva sute de exemplare care au r\mas
`n redac]ie pentru a fi distribuite a doua zi. Iar noi neam
luat câte dou\ exemplare pentru a le ar\ta noaptea
cunoscu]ilor. Cina am luat-o mai mul]i refugia]i `mpreun\.
«Când ne vom `ntoarce acas\» era leitmotivul discu]iei
noastre. «Dac\ a]i [ti voi, m\ gândeam ce am eu `n
buzunar nu v-a]i mai v\ic\ri». La ora 11 [i ceva `i
invit pe cei câ]iva refugia]i care au luat cina cu mine,
la restaurantul „Clubului Nobililor“, unde pe timpul
]arismului n-aveau acces decât nobilii. Am intrat `n local,
aproape toate mesele erau ocupate. Ne-am a[ezat la o
mas\ mai lung\. Cum s-a f\cut ora 12 am scos ziarul din
buzunar [i astfel am adus la cuno[tin]a publicului `ntârziat:
capitularea Germaniei. Un ura! care a f\cut s\ z\ng\neasc\
geamurile a fost urmarea. Un domn mai `n vârst\
roag\ publicul s\ se lini[teasc\ [i cu glas tare roste[te
urm\toarele cuvinte `n române[te [i ruse[te: «Toate
doamnele [i to]i domnii prezen]i `n acest local sunt
musafirii mei. Totul ce se va consuma pân\ diminea]a
m\ prive[te numai [i numai pe mine.»
Aplauze `ndelungate au urmat acestei invita]ii f\cut\
de bog\ta[ul Chi[in\ului: evreul Zelik. M-a luat `n dreapta
sa [i am petrecut pân\ diminea]a. N-am mai mers
acas\ [i ne-am culcat vreo câ]iva `ntr-o camer\ `nvecinat\
pe ni[te divanuri. Trezindu-ne pe la ora zece am aflat c\
la 12 se ]ine `n sala eparhial\ o mare adunare prezidat\
de ministrul american, cehul Wondraczki. Acesta anun]\
oficial pr\bu[irea Germaniei [i Austro-Ungariei precum
[i na[terea României Mari. Au urmat vorbiri `n\l]\toare
[i entuziasmul asisten]ei cre[tea pân\ la delir. A urmat
o manifesta]ie de strad\. Se putea vedea un mare steag
american [i unul românesc. Urm\toarele câteva zile au
fost adev\rate zile de s\rb\toare, nu se mai ]ineau cursuri
[i func]ionarii nu mai luau `n serios slujba lor.“
La sfâr[itul lunii noiembrie 1918, pe o vreme geroas\,
refugiatul se `ntoarce acas\, la Cern\u]i, cu gândul de
a participa la marea adunare na]ional\. Se radicalizase:
„ajungând pe teritoriul bucovinean am molestat pe to]i
pasagerii care vorbeau nem]e[te, ca un fel de r\zbunare
copil\roas\ pentru toate necazurile `ndurate de atâta
vreme de c\tre (din cauza, n.n.) regimul austriac.“
Cunoa[tem, a[adar, anul `n care se scriau respectivele
pagini, ce i-ar fi adus ani grei de temni]\. Epopeea
basarabean\ se `ncheia cu aceast\ reflec]ie: „~n Istoria
Partidului scrie `ntr-un loc c\ Basarabia a fost r\pit\
de români. Ne permitem s\ `ntreb\m de ce sunt toate
cet\]ile a[ezate pe malul Nistrului [i nu al Prutului. Dac\
ar fi a[a cum spune Istoria Partidului, ar fi normal ca
toate cet\]ile s\ fie situate pe malul Prutului. Or nu
este a[a. E ceva putred `n Danemarca. – 8-8.^964“.
Capitolul urm\tor se intituleaz\ „Bilan]ul st\pânirii
habsburgice `n Bucovina“ – [i `mplinea o lec]ie a
profesorului.
Ce zici, cititorule: aceste evenimente de acum mai
bine de nou\zeci de ani, ]i se par chiar atât de `ndep\rtate?
Barbu CIOCULESCU
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 17

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
i s t o r i e l i t e r a r \
18
Alexandru Odobescu
REZEN}| obligatorie `n toate manualele [colare
P[i tratatele de istoria literaturii române de un
secol `ncoace, Odobescu st`rne[te ast\zi, la o
lectur\ deta[at\, mai degrab\ `ntreb\ri [i perplexit\]i
dec`t certitudini: de ce se afl\ acest nume pe
lista scriitorilor români importan]i? Opera sa
propriu-zis literar\, de dimensiuni reduse, e mai
degrab\ nesemnificativ\ sub raport estetic. Multe
proze de epoc\ romantic\ se citesc [i ast\zi cu interes,
ba chiar cu pasiune, ca produse ale unei psihologii sau
ca documente umane excep]ionale; `n schimb proza lui
Odobescu, fals\ [i contraf\cut\, pare a fi ie[it din zona
interesului real.
Cum de [i-a construit scriitorul o at`t de solid\
celebritate? Ne afl\m `n fa]a unui fapt bizar [i complex,
de natur\ `n mod egal social\ [i cultural\. Faima lui
Odobescu, rapid c`[tigat\ [i ferm p\strat\, s-a ob]inut
prin conlucrarea unor factori eterogeni care au colaborat
`n chip fericit. T`n\rul extrem de inteligent, de o evident\
precocitate, provenea dintr-o familie boiereasc\ bogat\
[i se afla astfel `n via]\ pe o pozi]ie privilegiat\ `nc\
din plecare. Averea familiei i-a permis s\ ajung\ `nc\ de
foarte t`n\r la Paris, unde a studiat [i de unde s-a `ntors
cu reputa]ia unui jeune lion; instalat de drept `n societatea
`nalt\ a Bucure[tiului, posesor de mo[ii [i de echipaje
luxoase, [i-a pus cur`nd `n valoare cultura dob`ndit\ `n
str\in\tate, prezent`ndu-se `n saloanele aristocratice ca
un t`n\r intelectual de mare viitor, iar `n lumea literar\
– ca un boier luminat [i simpatic. Rezultatul – carier\
rapid\ [i prodigioas\. La 27 de ani – director al celei mai
importante reviste literare bucure[tene, Revista rom`n\;
la 29 de ani – Ministru al Educa]iei; la 40 de ani – membru
al Academiei [i profesor universitar; la 46 de ani –
diplomat `n post (unde? la Paris, fire[te!). P`n\ atunci,
doar Maiorescu mai urcase treptele sociale `n asemenea
vitez\ [i c`te trei deodat\. La v`rsta c`nd al]i colegi ai
s\i de genera]ie se luptau din greu cu dificult\]ile
vie]ii, aristocratul Odobescu se strecurase deja `n v`rf
[i privea lumea de sus. Devenise personalitate public\
de prim rang.
Examinat\ cu distan]area oferit\ de trecerea unui
secol, zestrea cultural\ a Academicianului [i a Profesorului
universitar se prezenta mai degrab\ inconsitent\ – cel
pu]in p`n\ `n anii `n care ob]inuse aceste titluri.
Autorul [i-a construit imaginea unui „om de cultur\“,
iar societatea bucure[tean\ a preluat-o cu generozitate
f\r\ s\ se mai `ntrebe ce se afl\ `n spatele ei. Eternul t`n\r
str\lucit [i eterna mare promisiune a culturii române a
beneficiat de aceast\ aur\ [i dup\ ce nu mai era chiar
t`n\r [i dup\ ce promisiunile r\m\seser\ `n mare parte
la stadiul de promisiuni.
Pe Odobescu, familia [i societatea `n care s-a
n\scut l-au protejat `n permanen]\, din anii liceului
petrecu]i `n capitala Fran]ei, [i p`n\ la revenirea lui `n
capitala aceleia[i Fran]e ca prim-colaborator al Ministrului
României. O protec]ie eficient\ din copil\rie p`n\ la
b\tr`ne]e: la `nceput, mama, apoi so]ia lui, Sa[a, institu]iile
politice [i culturale, ministerele, Academia [i Universitatea,
to]i au avut grij\ de Odobescu `ntr-o unanimitate pe c`t
de rar\, pe at`t de impresionant\. ~n exact aceia[i ani,
c`nd Eminescu [i Caragiale se aflau la distan]\ de luminile
rampei [i tr\iau deseori `n s\r\cie, lui Odobescu,
pururi `n avanscen\, `i mergeau toate din plin. O asemenea
performan]\ reclam\ nu doar talent, ea reclam\ geniu.
~n dob`ndirea acestui inexplicabil [i multiplu prestigiu,
arta combina]iilor socio-culturale, st\p`nit\ la perfec]ie
de fiul generalului Odobescu a jucat rolul primordial.
Compara]ia cu contemporanul [i rivalul s\u Hasdeu
devine elocvent\. Ca [i vulcanicul basarabean, Odobescu
[i-a cl\dit cariera pe `ncercarea de a combina literatura
cu erudi]ia. Numai c\, spre deosebire de Hasdeu, autorul
lui Pseudokynegetikos nu poseda un talent literar deosebit,
iar erudi]ia sa nu era comparabil\ cu cea a lui Hasdeu.
Atunci? Atunci Odobescu a avut abilitatea [i pruden]a
de a se auto-proclama specialist `n discipline ca [i inexistente
la noi `n a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, adic\ `n
istoria artei [i `n arheologie. Istoria artei se baza atunci
pe dantel\rii verbale [i piruete stilistice plec`nd de la
sculpturi [i tablouri; iar arheologia (atunci c`nd nu era
vorba de pur\ compila]ie) se reducea la specula]ii agreabile,
`mpinse `ns\ mult `n trecut, acolo unde domnea `ntunericul
[i unde orice supozi]ie era la fel de verosimil\ ca alta.
Nu e greu de ghicit pentru ce a ales Odobescu istoria
artei [i arheologia: l-a atras c`mpul larg oferit improviza]iei.
S-a ferit `ns\ ca de foc s\ devin\ istoric ori lingvist,
precum Hasdeu, adic\ specialist `n discipline perfect
constituite [i pentru care ar fi fost nevoie de ani de studiu
asiduu. Or, Odobescu nu avea nici timp, nici dispozi]ie
pentru a[a ceva.
Tot spre deosebire de Hasdeu, Odobescu s-a ]inut
departe de politic\, dar a fost mereu de partea puterii,
oricare era ea. L-a lingu[it pe Rege discret, cu elegan]\,
`ns\ constant [i mai ales eficient. ~n disputa literar\ [i
ideologic\ a vremii, a men]inut ferm echidistan]a `ntre
bucure[tenii din jurul Revistei contemporane [i Junimea
(`n Pseudokynegetikos VI, el teoretizeaz\ aceast\ pozi]ie
de etern abstras de la luptele literare („Sunt `n ]ar\ la noi
dou\ foi literare care [i-au jurat ne`mp\cat\ ur\ [i m`nie;
Convorbirile literare de la Ia[i mu[c\ carne vie, c`nd
g\sesc, `n Revista contemporan\ din Bucure[ti, iar aceasta
`mpinge urgia p`n\-ntr-at`ta, `nc`t, spre a def\ima chiar
[i titlul rivalei sale, tip\re[te totul cu litere negre“).
Observ`nd `nc\ din tinere]e c\ nu era f\cut pentru
literatura propriu-zis\ (mult prea inteligent [i prea cultivat
[i-a imediat dat seama), dar, pe de alt\ parte, atras de
condi]ia de scriitor, spre care spiritul s\u monden [i snob
`l `mpingea irezistibil, Odobescu a adoptat singura variant\
de literatur\ posibil\ `n cazul lui, adic\ pseudo-literatura
izvor`t\ din erudi]ie, introducerea subreptice a fic]iunii
`n pagina savant\. ~n absen]a talentului literar propriuzis,
avantajul t`n\rului aspirant la glorie `l reprezentau
cunoa[terea latinei [i a elinei (tot mai pu]in [tiute `n
epoc\), a principalelor limbi europene, ca [i lecturile
numeroase [i dezordonate. Bilingv `n francez\,
poliglot prin voca]ie, `nv\]ase engleza, germana, italiana
Cum de [i-a construit scriitorul o at`t de
solid\ celebritate? Ne afl\m `n fa]a unui
fapt bizar [i complex, de natur\ `n mod
egal social\ [i cultural\.
Estet p`n\ la cap\t
[i rusa, cocheta cu slava veche. Se hot\r\[te s\ pun\ la
contribu]ie acest tezaur extrem de pre]ios, pentru a
compune un fel de literatur\ la care al]i scriitori nu aveau
acces.
Dup\ e[ecul patent al celor dou\ nuvele istorice de
tinere]e (Mihnea-vod\ cel R\u – 1857 [i Doamna Chiajna
– 1860), autorul `ntoarce spatele prozei de fic]iune pentru
a cultiva noua sa form\ de literatur\. Din acea clip\,
artificiul se instaleaz\ ca principiu de baz\ `n scrisul
lui Odobescu. Fraza se transform\ `n perioad\, echilibrul
ei sintactic ostentativ se extinde mecanic, formul\rile
vor fi c`t mai dep\rtate de exprimarea curent\; `n schem\
se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme [i regionalisme,
`ntr-o ]es\tur\ lexical\ rebarbativ\ ce nu putea fi nici
atunci `n]eleas\ f\r\ ajutorul glosarului de un cititor
normal:
„Sosir\-n sf`r[it `n Bucure[ti ginerii greci. Unul,
copilandru, t`n\r, frumos, spr`ncenat, cu musta]a mic\
[i neagr\, cu ochi de femeie, cu p\rul `ncre]it, ca unul
din acei palicari muieratici, purt`nd fustanel\ f\lf\it\ [i
str`ns\ pe [olduri, c\ma[\ de filaliu larg\-n m`neci [i
cusut\ cu bibiluri, tuzluci [i cepchen de filendre[ stacojiu
numai-n fir [i-n m\rg\ritare, fesul la o parte, iminei mici
[i ro[ii, [-apoi la br`u dou\ lungi pistoale ghintuite.(...)
Al\turi de d`nsul `nainta pe un cal mai ticnit, dar `nc\rcat
cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. ~n cap purta
naltul calpac de h`r[ie fumurie cu fund de serasir; pe
d`nsul avea o hlamid\ de sevai ro[u, cusut\ cu palme
de fir de poale [i `ncins\ d-a curmezi[ul, pe sub sup]iori,
cu un lat br`u sau omofor, sem\nat cu motostaturi `n
[atrange; iar d-asupra o larg\ mantie de buhur alb cu
ceaprazuri de aur [i `mbl\nit\ cu jder, c\ci d-atunci
`ncepuse cazacl`ii s\ aduc\ `n }arigrad scumpele bl\ni
din Mosc“ (Doamna Chiajna, II).
A[a arat\ fraza nuvelistului Odobescu, la jum\tatea
drumului dintre descriere [i colec]ie de bizarerii; fiecare
cuv`nt, cu excep]ia celor de leg\tur\, reprezint\ o raritate
lexical\. Nu are importan]\ dac\ termenul ales e un
arhaism, un barbarism, un cuv`nt regional, un termen
popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea
lui s\ fie c`t mai exotic\, iar sensul c`t mai obscur. ~n cea
mai cunoscut\ dintre scrierile sale, prozatorul ajunge
chiar s\ teoretizeze o asemenea viziune :
„{i el `mi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor
[i buruienilor, ar\t`ndu-mi chiar [i pe acelea care sunt
bune de leac: „Ceea ce este dobri[or [i cealalt\
ghizdei; asta e laptele st`ncei [i ast\lalt\ z`rn\-mi]oas\;
ici iat\ br`ndu[e [i colea dede]ei; apoi lobod\ [i drob,
v`zdroag\ [i siminos, iarba-ciutei [i piperig, pojarni]\
[i sefterea“ [i altele multe... Dar cine le mai ]ine minte!
De-a[ fi stat s\ le `nsemnez pe toate... Din norocire,
bisoceanul meu nu [tia nimic despre chipul cum ne batem
joc `n ora[e de ce avem mai scump r\mas de la p\rin]i,
[i el, `n limba sa pe care a[ da ani din via]\-mi ca s-o
pot scrie `ntocmai dup\ cum el o rostea, `n acea limb\
spornic\, v`rtoas\ [i limpede a ]\ranilor no[tri, `mi povestea
p\surile [i pl\cerile“ (Pseudokynegetikos, X).
S\ nu ne l\s\m `n[ela]i de accentele patriotice: Odobescu
privea limba acelui „oache[ Apollon muntenesc“, a
bisoceanului, doar cu ochiul estetului, al colec]ionarului
de curiozit\]i; este acela[i bisocean care, `n continuare,
ne va exaspera pe c`teva zeci de pagini cu un nes\rat
pseudo-basm pe tema v`n\torii.
De[i fraza lui Odobescu, extrem de construit\ `n
esen]a ei, e format\ din cele mai ciudate elemente lexicale,
ea corespundea totu[i, `n ecou, idealului estetic junimist:
se `ncadra `n mod evident unui stil „serios“, bine dominat

Arta lui Odobescu:
magia de a re`nvia
semne de mult
pierdute.
de autor, f\r\ patetisme romantice, era destinat\ doar
oamenilor cultiva]i. Ponderea, varietatea lexical\,
proprietatea termenilor, elegan]a sintactic\ reprezentau
exact ceea ce Maiorescu dorise s\ instaureze `n
cultura român\. F\r\ s\ fi fost maiorescian, Odobescu
a creat pe cont propriu o variant\ a stilului junimist,
plec`nd de la propria sa intui]ie cultural\ [i lingvistic\.
De fapt el a cultivat un fel de „junimism paralel“, consonant
cu preceptele maioresciene. Chiar dac\ anumite entuziasme
de tinere]e, cur`nd abandonate, sun\ `nc\ pa[optist (vezi
primele pagini din primul s\u studiu de propor]ii, Artele
din România `n periodul preistoric – 1872), convingerile
ad`nci ale esteticianului merg (nici nu se putea altfel!)
spre autonomia artei, spre privilegierea laturii ei „ideale“.
Ultima sa scriere teoretic\ important\, dat`nd din 1895,
Priviri asupra stilului `n arte, un fel de testament estetic,
reprezint\ o replic\ aprobativ\ [i aprofundat\ a ideilor
maioresciene schi]ate cu aproape trei decenii `nainte
`n O cercetare critic\... Adev\rurile de baz\ ale esteticii
germane clasice sunt aici clar rezumate:
„Arta este `nsu[irea sau darul ce are omul de a produce
opere reale care, f\r\ de a sluji direct la trebuin]ele
practice ale vie]uirei sale, de[teapt\ totu[i `n sufletu-i,
prin mijlocirea sim]urilor vederei [i auzului, emo]iuni
sau mi[c\ri de interes, de pl\cere, de admira]iune [i chiar
de entuziasm“.
C`nd a `ncercat, f\r\ succes, s\ devin\ nuvelist cu
Mihnea-vod\ cel R\u, Odobescu scria singura sa bucat\
de proz\ c`t de c`t reu[it\. Cu toat\ ac]iunea simplist\ [i
neverosimil\, cu toat\ linearitatea aproape infantil\ a
caracterelor, exist\ `n nuvel\ o concentrare salutar\ a
ac]iunii, o surprindere de situa]ii extreme [i violente
`n c`teva fraze: dar exist\, mai ales, un personaj ce `mpinge
la extrem toate defectele umane, alerg`nd nest\p`nit spre
propria-i pieire. ~n aceast\ prim\ nuvel\, descrierile
„artiste“ [i tablourile de epoc\ nu ajunseser\ la propor]ii
sufocante. O dat\ `ns\ cu Doamna Chiajna, aberanta
intrig\ [i caracterele inconsistente se cufund\ `n descrieri
am\nun]ite, care scot aproape complet bucata din
zona literaturii.
Formula proprie de proz\ - brodarea subiectiv\ pe
seama unor documente istorice – e g\sit\ de Odobescu
abia `n C`teva ore la Snagov (1862). Monumentele [i
obiectele medievale, inscrip]iile tumulare, hrisoavele,
statuile, picturile murale ajung aici tot at`tea puncte de
plecare pentru improviza]ii de natur\ literar\. ~ntr-un
fel, scriitorul opteaz\ pentru minima rezisten]\; imagineaz\
caractere [i scene sub forma unor glose literare la piesele
de muzeu. Asist\m astfel la drama unei familii boiere[ti
din secolul al XVI-lea, ai c\rei membri fuseser\ uci[i
pe r`nd de Mircea Ciobanul (scriitorul le contempl\
mormintele [i d\ fr`u liber imagina]iei sale), la asasinarea
barbar\ a postelnicului Constantin Cantacuzino `n preajma
Cr\ciunului din anul 1662 (scriitorul viziteaz\ trapeza
m`n\stirii unde avusese loc cumplita scen\) la reconstituirea
lumii materiale ce `nconjura o familie boiereasc\ din
secolul al XVIII-lea (scriitorul `i cade `n m`n\ o foaie
de zestre) etc. Perceperea sub acela[i regim creativ a
istoriei [i a literaturii reprezint\ `ntotdeauna solu]ia
pentru prozatorul Odobescu. Treptat, istoria [i literatura
se vor amesteca la el `n asemenea m\sur\, `nc`t nici el
`nsu[i nu le va mai distinge: `n C`teva ore la Snagov III,
evoc\ propria-i nuvel\ drept descriere istoric\; `ntre
personajul literar Doamna Chiajna [i cel istoric real
nu mai exist\ nici o diferen]\, deoarece nuvela [i istoria
au ajuns inter[anjabile:
„Am cercat, sunt c`]iva ani, a reprezenta, `n
aceast\ doamn\, un caracter de muiere aspr\, viteaz\
[i ambi]ioas\. Poate c\ atunci, `ntr-o nuvel\ istoric\, am
exagerat pu]in tr\s\turile portretului; dar cronica [i
rela]iunile ambasadorilor str\ini la Constantinopol ne
stau dovad\ spre a-ncredin]a despre curagiul [i despre
uneltirile zavistioase ale doamnei Chiajne sau Cesarine“.
Prelungind m\rturia istoric\ `n variant\ literar\.
Odobescu dob`nde[te, `n executarea acestei opera]iuni,
o adev\rat\ virtuozitate. Singura `nsu[ire pur literar\ a
scrisului s\u este oferit\ de talentul trecerii suave `ntre
trecut [i prezent, al aducerii `n imediat a documentului
rece, peste care s-a depus cenu[a timpului. El transform\
cu u[urin]\ o amintire `n corp palpabil; textul lui Odobescu
`nf\]i[eaz\ un perpetuu prezent, ce cap\t\ valoare `n
ochii cititorului doar pentru c\ se refer\ la trecut. Arta
lui Odobescu: magia de a re`nvia semne de mult pierdute.
~n C`teva ore la Snagov, aceste semne sunt vestigiile
unei m`n\stiri medievale; `n Pseudokynegetikos, ele iau
forma unor tablouri, a unor sculpturi sau buc\]i muzicale.
Chiar dac\ semnele din prima bucat\ par descoperite
`nt`mpl\tor, `n urma unei excursii, pe c`nd celelalte se
afl\ `n marile muzee europene sau sunt executate `n
concerte simfonice [i de oper\, regimul lor nu difer\.
Efortul lui Odobescu se `ndreapt\ mereu `n acela[i sens:
corpul uman (mai ales cel feminin t`n\r, ce exercit\
asupra prozatorului o atrac]ie obsesiv\), ve[mintele,
gesturile, sunetele apar extrem de actuale, se prezint\
`n fa]a noastr\. Opera]iunea ]ine de imagina]ie, dar
mai ales de traducerea ei verbal\:
„Scena se petrece la poalele unei st`nci p\duroase,
pe care o `ncunun\ un castel feodal cu turnuri [i cu
metereze; la dreapta curge un r`u, `n undele c\ruia se
resfr`nge umbra tufi[ului de pe mal; peste r`u trece o
punte de piatr\; la st`nga, t\r`mul se-nal]\ acoperit cu
c`]iva rari copaci, mai mult fr`n]i [i usca]i. Printre aceast\
sterp\ p\dure se z\re[te cerbul, purt`nd cu smerenie
crucea r\stignirii pe al s\u cre[tet, `nfipt\ `n fa]a
latelor sale coarne. Pe `nt`iul plan se afl\ v`n\torul cu
calul [i cu c`nii s\i; el a desc\licat [i a dat `n genunchi,
privind cu o cuvioas\ mirare vedenia ce-i trimete cerul.
Toate p\rticelele acestei compuneri sunt lucrate, ca toate
operile lui Albert Dürer, cu o scrupuloas\ acurate]\;
totul e exact, dar nimic `n particular nu are o form\ care
s\ plac\ mai mult dec`t simpla [i reala natur\. St`nci,
copaci [i animale, toate sunt `n nesim]ire, toate stau `n
nep\sare; singuri cerbul miraculos [i v`n\torul poc\it
produc contrast prin pozele lor, `n care se strev\d sim]iminte
ad`nci“ (Pseudokynegetikos, IV).
Odobescu penduleaz\ continuu `ntre dou\ tipuri
de arte: `ntre arta plastic\ (fragmente de metal, lemn sau
piatr\, ]es\turi, p`nze [i culori, toate `ncremenite `ntr-o
imobilitate muzeal\) [i arta cuv`ntului, adic\ glosa artist\,
cald\ [i prezent\ a autorului, angrenat `n opera]ia
transpozi]iei. Repet`nd acela[i exerci]iu de zeci de ori,
Odobescu a ajuns s\-l execute cu naturale]e. Alunecarea
pe nesim]ite `ntre cele dou\ lumi concentreaz\ toat\
originalitatea acestui c\ut\tor de frumos, oriunde s-ar
fi g\sit el [i sub indiferent ce form\.
C`teva ore la Snagov p\stra un echilibru `ntre prezent
[i trecut, `ntre via]a contemporan\ [i muzeul reprezentat
de m`n\stirea Snagov. Semnele prezentului (drumul la
m`n\stire, ]\r\ncile excitante `nt`lnite `nt`mpl\tor,
plimbarea pe lac, osp\]ul final cu pl\tic\ fript\) se g\seau
contrabalansate de cele ale trecutului, concretizat aici
de obiectele medievale. O astfel de echilibrare contribuie
la reu[ita buc\]ii. ~n schimb, `n celebrul Pseudokynegetikos
(1874), de[i se mai p\streaz\ unele semne prezente (feti]a
scriitorului ap\rut\ pe nea[teptate `n camer\, c\]elu[a
care na[te, un alt osp\] final, oferit de data aceasta de
un domn Stere), echilibrul s-a stricat: plonjarea `n muzeal
ia propor]ii acaparante, iar lectura devine `mpiedicat\,
fragmentar\, f\r\ suflu continuu; simpla tem\ a „v`n\torii“
nu e suficient\ ca liant stilistic. Sim]ind [i el acest
handicap, Odobescu a introdus un inedit element al
prezentului, pe care `l distribuie cu grij\ de-a lungul
textului: e vorba de desele adres\ri c\tre prietenul s\u
absent, C. C. Cornescu, autorul Manualului v`n\torului,
c\ruia scriitorul se angajase s\-i scrie o prefa]\. O prefa]\
ce a `mpins `n uitare opera prefa]at\. Totu[i, dorind s\
confere oarecare unitate fragmentatei sale scrieri, Odobescu
se preface c\ `l abordeaz\ mereu pe interlocutorul s\u
absent, transform`ndu-l `n unificator al pasajelor,
altfel f\r\ mare leg\tur\ `ntre ele.
~n acest eseu `nchinat artei, c\derile de gust devin [i
mai vizibile. C`nd, `n final, citim [i acel mediocru basm
al bisoceanului, de un kitsch absolut, unde poezia fals
popular\ [i proza ritmat\ poetic se combin\ cu citate
din Catullus, Villon [i Lamartine, ne d\m seama c\
`ncercarea odobescian\, `n ansamblu, nu reprezint\ o
i s t o r i e l i t e r a r \
reu[it\. {i c`nd te g`nde[ti c\, de un secol `ncoace,
Pseudokynegetikos a fost considerat model de proz\
româneasc\...
Consacr`ndu-se cu din ce `n ce mai mult\ pl\cere
exerci]iului s\u predilect – aducerea muzealului `n
prezent, exploatarea tuturor ambiguit\]ilor care astfel
se ivesc – Odobescu, `nc`ntat de propria-i descoperire,
a utilizat-o `ndelung. O face [i `n scrieri cu preten]ii
[tiin]ifice, precum Istoria arheologiei, unde singurele
pagini interesante r\m`n cele `n care imagina]ia autorului
aduce p`n\ la noi, sub forme palpabile, opere de art\ din
trecut. „Arheologie“ `nseamn\, sub pana lui Odobescu,
altceva dec`t ceea ce `n]elegem ast\zi prin aceast\
disciplin\: ea este un fel de istorie a artei generalizat\.
Aplecat ca prozator spre trecut, era poate normal
ca autorul s\ aib\ o priz\ din ce `n ce mai redus\
asupra literaturii contemporane. Cititorului [i traduc\torului
poe]ilor Antichit\]ii i-a r\mas str\in contextul literar
`n care el `nsu[i a tr\it. Odobescu nu pare s\ fi auzit de
poezia lui Eminescu, de proza lui Creang\ ori de teatrul
lui Caragiale. ~n schimb, a fost entuziasmat de poezia
lui Sihleanu, comentat\ drept cea a unui mare poet, l-a
introdus pe Ruc\reanu `n panteonul marilor poe]i, `n
compania lui Martial, Schiller [i Musset, a ales pentru
exemplific\ri din poezia popular\ cele mai anoste versuri,
involuntare autoparodii folclorice. Despre literatura
contemporan\ str\in\, ideile lui r\m`n extrem de vagi:
condamn\, `n bloc, proza european\ scris\ `n acei ani,
vinovat\ `n ochii lui de aplec\ri sexuale boln\vicioase
[i de incit\ri la dezm\]. Pudoarea acestui admirator
declarat al corpului feminin e cel pu]in excesiv\. ~ntrun
singur caz se dovede[te ceva mai lucid, `n cazul
rivalului s\u Hasdeu: dup\ ce, `n Pseudokynegetikos,
`l luase peste picior pentru etimologiile lui fanteziste,
`i `nchin\ savantului un text amplu [i sfid\tor, `n care
elucubra]iilor hasdeiene din conferin]a Noi `n 1892 li
se r\spunde ra]ional, calm, `n cel mai pur spirit junimist
(vezi conferin]a Un leac pentru copil\ria noastr\, din
1892).
Odobescu reprezint\ cazul rar `n care frecventarea
asidu\ a Antichit\]ii a dus la opacizarea treptat\ a
receptivit\]ii fa]\ de literatura contemporan\; sensibilitatea
estetic\ a autorului pare oprit\ undeva c\tre primul
romantism. C`t prive[te literatura român\, aprecierile
mai mult sau mai pu]in exacte `i au `n vedere pe poe]ii
V\c\re[ti [i pe primii pa[opti[ti; de `ndat\ ce se afl\ `n
imediata lui apropiere, scriitorul român devine pentru
Odobescu un necunoscut.
Al. I. Odobescu s-a sinucis `n noiembrie 1895, la
v`rsta de 61 de ani. Scriitorii români se sinucid foarte
rar (la Dimitrie Anghel a fost un accident, iar suprareali[tii
Ilarie Voronca [i Voronca [i Gherasim Luca tr\iau de
mult\ vreme `n mediu intelectual francez). Explica]iile
acestui gest, date de scriitor `n cunoscuta sa scrisoare
testamentar\, conving doar pe naivi. ~n realitate, estetul
n-a suportat ideea b\tr`ne]ii. Colec]ionar [i comentator
de piese frumoase, r\sf\]at al soartei din toate punctele
de vedere – social, monden, erotic, al celebrit\]ii –
Odobescu a ales deliberat varianta finir en beauté. Dec`t
s\ ajung\ o ruin\ intelectual\ precum Hasdeu,
ve[nicul s\u concurent, a preferat s\-[i reteze singur
firul vie]ii, c`t `nc\ se afla pe culme, `n perfect\ luciditate
[i obiect al admira]iei unanime. Sinuciderea lui nu relev\
at`t disperare, c`t prelungirea unui narcisism de
factur\ estetic\. Prin acest ultim gest, de mare curaj, dar
[i de mare egoism, via]a lui Odobescu s-a dovedit
`ntr-adev\r, p`n\ la cap\t, rotund\ [i armonioas\.
Ca [i al]i romantici, Odobescu a purtat o abundent\
coresponden]\, din adolescen]\ [i p`n\ `n preziua sinuciderii.
Cele peste 3000 de scrisori, redactate mai ales `n francez\,
reprezint\ realizarea suprem\ ie[it\ din m`na scriitorului.
Din p\cate, nu le putem trece la activul literar: mai
`nt`i din cauz\ c\ sunt `n francez\; apoi deoarece, dac\
toat\ coresponden]a particular\ [i jurnalele intime
cunoscute ar `ncepe s\ fie considerate literatur\ propriuzis\,
atunci num\rul marilor scriitori sau m\car al
scriitorilor buni s-a triplat instantaneu.
Mihai ZAMFIR 19
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 i n m e m o r i a m
20
A ÎNCEPUTUL lui martie a plecat dintre
Lnoi un mare prieten al României, arhitectul,
ziaristul [i editorul grec Hristos Papoutsakis.
S-a n\scut în 1934, în ora[ul Canea din Creta.
Tat\l s\u, ofi]er de carier\, a fost asasinat în
1947, în vremurile tulburi ale R\zboiului civil
din Grecia. Ca urmare a acestei brutale pierderi,
familia Papoutsakis a fost nevoit\ s\ se
mute la Atena, unde Hristos a studiat arhitectura.
Elaborându-[i lucrarea de licen]\ despre a[ez\rile
tradi]ionale din insula natal\, [i-a legat numele de o
important\ descoperire arheologic\, [i anume a vestigiilor
rupestre l\sate de cei mai vechi oameni ai locurilor.
Prin tradi]ie familial\ precum [i prin forma]ie [i
temperament, Hristos Papoutsakis a fost un om de stânga.
O stâng\ liber\ îns\ de dogmatisme [i filia]ii partinice,
o stâng\ sinonim\ cu un profund sim] al drept\]ii sociale
[i cu împotrivirea spontan\ la orice gen de opresiune
(ceea ce pare a constitui o „gen\“ politic\ a cretanilor).
Dovad\ [i faptul c\, la începutul lui 1990, la scurt\ vreme
de la pr\bu[irea regimurilor comuniste, Hristos a convocat
la Atena, sub egida revistei ANTI (pe care o conducea),
un mare colocviu despre schimb\rile revolu]ionare
din Europa Central\ [i de Est, cu participarea unor
reprezentan]i de marc\ ai disiden]ei din ]\rile recent
eliberate (între care [i a lui Mircea Dinescu). La acest
colocviu, [i apoi acas\ la organizator, am avut privilegiul
s\ cunosc figuri legendare ale Rezisten]ei antitotalitare,
precum Jeliu Jelev sau Adam Michnik (cu care ne-am
dedat, chiar, la vesele liba]ii cu votc\, pân\ la ore timpurii
ale dimine]ii).
Din aceea[i mentalitate a ie[it [i revista susamintit\
– al c\rei nume spune totul despre orientarea ei –: opera
de o via]\, sau cel pu]in a ultimelor patru decenii din
via]a lui Hristos Papoutsakis. Cu un curaj nebun, Hristos
a tip\rit [i difuzat primul num\r al acesteia în 1972, în
plin\ dictatur\ a coloneilor. Datorit\ con]inutului deschis
[i t\ios opozi]ionist, ANTI a fost suspendat\, iar
editorii ei – Hristos [i fratele s\u mai mare – au fost
aresta]i [i tortura]i de c\tre sbirii Juntei. Revista reapare
în 1974, dup\ restabilirea democra]iei în Grecia, [i
func]ioneaz\ f\r\ întrerupere, ca bilunar, pân\ în aprilie
2008. Dispari]ia ei, în urma unui proces de pres\, l-a
costat enorm pe Hristos Papoutsakis, [i suflete[te [i –
îndr\znesc sa afirm – trupe[te, c\ci `n octombrie al
aceluia[i an s-a declan[at cancerul pulmonar care
avea s\-l r\pun\.
În acest r\stimp, ANTI a devenit un reper de neevitat
al presei ateniene [i na]ionale. Acest bilunar de
analiz\ [i interven]ie politic\, de impecabil\ ]inut\
modern\ (comparabil cu publica]ii de talia unor Newsweek,
Times, L’Express sau Cambio 16), a fost în acela[i timp
[i o [coal\ pe unde au trecut [i s-au format cele mai agile
condeie, active ast\zi în gazet\ria greceasc\. Îns\ pasiunea
politic\ a constituit doar una din fe]ele personalit\]ii
bifrontale a revistei. Cealalt\ a reprezentat-o aten]ia vie
[i constant\ acordat\ vie]ii culturale. A[a se face, de
pild\, c\ numerele monografice dedicate de ANTI
unor scriitori greci, clasici [i moderni, apar ast\zi în
toate bibliografiile de specialitate. În plus, sub egida
calendar
23.03.1847 - s-a n\scut A.D. Xenopol (m. 1920)
23.03.1882 - s-a n\scut Romulus Cioflec (m. 1955)
23.03.1894 - a murit Theodor Codrescu (n. 1819)
23.03.1904 - s-a n\scut Ovid-Aron Densusianu (m. 1985)
23.03.1920 - s-a n\scut Radu Lupan
23.03.1928 - s-a n\scut Déac Tamas
23.03.1943 - s-a n\scut Valentin Ciuc\
23.03.1961 - a murit Alexandru Busuioceanu (n. 1896)
23.03.1969 - a murit Tudor Teodorescu-Brani[te (n. 1899)
23.03.1994 - a murit Nicolae }irioi (n. 1921)
24.03.1921 - s-a n\scut Traian Co[ovei (m. 1993)
24.03.1923 - s-a n\scut Dane Tibor
24.03.1925 - s-a n\scut Dinu Ianculescu
24.03.1927 - s-a n\scut George Damian
24.03.1949 - s-a n\scut Constantin Z\rnescu
25.03.1813 - s-a n\scut Cezar Bolliac (m. 1881)
25.03.1885 - s-a n\scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936)
25.03.1902 - s-a n\scut George Lesnea (m. 1979)
25.03.1935 - s-a n\scut Niculae Stoian (m. 1990)
25.03.1936 - s-a n\scut Victor Iancu
25.03.1942 - s-a n\scut Ana Blandiana
25.03.1942 - s-a n\scut Basarab Nicolescu
25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886)
25.03.1958 - a murit {tefan Bezdechi (n. 1886)
25.03.1979 - a murit Alf Adania (n. 1913)
25.03.1993 - a murit Bogdan Istru (n. 1914)
Drum bun,
Hristos Papoutsakis
revistei a func]ionat [i discreta dar importanta editur\
Polytypon care, dealungul anilor, a g\zduit o prestigioas\
colec]ie de eseuri literare, al\turi de alte edi]ii ocazionale,
ca de pild\ un foarte interesant album - alc\tuit de Hristos
însu[i - despre domeniul paraartisticului (kitsch), [i mai
ales monumentala antologie Hæmus, a poeziei balcanice,
realizat\ cu participarea a peste 150 de poe]i, traduc\tori,
universitari [i cercet\tori din regiunea noastr\. Antologia
a ap\rut sau urmeaz\ s\ apar\ în toate ]\rile participante
(Albania, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria, Grecia, România,
Macedonia [i Serbia-Muntenegru). Edi]ia româneasc\
a fost lansat\ anul trecut la Bucure[ti.
În viziunea editorului, poezia e un spa]iu privilegiat,
în care noi, balcanicii, putem dep\[i sindromul „balcanismului“,
adic\ necunoa[terea într-olalt\, care ne-a dus nu arareori
la suspiciuni, resentimente, conflicte... De unde pasiunea
[i d\ruirea aproape suicidar\ cu care Hristos s-a angajat
în proiectul cu pricina, în chip de coordonator, animator,
sponsor [i „om orchestr\“, de prin 1993 pân\ în ultimul
an al vie]ii sale.
Pe lâng\ toate cele, Hæmus a fost [i prilejul cu
care Hristos Papoutsakis a „contractat“ caldul [i sincerul
s\u filoromânism, de-a dreptul emo]ionant pentru
25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923)
26.03.1921 - s-a n\scut Olah Tibor
26.03.1923 - s-a n\scut Valentin Lipatti (m. 1999)
26.03.1954 - s-a n\scut Rodica {tefan
26.03.1931 - s-a n\scut Mircea Iv\nescu
26.03.1945 - s-a n\scut Györffy Káláman
26.03.1958 - a murit Alex. Ciura (n.1876)
26.03.1993 - a murit Samson {leahu (n. 1915)
26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910)
27.03.1926 - s-a n\scut Elis Bu[neag
27.03.1937 - s-a n\scut Nicolae Dumitrescu-Sine[ti
27.03.1943 - s-a n\scut Aurel Ciocanu
27.03.1958 - s-a n\scut Ioan Es. Pop
27.03.1958 - s-a n\scut Ioana Cr\ciun
27.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928)
27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947)
28.03.1863 - s-a n\scut Livia Maiorescu-Dymsza (m. 1946)
28.03.1883 - s-a n\scut A. Mândru (m. 1962)
28.03.1883 - s-a n\scut Gheorghe Nedioglu (m. 1963)
28.03.1888 - s-a n\scut Alexandru Kiri]escu (m. 1961)
28.03.1914 - s-a n\scut Ovidiu Constantinescu (m. 1993)
28.03.1915 - s-a n\scut Septimiu Bucur (m. 1964)
28.03.1922 - s-a n\scut Verona Brate[ (m. 1991)
28.03.1925 - s-a n\scut Victor Tulbure (m. 1997)
28.03.1928 - s-a n\scut Ion B\l\ceanu
28.03.1934 - s-a n\scut Mihail Caranfil
28.03.1934 - s-a n\scut Lic\ Rugin\
28.03.1937 - s-a n\scut Sanda Apostolescu
cine sufer\, ca noi, de mania persecu]iei, nutrind –
care mai mult, care mai pu]in – credin]a c\ „nimeni nu
ne iube[te“. Hristos a iubit cultura român\, cunoscut\
din traducerile pentru antologie, [i pe multe alte c\i,
pe care cred c\ o considera prima dintre culturile din
zon\ (de[i nu o spunea, spre a evita ierarhiz\rile „politice[te
incorecte“). Iubindu-le crea]ia, el i-a iubit [i pe creatorii
români – Mircea Dinescu, Andrei Ple[u, Maia Morgenstern,
Dinu Adam sau subsemnatul o putem adeveri –, cu o
dragoste nu numai intelectual\, ci [i cordial\, o dragoste
cald\ de om bun „în sensul cel mai bun al cuvântului“
(cum ar zice Antonio Machado).
La cap\tul c\l\toriei sale prin via]\, insularul Hristos
Papoutsakis a traversat înc\ o dat\ Marea Egee, spre a
fi înhumat în insula-i de ba[tin\, nu departe de locul
unde compatriotul s\u, Nikos Kazantzakis, [i-a
înscris pe lespedea de veci deviza: „Nu m\ tem de nimic,
nu a[tept nimic. Sunt liber“. Liber [i el de speran]e [i
de temeri, Hristos [i-a l\sat în acel popas provizoriu
doar trupul. Cugetul, ori poate sufletul lui î[i continu\
voiajul în eternitate.
Victor IVANOVICI
28.03.1937 - s-a n\scut Ion Crînguleanu (m. 2004)
28.03.1950 - s-a n\scut Nicolae Rotaru
28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945)
28.03.1993 - a murit Victor Felea (n. 1923)
28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909)
28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936)
29.03.1815 - s-a n\scut Costache Caragiali (m. 1877)
29.03.1901 - s-a n\scut Smarand M. Vizirescu (m. 1981)
29.03.1916 - s-a n\scut Vladimir Tamburu
29.03.1922 - s-a n\scut Gheorghe Gheorghiu
29.03.1939 - s-a n\scut Florin B\nescu (m. 2003)
29.03.1941 - s-a n\scut Constan]a Buzea
29.03.1950 - s-a n\scut Mikola Corsiuc
29.03.1952 - a murit I.A. Bassarabescu (n. 1870)
29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891)
30.03.1901 - s-a n\scut Grigore Scorpan (m. 1953)
30.03.1928 - a murit Ion Gorun (n. 1863)
30.03.1935 - s-a n\scut Andreea Dobrescu-Warodin
30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895)
30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912)
30.03.1991 - a murit Ion Iancu Lefter (n. 1940)
30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908)
31.03.1890 - s-a n\scut I.M. Ra[cu (m. 1971)
31.03.1929 - s-a n\scut Arnold Hauser (m. 1988)
31.03.1930 - s-a n\scut Florin Mihai Petrescu (m. 1977)
31.03.1933 - s-a n\scut Nichita St\nescu (m. 1983)
31.03.1959 - s-a n\scut Valeriu Matei
31.03.1965 - a murit Ticu Archip (n. 1891)
31.03.2003 - a murit Mariana Marin (n. 1956)

NA este s\ cuno[ti din istorie soarta tragic\
a ]inutului românesc dintre Nistru [i Prut,
trecut de at`tea ori de sub o st\p`nire sub
alta (1812, 1918, 1940, 1941, 1944), [i
cu totul altceva s\ percepi aceste transla]ii
din perspectiva oamenilor care le-au tr\it
[i a c\ror existen]\ a fost r\v\[it\ de ele. O
bun\ c\l\uz\ pentru dob`ndirea acestei
imagini ne ofer\ cartea lui Boris Buzil\, De-a v-a]i
ascuns^. Un destin basarabean (Curtea Veche, Bucure[ti,
2009). Copilul n\scut `n 1929 `n satul S\li[te din
vecin\tatea Orheiului va sesiza de timpuriu atmosfera
special\ a locului: „Dincolo de hotarul pe care mul]i
`l considerau a fi nu numai al României, ci [i al Europei
civilizate, `ncepea spre Est, misterios [i amenin]\tor,
necunoscutul.“ Circul\ insistent zvonuri despre faptele
de cruzime ale bol[evicilor, unii fugari trec Nistrul [i
`[i caut\ de lucru prin gospod\riile localnicilor. Dar
pecetea secolului de ocupa]ie ]arist\ (1812-1918) se
mai p\streaz\ `nc\ sub diferite forme. Nepotul `i
spune m\tu[ii „tiotea“, formula de reveren]\ este cea
ruseasc\ (Anastasie Mironovici, Constantin Alexandrovici),
adul]ii vorbesc `ntre ei ruse[te c`nd nu vor s\ fie `n]ele[i
de copii. Nume sau diminutive ca Tamara, Tatiana,
Aniuta, Nata[a s`nt utilizate frecvent. „Uneori m-a b\tut
g`ndul – m\rturise[te autorul – s\ scap de prenumele
meu de cneaz [i de ]ar rus, s\ m\ despov\rez de el... M\
incomoda excesiva lui transparen]\ [i...xenofonie“.
La 28 iunie 1940, `n urma ultimatumului sovietic,
Basarabia este smuls\ din trupul României. Detalii de
tot felul, unele amare, altele hazlii, contureaz\ atmosfera
momentului. Preotul satului, care p`n\ atunci `i pomenise
`n slujbe pe episcopul de la Chi[in\u [i pe regele
Carol al II-lea, „nu [tia ce vl\dic\ trebuie pomenit acum
[i se `ntreba dac\ este sau nu cazul s\-l pomeneasc\
pe Stalin“. Intrarea `n Orhei a trupelor sovietice n-are
nimic triumfal sau solemn; solda]ii „ar\tau ca ni[te fiin]e
epuizate [i indiferente, fe]e placide, inexpresive“, iar
un pop\ salut\ Armata Ro[ie dintr-o [aret\ tras\ de
un cal orb. M\tu[a memorialistului, din teama de a
nu-[i pierde postul de `nv\]\toare (se tr\gea din neam
de preo]i), `[i `ngroap\ mama f\r\ slujb\ religioas\. Doi
ofi]eri NKVD („Komisariatul Norodnik pentru Trebile
Din\untru“), afi[`nd maniere civilizate, vin s\-i caute
pe fugarii de mai an: „De noi nu scap\ nimeni, de
fugit pot s\ fug\, dar de sc\pat – niet!“ {colarii, la
reluarea cursurilor primesc noile manuale. „Toate
erau cartonate [i emanau miros gre]os de clei de t`mpl\rie,
f\cut din ciolane de cal mort.“ Alfabetul latin este `nlocuit
cu cel chirilic, iar transcrierea tale quale a rostirii
„norodului“ `l substituie pe „bine“ cu „ghini“, pe „vin“
cu „jin“, pe „cine“ cu „[ini“... O carte de c`ntece, tip\rit\
dincolo de Nistru, „`ncepea cu Interna]ionalul (!) t\lm\cit
`n «moldovene[te»: «Scula] voi roghi fl\m`nzi din lumi/
Scula], la munc\ os`ndi]!/ Ni [erbi mintea `n[iudat`/
Di lupti mari s`ntem g\ti]!»“ Simultan cu puterea sovietic\
`[i fac apari]ia [i cozile. „Nimic nu se ob]inea f\r\ coad\!
Chiar [i odicolonul rusesc cu parfumul s\u «nepereche»,
care `mpreun\ cu duhoarea de benzin\ ars\, de
proast\ calitate, [i cu cea de mahorc\ alc\tuiau odoarea
inconfundabil\ a noului regim.“ Unii cet\]eni s`nt
expulza]i din ora[e [i-[i caut\ ad\post la ]ar\. Printre
ei, un anume Fiodor Egor`ci, rusofil notoriu, „f\cuse
parte din anturajul b\tr`nilor v\ic\re]i [i nostalgici, care
suspinau dup\ `mp\r\]ia ruseasc\ [i `ncepuser\ s\ se
iluzioneze cu g`ndul c\ bol[evicii nu erau chiar a[a de
fioro[i precum li se dusese vestea.“ Trezirea la realitate
e crunt\: „I-am a[teptat, tic\lo[ii! Ia ih jdal, merzas]`!
[...] {i care mi-a fost r\splata?! M-au dat afar\ din ora[.
M-au pus pe drumuri la b\tr`ne]e.“
La 22 iunie 1941 izbucne[te r\zboiul, marcat din
primele zile de evenimente `nsp\im`nt\toare. ~n pragul
retragerii, ru[ii incendiaz\ Orheiul, iar ulterior evreii
care nu apucaser\ s\ fug\ s`nt sco[i din ora[ – de nem]i,
de români? – [i secera]i cu mitraliera. O ploaie toren]ial\
umfl\ apele unui p`r`u [i urne[te din loc cadavrele.
„Trupurile `mpu[ca]ilor erau goale. Nu-]i puteai da
seama dac\ fuseser\ despuiate de `mbr\c\minte `nainte
l e c t u r i
U Un destin basarabean
de a fi `nceput potopul, sau apa le smulsese hainele `n
timp ce le rostogolea la vale.“ Atrocit\]i asem\n\toare
se vor produce chiar sub ochii memorialistului: „Fo[tii
dughenari, micii comercian]i evrei de la noi din sat au
fost aduna]i [i ei de jandarmi, `ndat\ ce frontul s-a
mai `ndep\rtat spre R\s\rit, du[i `n «p\durea codrului»
[i `mpu[ca]i.“ Victimele n-au fost `ngropate, ci l\sate
prad\ c`inilor h\mesi]i [i profanatorilor de cadavre. „M\
`ntreb [i nu m\ `ncumet s\ r\spund cu «da» dac\ m\car
pe unii dintre cons\tenii mei, care i-au despuiat de haine
pe `mpu[ca]ii din p\dure, `i va fi mustrat con[tiin]a.“
Revenirea Basarabiei sub administra]ie româneasc\
`i permite m\tu[ii autorului („nu-i voi mai spune de-acum
`ncolo tiotea!“) s\-i fac\ maic\-sei, la un an dup\ deces,
cuvenita slujb\ funerar\. Memorialistul devine elev
al liceului din Orhei, unde colegii se grupeaz\ `n dou\
tagme opuse: „Cei ce se refugiaser\ «`n regat», cu p\rin]ii,
la venirea ru[ilor, formau ga[ca nobil\. A doua era a
celor care r\m\seser\ sub ocupa]ie“, st`rnind astfel
semne de `ntrebare [i hr\nind suspiciuni. Pentru aceea[i
„vin\“, unii func]ionari publici s`nt sanc]iona]i sau
retrograda]i. „«Tribunalele» de depistare a «antiromânismului»
au fost privite de basarabenii care au trecut prin fa]a lor
ca o dureroas\ frustrare [i ca o nemeritat\ ofens\.“ ~n
prim\vara lui 1944, apropierea frontului [i teama de a
nu c\dea din nou sub ocupa]ie determin\ plecarea familiei
`n refugiu. „Ne-am pomenit «refugia]i», cuv`nt care
s-a ]inut scai de noi mult\ vreme, «lucr`nd» asupra
destinului nostru, la `nceput `n bine, mai t`rziu
aproape numai `n r\u.“ Dup\ armisti]iul de la 23 august,
basarabenii ce-[i p\r\siser\ „ba[tina“ trec prin `ncerc\ri
grele. „Exact la dou\ luni dup\ ce ne-am tot `ntrebat
«pe ce baz\» puteau s\ pun\ ru[ii laba pe noi, a `nceput
marea h\r]uial\. C\reia avea s\-i urmeze marea v`n\toare
de «repatriabili»“. Numai omenia [efului de post din
comuna de pe Valea Sebe[ului unde se refugiase familia
memorialistului o fere[te s\ ia drumul `ntoarcerii;
c\ci aceasta i-ar fi fost soarta dac\ omul providen]ial
„nu ne-ar fi trimis vorb\ s\ disp\rem din sat, ca s\ poat\
raporta c\ ne-a pierdut urma“. Dar spaima c\ ar putea
fi chema]i la vreo „comisie de repatriere“ va mai d\inui
aproape un deceniu.
Boris Buzil\ `[i va continua studiile liceale la
Alba Iulia, iar apoi va urma cursurile Facult\]ii de
Filologie din Bucure[ti (sec]ia Limba [i literatura rus\),
absolvite `n 1953. Ironia soartei `l va readuce pentru o
vreme, simbolic vorbind, `n imperiul din care fugise:
ca „rusist“ cu diplom\, va fi repartizat la Serviciul
„Cartea Sovietic\“ al Bibliotecii Academiei, alimentat\
generos, `n anii aceia, cu totalitatea tip\riturilor din
marea ]ar\ vecin\ [i prieten\. „Trebuia s\ fii nebun s\
crezi c\ puteau s\ existe cititori care s\ vin\ la Biblioteca
Academiei Române s\ consulte o carte despre cre[terea
renilor `n tundr\, sau a c`inilor de trac]iune (de sanie)
dincolo de Cercul Polar, sau s\ se intereseze de colec]ia
ziarului K`z`l K`rg`stan. Primeam cu sutele [i cu miile
asemenea c\r]i [i asemenea ziare exotice.“ Volumul
de amintiri se `ntrege[te cu dou\ Addenda. Prima dintre
ele, Sub cinci redactori-[efi la „România liber\“, o
contribu]ie notabil\ la istoria presei române[ti dintr-un
r\stimp de patru decenii, pune `n relief darul de portretist
al autorului, viziunea sa echilibrat\ [i conving\toare,
dozarea judicioas\ a umbrelor [i luminilor. Cea de-a
doua, Nomenclaturistul din familia mea, ne readuce
la tema esen]ial\ a c\r]ii, cea a „destinului basarabean“.
O veri[oar\ a autorului, r\mas\ `n U.R.S.S., se c\s\torise
cu un `nalt func]ionar al aparatului de stat sovietic.
Personajul manifest\ o bun\ `n]elegere a situa]iei
basarabenilor [i chiar compasiune fa]\ de ei: „ – Cu
oamenii \[tia se `nt`mpl\ ca [i cu nem]ii. Unii sunt `n
«democrat\», al]ii dincolo, `n «federal\». Dramele
r\zboiului!“ Ce func]ie avusese enigmaticul Vasili
Ivanovici memorialistul va afla abia dup\ decesul lui,
din necrologul publicat `n Izvestia: fusese general-maior
de justi]ie [i pre[edintele Colegiului Militar al Tribunalului
Suprem al U.R.S.S. „Valurile capricioase [i imprevizibile
ale timpului“ `l aduseser\ pe basarabeanul refugiat `n
rela]ii de rudenie cu [eful supremei instan]e represive
a statului din care evadase!
{tefan CAZIMIR
Festivalul „Nichita St\nescu“
Aflat la a XXI-a edi]ie, Festivalul Interna]ional
de Poezie „Nichita St\nescu“ de la Ploie[ti [i-a
desemnat, pe 31 martie, laurea]ii. Juriul condus de
Eugen Simion i-a acordat Ioanei Cr\ciunescu Marele
Premiu pentru Poezie. Premiul Opera omnia i-a fost
decernat lui Augustin Buzura, iar Premiul pentru
Critic\ literar\ lui Daniel Cristea-Enache. „Noua
genera]ie de critici literari este una puternic\“, a
punctat fostul pre[edinte al Academiei, men]ionând
[i Colocviul Tinerilor Critici, desf\[urat recent la
Bucure[ti.
Lipsit\ de fasoane, dar [i de vreun iz provincial,
ceremonia decern\rii premiilor de la Ploie[ti a fost
integrat\, pe scena Teatrului „Toma Caragiu“, întrun
spectacol de poezie [i muzic\, pe versuri de Nichita
St\nescu [i în interpretarea a doi arti[ti: actorul
Eusebiu {tef\nescu (aflat într-o form\ de zile
mari) [i interpreta de muzic\ folk Maria Gheorghiu.
(Rep.)
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
21

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
22
a r t e
ACUM cî]iva ani, am trecut prin Caracal cu totul
întîmpl\tor. Sau nu. Mergeam la Craiova, la
premiera lui Silviu Purc\rete cu „Noaptea de
la spartul tîrgului“. Niciodat\ nu o luasem pe
drumul acela. Ideea schimb\rii a fost a scenografei
Lia Man]oc, de-a locului, cum se spune. {i,
în consecin]\, nostalgic\. Fiecare tîrg de provincie,
dac\ nu a apucat s\ fie complet d\rîmat pentru
vestitele centre civice cu blocuri stas, p\streaz\ ceva din
parfumul vechi. În special prin arhitectura ce înc\ se mai
observ\ pe case minunate, cu propor]ii perfecte, bine
a[ezate pe p\mînt, întru delectarea ochiului str\inului [i
încîntarea sufletelor ce le populeaz\. Imaginea cea
mai puternic\, îns\, a fost cea a teatrului. M-am gîndit
la frumuse]ea sobr\ a celui din Severin, la cel din Oravi]a.
Pove[tile Liei Man]oc despre a[ez\mîntul acela d\deau
ocol, împreun\ cu noi, trecutului. Ne-am furi[at în\untru
contra unei sume simbolice. Am p\[it în aproape ruinele
unei splendori ce abia se mai putea recompune cu ajutorul
imagina]iei [i al celor care îi p\strau memoria de alt\dat\.
„Se renoveaz\“, ni s-a spus. „N-apuc\m noi!...“, am
r\spuns în cor, amîndou\, pline de optimism.
Vineri, 3 aprilie. E ziua lui Purc\rete. Sînt în Gara
de Nord, într-un du-te vino care încearc\ s\ m\ deruteze.
Îmi cump\r bilet pentru Caracal. De ce? Aceasta-i
întrebarea! Din trei motive. Pentru c\, dup\ ani [i ani,
se redeschide, renovat complet, teatrul cu pricina, ruina
din visul meu. Pentru c\ Marius Tuc\ mi-a vorbit despre
asta [i m-a invitat. Am ales s\ ajung acolo în ziua
Conferin]ei maestrului Radu Beligan. Al treilea motiv,
deci. Din varii cauze, nu am apucat s\-i audiez prelegerea,
în nici una din ocaziile de la Bucure[ti. A fost s\ fie
treaba asta la Caracal. Întîmpl\tor. Sau nu. Cineva drag,
cu o sensibilitate special\, mi-a [optit „ia-l [i pe
Luca“. A[ fi regretat mereu dac\ nu a[ fi dat ascultare
[oaptelor tandre.
Pe drum, privindu-ne ]ara pe gem în fuga trenului,
i-am povestit fiului meu cum a ajuns austriacul în Oltenia
[i de ce am ales s\ facem [i noi asta, acum. I-am povestit
cum, la sfîr[itul secolului al nou\sprezecelea, dup\
impresionantul proiect al arhitectului austriac Franz
Bileck, se turna, la Caracal, funda]ia unui teatru nou,
cochet, rafinat. S-a terminat la începutul celui de-al
dou\zecilea secol. Acolo au p\[it mari actori, trupe
importante în turneu, acolo, se pare, ar fi cîntat
George Enescu, acolo au ]inut conferin]e Iorga, Pârvan,
Goga. „ Uau! Am emo]ii pentru Radu“, mi-a spus Luca,
vibrînd, în tot contextul cultural cu care îl bombardez,
mai degrab\ la numele lui Enescu. Comuni[tii au vrut
s\ smulg\ acest teatru din r\d\cini, s\-l dizloce, au s\pat
gropi adînci ca s\-l ia din temelii [i s\-l mute. A fost
imposibil. R\d\cinile culturii [i ale lucrului solid f\cut
i-au determinat s\ renun]e. M-am întrebat de ce îi încurca,
de ce s\-l ia de acolo, pur [i simplu...dup\ înc\ un
secol [i pu]in de la terminarea lui, iat\-ne pe noi dornici
s\-i ie[im, cu voio[ie, în întîmpinare.
Coborîm din tren, dup\ ce am reu[it s\ trîmbi]\m,
în stînga [i în dreapta, la ce eveniment ne ducem. C\ldur\
mare, mon cher. Nu lu\m taxi. Tuc\ mi-a spus c\ sînt
dou\ minute pîn\ la teatru. A fost înc\ un prilej ca s\
în]eleg c\ timpul este relativ. Am str\b\tut drumul de la
mahala spre centru. Eu pe tocuri, fiul meu cu aparatul
de fotografiat în mîn\. Totul era pentru el la fel de
important. {i ]\rîna, [i oamenii care î[i plantau flori în
gr\dini, [i pomii înflori]i, deschi[i spre noi, [i cei care
ne priveau ciudata apari]ie pe uli]a lor. Dup\ jum\tate
de or\, priveam noi TEATRU NA}IONAL din Caracal
în toat\ splendoarea lui, a acelei zile de prim\var\, a
luminii ce c\dea pe el ca o aur\. Coco]at pu]in deasupra
ora[ului, pe calea spre turn, aflat la o r\scruce de drumuri,
de istorii, de destine, teatrul e pus solemn mai presus de
vremuri. {i de oameni vremelnici. Probabil c\ ]îfna ce
o are în eleganta-i înf\]i[are a iritat. Poate [i de asta s-a
dorit s\ fie dus de acolo. Toate detaliile arhitecturii,
perfect ref\cute dup\ schi]e [i planuri, str\lucesc, r\sf\]ate
de soare. În\untru am amu]it. O intimitate voluptuoas\
de linii curbe, unduitoare, picturi murale minunat încadrate,
foi]a de aur, rotunjimile cupolei, verdele greu al cortinei
somptuoase. Ceva m\ duce cu gîndul la Odeon-ul din
Bucure[ti, tratat în verde. Alte imagini, la Ateneul Român
în miniatur\. E prima oar\ de ceva vreme cînd simt c\
fericirea îmi înc\lze[te sufletul.
În aprilie 1938, Radu Beligan [i promo]ia domniei
sale de la clasa profesoarei Lucia Sturza Bulandra debutau
pe aceast\ scen\. Cu „Crim\ [i pedeaps\“. Dup\ [aptezeci
de ani de carier\, se întoarce aici, într-o dup\-amiaz\ de
prim\var\, ca s\ spun\ una dintre cele mai fabuloase
pove[ti despre istoria teatrului traversat, f\cut, jucat,
tr\it, sim]it de el. Pe scen\, un scaun însingurat, deocamdat\,
î[i a[teapt\ povestitorul. Deodat\, de undeva din întuneric
aud inconfundabilul „je sais“ al lui Jean Gabin. Mi s-a
p\rut nu doar un prolog inspirat, ci o esen]\ a celor ce
vor urma s\ se spun\. O t\lm\cire pe scurt a vie]ii, a
vanit\]ilor din noi, a arogan]ei cu care privim propriul
traseu, rela]ia cu ceilal]i, cu Divinitatea, la urma urmelor.
Mi s-a p\rut un accent emo]ionant care deschidea coper]ile
istoriei teatrului. {i a unei vie]i. O perspectiv\ subiectiv\
[i, în acela[i timp, perfect riguroas\ în bog\]ia informa]iei.
Trecutul este pus sub lup\. Atent. Cu enorm\ afec]iune.
Popasuri consistente pe întîlnirea cu doamna Bulandra,
cu Ion Manolescu, cu Iancovescu, cu Vraca. Arta actorului
se înva]\ prin osmoz\. Ca s\ fii actor, ai nevoie de s\n\tate
fizic\ [i moral\. De seriozitate. Un machior poate, dac\
e genial, s\-]i dea imaginea personajului. Dup\ o
reprezenta]ie cu „Othello“, cineva îi spune lui Laurence
Olivier: „Ai fost mare în seara asta!“. „{tiu, r\spunde
acesta îndep\rtîndu-se în sine, dar nu [tiu cum am f\cut...“
Lui Radu Beligan i-au trebuit 140 de reprezenta]ii cu
„O scrisoare pierdut\“, cea f\cut\ de Sic\ Alexandrescu,
ca s\-l în]eleag\ pe Agami]\ Dandanache.
Teatrul e plin de mistere. Ascult [i m\ gîndesc
cum ar trebui ca aceast\ conferin]\ s\ fie cunoscut\ de
to]i studen]ii de la facult\]ile de teatru, din toat\ ]ara. {i,
mai ales, parc\, de profesorii lor. De noi to]i, iubitori
sau f\c\tori de teatru. {i nu numai. Creatori m\cina]i de
nelini[tea crea]iei. De ce trece, de ce se uit\ [i de ce
anume r\mîne. Pe un ecran, în dreapta scenei cum privim
noi, spectatorii, se deruleaz\ imagini din istoria subiectiv\
În aprilie 1938, Radu Beligan [i
promo]ia domniei sale de la clasa
profesoarei Lucia Sturza Bulandra
debutau pe aceast\ scen\.
O sear\ la Caracal
a teatrului f\cut de Radu Beligan. {aptezeci de ani. Vocea
lui Vraca pune st\pînire pe tot. Rostirea lui r\sun\
cutremur\tor, maiestuos, solemn. În fotografia de pe
ecran, Vraca î[i spijin\ capul de mîna stîng\. Ca în
oglind\, Radu Beligan î[i odihne[te amintirile pe
mîna dreapt\. Elogiul marilor arti[ti continu\. Detalii
semnificative despre cum sim]ea Birlic publicul, despre
rostirea lui B\lt\]eanu, înc\rcat\ de subîn]elesuri
surprinz\toare. Trecutul este dilatat cu voluptate. Cei
[apte ani ai directoratului de la Comedie sînt înv\lui]i
de o enorm\ tandre]e. „Rinocerii“, Giurchescu, Esrig,
trupa lor, harul, inteligen]a [i diploma]ia lui Beligan.
{i Eugen Ionescu. Genial. Un clovn trist care nu poate
s\-[i ascund\ încîntarea fa]\ de spectacolul românilor,
fa]\ de interpretarea lui Beligan în Beranger. Anii
lungi de la na]ionalul bucure[tean se concentreaz\
doar în for]a [i modernitatea lui „Danton“.
Plîng [i rîd. Trag cu coada ochiului la fiul meu. A
urm\rit toat\ conferin]a în genunchi. A[a cum face doar
la spectacolele tat\lui lui. „Ce ai în]eles?“. „ C\ a fost
vorba despre iubire“.
Nu am crezut c\ îl voi vedea de-adev\ratelea pe Radu
Beligan atît de vulnerabil. Reg\sesc ceva din r\t\cirea
noastr\ prin Vene]ia [i ciudata întîmplare de-a ne g\si,
absolut halucinant, în fa]a casei lui Goldoni. Ceva din
nop]ile de la Craiova [i din plutirea lui, Zeus, la întîlnirea
p\mîntului cu cerul Avignon-ului. Prizonier acum, dou\
ore, în emo]iile anumitor pove[ti ale sale, în vibra]ia
unei fotografii, în savoarea madeleinei sale, un tort de
bezele, în r\t\ciri, rat\ri, împliniri, vise, iubiri. Edith
Piaf, evocat\ de Me[ter pentru for]a [i expresivitatea
privirii sale în care înc\pea lumea ei [i lumea toat\,
întrebat\ la un moment dat ce ar trebui s\ fac\ o femeie,
un copil... a r\spuns, mereu la fel: s\ iubeasc\. Tot
asta spune, la sfîr[it, Radu Beligan.
Asta ]î[ne[te din aceast\ conferin]\ erudit\, din aceast\
confesiune profund\. {i sincer\. Radu Beligan [i-a c\utat
amintirile care se iubesc, tot a[a cum Mozart c\uta notele
ce se iubesc. M\rturisirea lui mi s-a p\rut dincolo de
istoria teatrului. Mi s-a p\rut o mic\ bijuterie depus\
la temelia unui nou început. Acela al Teatrului din Caracal,
pe scen\ c\ruia a debutat cîndva, de mult, în secolul
trecut.
Trenul e pustiu la întoarcere. E frig. St\m întin[i
îmbr\ca]i, fiecare pe o canapea. Între somn [i veghe, Luca
[opte[te:“am s\ le spun [i copiilor mei ce mi s-a întîmplat
azi“. Acum, je sais: povestea merge mai departe. {i nu
am uitat pe nimeni la bagaje de inim\ pierdute. Merci,
mon ami!

La Opera bucure[tean\ dup\ o premier\ absolut\ ce a
reunit dou\ titluri române[ti de valoare cu totul
discutabil\, recenta montare a capodoperei lui Ceaikovski
„Evghenii Oneghin“ s-a dovedit a fi o realizare valabil\.
EVENIMENTELE stagiunii muzicale sunt
diverse, au dominante pe care nu po]i s\ nu
le observi, multe dintre acestea se ridic\ la
nivelul unei remarcabile circula]ii europene
a valorilor. Marcheaz\ cu sens benefic activitatea
cotidian\ a unor importante institu]ii de cultur\
muzical\ bucure[tean\ [i na]ional\; sunt institu]ii
care, totu[i, programeaz\ anevoie valorile tradi]ionale
sau pe cele mai noi ale repertoriului autohton.
O excep]ie o reprezint\ Forma]iile Muzicale Radio,
domeniu în care în actualul sezon muzical se programeaz\
aproximativ treizeci de titluri din repertoriul românesc;
alegerea acestora, criteriile selec]iei, constituie o alt\
problem\.
Se afl\ în desf\[urare, în Studioul de Concerte din
str. Berthelot, proiectul “Haendel – Haydn“, prilejuit de
împlinirea a dou\ secole [i jum\tate, respectiv dou\ sute
de ani, de la intrarea în eternitate a celor dou\ mari spirite
care au luminat lumea muzicii în secolul al XVIII-lea,
în Europa; zilele trecute Cvartetul „Voces“ a sus]inut
dou\ programe dedicate în întregime marelui clasic
vienez, creatorul genului cvartetului clasic; un proiect
similar vizeaz\ aniversarea a dou\ sute de ani de la
na[terea acestui astru al constela]iei romantice care a
fost Felix Mendelssohn Bartholdy; tot în aceste zile –
cu concursul lui Ladislau Horvath în calitate de violonist
solist [i dirijor – Orchestra de Camer\ Radio, Corul
Academic Radio condus de Dan Mihai Goia, au sus]inut
un întreg program dedicat crea]iei marelui romantic.
La Opera bucure[tean\ dup\ o premier\ absolut\ ce
a reunit dou\ titluri române[ti de valoare cu totul discutabil\,
recenta montare a capodoperei lui Ceaikovski „Evghenii
Oneghin“ s-a dovedit a fi o realizare valabil\. Atât în
plan regizoral-scenic, cât [i muzical. S-a dorit [i s-a
reu[it a marca în mod cu totul onorabil împlinirea a 130
de ani de la premiera absolut\ care a avut loc la Moskova
în urm\ cu 130 de ani. La noi, autorul spectacolului a
fost Ion Caramitru – de aceast\ dat\ în calitate de regizor,
secondat îndeaproape de dirijorul Iurie Florea; lucrul
cu echipa soli[tilor, în mare parte tineri, a avut coeren]\.
M\ refer la aceast\ foarte promi]\toare speran]\ a liricii
vocale care este tenorul Teodor Ilinc\i, la farmecul
personal, la experien]a scenic\ pe care o probeaz\
mezzosoprana Oana Andra, la implicarea dramatic\
sus]inut\ de soprana Crina Zancu în rolul atât de complex,
în plan psihologic, al Tatianei. Apari]ie scenic\ dezinvolt\
în rolul titular, baritonul Iordache Basalic nu a reu[it,
deocamdat\, s\ asimileze specificul de vocalitate al
partiturii, una dintre cele mai complexe pagini ale
literaturii romantice a [colii ruse de oper\ a secolului al
XIX-lea. Este un rol în care, ne aducem aminte, cu
decenii în urm\ a evoluat magistral – prioritar în plan
actoricesc – baritonul Mihail Arn\utu; ...iar în rolul
tân\rului poet Lenski, tenorul Valentin Teodorian.
De aceast\ dat\ cele dou\ roluri mari, Tatiana [i
Oneghin a[teapt\ a fi împlinite. Cred c\ nu exagerez
atunci când consider c\ într-unul dintre rolurile secundare
mezzosoprana Ecaterina }u]u s-a dovedit a avea o
realizare de mare autenticitate în planul evolu]iei vocale.
Merit\, indiscutabil, distinc]ia suprem\ pentru sus]inerea
unui rol episodic!
O dat\ în plus, în rolul Gremin, basul Pompeiu
H\r\[teanu probeaz\ o imens\ experien]\ scenic\, o
impresionant\ [tiin]\ a cântului. Este o direc]ie pe
care se men]ine în continuare tenorul Florin Diaconescu,
un artist a c\rui inteligen]\ scenic\ [i vocal\, r\mân
exemplare.
Merit\, pe de alt\ parte, a fi împlinit\ consisten]a
aparatului orchestral, un aspect c\ruia Ceaikovski i-a
conferit valoarea de sus]inere a unui discurs de natur\
simfonic\. ~n acest spa]iu dirijorul Iurie Florea ac]ioneaz\
cu deplin temei.
Regizorul Ion Caramitru a f\cut o bun\ echip\ cu
scenografa Maria Miu, cu Viorica Petrovici, autoarea
costumelor, cu Chris Jaeger, autorul eclerajului
scenic. Concep]ia regizoral\ nu este nici clasic\ [i nici
modern\; ...sau mai bine zis este [i clasic\ [i modern\.
Voi observa c\ atât Ceaikovski cât [i Pu[kin, autorul
romanului omonim în versuri, nu au fost tr\da]i, nu au
fost sacrifica]i de dragul unei viziuni [ocant înnoitoare.
{i totu[i, mi[carea scenic\ a corului r\mâne nerezolvat\;
r\mâne static\. Corul r\mâne un personaj amorf, bine
Evenimentele actuale
ale stagiunii muzicale...
condus muzical de maestrul Stelian Olariu.
Cu dou\ secole în urm\, dezam\git de rela]ia cu so]ia
sa, Pu[kin imagina în personajul Tatianei prototipul
ideal al femeii ruse; iar ulterior, peste dou\ genera]ii,
Ceaikovski însu[i se îndr\gostea de eroina sa.
{i totu[i, ast\zi, nu po]i s\ nu te întrebi: dintre cei
din genera]ia tân\r\, oare câ]i mai pot în]elege zbuciumul
sufletesc al Tatianei obligat\ a alege între iubirea p\tima[\
[i datorie, iar aceasta în favoarea unei demnit\]i a onoarei,
a onoarei deloc condi]ionat\ conjunctural în contextul
social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care
Caramitru plaseaz\ avatarurile dramei într-o viziune de
înclina]ie oniric\ deloc [arjat\, viziune care face posibil
ca, în plin\ var\, fulgii de nea, semne ale uit\rii, s\
ascund\ treptat asperit\]ile dramei în perspectiva dep\rtat\
a timpului. Eventual a timpului nostru.
Alte momente? Alte evenimente ale stagiunii?
La Ateneu, în Sala Mic\, l-am reîntâlnit pe tân\rul
pianist R\zvan Costin Filipoiu, angajat în responsabilit\]i
teribile vis-à-vis de un program covâr[itor, lucr\ri semnate
de Bach, Beethoven, Brahms [i Bartok. Studiaz\ de mai
bine de un deceniu în [coli înalte din partea de Vest a
continentului european. A dobândit o bun\ educa]ie
muzical\. Urmeaz\ a împlini datele unei comunic\ri
în baza c\reia zborul imagina]iei s\ anime cu sporit\
fervoare evenimentele discursului muzical.
Marile evenimente ale începutului de aprilie, aici la
Ateneu, sub cupola cea mare, au fost sus]inute de arti[ti
de prim\ linie ai vie]ii muzicale franceze. Sunt muzicieni
invita]i prin str\dania Institutului Francez, institu]ie
de cultur\ ce probeaz\ – iat\! – nu de azi, nu de ieri,
un admirabil dinamism în etalarea valorilor autentice
ce anim\ spa]iul actual al Hexagonului. Am în vedere
recitalul Mozart, trei sonate [i Fantezia în do minor,
recital sus]inut de pianista Anne Queffélec, o muzician\
ce apar]ine tradi]iei celei mari a culturii franceze a
instrumentului s\u; coeren]\ [i claritate, elegan]\ [i
farmec, transparen]e deloc sticloase ale sunetului,
reprezint\ împreun\ datele unui stil tipic francez, nu
neap\rat romantic dar sensibil, privind abordarea crea]iei
mozartiene. La cererea insistent\ a publicului, ne-a d\ruit
o bijuterie din marele tezaur al sonatelor lui Domenico
Scarlatti; ne-a amintit c\ maestrul absolut, marele patriarh
al pianisticii franceze actuale, r\mâne în continuare Aldo
a r t e
Ciccolini, cel care, cu decenii în urm\, a cântat
aceast\ sonat\ în acela[i loc, sub cupola Ateneului!
Publicul bucure[tean? Alipsit aproape cu des\vâr[ire!
Din p\cate nu [tie s\ aprecieze marile valori ale genului
cameral. ~n mod regretabil publicul obi[nuit al Filarmonicii
nu a fost prezent la acest recital. L-am reîntâlnit
câteva zile mai târziu în compania orchestrei Filarmonicii,
a dirijorului Alain Pâris, un vechi prieten al vie]ii noastre
de concert, muzicianul care de mai bine de dou\zeci
de ani iscode[te [i g\se[te pentru noi valori dintre cele
mai interesante, mai captivante, ale repertoriului simfonic
francez, multe prezentate publicului nostru în prim\
audi]ie. A[a s-a întâmplat [i de aceast\ dat\. A propus
audi]iei noastre crea]ii ale repertoriului francez de
secol XX.
~n afara marelui, a celebrului poem simfonic-coregrafic
„Valsul“ de Maurice Ravel, cele dou\ lucr\ri inedite ale
programului au apar]inut unor creatori ce se orienteaz\
în sensul unei viziuni relativ actuale, postimpresioniste,
asupra simfonismului. Cele „Cinci piese pentru orchestr\“
de Philippe Hersant [i „Noaptea înstelat\“, lucrare
semnat\ de nonagenarul Henry Dutilleux, pun în valoare
în mod str\lucit, nu neap\rat original, posibilit\]ile
actuale ale aparatului orchestral. Este un aspect c\ruia
colectivul simfonic al Filarmonicii i-a facut fa]\, de
aceast\ dat\, în mod exemplar. A[tept\m cu interes ca
urmatoarele programe ale minunatului muzician
Alain Pâris s\ includ\ lucr\ri semnate, spre exemplu,
de Pierre Boulez, artistul octogenar, creator [i performer
de special\ originalitate al întregii culturi franceze
a timpului nostru.
~n alt\ ordine de idei voi aminti faptul c\ recent au
fost conferite distinc]iile anuale al Uniunii Compozitorilor
[i Muzicologilor; distinc]ia suprem\ ce onoreaz\ întreaga
activitate artistic\ a fost conferit\ maestrului Horia
Moculescu, un profesionist inspirat, un pianist [i un
compozitor care [i-a respectat publicul respectându-se
pe sine însu[i; iar aceasta în genul cântecului de larg\
adresare.
Am, cred, suficiente temeiuri s\ consider c\ via]a
muzical\ bucure[tean\ dispune de atributul unei
diversit\]i c\reia cu greu îi po]i face fa]\.
Dumitru AVAKIAN
23
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
24
a r t e
ANII ’30, Los Angeles, centraliste pe patine
cu rotile plutind elegant pentru a duce mesajul
potrivit [i o dispari]ie inopinat\ a unui copil
care tulbur\ valsul metropolei cu ofi]eri de
poli]ie îmbr\ca]i în uniforme de gal\ ca
pentru o parad\. Christine Collins (Angelina
Jolie) ocup\ un post important în cadrul
serviciului de telefonie, este divor]at\
prin dispari]ia so]ului lipsit de responsabilitate
[i are grij\ de unicul fiu, Walter Collins (Gattlin Griffith).
Dispari]ia acestuia o determin\ pe tân\ra femeie s\
apeleze la autorit\]i care reac]ioneaz\ cu întârziere, prima
bil\ neagr\ aruncat\ în co[ul cu iresponsabilit\]i al
municipalit\]ii. Dat fiind faptul c\ poli]ia din Los Angeles
este ]inut\ sub tirul unei campanii acerbe din partea
reverendului presbiterian Gustav A. Briegleb (John
Malcovich), acuzat\ fiind pentru corup]ie, ineficacitate
[i lips\ de profesionalism, g\sirea fiului Christinei devine
o excelent\ lovitur\ de imagine. Poli]ia se achit\ repede
de sarcin\ [i surpriz\, Christina descoper\ uimit\ la gar\,
c\ în locul fiului ei se afl\ un alt b\ie]el care-[i joac\
foarte bine rolul de fiu de ocazie. Sub supravegherea
ap\sat\ a ofi]erului care instrumenta cazul, mama este
silit\ la un compromis, pe care-l denun]\ foarte
repede, fiind sprijinit\ de reverendul Gustav. Pentru
c\ în ciuda avertismentelor [i a încerc\rii de a mu[amaliza
schimbul, Christine nu renun]\ la a-[i revendica drepturile
pe lîng\ LAPD, aceasta este în mod abuziv internat\
într-un ospiciu, unde descoper\ o serie de victime ale
abuzurilor poli]iene[ti. Pe aceast\ partitur\ Clint Eastwood
împrumut\ f\r\ probleme din Zbor deasupra unui cuib
de cuci (1975) al lui Milos Forman, de recunoscut fiind
faciesul insensibil al sorei [efe, Louise Fletcher, plasat
unui alt personaj similar cu o pronun]at\ tu[\ sadic\, cât
[i atmosfera suplicia]ilor trata]i cu [ocuri electrice pe
lâng\ cele psihice. Tabloul mizeriei umane deschide
c\tre un orizont mai larg, cel al unei societ\]i profund
corupte, alienate de la îndatoririle cet\]ene[ti, pornind
de la aparatul ei poli]ienesc. Povestea sun\ cunoscut,
regimurile de tip dictatorial din Europa Central\ [i de
Sud-Est au practicat pe scar\ larg\ grija obsesiv\ a poli]iei
fa]\ de cet\]ean. Aici, regizorul a putut servi pe larg mai
multe feluri dramatice instrumentate parc\ pentru o
Schimbul (Changeling, 2008). Regia: Clint Eastwood.
În rolurile principale: Angelina Jolie, John Malkovich.
Gen: Drama, Mister. Durata: 141 minute. Premiera în
România: 16.01.2009.
Exchange
office
campanie electoral\, abuzul contra femeilor fiind unul
dintre cele mai atr\g\toare. Un medic sadic, o sor\
a[ijderea, altele construite dup\ tiparul femeii gardian
cu musta]a mijind belicos [i mitraliera sub fust\, ce mai,
un întreg colectiv sinistru administreaz\ tortura pentru
a o determina pe Christine s\ cedeze [i s\ semneze acordul
intern\rii sale. Între timp, infatigabilul reverend duce
o campanie febril\ pentru eliberarea sa, fapt la care se
adaug\ descoperirea unui criminal în serie, care secherstra
[i ucidea copii, o parte dintre disp\ru]ii din Los Angeles
aflându-se printre victimele lui. Clint Eastwood î[i
împarte aici filmul între drama lui Christine [i horrorul
avându-l ca protagonist pe acest Barb\ Albastr\ cu
apetit pentru minori. Scoas\ din ospiciu prin presiunile
reverendului, asistat\ de un avocat priceput, Christine
d\ în judecat\ întreg departamentul de poli]ie [i ob]ine
schimbarea [efului poli]iei, James E. Davis (Colm Foere),
suspendarea definitiv\ a ofi]erului care îi anchetase cazul
[i interzicerea deten]iei într-un ospiciu a persoanelor cu
tulbur\ri în absen]a unui examen psihiatric serios. Christine
devine deodat\ un simbol al democra]iei americane, un
model exemplar, ar\tând calea de urmat pentru cei asupra
c\rora se comit abuzuri. Înainte de a fi executat, Christine
prime[te de la criminal o serie de indicii c\ fiul ei nu a
fost ucis împreun\ cu ceilal]i [i ulterior, un alt copil
sc\pat recunoa[te c\ b\iatul ei a fost printre cei câ]iva
care au evadat din ]arcul în care-i ]inea sechestra]i uciga[ul.
Chiar dac\ în final mama nu-[i recupereaz\ fiul, r\mâne
loc pentru speran]\, mesajul final pe care-l lanseaz\
filmul. F\r\ a face economie de mijloace, regizorul vine
cu re]eta [tiut\, o intrig\ care conduce numaidecât la o
problem\ de con[tiin]\ [i una cu vaste implica]ii sociale.
Un om complet neajutorat, Christine, femeie divor]at\,
singur\, f\r\ suportul unei rude apropiate sau o alt\
protec]ie lupt\ împotriva sistemului g\sindu-[i în mod
firesc suportul într-un alt partizan al democra]iei, câ[tigând
în final b\t\lia [i reformând întregul sistem pornind
de la vârf. Principiul „buturuga mic\ r\stoar\ carul mare“
se potrive[te de minune, [i nu numai Christine triumf\
în final v\zându-i pedepsi]i pe principalii corup]i, ci [i
adev\rul, dreptatea; societatea în ansamblul ei are de
câ[tigat prin exemplul civic pe care-l d\ aceast\
femeie determinat\. Ca prin minune, un hocus-pocus,
toate inechit\]ile sunt reglate când judec\torul bate
din cioc\nelul de lemn, iar spectatorii pot asista îndrept\]i]i,
satisf\cu]i la r\zbunarea pe care o camufleaz\ bra]ul
înm\nu[at al legii, execu]ia criminalului în serie care-
[i pierde tonul jemanfi[ist în fa]a [treangului, oferind
spectacolul penibil necesar discredit\rii sale depline.
Se simte în filmul lui Clint Eastwood contrafacerea,
demonstra]ia punct cu punct, [i deplas\rile de
accent sesizabile în cinismul extrem al unora
dintre persoanje [i dedica]ia superlativ\ a altora.
Pentru a nu discredita integral o institu]ie precum Poli]ia
municipal\ – nu, nu asta nu trebuie s\ se întâmple! –,
regizorul las\ loc [i pozitivilor, precum poli]istul dur,
dar cu con[tiin]a treaz\, detectivul Lester Ybarr (Michael
Kelly), cel care investigheaz\ cazul crimelor în serie.
Tumoarea corup]iei odat\ extirpat\ se poate purcede la
construirea societ\]ii capitaliste multilateral dezvoltate.
Din p\cate, aceste re]ete replicate la ocazie s\r\cesc
filmul aducându-l la nivelul unui mesaj propagandistic,
de alfabetizare civic\. Personajul func]ioneaz\ tras de
a]a directivelor eticiste, reproiectat la scara nu a umanit\]ii,
ci a prim\riei ora[ului Los Angeles, care mai lipse[te
pu]in s\-i confere [i o medalie Christinei [i s-o declare
cet\]ean de onoare Lara Croft. În calitate de m\mic\
disperat\, cu ochii încerc\na]i de fard umed, Christine
nu uit\ niciodat\ s\-[i întind\ substan]ial rujul de un
ro[u avid de recunoa[tere. Ne-o putem imagina în fa]a
oglinzii l\crimând [i tr\gând un strat de ruj gros, mai
l\crimând pu]in [i frecându-[i buzele s\ se întind\ rujul,
l\crimând din nou [i corijând un rest ie[it indisciplinat
în afara conturului buzelor [i toate acestea ie[indu-i
minunat c\ci [i durerea trebuie s\ aib\ elegan]a ei
chiar [i când doamna rateaz\ de pu]in tramvaiul alergând
pe tocuri pierdut\ însingurat în mul]imea indiferent\ a
metropolei. Se simte în filmul lui Clint Eastwood
contrafacerea, demonstra]ia punct cu punct, [i deplas\rile
de accent sesizabile în cinismul extrem al unora dintre
persoanje [i dedica]ia superlativ\ a altora. Desigur, avem
[i pu]in\ frond\ feminin\, lumea b\rba]ilor e luat\ cu
asalt [i zguduit\ bine, câteva schije feministe î]i
zboar\ pe la urechi, îns\ nu trebuie s\ te îngrijorezi,
ele fac muzica al\turi de celelalte prefabricate hollywodiene.
Filme precum cel al lui Clint Eastwood tind s\ nu mai
însemne nimic, ceea ce este cinematograf a stagnat în
ele, r\mânând nedezvoltat, fixat într-o schem\ simpl\
de fun]ionare: trei rezisten]e, o diod\, un condensator
etc. Din p\cate, minunatul actor Clint Easwood nu
face prea multe parale ca regizor. Filmul se poate consuma
în lini[te, [i po]i continua s\ mesteci lini[tit. Lara
Croft vegheaz\ pentru tine.

Prima chestiune care se pune în acest context se
refer\ chiar la ideea de art\ româneasc\, pe care
selec]ia o pune într-o formul\ de reprezentare, [i
anume aceea de Panoram\ a artei române[ti.
EL MAI A{TEPTAT eveniment al pie]ei
Cnoastre de art\ din ultima vreme, preg\tit cu
discre]ie, cam de doi ani, la nivel de contacte
profesionale, dezbateri, simpozioane, conferin]e
etc., mai apoi prin organizarea unor tîrguri de
art\ [i cu implicarea mai mult sau mai pu]in
declarat\ a unor institu]ii publice române[ti,
privea realizarea acelui moment al adev\rului
în care arta româneasc\, mai veche [i mai nou\, se va
confrunta direct cu exigen]ele pie]ei europene [i cu
interesele unor colec]ionari adev\ra]i. Acest gen de
a[teptare supradimensionat\, legitim pîn\ la un punct,
continu\, de fapt, frustrarea istoric\ a artistului român
de a nu se reg\si, nici m\car pentru minima flatare a
vanit\]ii, pe pie]ele comerciale [i simbolice ale unei
Europe generatoare de atîtea tropisme [i de tot atîtea
iluzii ale integr\rii. A[a cum înainte de ’89 artei noastre
îi lipsea doar libertatea pentru a se manifesta exemplar,
dup\ ’90 îi tot lipse[te accesul la pia]a european\ [i
mondial\ pentru a-[i proba, în toate sensurile, vigoarea.
Dac\ arti[tii viseaz\ legitim la accesul pe pie]ele mari
[i la eliberarea din spa]iul pauper [i nesigur al pie]ei
române[ti, înc\ nea[ezat\ [i imprevizibil\, dorin]a celorla]i
actori ai pie]ei de art\, în special galeri[ti [i manageri
ai unor case de licita]ie, de a face acela[i lucru este cel
pu]in prematur\ [i greu sustenabil\. Marii actori ai pie]ei
interna]ionale de art\, [i în primul rînd casele de licita]ie,
sînt complet neinteresa]i de pia]a româneasc\, fiindc\
aceasta nu le poate oferi nici bazine de absorb]ie, [i nici
front de desfacere. Cifra de afacere anual\ a tuturor
galeriilor [i caselor de licta]ie din România nu echivaleaz\
cu pre]ul de vînzare al unei singure lucr\ri majore
dintr-o singur\ [edin]a de licta]ie a unui case importante
din Anglia, din America sau chiar din Germania [i din
Fran]a, dup\ cum, oricîte lucruri semnificative de art\
european\ ar fi fost [i or mai fi, poate, în România, ele
nu echivaleaz\ cu stocul de obiecte artistice dintr-un
singur mare ora[ european, cum ar fi, de pild\, Roma,
Parisul, Londra etc. În aceste condi]ii, o pia]\, cum
este cea româneasc\, cu o circula]ie nesemnificativ\ a
obiectelor artistice, f\r\ putere de livrare [i f\r\ capacitate
de absorb]ie, a c\rei dinamic\ este puternic desincronizat\
fa]a de aceea a pie]elor învecinate sau comparabile,
cea maghiar\, ceh\, polonez\ etc., nu are cum s\ fie
interesant\, [i cu atît mai pu]in tentant\, pentru marile
institu]ii ale pie]ei interna]ionale. {i totu[i, în pofida
acestei realit\]i evidente, puterea de seduc]ie a pie]ei
externe n-a sc\zut cu nimic, ba, dimpotriv\, ea a devenit
tot mai puternic\ pe m\sur\ ce momentul întîlnirii decisive
se tot amîna. {i el s-a tot amînat pîn\ ieri, pentru c\ acum
marea întîlnire este deja un fapt consumat. Iar evenimentul
care a împlinit aceast\ str\veche aspira]ie, dar care i-a
[i verificat îndrept\]irea [i i-a dezv\luit limitele, a fost
licita]ia organizat\ în duplex, la Paris [i la Bucure[ti,
sub tilul De la Bucure[ti la Paris, [i cu subtitlul O panoram\
a artei române[ti. Organizatorul acestui eveniment, la
ini]iativa SYMEV, Sindicatul Na]ional al Caselor de
Vînz\ri Voluntare din Fran]a, este Funda]ia Art Promo,
a[a cum singur\ se define[te ,,o organiza]ie nonguvernamental\
care joac\ rolul de intermediar cultural între
România [i lumea o cidental\, prin intermediul evenimentelor
artistice, în special expozi]ii, la care particip\ sau pe care
le organizeaz\“, împreun\ cu societatea francez\ Chayette
& Cheval, prezentat\ ca ,,o societate de vînz\ri voluntare
de bunuri mobiliare prin licita]ii publice, reglementate
prin legea din 10 iulie 2000 [i agreat\ sub num\rul 2002-
365.“
Persoanele implicate direct în preg\tirea [i în organizarea
propriu-zis\ a licita]iei sînt, din partea român\, Ovidiu
Morar, consiliat `ndeaproape de Mihai Oroveanu, Ovidiu
Morar fiind unul dintre principalii actori ai pie]ei
anticariatelor [i ai pie]ei de carte, în general, din România,
care a impus domeniului, prin libr\riile Noi, un nivel
de profesionalism incontestabil [i care a avut curajul de
a se angaja printre primii, prin Noi Media Print, în editarea
c\r]ilor de art\, ini]ial foarte costisitoare [i neprofitabile,
iar din partea francez\ este suficient s\ amintim numele
lui Pierre Cornette de Saint Cyr ori Michel Maket. De[i
nu figureaz\ printre organizatorii direc]i, trebuie notat
[i sprijinul lui Jan de Maere, atît prin textul care prefa]eaz\
catalogul, cît [i prin participarea la selec]ia lucr\rilor din
România. Fiind o ac]iune privat\, ini]iat\ de o funda]ie
româneasc\ [i sus]inut\ de societ\]i de specialitate din
Fran]a, modalitatea prin care s-a f\cut identificarea
arti[tilor [i a obiectelor ca atare, prin care au fost adunate
lucr\rile, sînt chestiuni care îi privesc exclusiv pe cei
implica]i, orice comentariu fiind aici de prisos. Dar dac\
procedeul în sine nu poate fi comentat, analiza impactului
pe care aceast\ selec]ie o are asupra pie]ei de art\ din
România, asupra felului în care ea semnaleaz\ arta
româneasc\ în spa]iul european [i, mai ales, asupra
arti[tilor reprezenta]i în selec]ie este obligatorie. Au fost,
astfel, selecta]i peste 100 de arti[ti, mai exact, 102, cu
182 lucr\ri, care acoper\ o arie cronologic\ de cca. 150
a r t e
„De la Bucure[ti la Paris“
[i retur (I)
Sabina Spatariu - PP oo rr tt rr ee tt
H. H. Catargi - FF ee mm ee iiii ee pp ee bb aa ll aa nn ss oo aa rr
Dorel Topan - FF rr uu cc tt uu ll oo pp rr iiii tt
de ani, mai exact din cea de-a doua jum\tate a sec. XIX
[i pîn\ la tineri arti[ti care nu au împlinit înc\ treizeci
de ani.
Prima chestiune care se pune în acest context se refer\
chiar la ideea de art\ româneasc\, pe care selec]ia o pune
într-o formul\ de reprezentare, [i anume aceea de Panoram\
a artei române[ti. Reprezint\ aceast\ selec]ie, a[a cum
a fost ea f\cut\ de c\tre partea francez\, o Panoram\...
[i, dac\ da, care sînt criteriile dup\ care speciali[tii
francezi au ,,panoramat“ arta româneasc\? Este acest
criteriu unul intrinsec artei române[ti, pe care selec]ia
l-a identificat [i, mai apoi, l-a sistematizat în expunere
sau, mai curînd, este un criteriu exterior, oarecum neutru,
care îi reprezint\ mai pu]in pe selec]ioneri, înc\ [i mai
pu]in arta româneasc\, dar care flateaz\ orizontul de
a[teptare, estetic\ [i comercial\, a consumatorului de art\
francez [i european? Este, cu alte cuvinte, o încizie f\cut\
în corpul artei române[ti din perspectiva cump\r\torului
str\in pe care, se presupune, îl cunosc foarte bine cei care
au f\cut selec]ia? Iat\ doar cîteva întreb\ri preliminare,
dincolo de cea esen]ial\, care prive[te desf\[urarea licita]iei
înse[i, la care, pentru ie[irea din confuzie, trebuie, inevitabil,
s\ se r\spund\.
25
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

STIMULATE probabil [i de criza despre care ni
se tot repet\ c\ ar fi [i o [ans\ (de care trebuie
s\ recunoa[tem c\ nu am fi avut nevoie),
creativitatea literar\ [i pofta cititului au recucerit
un teren ce pîn\ mai ieri p\rea pierdut în fa]a
ofensivei „mediocra]iei” ( mediatice [i intelectuale).
Literatura, beletristica în sensul ei etimologic,
le-a venit pe nea[teptate în ajutor celor descump\ni]i de
criza valorilor pie]ei, a moralei [i a esteticii. Revela]ia
a fost una public\, avînd dimensiuni „de mas\” atît la
Tîrgul de Carte de la Leipzig cît [i la festivalul lit.cologne,
la Köln. Dup\ ce ambele evenimente cvasi-simultane
au luat sfîr[it, d\inuie în urma lor solid c\r]ile [i – mai
pu]in consistente dar totu[i edificatoare – dezbaterile
[i cronicile literare.
Fericita întîmplare face ca tocmai în acest an cînd
Germania celebreaz\ dou\ decenii de la C\derea Zidului
Berlinului [i Europa tot atîta de la încetarea r\zboiului
rece, cînd se mai împlinesc [i [ase decenii de la na[terea
Republicii Federale, s\ fi ap\rut cîteva scrieri memorabile
ale unor autori germani,unii dintre ei deja consacra]i,
elibera]i de sub armura temelor politice, nesupu[i
imperativelor aniversare ci doar rigorilor adev\ratei
literaturi.
Daniel Kehlmann, o vedet\ literar\, supranumit de
presa francez\ „un fenomen” dup\ ce ultimul s\u roman
Ruhm/Glorie a fost tradus aproape instantaneu [i dincolo
de Rin, Wilhelm Genazino, laureatul rîvnitului
premiu literar Büchner cu romanul intitulat Das
Glück in Glücksfernen Zeiten/Fericirea în vremuri
nefaste, Sibylle Lewitscharoff, scriitoarea bulgarogerman\
r\spl\tit\, în concuren]\ cu cei doi autori
nominaliza]i [i ei, cu premiul Tîrgului de la Leipzig
pentru romanul Apostoloff, culeg binemeritatele aplauze
ale criticii nu în ultim\ instan]\ datorit\ revenirii lor la
scriitura îngrijit\,estetizant\ chiar, elaborat\, la for]a
imaginilor, la o reînnoit\ investigare a identit\]ii individuale,
familiale [i colective, la scrutarea ironico-sarcastic\, de
la în\l]imea fic]iunii literare, a spiritului vremii.
Printr-o ironie a întîmpl\rii îns\ –în pofida generoasei
publicit\]i [i a unei foarte chibzuite concert\ri a lans\rii
sale pe pia]\ în func]ie de calendarul anivers\rilor, jurnalul
lui Günter Grass din anul 1990 nu a avut parte de succesul
scontat. Laureatul german al Nobelului pentru Literatur\
afirm\ explicit c\ nu este un pasionat diarist, c\ ]ine
jurnal doar în împrejur\ri „ie[ite din comun”. Reunificarea
Germaniei a fost o astfel de ocazie, dar modul ei de
înf\ptuire nu l-a satisf\cut pe autorul Tobei de
tinichea care a ]inut s\-[i exprime din nou nemul]umirea
[i în fa]a publicului tocmai la Leipzig, ora[ul celebrelor
„demonstra]ii de luni” care au dus la pr\bu[irea regimului
comunist.
La 30 ianuarie 1990 Grass revine acas\ dup\ un
sejur în Portugalia (jurnalul se intituleaz\ Unterwegs
von Deutschland nach Deutschland (Pe drum din
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 m e r i d i a n e
26
Turbo-capitalismul ultimilor ani, culminînd cu fiascoul
financiar [i cu recesiunea economic\, despre care unii cred
c\ s-ar fi datorat celei intelectuale, mobilizeaz\ spiritele [i
pare a-i inspira [i pe scriitori.
Coresponden]\ din Germania
C\r]ile prim\verii [i ale crizei
Germania spre Germania). Abia sosit în patrie este
cople[it de informa]ii, asfixiat de detaliile pe care to]i
vor s\ i le relateze, agasat c\ „nu mai exist\ nimic altceva
decît reunificarea!”. Mai poate fi „ignorat\ vocea
poporului” se întreab\ autorul [i d\ urm\torul r\spuns”:
„M\car politicienii [...] ar trebui s\ [tie c\ o reunificare
poate fi ob]inut\, dar c\ ea va trebui pl\tit\ cu neîncredere
[i cu o scindare interioar\ de durat\”.
La 1 ianuarie 1990 cînd germanii se îmbr\]i[au la
Poarta Brandenburg de Revelion, Günter Grass se afla
înc\ în Portugalia, planta un pom în gr\dina casei,
culegea ciuperci în p\durea din Cascais [i î[i începea
jurnalul desenînd o g\lbioar\, refuzînd s\-[i bat\
capul cu „marile evenimente politice ale sfîr[itului de
an“, cu „sîngeroasa Revolu]ie din România [i cu la fel
de sîngeroasa demonstra]ie de for]\ militar\ în Panama,
ca [i cum inten]ia sistemului capitalist [i comunist ar
fi fost aceea de a-[i mai ar\ta înc\ o dat\ adev\rata lor
fa]\”.
Balansul tragi-comic
Turbo-capitalismul ultimilor ani, culminînd cu fiascoul
financiar [i cu recesiunea economic\, despre care unii
cred c\ s-ar fi datorat celei intelectuale, mobilizeaz\
spiritele [i pare a-i inspira [i pe scriitori.
Un amuzant alfabet al crizei, amintind de flaubertianul
dic]ionar al ideilor de-a gata public\ Hans-Magnus
Enzensberger în suplimentul literar al revistei „Die Zeit“
editat cu prilejul Tîrgului de la Leipzig. Se poate
astfel afla c\ cele mai anoste cuvinte con]in cele mai
subversive în]elesuri. De pild\ „produs” este înso]it
adesea de ajdectivul „inovativ”, rezultat al fanteziei unei
anumite bran[e, „rating” înseamn\ evaluarea obliga]iunilor,
exprimat\ în puncte care amintesc de ghidurile vinurilor
[i de num\rul „tichiilor de buc\tar” din ghidurile
gastronomice, „etatizarea” – un ideal comunist – este
dintr-o dat\ cultivat\ de b\ncile aflate în dificultate,
iar a[a zisul „sfat al în]elep]ilor” care emite verdicte [i
prognoze nu ar fi altceva decît „o adunare de cititori
în za]ul de pe fundul ce[tii de cafea, avînd în buzunar
diplome recunoscute de stat.”
Principiul hazului de necaz în fa]a neb\nuitelor
dimensiuni [i a marilor necunoscute ale crizei este solu]ia
pe care o adopt\ Bodo Kirchhoff. Laureat al mai multor
premii literare, între care [i premiul criticii în 2001,
cel mai ,”erotoman” [i „narcisist” autor german contemporan
riposteaz\ crizei cu proasp\tul roman satiric Erinnerungen
an meinem Porsche/Amintiri despre al meu Porsche.
Implantat\ în prezentul imediat, avînd ca sistem
de referin]\ realitatea Germaniei de azi, economizarea
[i hipersexualizarea societ\]ii iar ca personaje cîteva din
vedetele scenei politice,financiare,ale show-bizz-ului [i
televiziunii, cartea lui Kirchhof se vrea [i o replic\ acid\
dat\ controversatului roman al Charlottei Roche Zone
umede care a b\tut recorduri în materie de vînz\ri [i
traduceri , fiind chiar ecranizat [i pus în scen\ la teatre
din Germania în pofida absen]ei oric\rei valori literare.
Neavînd franche]ea rabelaisian\ [i nici inflexiunile
freudiene ale romanului Eu [i El al lui Alberto Moravia,
dar amintind pe alocuri de suculen]a unor pasaje din
Decameronul lui Boccaccio, romanul Amintiri
despre al meu Porsche c\ruia [i foarte serioasele ziare
germane i-au consacrat cronici, ar dispune de un
mesaj cît se poate de limpede scrie „Frankfurter Allgemeine
Zeitung“: „fantezia noastr\ nu cunoa[te limite nici în
erotism, nici în economie“.
Sub zodia melancoliei dar într-un perfect balans
tragi-comic [i-a scris [i ultimul roman, Fericirea în
vremuri nefericite, Wilhelm Genazino, laureat între altele
al rîvnitului Premiu Büchner. Autorul î[i alege personajele
din lumea „academic\”, „intelectual\”. Ele sunt
sortite e[ecului, lentei alunec\ri într-o existen]\ mediocr\.
Este [i soarta lui Gerhard Warlich, avînd în buzunar
un doctorat în filozofie la Universitatea din Heidelberg,
nevoit s\ lucreze la o cur\]\torie [i sp\l\torie, ca [ef
de produc]ie. Iubita sa Traudl este [efa unei filiale a
Sparkasse într-o mic\ localitate. Warlich, al c\rui suflet
tînje[te dup\ o realitate pe m\sura „ propriei sale delicate]i
[i ging\[ii” [i nu în „baza abonamentului la realitate”,
este cuprins de ur\ [i dezgust fa]\ de munc\ [i
consum, se pierde în reverii, între universul s\u
mental [i lumea exterioar\ se casc\ o pr\pastie tot
mai adînc\ pe m\sur\ ce fantasmagoriile [i obsesiile
m\runte îi tulbur\ via]a [i dreapta judecat\. Descump\nit\
în fa]a acestei pr\bu[iri, iubitei sale nu-i r\mîne altceva
de f\cut decît s\-l interneze pe bietul ei amant într-o
clinic\ de psihiatrie. Acolo, unul din sfaturile pe care i
le d\ medicul sun\ cvasi filozofic: „Important este ceea
ce înc\ nu [tim, important este ce înseamn\ ac]iunile pe
Daniel Kehlmann Günter Grass Hans Magnus Enzensberger

care le face]i, ce vre]i s\ spune]i cu ele”. Ca [i în romanele
precedente [i în recenta sa carte Genazino opune
melancolia – materialismului excesiv, mentalit\]ii
consumiste a prezentului. „Literatura lui Genazino nu
este conciliant\ dar nu este nici combativ\. Arta ei rezid\
în for]a paradoxului despre care nu [tim niciodat\ cît de
departe poate fi împins de autor” – sun\ verdictul dat
acestui roman într-una din cronicile favorabile care i-au
fost consacrate în pres\. Confruntat cu e[ecul social,
doar evaziunea din real este cea care-i ofer\ [i personajului
acestui roman salvarea: „M\ simt cuprins de un fior
de fericire. Precum se vede, mai pot, în ciuda a tot
ceea ce mi s-a întîmplat, s\ mai decid cum pot tr\i în
viitor”.
Dintr-o perspectiv\ postum\ prive[te viitorul un
alt scriitor [i publicist german, Willemsen, în ultima
sa carte intitulat\ Der Knacks. Sugestiva vocabul\
este destul de vag traductibil\ – poate însemna, în func]ie
de context, o traum\, o zgîrietur\, o lovitur\, poate trimite
cu gîndul [i la un obiect spart dar reconstituit. Toate
aceste nuan]e ale cuvîntului cu rezonan]e onomatopeice
în german\ se reg\sesc în paginile c\r]ii lui Willemsen,
una din vedetele festivalului lit.cologne. Autorul [i-a
pierdut tat\l pe cînd era adolescent dar trauma nu se
vindec\ nici cu trecerea anilor, fiind doar mai pu]in
dureroas\. El abordeaz\ în paginile noii c\r]i, într-un
stil pe alocuri manierist, superintelectual, formele minore,
blînde ale e[ecului, fie acesta în dragoste, în via]a
profesional\, urmele l\sate de grosol\nii, de impolite]uri,
toate pricinuind în cele din urm\ victimei o „oboseal\”,
o „epuizare, f\cînd-o s\ renun]e s\ mai lupte spre a se
l\sa în voia soartei, a hazardului.“
Daniel Kehlmann
sub presiunea gloriei
Nici urm\ de hazard în romanul lui Daniel Kehlmann
Ruhm/Gloria. Pîn\ [i lansarea acestuia a avut parte de
un epilog juridic bine regizat. S\pt\mînalul „Der Spiegel“
a publicat înainte de termenul stabilit de editura Rohwolt
cronica proaspetei c\r]i a „copilului minune al prozei
germane” (Kehlmann a debutat literar la 20 de ani dar
dorea s\ devin\ scriitor `nc\ de pe cînd avea 13 ).
Litigiul a sporit num\rul vînz\rilor. Reac]iile criticilor
la acest singular roman sunt împ\r]ite, majoritatea fiind
îns\ favorabile. Kehlmann, care st\ sub presiunea
succesului dup\ M\surarea lumii, a aplicat o excelent\
strategie: [i-a schimbat stilul [i temele r\mînînd îns\ pe
mai departe un admirator declarat al lui Jorge Luis Borges.
Romanul s\u în 9 povestiri are o structur\ labirintic\,
recurge la procedeul binecunoscutului „mise en abîme”,
pe care de altfel îl [i enun]\ explicit la finele c\r]ii. Fiecare
povestire are un personaj principal care reapare în postur\
„secundar\” [i sporadic în cu totul alte împrejur\ri, în
Sibylle Lewitscharoff
alt\ povestire, îndeplinind rolul de liant între diversele
fragmente narative care se rotesc într-un joc ame]itor de
oglinzi în jurul unei figuri centrale: scriitorul Leo Richter,
aflat în c\utarea de noi subiecte literare .
Acela[i Leo Richter, stînd de vorb\ cu iubita sa în
timpul unui zbor cu avionul, se mir\ de posibilitatea
de a scrie un roman dup\ toate regulile genului dar
f\r\ un personaj central! El reapare [i în ultima povestire
[i define[te explicit mecanismul care confer\ coeren]\
celor nou\ episoade disparate ale c\r]ii: „Suntem mereu
într-o poveste. (...) Nu se [tie niciodat\ unde se
termin\ una [i unde începe cealalt\. În realitate, ele curg
una într-alta. Doar în c\r]i pove[tile sunt strict desp\r]ite.”
Richter are parte de o sosie imperfect\ – Miguel
Auristos Blancos, „admirat de jum\tate de locuitorii
planetei, u[or dispre]uit de cealalt\ jum\tate” pentru
romanele sale. Auristos Blancos tr\ie[te la Rio de Janeiro,
este bogat, nu are de ce se plînge. Într-un acces de
melancolie se decide s\ se sinucid\. Citind ultimele
scrisori primite de la admiratori ajunge [i la cea semnat\
de stare]a unei m\n\stiri care afirm\ c\-l cunoa[te.
Blancos nu-[i aminte[te de ea. Cuvioasa maic\ îi
pune [i cîteva întreb\ri la care el nu poate da nici un
r\spuns: de ce este atîta suferin]\ în lume, atîta singur\tate,
de ce sunt oamenii a[a departe de Dumnezeu [i de ce
aceast\ lume este totu[i cea mai bun\ din toate lumile
posibile.
Cele patru pagini de r\mas bun pe care Blancos vrea
s\ le lase posterit\]ii neag\ de fapt întreaga sa oper\, ele
reprezint\ scuza clar formulat\ pentru vina autorului de
a fi îndr\znit s\ cread\ c\ lumea ar fi supus\ unei ordini
[i via]a ar putea fi bun\ [i frumoas\. Or, incapacitatea
lui Blancos de a-[i trage, dup\ cum [i-a propus, un glonte
în cap, nu este decît consecin]a logic\ a propriei sale
convingeri „pozitive” [i implicit a neputin]ei de a-[i
demonstra dispre]ul fa]\ de lume, luîndu-[i via]a.
Din nou în ultima povestire a c\r]ii lui Kehlmann
reapare numele lui Auristos Blancos: unul din
membrii expedi]iei umanitare într-o ]ar\ african\
aflat\ în plin r\zboi civil, cite[te traducerea francez\
în edi]ie de buzunar a c\r]ii scriitorului brazilian intitulat\
„Arta de a fi tu însu]i”. În aceea[i echip\ se afl\ [i... Leo
Richter.
Daniel Kehlmann mizeaz\ îns\ [i pe caracterul
ubicuu [i atopic al universului informa]ional. Unul
din personajele c\r]ii este [eful unui departament de
telecomunica]ii care duce o via]\ dubl\, iubindu-[i în
egal\ m\sur\ vechea partener\, cu care are doi copii,
[i proasp\t cucerita amant\, Luzia, o inginer\ chimist\
care-i va d\rui [i ea un copil. Eroul povestirii este obligat
s\ recurg\ la minciuni, se mir\ cît de u[or î[i poate induce
în eroare partenerii [i interlocutorii, punînd aceast\
incapacitate de a verifica fiabilitatea informa]iilor [i
de a localiza în spa]iu emi]\torii, pe seama noilor medii.
Din perspectiva tematicii identitare dar [i a problematiz\rii
Wilhelm Genazino
m e r i d i a n e
func]iei de adev\r într-un univers virtual, cum este [i
cel al fic]iunii literare, romanul lui Daniel Kehlmann
trimite [i spre un recent best-seller al lui Richard
David Precht, intitulat Cine sunt eu [i dac\ da, cî]i – o
scurt\ incursiune în ontologie, pe gustul marelui public.
Autorul a lansat la Leipzig cu mult succes [i proasp\ta
sa teorie potrivit c\reia „Iubirea este un sentiment
dezordonat”.
Haotic [i destructiv ar fi îns\ în planul culturii nu un
sentiment ci un mediu: internetul. Teza nu este nou\ dar
ea cî[tig\ în virulen]\ în paginile c\r]ii lui Andrew Keer
intitulat\ Vremea imposturii proasp\t tradus\ în german\.
În mod cu totul nea[teptat deform\rile pe care folosin]a
abuziv\ [i nechibzuit\ a acestui mediu le produce asupra
firii omene[ti se afl\ ilustrate literar tocmai într-una din
povestirile cuprinse în romanul lui Daniel Kehlmann
unde este reprodus într-un monolog antologic, discursul
inept [i debil al unui angajat la o firm\ de telecomunica]ii,
autist, dezumanizat, incapabil s\ articuleze coerent,
recurgînd constant la abrevieri tehnice [i anglicisme.
Premiul C\r]ii la Leipzig
Pu]in Eichendorff, ni]el Robert Walser [i Peter Handke,
o u[oar\ insolen]\ dezabuzat\,o mare voluptate a formul\rii,
extrem de mult\ curtoazie [i precizie, o înclina]ie spre
absurd dar mai presus de toate o inteligen]\ cosmopolit\
care face fa]\ tuturor situa]iilor [i care nu se las\ deturnat\
de la convingerea c\ în aceast\ via]\ exist\ atîta frumuse]e
– sunt termenii aproape superlativi cu care romanul
Apostoloff al Sibyllei Lewitscharoff, este întîmpinat
de cronicarul cotidianului „Suddeutsche Zeitung“. Ziarul
münchenez nu este decît o voce în corul de elogii cu
care critica literar\ a primit acest roman, pentru care
autoarea a fost r\spl\tit\ cu Premiul C\r]ii la Leipzig.
Cele 247 de pagini cuprind încîlcita [i rocambolesca
poveste a unei c\l\torii ini]iatice, par]ial conform\
traseului eternei reîntoarceri, dac\ împrejur\rile nu ar
friza pe alocuri absurdul [i burlescul. Unul din membrii
„ajun[i” ai coloniei bulg\re[ti din Stuttgart are ideea de
a readuce în p\m`ntul natal r\m\[i]ele cona]ionalilor s\i
r\posa]i în ]ar\ str\in\. Un convoi de limuzine negre
porne[te la drum. Într-un automobil, pe scaunul din
spate, st\ o doamn\ de o vîrst\ mijlocie, sem\nînd izbitor,
gra]ie descrierii, cu autoarea romanului. Sibylle Lewitscharoff
s-a n\scut în Germania în 1954, a studiat filozofia [i
istoria religiilor, a debutat tîrziu, are la activ cîteva romane
[i în palmares Premiul Literar Ingeborg Bachmann.
Apostoloff este un roman de familie, o r\fuial\
postum\ cu tat\l (un medic ginecolog bulgar,care s-a
sinucis pe cînd autoarea era copil), cu mama, fiin]\
coleric\, fum\toare înr\it\,o reveren]\ f\cut\ bunicii
materne, o analiz\ a pitore[tii colonii bulg\re[ti din
Stuttgart. C\l\toria din metropola [vab\ pe ]\rmul bulgar
al M\rii Negre este relatat\ de aceast\ doamn\ care, de[i
st\ pe scaunul din spatele [oferului, are mîna pe volanul
povestirii. Incursiuni în trecut, portrete de familie,
întîmpl\ri tragi-comice, reflec]ii suave sau mali]ioase,
descrieri deloc m\gulitoare ale peisajului [i societ\]ii
Bulgariei de azi, se afl\ într-un diafan balans între trecut
[i prezent.
Dar calitatea suprem\ a romanului Sibyllei Lewitscharoff
pare a fi de natur\ stilistic\. Astfel, exigentul „Frankfurter
Allgemeine Zeitung“ nota: „Pentru a exprima diversele
st\ri ale lumii [i materiei, ale spiritului, Sibylle Lewitscharoff
a inventat un limbaj particular, care prin frumuse]ea
[i for]a sa expresiv\ atinge limitele a tot ceea ce se poate
exprima mai sugestiv [i frumos în limba german\”.
Pare a exista la ora actual\ în Germania [i o receptivitate
special\, o sensibilitate mai pu]in obi[nuit\, fa]\ de autorii
estului european. Constatarea r\mîne valabil\ atît în
privin]a decern\rii Premiilor Na]ionale Germane care
le revin în acest an scriitorilor est-germani Monika
Maron, Uwe Tellkamp [i Erich Loest cît [i, cu totul
îmbucur\tor, în cazul Premiului ora[ului Münster pentru
Poezie European\, decernat la finele lunii martie scriitorului
Caius Dobrescu [i traduc\torului Gerhard Csejka. Înalta
distinc]ie, dotat\ cu 15.500 de euro, le-a mai revenit
în trecutul nu foarte îndep\rtat regreta]ilor Oskar Pastior
[i Gellu Naum.
Rodica BINDER 27
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009

FIRMIN este romanul cu care Sam Savage a
debutat în 2006, la vârsta de 66 de ani, roman
ce s-a bucurat de un succes considerabil la
Târgul de Carte de la Frankfurt din 2008, fiind
sau urmând s\ fie tradus în peste 30 de
limbi. Mimând conven]ia realist\, scriitorul
american a scris un soi de bildungsroman
ce are ca erou un personaj mai pu]in obi[nuit, deoarece
na[terea, copil\ria, experien]ele fundamentale, m\rirea
[i dec\derea îi apar]in unui simpatic [obolan împ\timit
de...literatur\. Discursul îndr\gostit al acestui [obolan
antropomorfizat se cite[te cu pl\cere [i cu zâmbetul
pe buze, cartea fiind scris\ într-un ritm dinamic [i
într-o manier\ ludic\, iar accentele de tragicomedie
bovaryst\ îl fac simpatic pe fragilul, dar cinicul [obolan
aflat deasupra semenilor s\i (celebri sau nu!), înfl\c\rat
fiind de lumea imaginar\ a pove[tilor în care vie]ile
au mereu direc]ie [i semnifica]ie. Aspira]iile, bineîn]eles,
sunt pe m\sura fanteziei [i îl transform\ pe Firmin
într-un geniu neîn]eles de celelalte roz\toare ([i, vai!
nici de oameni), via]a sa pe jum\tate visat\, sc\ldat\
fiind în literatur\, amintind cititorilor de Emma Bovary.
Aventurile sale demonstreaz\ înc\ o dat\ c\ literatura
poate transfigura [i cele mai mediocre existen]e, avântul
s\u fiind alimentat [i de lec]ia pe care a înv\]at-o de
la Dostoievski [i Strindberg: „indiferent cât e[ti de mic,
po]i s\ fii la fel de ]icnit ca oricine altcineva”.
N\scut de o mam\ alcoolic\, refugiat\ la subsolul
unei libr\rii din Bostonul anilor ’60, Firmin apare pe
lume pe o gr\mad\ de confeti provenind din Veghea lui
Finnegan, „cea mai pu]in citit\ capodoper\ a lumii”,
h\rtiile rupte având menirea s\-i „amortizeze c\derea
în existen]\”. A[ezat înc\ de la început sub semnul
marginalit\]ii, deoarece este al treisprezecelea n\scut,
pe când sursele de hran\ natural\ nu erau decât dou\sprezece,
în plus firav [i mereu dat la o parte, Firmin este totu[i
„singurul cu ochii larg deschi[i” [i, ca orice creatur\
ce iese din ordinea prestabilit\, este „cel care r\mâne
mereu pe dinafar\”, dar care descoper\ cu satisfac]ie c\
se simte mai bine când vede lucrurile în felul acesta.
Materia prim\ a meselor sale se transform\ încet-încet
în hran\ spiritual\ [i, ca în cazul oric\rui cititor veritabil,
gustul i se formeaz\ mâncând. La început, [obolanul
IRLANDEZ la origine (n. la Dublin, în 1960), dar
aclimatizat de mul]i ani pe Insula Isle of Skye din
Sco]ia, unde pred\ la colegiul galez Sabhal Mòr
Ostaìg. Rody Gorman, specialist în limbile galeze,
scrie [i traduce, atât în [i din englez\, cât [i în
[i din galeza irlandez\ [i galeza sco]ian\. Este
autorul a dou\sprezece culegeri de poeme. Cu un
acut spirit de observa]ie, creioneaz\ realit\]i concrete,
ce-i au în centru pe apropia]ii [i pe concitadinii s\i,
pentru a face loc, în subsidiar, unor scenarii [i interoga]ii
tensionate asupra vie]ii [i a mor]ii, asupra puterii
sau neputin]ei iubirii de a d\inui. Atmosfera lirismului
s\u se încarc\, astfel, de un fantastic discret,
dublat de o intens\ emo]ie, iar referin]ele sus]inute
la cultura [i limba galez\ probeaz\ patriotismul
profund al unui autor deschis experimentului contemporan,
dar ancorat, deopotriv\, într-o îndelung\
tradi]ie.
TEÀRNADH
Era unica sor\ a mamei – e drept c\ n-am fost
nicicând prea apropia]i –, m-am întors
totu[i acolo, la slujba de pomenire de o lun\.
Ce m-a izbit, dup\ durerea [i nemi[carea
parc\ nesfâr[ite, a fost vedenia unui corp depus
nu în ]\râna-nd\tinat\, ci în ceruri,
precum o pas\re, ori Doamna Hird, cea disp\rut\
dup\ nori
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 m e r i d i a n e
28
RODY
GORMAN
Mic, dar ]icnit
Sam Savage, Firmin. Aventurile unei vie]i
subterane, traducere din limba englez\ [i note
de Vali Florescu, Ed. Polirom, 2009, 256 pag.
devoreaz\ [i înghite la gr\mad\, ca Bouvard [i Péchuchet,
dup\ care, treptat, absoarbe [i asimileaz\, descoper\
aroma [i consisten]a fiec\rei c\r]i, încetând s\ mai citeasc\
în timp ce mânca, deoarece c\r]ile îi devin atât de dragi,
încât nu le mai poate roade decât cotorul [i marginile
paginilor. Plasticele metafore alimentare la care recurge
Sam Savage evoc\ procesul de transformare interioar\
ce demonstrez\ c\ nu e suficient s\ înghi]i obiectul pentru
ca el s\ intre în via]a ta, ci e nevoie de o distilare, de o
absorb]ie care s\-l insereze în ]es\tura propriei fiin]e:
cu tot cu-auritul s\u cadru.
M-am gândit atunci la cuvântul galez teàrnadh,
la cum poate-nsemna el, deopotriv\, urcu[, coborâre,
placent\,
mântuire [i-atâtea altele, apoi familia-ntreag\
strâns\, în fine, la un loc, pe câmpul de dup\ gardul
împrejmuitor,
unde-am pornit-o, la auzul vocii ce r\suna, pentru ultima
oar\, din înalt:
Merge]i spre poart\. Poarta aceea-i acum închis\.
{i-atâta tot.
Mul]imea rela]iilor pasagere – [i câte zboruri
[i oameni pe care crezi c\-i cuno[ti!
Turnul de control acolo sus.
Mereu alte avioane se fac nev\zute.
Toate trec peste noi, cu atâta putere!,
de parc\ nu se vor opri decât în inima Africii;
iar tu te-ndrep]i spre Split,
spre ceea ce fost-a cândva Iugoslavia.
PESAH
(dup\ o nara]iune de V. Neumark)
Întunecat\, masa aceea din lemn masiv de stejar jupuit
(sub]iat cu mult\ grij\ la rindea [i dat apoi cu lac francez),
[tears\ de praf întotdeauna, mereu întins\
în sufrageria noastr\ t\iat\-n mobil\ de frasin cu tente
cenu[ii,
mas\ ce-o folosim [i azi la Pesah,
e cea de ei c\rat\ la Dover [i sechestrat\-n port,
cu ceasul bunicului odat\,
da, e aceea[i sub care ne pl\cea s\ ne juc\m,
senini [i ocroti]i, asemeni
caselor din Charing Cross [i Parcul,
jocuri copil\re[ti, precum
De-a v-a]i ascunselea, Simon spune,
Stingerea!, Stele [i dungi, P\ze[te poarta
[i Bate la u[\.
„cocolo[ul din gur\ mi se înmuia [i se transforma
într-o past\ cu gust pl\cut pe care mi-o puteam
plimba [i lipi de cerul gurii sau pe care o puteam preschimba
cu ajutorul limbii în forme interesante, pe care s\ le
înghit f\r\ probleme. Din nefericire, hârtia mestecat\
îmi l\sa un strat lipicios în gur\ [i pe limb\, ce se dizolva
de abia peste câteva ore...” Constatându-[i biblio-bulimia,
Firmin se întreab\ cu gravitate: „geniu sau tulburare de
alimenta]ie?” [i constat\ cu cinism: „Chiar dac\ nu-]i
hr\ne[ti trupul, simpla ac]iune de a mesteca [i înghi]i
ceva î]i hr\ne[te visele. Iar visele legate de mâncare sunt
ca oricare alte vise – po]i supravie]ui cu ele, pân\ la
moarte”.
Floare la ureche pare aceast\ îmblânzire a c\r]ilor,
deoarece, ca [i Emma Bovary, este prea atras de real
ca s\ se mul]umeasc\ gratuitatea viselor [i c\l\toriilor
mentale. Aceast\ pasiune „omeneasc\” se cere împ\rt\[it\,
cu cine altcineva decât cu oamenii?! {i aici începe cea
mai grea parte a vie]ii lui Firmin. Tânjind dup\ compania
oamenilor, dar [i dup\ dragostea acestora, [obolanul
sufer\ o mare dezam\gire când constat\ discrepan]a
dintre imaginea lui despre lume [i imaginea real\ a lumii.
Norman, proprietarul libr\riei, pe care [obolanul îl
urm\re[te zilnic de la în\l]imea unei g\uri în tavan [i
cu care crede c\ î[i poate împ\rt\[i pasiunea, la o cafea,
citind ziarul de diminea]\, are un comportament omenesc,
prea omenesc, tratându-l cu ni[te bobi]e: „erau ciudat
de delicioase, iar gustul lor era o combina]ie de
brânz\ Velveeta, asfalt fierbinte [i Proust”. Tr\dat, dar
sc\pat cu via]\ din plasa iubirii, Firmin se bucur\
câtva timp de aten]ia [i afec]iunea lui Jerry, primul scriitor
adev\rat pe care îl cunoa[te, dar acesta va muri, iar
Firmin se reg\se[te iar în singur\tatea sa cenu[ie [i
discret\. Prive[te ploaia prin geam, [i se gânde[te la
Verlaine, voracitatea sa dovedindu-se tragic\, iar lumea
absolut indigest\, pentru c\ nu se las\ posedat\ de cel
care m\nânc\, fie [i c\r]i.
Concluzia la care ajunge Firmin e resemnat\,
trist\, dar [i consolatoare: „Lumea era uscat\ [i rece, iar
cuvintele frumoase”. Iar dragostea pentru literatur\
r\mâne la fel de fascinant\, ca orice dragoste neîmp\rt\[it\.
Dana PÎRVAN-JENARU
RÂUL SPEY
Dac\-a[ alege s\ fiu ceva, o zi întreag\,
mi-ar pl\cea s\ fiu râul Spey.
m-a[ trezi în zori [i – ca s\ te înviorez –
a[ p\trunde în tine, precum
o-nghi]itur\ matinal\.
La ora prânzului, m-a[ face sup\
[i te-a[ înc\lzi, dup\ aceea
m-ai putea servi în chip de somon afumat,
iar mai târziu sorbi – ca pe-o licoare
de mal] veche de treizeci[itrei de ani
[i dup\-amiaza te-ai putea cufunda în mine
spre a te r\cori, fiindc\ sunt sigur
c\ vei adormi fericit\,
cu mine al\turi [i mai [tiu
c\ m\ voi rev\rsa toat\ noaptea
pentru tine.
LEGENDE
Trecând de Beinn Dorain [i Rannoch Moor
[i Altnafeadh, în jos spre Glencoe,
abia puteam z\ri legendele gravate –
Finn [i bardul clanului, Ossian,
al muntelui de veacuri, în ni[a lui rotund\
de pe Stob Dearg sau Buachaill Etive Mor,
ghiceai [i ciute ori potârnichi sco]iene, ori cairns,
mormanele de pietre, cl\dite ca însemn, de pild\-al
locului
unde-l l\sar\ de izbeli[te osta[ii bri]i
pe iacobitul cel din urm\, atârnat în [treang,
câte-un scoru[ stingher, crescând în chinuri
dintr-o fisur\-a blocului stâncos, din toate acestea
abia prindeam contururi, iute dep\[ite, prin geamul
aburit, de partea noastr\, al Autobuzului Galez.
Traducere de
Simona Grazia DIMA

Cala Porcx
Bernard du Boucheron a debutat la 76 de ani, `n 2004,
cu {arpele scurt (Ed. Gallimard) care i-a adus Marele Premiu
pentru roman al Academiei Franceze [i a fost tradus de
Michaela Bu[oiu `n 2006 la Ed. Paralela 45. De atunci a mai
publicat `nc\ trei romane, tot la Gallimard, cel mai recent,
ap\rut la sf`r[itul lui 2008, fiind Vue mer. ~n acela[i stil exact
[i poetic al c\r]ilor precedente, scriitorul octogenar inventeaz\
o lume [i o societate: Cala Porcx – un ]inut mizerabil, tr\ind
doar din pescuit [i rodul m\slinilor, plasat sub autoritatea
unui despot aflat departe. Dar cum nimic nu sleie[te puterea
ca `ndep\rtarea, ]ara aceasta prezint\ o originalitate radical\:
drama locuitorilor ei este c\, fiind to]i la fel de s\raci, nu
au boga]i pe care s\-i urasc\ [i s`nt priva]i de „contrastul
dintre grandoare [i micimea lor“. S`nt atin[i de aceea de
un soi de nevroz\ a triste]ii, neav`nd `mpotriva cui s\ se
revolte. {i totu[i, cruzimea domne[te printre calaporcini.
}\ranul `l dispre]uie[te pe pescar, so]iile s`nt dominate de
so]i, plictiseala e general\. Aceast\ lume nu e trezit\ din
letargie dec`t de apari]ia unui miros suspect... Zvonuri,
anchete, deliber\ri, deport\ri, catastrof\ [i `n cele din
urm\, turism: Vue mer e o fabul\ despre minciun\ [i isteriile
n\scute din ea.
Indisciplinatul
~n mai va ap\rea
la Ed. Seuil biografia
autorizat\ a sociologului
[i filosofului
Edgard Morin, semnat\
de ziaristul Emmanuel
Lemieux.
Intitulat\ Indisciplinatul,
cartea a necesitat
patru ani de discu]ii
ale autorului cu subiectul
lui, acum `n
v`rst\ de 87 de ani [i
a c\rui via]\ – dup\
cum spune el `nsu[i
– „e un roman de
Alexandre Dumas,
punctat de av`nturi
intelectuale.“ Pe
numele adev\rat Edgar Nahoum, Morin (care [i-a luat
pseudonimul `n Rezisten]\), a acceptat s\-[i deschid\ arhivele
intime pentru biograf, s\-i povesteasc\ faptele de arme din
timpul ocupa]iei naziste [i s\ discute cu el o mul]ime de
subiecte nevralgice, de la raporturile lui tensionate cu Israelul
la conceptul de „politic\ de civilizare“ a emigran]ilor, preluat
de Sarkozy. Dar, precizeaz\ Edgar Morin `n „L^Express“ nr.
3008, „nu e vorba de o carte hagiografic\. S`nt culisele unui
om care s-a format `n haos [i a avut o existen]\ plin\ de
aventuri at`t `n plan real c`t [i intelectual.“
Darwin [i budismul
~n anul bicentenarului, savan]ii se str\duiesc s\ vin\
cu nout\]i despre autorul teoriei ce explic\ evolu]ia biologic\
prin selec]ie natural\. Un renumit psiholog american, Paul
Ekman, sus]ine c\ scrierile lui Darwin despre compasiune
[i moral\ reiau, c`teodat\ `n aceea[i formulare, anumite
precepte budiste. Asem\n\rile s`nt at`t de frapante, `nc`t la
lectura acestor texte `nsu[i dalai-lama s-ar fi declarat „darwinist“.
De[i se [tie sigur c\ naturalistul n-a avut acces direct la surse
tibetane, Eckman explic\ similitudinile prin coresponden]a
cu un alt savant, botanistul britanic Joseph Hooker, care a
explorat Himalaya [i i-a scris despre preceptele budiste.
Succes
Lansat pe Net `n urm\ cu un an, MusiClasics este
destinat unei clientele de melomani [i tutelat de un colegiu
de muzicieni [i critici specializa]i. Acest site cu plat\ propune
3000 de titluri, dintre care 1500 la cele mai `nalte standarde
ale repertoriului. 100.000 de amatori (v`rsta medie, 54 de
ani!) viziteaz\ site-ul `n fiecare lun\. Promotorii lui lucreaz\
la lansarea, spre sf`r[itul acestui an, a unui al doilea site, `n
Anglia [i au `n proiect `nc\ unul, pentru SUA. Aceast\ pia]\
e dominat\ de Qobuz.com, platforma comunitar\ de desc\rcare
`n MP3 320 (calitate suprem\) care propune un milion de
titluri. Se pare c\ cei mai mul]i melomani dornici s\ cumpere
muzic\ clasic\ `n interpret\ri celebre s`nt `n Germania [i
Rusia.
Acas\ la fra]ii Weil
Anul acesta se `mplinesc 100 de ani de la na[terea
Simonei Weil (1909-1943), figur\ important\ a filosofiei
franceze, a c\rei oper\ traduce c\utarea unor idealuri
mistice [i de dreptate social\. Nepoata ei, Sylvie Weil,
acum profesoar\ universitar\ pensionar\, a publicat de
cur`nd o carte, Chez les Weil, André et Simone (Ed.
Buchet-Chastel), `n care poveste[te dificult\]ile traiului
al\turi de fiin]ele excep]ionale care au fost tat\l [i
m\tu[a ei. André era un mare matematician, Simone
– un mare filosof, dar m\re]ia e f\cut\ pentru a fi privit\
de departe. C`nd e[ti prea aproape, via]a `n umbra lor
nu e tocmai u[oar\. C\utarea absolutului a f\cut din
Simone [i André, de[i aveau caractere diferite, doi
gemeni identici. Aveau aceea[i oroare de r\zboaie [i
exil, [i aceea[i capacitate de a se concentra pe ceea
ce le acapara mintea: algoritmii pentru André, filosofia
pentru Simone. Spirite pure, am`ndoi erau fiin]e ciudate,
care ignorau am\nuntele banale ale vie]ii cotidiene [i
mediocritatea lumii `n general, inclusiv pe membrii
propriei familii. ~ntre un tat\ ocupat s\ stabileasc\
propriile conjecturi asupra func]iilor zeta [i o m\tu[\
asexuat\, transformat\ `ntr-o mater dolorosa a umanit\]ii,
Sylvie se sim]ea singur\ [i invidia familiile `n care se
discutau lucruri banale. Cu modestie, delicate]e [i umor,
Contrar unei declara]ii precedente, Milan Kundera
nu va da `n judecat\ s\pt\m`nalul ceh „Respekt“ care
l-a acuzat `n octombrie 2008 c\, pe c`nd era student, `n
1950, a denun]at poli]iei politice un om ce a fost `nchis
mul]i ani `n urma acestui denun]. Agentul din Praga al
scriitorului a confirmat c\ nu va avea loc procesul,
ad\ug`nd: „Dl Kundera nu dore[te s\-[i motiveze decizia.
Dar `n nici un caz n-a hot\r`t astfel pentru c\ s-ar sim]i
~n Anul mondial al Astronomiei, inventatorul
lunetei astronomice `nc\ suscit\ controverse. La aproape
patru secole dup\ condamnarea tezelor lui de c\tre
Biserica catolic\, p\rintele astronomiei [i fizicii moderne
st`rne[te o serie de dezbateri printre savan]i. Prima
se refer\ la inelele lui Saturn, pe care Galilei le-a descris
ca pe ni[te corpuri celeste distincte. Eroarea – se spune
azi – s-ar datora sl\birii vederii lui din cauza unei boli
de ochi, posibil un glaucom. Pentru a verifica ipoteza,
autorit\]ile din Floren]a, unde se afl\ morm`ntul marelui
om, au sugerat deshumarea [i prelevarea unor probe
de ADN care ar permite confirmarea sau infirmarea
faptului c\ a suferit de aceast\ boal\ genetic\. A
doua controvers\: Galileo Galilei a fost prezentat mereu
Dennis Lehanne (n. 1965) tr\ie[te la Boston din
scris. Bestseller-urile lui, Mystic River (care a fost
ecranizat de Clint Eastwood) [i Shutter Island s-au
v`ndut foarte bine nu doar `n SUA, ci [i `n traduceri.
Ambi]ia lui Lehanne – ca a oric\rui scriitor din SUA
– a fost s\ dea, pe urmele lui Dreiser [i Dos Passos,
„marele roman american“, `ndrept\]indu-l la asta suflul
romanesc amplu [i talentul. O ]ar\ `n zori este, `n acest
sens, o `ncercare aproape izbutit\, „nu prea departe de
o capodoper\“, apreciaz\ Frédéric Vitoux `n „Le Nouvel
Observateur“ (romanul a fost de cur`nd tradus la
Ed. Rivages). Ac]iunea desf\[urat\ pe 760 de pagini
`ncepe `n 1918, odat\ cu `ntoarcerea solda]ilor americani
acas\ [i cu gripa spaniol\ adus\ din Europa. La Boston,
poli]i[tii nu mai pot fi pl\ti]i peste pragul de s\r\cie,
`ncep lupte sindicale, grup\rile anarhiste [i bol[evice
prosper\, negrii `ncep s\ se organizeze, grevele se
`nmul]esc, iar Hoover pune la cale ceea ce va deveni
FBI. Vor `ndr\zni poli]i[tii din Boston s\-[i `nceteze
lucrul, cu riscul de a produce haos `n ora[? Iat\
p`nza de fond a thriller-ului `n care evolueaz\ o mul]ime
de personaje complexe – o umanitate reprezentativ\
pentru America violent\ a timpului. Viziunea ampl\,
viteza narativ\, tensiunea bine gradat\, aten]ia la detalii
s`nt calit\]i care fac din O ]ar\ `n zori un nou best-seller
semnat Dennis Lehanne.
Din nou despre „cazul Kundera“
Galileo Galilei - `nc\ `n proces
Un roman ambi]ios
m e r i d i a n e
ea poveste[te din punctul de vedere al omului comun
drama surd\ care a fisurat via]a ei de familie [i
strania personalitate a Simonei Weil, cre[tin\ `n suflet,
elin\ `n minte, ignor`ndu-[i [i iudaismul [i feminitatea.
vinovat.“ Cu toate acestea, o nou\ pies\ s-a ad\ugat de
cur`nd scandalului. E vorba de o dedica]ie manuscris\
a lui Kundera pe cartea sa de debut, Omul, aceast\ vast\
gr\din\, adresat\ lui Mirek [i Iva Militka, cuplul direct
amestecat `n denun]ul de acum 59 de ani: „Pentru Mirek
[i Iva, pentru a-[i aminti, nu pentru a citi, Milan.“ Or,
romancierul afirmase `ntr-un interviu radiofonic c\ nu
o cunoa[te pe Iva Militka – scrie „L^Express“.
ca fiind primul astronom ce a cartografiat suprafa]a
Lunii, `n ianuarie 1610. Or, englezul Thomas
Harriot `[i f\cuse publice desenele satelitului Terrei
cu [ase luni `nainte de savantul italian, `n iulie 1609.
Aici nu mai poate fi vorba de o iluzie optic\, exist\
documente. A treia dezbatere se refer\ la magistrala
lui demonstra]ie asupra universalit\]ii c\derii libere
(conform c\reia dou\ corpuri cu mase diferite cad `n
vid cu aceea[i vitez\). Pe atunci profesor la Pisa `n
v`rst\ de 26 de ani, el ar fi `ncercat s\-[i exerseze practic
ideea `n 1590, din celebrul turn. Aceasta e versiunea
livrat\ posterit\]ii de discipolul lui, Vincenzo Viviani.
Episodul s-a dovedit a fi doar o legend\, Galilei `nsu[i
vorbind doar de calcule teoretice.
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
29

România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009 a c t u a l i t a t e a
30
POEMUL {I SCRISOAREA
C
UM N-AVEM nici un temei s\ v\ public\m
textul spulber\-se [i rug\mintea r\sf\]arnic\ prin
care ne face]i cunoscut c\, `n cazul `n care am
avea de gând, nu trebuie schimbat absolut nimic
la el. {i aceast\ restric]ie mai mult jalnic\ decât
copil\reasc\, dup\ ce ne l\sase]i cu larghe]e mân\ liber\ s\
fim r\i cu dvs. [i f\r\ `ng\duin]\ ? Cit\m: „Nu v\ sfii]i ami
repro[a ne`ndemânarea cu care am n\scocit [i `ncropit
poemashul“. Chiar a[a, poemashul! Ave]i vreme s\ v\
reveni]i cu propriile dvs. for]e, [i s\ mai `ncerca]i, mai bine
orientat liric [i cu un sim] al limbii `mbun\t\]it. (Gabriel
Mager, Timi[oara) ~ntre c\-]i este dor [i c\ ]i-este dor,
formularea corect\ este cea dea doua. Altfel, poezia Nu miai
mai scris iubit\ mam\ r\mâne plin\ de duio[ie [i de
nostalgia unor timpuri paradisiace: „Nu mi-ai mai scris
iubit\ mam\/ De când n-a mai cântat coco[ul/ De când
fantasme din trecut/ N-au mai venit pe la ferestre/ Ca s\ m\
poarte `n trecut/ La casa grea [i putrezit\/ Unde mai latr\
câte-un câine.// Nu mi-ai mai scris iubit\ mam\/ De când
te-ai dus mai sus de noi/ {i tot a[tept la poarta casei/ S\ vin\
mo[ul cu scrisori/ {i tot a[tept [i-atunci când vine/ El nu
mai are pentru mine/ Chiar nimic...“ (Emy Voicu)
Singurul mod de a ne contacta este r\spunsul dat `n
spa]iul acestei rubrici, astfel c\, stimate domn Aflacailor
Adrian Petri[or, inginer de meserie [i proasp\t debutant, `n
martie a.c., `ntr-o publica]ie din Boto[ani, pe numele ei
Luceaf\rul, probabil cu versuri. Pentru c\ dvs. mai scrie]i
[i romane, eseuri, pe care nu le pute]i publica `n volum
din lips\ de bani. Ce ne-a uimit foarte, la dvs. dar [i la al]i
pretenden]i, este credin]a c\ am fi `n m\sur\ s\ v\... `nv\]\m
„unele trucuri sau metode de a reu[i s\ v\ vede]i visul
public\rii `mplinit“. Sunte]i convins c\ prin prestigiul
revistei noastre, care v-ar publica versurile, faptul „poate
reprezenta un pas mare f\cut `nainte pentru cariera dvs.
de scriitor“ pe care grabnic dori]i s-o consolida]i. Dar noi,
a[a cum ve]i vedea, avem a v\ spune lucruri la care cu
siguran]\ c\ nu v\ a[tepta]i. Versurile dvs. sunt cât se poate
de comune, uneori de-a dreptul urâte, scrise `ntr-o limb\
cam la voia `ntâmpl\rii. S\ lu\m un prim exemplu, poemul
D
INTR-UN singur punct de vedere e copil\ria de
comp\timit: al uit\rii care, odat\ ce ai griji de oameni
mari, o acoper\, al triste]ilor tîrzii consolate din
tot mai sub]irile ei rezerve de bucurie. Aceea[i soart\
o împ\rt\[esc, bune-rele, [i c\r]ile ei. C\r]i cu coper]i
închise. O vreme.
Nu [tiu cît de mult d\ seama La Medeleni despre copil\ria
fiec\ruia dintre noi, [i cît despre copil\riile, ingenui lipse
de mijloace, ale literaturii. Înclin s\ cred c\ a doua e calea
ei, a unei lecturi la care mai degrab\ revii, ca or\[ean
într-o vacan]\ la ]ar\ (enervant\, uneori), la ani buni dup\
ce ]i-ai format un gust, decît a primei iubiri de mod\ veche,
la vîrsta spiritului critic în floare, cînd nimeni nu recunoa[te
c\ i-ar fi trecut a[a ceva prin mîn\. Totu[i, s\ deschidem
Hotarul nestatornic, ap\rut în 1925, la Cartea Româneasc\.
E, pus între coper]i neatr\g\toare, de-un maro comun, la
leg\toria F. Knoll & Fiu din Ia[i, un exemplar din biblioteca
familiei Ionel Teodoreanu. A c\rui poveste începe, [tim
bine, cu titlul, atr\g\tor (dac\ n-ar fi atît de nepotrivit cu
prima fraz\...), Potemkin [i Kami-Mura. O alergare de
zmee, pe uli]a satului, [i o alergare de cai, de la gar\, stîrnit\
de copil\re[ti ambi]ii de întîietate. Ici-colo, discu]ii
grave, drame prefirate în vacan]a f\r\ nici un cusur. Îngropate
acolo unde stau secretele, se acoper\ cu cîte o fraz\ care
spune totul [i nimic: „...Sânziene, murmur\ Monica silabele
tremur\toare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele
copiilor.” (p. 21).
Prezen]e blajine, care nu sînt de-adev\r, ca a bunicii
Monic\i, în od\i cu ochelari r\bd\tori, [i cu mirosuri din
cuhniile lui Pillat, umplu casa Deleanu. {iruri de obiecte
învechite, tocite fidel, deodat\ cu st\pînii lor, detalii umplînd
aerul dulce, amestec peste poate de etichet\ [i confort, al
Tabloul mat: „Privesc la chipul tabloului/ Scrijelit de secole
[i lacrimi,/ Privesc la chipul trist, uitat,/ Din col]ul Altarului
poleit cu aur mat,/ Jalnice implor\ri se ridic\ greu/ ~n bolta
`ntunecatei turle vechi.// O mân\ de fe]e supte/ ~[i demasc\
p\catele seculare,/ Miros de fum, de lumân\ri, t\mâie,/
Mereu acelea[i vise risipite,/ Pe fruntea bol]ii `ntunecate.//
Doar clopotul cr\pat/ Din vârful putredei Cor\bii,/ Se
zbenguie `nfior\tor/ Prin cea]a neagr\ ce s-a apus.“ La cititor
nu ajunge nimic din mesajul pe care presupunem c\ l-a]i
avut `n vedere. Iar ultimul vers, cel cu cea]a neagr\ ce s-a
apus este cam aiurea. Trecând la alt poem, intitulat Lumi
paralele, ne lovim ca de un tic agasant, de nepermis la un
poet care se respect\, sintagmele de soare, de via]\, de Sisif,
de zâmbete, de frunze: de sens, nu vi se pare c\ sunt laolalt\
de-o monotonie care ar fi fost u[or de evitat?“ Copaci t\ia]i
de soare,/ Alei ce se crap\ sub din]ii de timp,/ Ninsoare,
otrav\ mortal\, de via]\,/ ~ndr\gosti]i galbeni, slabi,
tri[ti,/ ~[i plimb\ pe ap\, `n barca spart\/ Sentimentele inerte,//
Copii pitici, urâ]i, `mb\trâni]i sub povere de Sisif a lumii/
Copii cu inimi frânte de zâmbete false/ Se ]op\ie `notând
sub covorul/ De frunze putrezit,// Demagogi lipsi]i de sens
/ Ce vând iluzii mortale,// Tablou al decaden]ei ce o crea]i
grandios,/ {i tic\los voi o ascunde]i,/ Tablou al decaden]ei
trecute [i viitoare“. Cititorul `ncearc\ s\ priceap\ unde bate]i,
unde vre]i s\ ajunge]i, [i cum vine de se ]op\ie `notând
sub covorul de frunze putrezit? Cine? Copiii pitici? ~ndr\gosti]ii
galbeni, slabi, tri[ti? Copacii t\ia]i de soare? Aleile ce se
crap\? ~ntrebarea care se ridic\ la lectura textelor dvs.
este dac\ nu sim]i]i nevoia de a vi le lucra cu grija de a fi
`n]elese de public [i de a-i fi de vreun folos estetic.
(Adrian Aflacailor, Boto[ani) Câteva momente curate
de poezie, pe care le voi transcrie aici: „acas\ totul e limpede
[i pu]in\ rou\ pe margini mai r\mâne/ ca o biat\ f\ptur\
deghizat\ `ntr-o mic\ biseric\/ sau fugit\ de ploi sub un
pod/ care o ascunde [i tremur\.“ „mi-l amintesc pe Florin
`n ziua aceea perfect\/ pe plaja cu copii blonzi [i rotunzi/
ca micile curcubeie intrau `n mare/ [i `[i `nchipuiau c\ se
spal\ cu tot cerul/ de deasupra lor.“ „ce pot face cu tot râsul
fetelor din autobuz/ de sâmb\t\ sear\ pe adormite/ s\ `l
`mpr\[tii prin tot ora[ul/ s\ `l `ntind `n vitrinele magazinelor/
cu tot cerul din ele/ pân\ `i v\d toate casele [i mai departe.“
„Cernavod\/ ca o pânz\ cu mii de lumini]e noaptea/ care
acoper\ toate `ncerc\rile de claritate/ `n apa de peste zi/ {i
cu picioru[ele reci adâncite `ntr-o iarb\/ neobi[nuit\.“ „`n
fiecare sear\, printre utilaje str\lucitoare se adoarme/ cu
pu]in\ greutate [i femeile `[i culc\ to]i copiii/ aproape
necunoscu]i/ [i tu m-ai iubit pentru o gr\mad\ de rufe
murdare,/ `n a[ternuturi mai albe.“ „`n gr\dina cu fluturi
Jünger tata `ngândurat de vise/ se scurgea printre arbori
Prin anticariate
Copil\rii
c\m\rilor b\trîne[ti. Teodoreanu insist\, pe pagini
întregi, pe teaca vreunei s\bii de copii, ori pe r\zboaie
închipuite care r\v\[esc, trec\tor, armonia. A[a e toat\ via]a
la Medeleni, ca înfruntarea dintre Potemkin [i Kami-Mura.
Homeric\, în felul ei, fiindc\ fiecare tri[eaz\ oricît ca s\ nu
piard\. Cam ca în jocurile, cu nenum\rate vie]i de
rezerv\, din re]elele zilelor noastre.
Nimic nu e f\r\ întoarcere în re[edin]a unde vara [terge
r\spunderile, gîndurile mari, necazurile. Enerv\ri m\runte,
expediate cu un ]], zdrobiri s\ le faci educa]ie copiilor în
lumea unde mîncatul brînzei cu cu]itul intr\, înc\, între
marile p\cate, [i mult, mult calm. Energia pe care
Olgu]a, D\nu] [i, antrenat\ încet-încet, Monica o consum\
în joaca par excellence f\r\ finalitate, f\r\ memorie (f\r\
ranchiun\, deci) e, de fapt, energia cheltuit\ de Teodoreanu
s\-[i scape povestea de capcana locului unde nu s-a întîmplat
nimic. Pare c\ toate ale casei, de la slujnici [i slujnice la
p\rin]i [i acareturi nu-i a[teapt\ decît pe ace[ti mo[tenitori
care nu-ncap, vezi bine, în aceea[i poz\. Ca într-un caleidoscop,
poznele lor se rotesc în fel [i chip, plictisind pe doritorul
de ac]iune, cît de cît, [i oferind material de studiu cui vrea
s\ [tie cum trece timpul. {i paginile.
La Medeleni nu se poate rezuma. Scene scurte, întrerupte
– copiii nu pot fi b\nui]i de r\bdare... – fac via]a fiec\rei
pagini, independent\ de a celorlalte. Filosofii care se frîng,
ca o ploaie de var\/ care doar gâdil\ foarte pu]in ierburile/
[i era un mare pref\cut `n mort, putrezit/ [i g\sit de noi dup\
trei zile c\]\rându-se tot mai sus/ undeva deasupra `ntunecimii,/
din ce `n ce mai sigur pe faptele sale uluitoare.“ „`n
ora[ele târguri/ zilele erau simple [i sigure `n urm\rile
lor,/ nimeni nu se mai r\nea de unul singur/ au micile unelte
ale vie]ii/ numai ucenici maltrata]i de logodnice/ se cl\tinau
cu f\cliile-n mâini/ [i `n urm\ r\mâneau gr\mezi
murdare/ de cioburi.“ „la `nceputul fiec\rei mici curiozit\]i/
[i ea privea ca o sperietoare de buzunar/ de mers strâmb pe
str\zi pe la prieteni/ pic\turi de sânge deasupra pietri[ului,/
care imobilizau insecte cu fa]a `n sus/ cu tot cerul pe ele.“
„dup\ o mare selec]ie de c\rnuri/ când intr\ frigul `n
mine st\ ceva/ ca `n partea sensibil\ a unui or\[el/ de la
marginea unui mare ora[ mut/ cu carusele [i cinematograf.“
„de ceva timp amesteca]i printre lucrurile `ntâmpl\toare/
ne strecur\m `ntr-o scorbur\ de `ntuneric/ ca `ntr-o mic\
`n]elepciune a noastr\ `n miezul iernii/ dar nu te scuturi
niciodat\ de toat\ lumina aceasta/ [i `]i mai fuge `ngerul.“
„dup\ ce am dezn\d\jduit `n jocurile nebune[ti/ cu
giumbu[lucruri de toat\ frumuse]ea/ ne-am retras `ntr-un
mare ora[, la prima z\pad\/ [i am privit num\rul de iarn\
al scamatorului.“ „cu lucruri mici ne acoperim somnul ca
o imagine/ `nzestrat\ cu sânge [i frumoase pene de pas\re,/
dar st\m pe locurile noastre [i nu mai tresare nimeni/ din
el `n altul.“ „st\m `n ap\ numai cu picioarele noastre obosite,/
aici oboseala este un lichid pentru visele cele mai mari/
scurgându-se printre micile greut\]i ale sufletului/ pân\
când ni[te animale blânde url\ din toat\ puterea `n noi.“
„m\ ]ii de spaima târându-se [i `naint\m/ `ntr-un
`ntuneric de zah\r/ aceasta este cea mai dulce z\pad\/ pe
care adânc `ngropat\ o mânuim/ [i semnul unei mici
comunit\]i la sfâr[itul puterii.“ „se surp\ un zid `n aripa
nordic\, murdar\ de frig/ o lini[te s\rac\ `n toat\ ordine
interioar\ -/ [i numai gesturi de admirat o mare oboseal\
`nv\luitoare, `ntr-o diminea]\ ca o femeie neobi[nuit\“.
Senza]ia c\ aceste splendori, le-am mai citit oarecând,
cu aceea[i admira]ie . ~n `ncheiere transcriu cuvintele cu
care-[i `nso]e[te poetul crea]ia de pân\ aici: „Cu umilin]\
afirm c\ aceste rânduri stau sub semnul unei urgen]e „textuale“,
care `ncepe s\ respire [i prin porii din Ceruri interioare
(bun\oar\ titlul grupajului este rodul unei impuneri spontane
care m-a cucerit). Ernst Jünger, Pe falezele de marmur\:
„Un indiciu al vremurilor bune st\ `n aceea c\ atunci puterea
spiritului ac]ioneaz\ pe fa]\ [i `n orice `mprejurare“.
Acum totul este un mare privilegiu sublimat [i mai presus
`ntâlnirea cu nev\zutele, cu ascunsul din lume poate fi ratat\
continuu. N\d\jduiesc [i ofer poemele mele unei sensibilit\]i
purificatoare“ (R\zvan-Ionu] Pricop).
ca monologul unui D\nu] speriat
de noapte, [i de b\trîne]e.
Spaima care o va scoate, mai
tîrziu, din scen\ pe sora lui,
spre brutala în]\rcare de iluzii
a atîtor genera]ii. „Cînd te
gânde[ti c\ ’ntr’o zi Olgu]a va
fi mare... Biata Olgu]a.” (p.
103).
Toat\ vacan]a se strînge
într-o zi, ziua plec\rii. Spre
ora[e cu nume cunoscute.
L\sînd în loc goluri care-]i
amîn\ întoarcerea. {i, oricît ar
p\rea de neangajant\ aceast\
revizitare a unor pove[ti mai mult dulci decît picante, lipsite
de sarea [i piperul prozelor bune, te ajunge un gînd de
comp\timire. Pentru naivitatea atît de incredibil\ a unor
copii pentru care st\ lumea în loc, pentru dramele abia
schi]ate, suspendate printre rînduri de-o evident\ melancolie
a stilului, vaier indistinct, care nu se schimb\ la bucurie,
sau la triste]e, dar pe care liberi sîntem s\ le color\m, atît
de departe cum st\m de lumea lor, cu creioanele noastre.
Iat\ un dialog: „Cine-i \la, papa? Un viteaz, Olgu]a.
A furat focul dela zei, [i zeii l-au pedepsit mai r\u decât
pe ho]i. {i el s-a f\cut haiduc? Nu. A murit. {i cine l-a
r\zbunat? Literatura, zâmbi doamna Deleanu.” Literatura
nu r\zbun\ Medelenii, domeniul care, purtîndu-[i proprietarii
în nume, se duce deodat\ cu ei, [i cu lumea care i-a cunoscut.
Capricioas\, copil\ria s-ar putea, ca pe-o arhiv\, s\-i
redescopere.
Simona VASILACHE

Leu]u lui Neli
Î
NTR-O NOAPTE, cînd se întorcea F\nic\ din deal
de la Chelu, îl mu[c\ ni[te cîini. Umblau în hait\ prin
ora[. Ziua, cî]iva d\deau din coad\ prin fa]a pr\v\liilor,
al]ii se duceau la cazarm\ dup\ oasele de la buc\t\rie
[i ce le mai d\deau solda]ii. Leu]u, cîinele pe care-l
]inuse Neli pe lîng\ stabiliment de cînd era mic,
bîntuia prin tot ora[ul de cînd îi plecase st\pîna.
Adulmeca femeile pe strad\, se mai ]inea dup\ cîte una
pîn\ se l\murea c\ nu era Neli. Se întindea dezam\git pe
trotuar [i se sc\rpina în cap, de ai fi zis c\ se gânde[te.
Nu cerea de mîncare de la oricine. Dac\ fetele din deal
uitau de el, ie[ea pe cîmp [i pîndea popînd\i la g\urile lor.
Îl v\zuse dom Caludi [i l-ar fi dus acas\, c\ lua [i urma
iepurilor mai iute decît cîinii lui de vîn\toare, care se
îngr\[aser\ de bine. Leu]u te l\sa s\-l mîngîi de bun\ ziua,
dar nu mai mult. L\tra scurt [i mu[ca aerul dac\ încercai
s\-i pui zgard\. Noaptea, îi aduna dup\ el pe to]i cîinii f\r\
st\pîn [i bîntuia cu ei pe str\zi. Pe F\nic\ nu-l mu[case
Leu]u: doar îl h\m\ia, dar de la el prinseser\ curaj dou\
pot\i care-l mursicaser\ de picioare. Se duce acas\ cu
pantalonii rup]i, de nu mai avea ce s\ le fac\. Virginia, la
restaurant: pite[te F\nic\ pantalonii mai la fundul [ifonierului,
se obloje[te cu spirt pe unde înfipseser\ cîinii col]ii în el
[i d\ o rait\ prin gar\, cît s\ nu-[i aud\ vorbe c\-[i
pierde noaptea la fetele din deal. A treia zi sau a patra s\
fi fost, aproape c\ uitase, cînd îi vede diminea]a pe hingherii
\[tia noi, doi t\t\ra[i be]ivi, c\ umblau cu la]urile pe peron
s\-l prind\ pe Sultan, cîinele [efului de gar\. Strig\ la ei
din u[a restaurantului s\ se astîmpere [i unul îi zice Skerîm
babana cotac! Ceea ce apucase [i el s\ înve]e de la turcii
din ora[. Bate ni]el din pe loc din picioare, cît s\-i fac\
s\ fug\ pe hingheri din gar\, cu la]urile lor, [i pe la prînz
se duce la prim\rie s\ afle chiar de de la alesul ora[ului
dac\ hingheru]ii lui cei noi primiser\ ordin de la cineva
s\-i spun\ m\sc\ri turce[ti, în loc de bun\ diminea]a.
Dar poate el, ca mai nou venit... – „Nici s\ nu v\ gîndi]i,
domnul Theodorescu! zice primarul încercînd s\-i rosteasc\
[i h-ul din nume. S-a terminat cu legionarii!! A[a s\ fie,
a acceptat F\nic\, dar cu cîinele Sultan cum r\mîne, c\ e
al [efului g\rii?! Primarul sare de pe fotoliu: „Au îndr\znit
nemernicii?” Voiau s\ îndr\zneasc\, l-a lini[tit cîrciumarul.
{i cîinii nim\nui bat ora[ul zi [i noapte... Se aude c\ mai
[i mu[c\. Cade încet primarul la loc în fotoliu. Ora[ul
avusese doi hingheri care fuseser\ mobiliza]i, cum poate
c\ [tia [i dl Theodorescu. De cînd plecaser\ ei la armat\
nu mai voia nimeni s\ se bage la treaba asta, de fric\ s\
nu aib\ aceea[i soart\. De-asta îi luase pe cei doi t\tari care
n-aveau vîrsta de armat\. Dup\ înc\ vreo cîteva zile, tinerii
hingheri adunaser\ de pe str\zi majoritatea cîinilor f\r\
proprietar declarat. Dar nu izbuteau s\-l prind\ pe
Leu]u. Cînd d\deau s\ apropie de el, ziua, îi mîrîia de la
distan]\ [i fugea f\r\ grab\ pe vreo strad\ l\turalnic\. Iar
dac\ hingherii se ]ineau dup\ el ie[ea din ora[, pe cîmp.
{i atunci chiar o lua la fug\, dar nu de frica urm\ritorilor,
ci din instinctul lui de corcitur\ de cîine de vîn\toare, pe
care i-l ochise dom Caludi. Ca s\ nu-[i piard\ slujbele la
prim\rie, t\t\ra[ii s-au dus s\-l a[tepte noaptea cu
la]urile lîng\ casa Chelului [i acolo l-au prins, în timp ce
suspina dup\ Neli. Leu]u nici m\car n-a încercat s\ se
fereasc\ de juv\]urile lor, de parc\ îi a[teptase. De-abia
dup\ ce s-a sim]it prins în la], a început s\ mîrîie a r\u,
apoi s\ latre cu spume la gur\. În loc s\ se lini[teasc\ atunci
cînd hingheru]ii l-au mai sl\bit din gîtuitur\, s-a repezit la
ei, iar ei, de fric\, l-au bereg\]it de tot cu sîrma la]ului, de[i
fetele din deal le promiseser\ c\ îi primesc gratis la ele
dac\ îl fac sc\pat pe Leu]u lui Neli.
C
U BRA}UL la ochi, o doamn\, sprijinit\ de
grilajul templului grecesc. Poate se roag\,
poate e disperat\, poate îi e r\u. Dau s-o
întreb: „Pot s\ v\ ajut ?“ La[, discret,
neîncrez\tor în mine, renun]. Îmi v\d de
drum.
Primul articol îngrijorat l-a scris, dup\
[tiin]a mea, Nicolae Prelipceanu. L-am citit într-o
noapte când, în echip\ cu înc\ secretari de partid,
p\zeam Universitatea de terori[ti. (La modul cel
mai hot\rât, le-a[ fi spus s\ plece dac\ ar fi ap\rut!)
Ideea articolului era: cum au ie[it la socoteal\ 25 de
ani ? 45 au fost! Deci asta, reducerea r\ului la perioada
Ceau[escu, s-a încercat mai întâi.
Aflu c\ a-]i pl\cea muzica lui Wagner e semn c\
e[ti filo-nazist. Da]i-o dracului de treab\!, îmi vine s\
zic.
Am pierdut eu umbrela (pour de bon!), nu [i buletinul
de identitate. |sta, dup\ ce mi-a oferit o dup\ amiaz\
melancolic\, de dorul lui, a reap\rut.
Ast\zi, toat\ ziua, me[ter în cas\. Me[ter în cas\!
HELP!
Dau într-un articol al lui C\linescu peste un cunoscut
al nostru. Descendent din Creang\, credeam noi c\
[tim, rud\ prin alian]\ spune criticul, probabil mai
avizat. Fapt este c\ s-a c\s\torit cu o italianc\ robust\
[i vesel\, profesoar\ la U.C.L.A., a c\rei reprezentant\
la Bordeaux era. Se ocupa de bursieri. Avea birou la
parter, dând spre un culoar strâmt pe care, în
pauzele dintre cursuri, când nu-mi g\seam locul,
patrulam. Locuiau în eleganta, secol XVIII pur, Place
du Parlement. Cum am ajuns noi acolo, cine ne-a dus,
n-a[ [ti s\ spun. {i ce-i cu toate astea ? Ce s\ fie ?
Ca de obicei, nimic.
„Încercând disperat s\ exorcizeze haosul, scrie un
Fritz Kaufman despre Thomas Mann, artistul creeaz\
ordine. Moartea nu este doar informalul.“ Într-adev\r.
Mai este, pân\ ce se va ajunge la informalul ultim,
[i ordinea creat\ de om.
Cine caut\ la Proust un spa]iu realist, un timp realist,
întâmpl\ri realiste se în[al\. O spune foarte bine Lucian
Raicu într-una din scrisorile lui pariziene: Proust „este
cu totul nep\s\tor la cronologiile curente, la verosimilitatea
exterioar\, la timpul [i la spa]iul «dinafar\», la tot
ce nu-l poate sluji, la tot ce se dovede[te ne-fertil pentru
imaginarul eminamente «proustian».“ Dac\ stai s\ te
gânde[ti c\ dup\ încheierea primului r\zboi mondial
naratorul se duce într-o cas\ de s\n\tate [i r\mâne
acolo atât de mult („..mul]i ani au trecut înainte de a
o p\r\si“), încât la întoarcere î[i g\se[te to]i cunoscu]ii
mult îmb\trâni]i, iar el înc\ nu [i-a scris romanul („…e
timpul s\ m\ apuc“), dac\ î]i [i aduci aminte c\ Proust
a murit în 1922, afli c\ el scria despre o lume [i un
personaj ce trece drept a fi el însu[i, care i-au supravie]uit.
Ce n-a [tiut Proust este c\ în 1930 n-ar mai fi putut
s\ scrie un roman proustian.
Atâta m-a ocolit me[terul („L\sa]i-l pe dom’
profesor…“ C\ el, adic\, are treburi mai serioase.),
pân\ am ame]it [i m-am împiedicat pe scar\, de era
s\-mi rup bun\tate de nas.
Telefon de la Holi. „-De unde vorbe[ti ? –De la
Timi[oara, de unde vrei ? –{tiu eu ? De la Viena. –
Nu m-ai pus tu s\-mi cump\r apartament (de vacan]\)
aici ? –Eu n-am fost decât vocea incon[tientului t\u.“
Seara, telefon entuziasmat de la Virgil. Holi a povestit
toate astea la televiziune, plus c\ i-a dat b\iatului,
Liviu, numele meu. „-De ce te-o fi admirat atâta ?,
întreab\ T. –Nu m-a admirat, ne-am împrietenit.
–Explicabil. Erai român, timi[orean [i mai [i jucai
tenis. –Iar el evreu. Adic\, fidel.“
Oamenii mari las\ cuvinte memorabile în urma lor.
a c t u a l i t a t e a
Help!
A[a, Bogdan Olteanu, în leg\tur\ cu prezen]a pe listele
tuturor partidelor, pentru alegeri, a unor ancheta]i
de procuratur\: „De ce ne-ar cr\pa nou\ obrazul de
ru[ine, dac\ lor nu le crap\ ?“ Pre[edintele Camerei
deputa]ilor, de!…
Produsele alimentare de lung\ folosin]\ le duc în
pod. T nu urc\ acolo, sunt prea multe trepte. Când
vrea s\ se duc\ la Billa ori la Kaufland, cu domnul
Anania, m\ trimite sus s\ v\d ce mai avem. M\ uit cu
aten]ie, cobor [i îi spun: trei de zah\r, dou\ de f\in\,
dou\ cu paste… Ast\zi, urc\ ea, s\ vad\ cum am putea
transforma podul într-o camer\, pentru Maxone, care
e fl\c\u acum. G\se[te o groaz\ de provizii. M\ cheam\
sus. „-Le vezi ? m\ întreab\. –Le v\d. –{i ce zici ?
–{tiu eu ? Poate deschidem un butic…“
Se spune c\ într-un jurnal avem de-a face cu un
personaj. E adev\rat, într-un fel. Nu scrii orice despre
tine în jurnal. Alegi. Alegi, dar nu inventezi. Ar însemna
c\ n\scocesc z\p\celile mele. M\car de-ar fi a[a!
Cine e subtil spune c\ jurnalul te modeleaz\, te face
s\ fii cum e[ti. Prin urmare, jurnalul m\ face s\ fiu un
aiurit. Atunci, vorba unui neam] de la Timi[oara, eu
dau la dracu’ pe el.
Îi comunic lui T teoria mea despre jurnal. „-C\ nu
inventezi e adev\rat, zice ea. De-ar [ti criticii t\i ce
pui tu în frigider în loc s\ pui în dulap… -De exemplu,
ce ? –Solni]a, de exemplu. –Numai atât ? De-a[ fi pus
papucii, mai mergea.“
Mi-l d\ ca exemplu de h\rnicie pe un vecin care
de vineri de la prânz pân\ duminic\ seara [terge de
praf frunz\ dup\ frunz\ [i face alte asemenea ispr\vi.
„-Te-a[ vedea eu cu a[a un b\rbat! –Asta-i drept. Nam
s\rb\tori la anul 50 de ani de când ne-am luat. Am
s\rb\tori 49 de când ne-am desp\r]it.“
C\linescu: „…întâi de toate, noi mergem s\
vedem nebunii, nu ca s\ c\dem în extaze lirice, ci
ca s\ râdem. Nebunii sunt, vai, comici…“ Nebunii
sunt comici ? Rar am citit ceva mai, ca s\ m\
exprim cu mil\, bizar.
Aexistat un film cehesc Când vine pisica. La apari]ia
pisicii, oamenii se colorau dup\ starea lor dominant\:
îndr\gosti]i, mincino[i, ipocri]i… În realitate, chiar
dac\ unele culori ar fi mai intense, omul ar ar\ta ca
un curcubeau.
E foarte important în art\, în literatur\, s\ ai un punct
de vedere neobi[nuit. Unul greu de acceptat. Inacceptabil,
chiar.
Pe b\trâna care cer[e[te pe Calea Mo[ilor, în drumul
meu spre pâine, am v\zut-o plâns\, certat\ cu asprime
de st\pân. De „angajator“. Pesemne, nu-i aduce destui
bani. {i atunci, ce trebuie s\ faci ? S\-i dai, ca s\ nu
plâng\ ? S\-l chivernise[ti pe tic\los ?
Am misiunea de a-i telefona Alexandrei. O fac
destul de des. Cunosc num\rul. Ast\zi, nu mi-l amintesc.
Caut în agend\, formez [i, colac peste pup\z\, o voce
feminin\ intratabil\ îmi spune, abuziv: „Num\rul
solicitat nu este alocat.“ Nu trec zece minute, cheam\
Alexandra. Zic pune receptorul jos c\ telefonul t\u
nu e alocat. Ea, panicard\, neîn]elegând despre ce e
vorba, se execut\ imediat.“-Faci glume proaste, spune
T–{ii proaste, vrei s\ zici.“
R\mân înc\ un moment (nu mai mult!) la capitolul
glume proaste. T a fotografiat „monumentul“ de la
Bellu [i i-a trimis imaginea Corinei care, cum era
normal, s-a indispus. De[i necooptat în ac]iune, o ap\r
pe T: „Ia [i tu partea bun\, îi spun Corinei. C\ a
avut cine s\ ]i-o trimit\ e, totu[i, semn bun.“
V\d imagini superbe de la Sibiu [i de la Cisn\die.
Cred c\ oamenii aceia, când au aflat c\ se unesc cu
„]ara“, n-au fost chiar entuziasma]i.
România literar\ nr. 14 / 10 aprilie 2009
31

a c t u a l i t a t e a
Lamenta]ie
În paginile revistei BUCOVINA LITERAR| (nr. 2-3/
2009) se deplânge faptul c\ aceast\ revist\, Bucovina
literar\, nu este prezentat\ mai des în Romââniia (tot) liiterar\.
Semnatarul notei-lamenta]ie, Ioanid D., face apel [i la
sentimentalismul redactorului-[ef al publica]iei noastre:
„Profitând de împrejurare îi reamintim domnului
{tef\nescu de Suceava, urbea unde [i-a petrecut adolescen]a
[i pentru care mai mult ca sigur îl cheam\ suficiente
nostalgii. De aia nedumerirea privind indiferen]a României
literare, la care domnia sa de]ine func]ia de redactor-
[ef, fa]\ de via]a literar\ a Bucovinei.“
Vestea proast\ este c\, în evaluarea unei reviste literare,
nu prea are ce c\uta sentimentalismul. Alex. {tef\nescu
i-a m\rturisit Cronicarului c\, într-adev\r, se gânde[te
uneori cu nostalgie la colegele sale de liceu cu care se
plimba (nu cu toate dintr-o dat\, ci cu câte una) pe sub
arborii b\trâni din parcul central al ora[ului, dar c\ aceasta
nu-l determin\ s\ supraevalueze produc]ia literar\ a
autorilor suceveni. Unii dintre ei au valoare, al]ii nu. Ioanid
D., de exemplu, scrie stângaci [i confuz. Referindu-se
la comentariul critic pe care Alex. {tef\nescu l-a consacrat
c\r]ii lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, el
compune câteva fraze ininteligibile:
„Ne lipsesc, sesizeaz\ Alex {tef\nescu, diverse «cli[ee
ale limbii de lemn din spa]iul vie]ii culturale”, care n-au
cum s\ fie decât puse la col]. F\r\ sus]inere ori, mai exact,
f\r\ motivare real\ devine [i afirma]ia potrivit c\reia
România «este spa]iu al efervescen]ei mitogenetice»,
motiv pentru care tendin]a de a mitiza se manifest\ cu
pregnan]\ la Eugen Negrici. N-are rost s\ aducem, s\
venim deci cu exemple, chiar dac\ Alex {tef\nescu ]ine
s\ apeleze [i la ipoteza argument\rii cu astfel de motive.“
Cronicarul ofer\, ca premiu, o sticl\ de [ampanie, cui
reu[e[te s\ descifreze aceste fraze.
Oameni [i hiene
În editorialul s\u din revista TOMIS (num\rul din
martie, 2009), Despre mercenarii mediatici, Bogdan
Papacostea scrie cuvinte aspre, întru totul îndrept\]ite,
la adresa mass-media din România:
„Ce resorturi ascunse îi transform\ deopotriv\ pe
patronii [i angaja]ii trusturilor media [i pe consumatorii
produselor lor într-o hait\ de hiene înfometate în
c\utare de cadavre? Undeva, în devenirea lor uman\,
trebuie s\ fie o sincop\.”
Diatriba redactorului-[ef al revistei const\n]ene a fost
declan[at\ de reflectarea macabro-senza]ionalist\ în massmedia
a asasin\rii tân\rului sportiv Marian Cozma. Diverse
televiziuni [i ziare „[i-au dat – explic\ Bogdan Papacostea
– m\sura voracit\]ii [i a lipsei de scrupule, transformând
tragedia unei familii într-un excelent prilej pentru m\rirea
ratingului.”
Cronicarul î[i face iluzia c\ aceste cuvinte vor avea
ecou în con[tiin]a ziari[tilor, m\car a unora dintre ei,
ajutându-i s\ redevin\, din hiene, oameni.
Transmodernitatea
Nu pu]ine sunt paginile ce merit\ s\ fie citite în revista
trimestrial\ CAIETELE COLUMNA de la Tîrgu Jiu (anul
XIII, nr. 57/1 pe 2009). Cu atît mai mult cu cît spiritul
lui Brâncu[i se face sim]it nu numai în complexul sculptural
al ora[ului, dar [i în articolele din acest num\r al revistei.
De aceea, pu]in i-a lipsit Cronicarului s\ nu laude în
întregime revista. Din p\cate pu]inul cu pricina, care
Talon de abonare `ncep`nd cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
abonament trei luni (13 numere) - 50 lei
abonament [ase luni (26 numere) - 96 lei
abonament un an (52 numere) - 195 lei
Abonamente 2009
Nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prenume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
str. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . nr. . . . . . bl. . . . . . sc. . . . . . et. . . . . . ap. . . . . . .
sector. . . . . . . localitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . cod po[tal. . . . . . . .jude]. . . . . . . .
telefon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ochiul magic
începe pe prima pagin\ [i continu\ pe a treia, poart\ numele
de „Calea transmodern\“ [i este semnat de Ion Popescu-
Br\diceni. Dup\ cum arat\ articolul, se pare c\ autorul
[i-a pus în gînd s\ bat\ recordul de delir verbal pe centimetru
p\trat de text gazet\resc. De mult nu am mai avut sub
ochi o recolt\ atît de bogat\ de abera]ii mig\loase,
scrise cu v\dita morg\ a celui care se simte p\truns de
profunzimea mesajului pe care îl transmite. Ion Popescu-
Br\diceni are fine]ea luminatului care arunc\ cuvinte
pe pagin\ dup\ o logic\ pe care numai el o [tie. Iat\
începutul: „Calea transmodern\ este diferant\/diferit\ de
neo-, tardo- [i postmodernism. Eu nu vorbesc deci de
un nou curent estetic / poetic / artistic / literar / filosofic
s.a.m.d. De[i ar putea fi [i acesta, sub numele de transmodernism.
Eu avansez întîi [i întîi conceptul de transmodernitate, ca
pe o nou\ cale de abordare a produsului cultural în general,
[i a celui poetic / plastic în articular. […] Noua paradigm\
exploreaz\ t\cerea sub-/incon[tientului, masa colectiv\
de arhetipuri / anarhetipuri, descoje[te, dezv\luie maya
de pe simboluri, taie în dou\ concepte îmb\trînite,
reîns\mîn]eaz\ în frageda ]arin\ a semioticii / retoricii
mituri antropologice / ontologice, reasambleaz\ fragmente
de cosmos, într-un haosmos (sic! – n.n ) anticipator de
alte [i alte esen]e / aparen]e ale cunoa[erii / interpret\rii/
valoriz\rii; corpul omenesc creeaz\ preajma, ca s\ se
reflecte în ea; î[i însu[e[te exterioritatea ca s\-[i habitalizeze
[i recontextualizeze propria interioritate (spre infinitul /
transfinitul ei).“ Dup\ a[a grindin\, sim]i nevoia s\ te
scuturi la propriu, iar gîndul c\ articolul se întinde pe alte
20 de paragrafe te umple de exasperare. {i în acela[i timp
de invidie pentru senin\tatea cu care autorul e încredin]at
c\ spune ceva.
Pe limba lor
Sare în ochii cititorului sastisit, r\sfoindu-[i gazeta
f\r\ s\ se-a[tepte la surprize, un titlu din OBSERVATOR
CULTURAL: Interviu cu cel mai b\trân câine din Bucure[ti.
Autoarea lui este Slavenka Drakulic, scriitoare [i jurnalist\
croat\. De fapt, autoarea unei c\r]i în curs de apari]ie,
Two underdogs and a cat: three reflections on communism,
în care încape aceast\ via]\ de cîine, rezumat\ în fragmentul
tradus de Catrinel Ple[u (c\reia îi dator\m [i recenta
versiune româneasc\ a lui They would never hurt a fly).
Nu este un Candide acest decan al maidanelor, plimbat
prin metropole, rîvnind f\r\ leac la via]a de cîine vienez
(doar de cîine?). Adev\ruri pe care numai un cîine ar
îndr\zni s\ le spun\, f\r\ s\ fie tras la r\spundere, scuze
pasabile, cu care se trag deoparte [i oamenii, cînd simt c\
lumea nu mai e a lor, fac farmecul acestei scurte istorii
în patru labe. „Poate c\ sunt prea b\trân, poate c\ ar trebui
s\ stai de vorb\ cu al]ii.” Din chiar aceast\ experien]\, pe
care el, cu cochet\rie, o alung\, a lui Charlie, cani[ul
negru, cel n\scut pu]in înainte de revolu]ie, dar [tiind mai
multe despre lume decît copiii aceleia[i genera]ii, vine
subtila complicitate nu dintre oameni [i [oareci, ci
dintre oameni [i cîini. Dezmo[teni]i [i unii, [i al]ii,
mor]i de inim\ rea, sau supravie]uind înr\indu-se. Ori
consolîndu-se, mai degrab\, cu gîndul c\ prea pu]in
conteaz\, într-o societate care nu mai aude nimic, vocea
nebunului care spune adev\rul. În definitiv, „hai, lini[te[te-te,
la urma urmei sunt [i eu un biet câine.” Care mediteaz\,
c\ ce s\ fac\. Adic\, nu mu[c\.
Anun] important: 2% pentru România literar\
România literar\
~ncep`nd cu 1 ianuarie 2009, abonamentele se `ncheie exclusiv prin Zirkon Media!
Completa]i [i trimite]i talonul de abonare pe adresa: Zirkon Media S.R.L. str. Pictor
Hârlescu nr. 6, sector 2, Bucure[ti, 022195. Tel.: 255.19.18, 255.18.00.
Plata se face prin mandat po[tal sau prin Ordin de plat\ `n contul:
RO14 RNCB 0089 0037 2253 0001 - BCR - Th. Pallady.
Pentru institu]ii bugetare contul este: TREZ 7035 069X XX00 1197 - Trezorerie/sector 3.
Cititorii din str\in\tate sunt ruga]i s\ trimit\ mandat po[tal `n valoare de 230 euro sau
300 USD pentru un an. V\ rug\m s\ trimite]i prin po[t\ o copie a mandatului [i adresa dumneavoastr\
complet\.
Pentru abona]ii din ]ar\ [i str\in\tate care au `ncheiat `n anii trecu]i abonamente
direct la redac]ie, r\m`ne valabil\ adresa: dir. adm. Valentina Vl\dan, Funda]ia România
literar\, Calea Victoriei 133, sector 1, Bucure[ti, cod 010071, OP 22.
Cronicar
Cei interesa]i s\ sprijine cultura român\ pot transfera, potrivit legii, un procent de 2 % din impozitul pe venitul
global (aferent veniturilor ob]inute `n anul 2008) organiza]iilor non-profit, prin completarea unor declara]ii. Cei ce vor
s\ fie al\turi de noi [i opteaz\ s\ vireze acest procent Funda]iei România literar\ pot ob]ine declara]iile de la
Administra]ia financiar\ sau de pe Internet, la adresa: http://wwwwww.doilasuta.ro – sec]iunea „Resurse“.
~n cazul `n care persoanele fizice ob]in venituri doar din salarii, se va completa DDeclara]ia 2230.
~n cazul `n care persoanele fizice ob]in venituri din salarii [i din alte surse (de ex: venituri din cedarea folosin]ei
bunurilor, venitrui din drepturi
de proprietate intelectual\)
se va completa DDeclara]ia 2200.
Termen de depunere (prin
po[t\ sau la sediul Administra-
]iei financiare) - 15 mai 2009.
Iat\ datele Funda]iei
România literar\ necesare
complet\rii respectivelor
declara]ii:
~n cazul `n care decide]i s\
ne alege]i pe noi, v\ mul]umim
pentru sprijin.
Funda]ia România literar\
4433732 RO91BRDE441SV59488894410 - BRD - GSG Agen]ia {incai