educatie pentru dezvoltarea comunitatii - Fondul de Investitii Sociale ...

nu se mai vãd succedîndu-se într-o perfectã ordine, într-un continuu progres. Prin însãºi
natura ei schimbarea provoacã sentimente de pierdere a controlului ºi implicã un anumit
risc. Implementînd ceva nou, acceptãm ºi eventualitatea de a ne divulga slãbiciunile ºi
incompetenþele, de a ne expune total. Cu alte cuvinte, dacã un lucru are nevoie de remediere,
înseamnã cã el nu merge bine. Nu-i deloc uºor sã recunoaºtem aceasta, adesea este chiar
dureros.
Specialiºtii în domeniu considerã cã cel mai mare obstacol este spiritul refractar la
transformare, principalele motive fiind:
– interesele personale;
– neînþelegerea fundamentelor schimbãrii;
– dezinteresul;
– teama de consecinþele schimbãrii;
– tendinþa de autolimitare a efortului;
– ritmul rapid al inovaþiilor.
Foarte des partea emotivã nu este luatã în consideraþie de cãtre cei ce vor sã
implementeze schimbarea. Dar întreaga experienþã umanã a demonstrat cã, pentru a gãsi
cãile eficiente de realizare a celor mai complexe transformãri, este necesar sã conºtientizãm
rolul emoþiilor în procesul schimbãrii.
De obicei, liderii acordã atenþie ºi sprijin celor ce dau dovadã de energie ºi fidelitate,
încercînd sã creeze o comunitate de oameni care gîndesc la fel ºi care vor produce
schimbarea. Aceastã strategie izoleazã indivizii care acceptã schimbarea de ceilalþi. Astfel,
se formeazã o barierã socialã între 2 grupuri de oameni: „reformatorii” ºi „opozanþii”.
Rezultatul de bãtaie lungã a respectivelor strategii va fi, în cele din urmã, micºorarea
numãrului adepþilor schimbãrii. Aºa se întîmplã cînd rolul entuziaºtilor este supraapreciat,
iar al celor ce opun rezistenþã – subapreciat.
62