română - Universitatea de Arte "George Enescu"
română - Universitatea de Arte "George Enescu" română - Universitatea de Arte "George Enescu"
UNIVERSITATEA DE ARTE „GEORGE ENESCU” IAŞI FACULTATEA DE ARTE VIZUALE ŞI DESIGN STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT DOMENIU ŞTIINŢIFIC - Arte Plastice şi Decorative ASPECTE ANTROPOLOGICE ÎN ARTELE VIZUALE TEZĂ DE DOCTORAT (REZUMAT) CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, Prof. Univ. Dr. Liviu Suhar DOCTORAND, Prof.dr. Vlad Tiberiu Iaşi 2013
- Page 2 and 3: Cuprins Argument Capitolul I- ANTRO
- Page 4 and 5: contopesc ştiinţa, morala şi art
- Page 6 and 7: nuanţările şi diferenţierile sp
- Page 8 and 9: Conform concepţiei lui André Lero
- Page 10 and 11: motivaţiile sociale şi stilistice
- Page 12 and 13: asemănător, în arta contemporan
- Page 14 and 15: GOMBRICH, H.E. , Artă şi iluzie,
UNIVERSITATEA DE ARTE „GEORGE ENESCU” IAŞI<br />
FACULTATEA DE ARTE VIZUALE ŞI DESIGN<br />
STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT<br />
DOMENIU ŞTIINŢIFIC - <strong>Arte</strong> Plastice şi Decorative<br />
ASPECTE ANTROPOLOGICE ÎN ARTELE VIZUALE<br />
TEZĂ DE DOCTORAT (REZUMAT)<br />
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC, Prof. Univ. Dr. Liviu Suhar<br />
DOCTORAND, Prof.dr. Vlad Tiberiu<br />
Iaşi 2013
Cuprins<br />
Argument<br />
Capitolul I- ANTROPOLOGIA ............................................................................................1<br />
I-1 Antropologia culturală.......................................................................................10<br />
I-2 Antropologia artei..............................................................................................19<br />
I-3 Empatia..............................................................................................................27<br />
I-4 Abstractizarea....................................................................................................31<br />
I-5 Catharsis-ul........................................................................................................39<br />
I-6 Stranietatea........................................................................................................49<br />
I-7 Dezumanizarea artei ........................................................................................54<br />
I-8 Supradimensionarea, instrument al <strong>de</strong>zumanizării.............................................57<br />
I-9 Arta informală....................................................................................................65<br />
Capitolul II- ARTA CONTEMPORANĂ .............................................................................67<br />
II-1 Postmo<strong>de</strong>rnismul................................................................................................68<br />
II-2 Documenta, Muzeul celor 100 <strong>de</strong> zile ..............................................................77<br />
II-3 MoMA în Berlin ...............................................................................................91<br />
Capitolul III - ORIGINI ŞI CONTINUITATE ÎN ARTĂ......................... ....................... .100<br />
III-1 Originile autonome ale artei..............................................................................100<br />
III-2 Artă şi magie.....................................................................................................105<br />
III-3 Artă şi joc..........................................................................................................108<br />
III-4 Artă şi comunicare............................................................................................113<br />
III-5 Artă şi tehnică...................................................................................................124<br />
III-6 Artă şi fertilitate................................................................................................152<br />
III-7 Arta funerară.....................................................................................................171<br />
Capitolul IV- ARTISTUL, CONŢINUTUL ŞI RECEPTAREA OPEREI..........................181<br />
IV-1 Personalitatea artistului.....................................................................................181<br />
IV-2 Portretul............................................................................................................195<br />
IV-3 Gânditorul.........................................................................................................211<br />
IV-4 Imaginea autorităţii...........................................................................................219<br />
IV-5 Imaginea autorităţii feminine...........................................................................246<br />
IV-6 Imaginea familiei..............................................................................................254<br />
IV-7 Imaginea vitalităţii............................................................................................262<br />
IV-8 Imaginea feminităţii .......................................................................................285<br />
IV-9 Tipuri etnice şi morfologice ............................................................................306<br />
IV-10 Imaginea dismorfismului..................................................................................320<br />
IV-11 Receptarea estetică...........................................................................................328<br />
Capitolul V- ASPECTE ANTROPOLOGICE ÎN PROPRIA CREAŢIE....... ...................338<br />
Capitolul VI - ,,ESTETISMUL”, UTOPIA HIPOTIMICĂ A ARTEI..................................347<br />
Concluzii.................................. ..................................................................................................354<br />
Bibliografie.................................................................................................................................357
Antropologia este domeniul <strong>de</strong> studiu interdisciplinar ce se axează pe problematica umană.<br />
Etimologic, termenul vine <strong>de</strong> la grecescul anthropos = om. Ca entitate bio-psiho-socială, omul este<br />
cercetat ca un fenomen complex, <strong>de</strong> esenţă culturală, în raport cu Universul şi cu Dumnezeu. În această<br />
accepţiune, toate sistemele filosofice, mitologiile şi religiile au şi implicaţii antropologice. Termenul a<br />
fost folosit ca atare, pentru prima dată, <strong>de</strong> Magnus Hundt, în lucrarea sa Antropologia <strong>de</strong> hominis<br />
dignitate, natura et proprietatibus din anul 1501. Antropologia reuneşte aspecte complexe ale condiţiei<br />
umane şi abor<strong>de</strong>ază fenomenul ca pe un întreg, o structură unitară ce sintetizează obiectivitatea,<br />
subiectivitatea, naturalul biologic, socialul şi psihologicul. Redimensionată prin umanismul<br />
antropocentrist al Renaşterii criticat <strong>de</strong> Louis Althusser care propune conceptul <strong>de</strong> antiumanism teoretic,<br />
ea este trecută apoi prin filtrul naturalismului antiumanist al biologiei mo<strong>de</strong>rne. În cazul lui Clau<strong>de</strong> Lévi-<br />
Strauss, această concepţie are aspecte raţionaliste şi accentuat analitice <strong>de</strong> inspiraţie carteziană,<br />
concordante însă cu metoda naturalistă în antropologie. Aceasta l-a condus la aplicarea surprinzătoare a<br />
antiumanismului teoretic la marea ei varietate <strong>de</strong> aspecte ce au fost abordate <strong>de</strong> pe poziţii umaniste sau<br />
antiumaniste, optimiste sau pesimiste.<br />
Dezumanizarea artei, eseul cel mai disputat al filosofului spaniol Ortega y Gasset, a cunoscut multe<br />
interpretări, mai mult sau mai puţin bine intenţionate, ca susţinere a unui anumit „antiumanism”<br />
<strong>de</strong>finitoriu pentru autor, a<strong>de</strong>pt <strong>de</strong>clarat al elitelor. El realizează însă o analiză estetică imparţială şi o<br />
<strong>de</strong>taşată <strong>de</strong>scriere fenomenologică, cu un suveran intelectualism, propunându-şi să <strong>de</strong>scopere<br />
fundamentele artei mo<strong>de</strong>rne, printr-un a<strong>de</strong>vărat diagnostic diferenţial cu arta tradiţională. Starea <strong>de</strong> spirit<br />
este mai <strong>de</strong>grabă plină <strong>de</strong> o bunăvoinţă iniţială. Ortega îşi auto<strong>de</strong>fineşte incursiunea pe tărâmul artei<br />
mo<strong>de</strong>rne ca însufleţită exclusiv <strong>de</strong> plăcerea <strong>de</strong> a încerca să o înţeleagă. Parcurs cu seninătate, aşa cum a şi<br />
fost scris, eseul se plasează într-o continuitate firească a meditaţiilor estetice cu privire la frământările<br />
fenomenului artistic şi înnoirile sale tranşante, <strong>de</strong>venite o nouă temă a vremii. Fundamentul <strong>de</strong>monstrativ<br />
se bazează pe aspecte psihologice şi mai ales sociologice. Eseul este o analiză în termenii esteticii şi nu se<br />
vrea nici pe <strong>de</strong>parte un manifest pentru o nouă artă. Important pentru precizarea bunei intenţii a autorului<br />
este faptul că el o face <strong>de</strong> pe poziţiile contemplative ale unui iubitor al privirii, dar <strong>de</strong> pe una extrem <strong>de</strong><br />
raţională, bazată pe meditaţie intelectuală. Ontogenza noii arte este căutată cu scrupulozitate, prin<br />
proce<strong>de</strong>e analitice ce exclud refuzul din preju<strong>de</strong>cată(I-7 Dezumanizarea artei).<br />
I-1 Antropologia culturală tratează fenomenul spiritualităţii umane din perspectiva unei concepţii<br />
generalizatoare <strong>de</strong>spre lume şi viaţă. Obiectul <strong>de</strong> studiu este comportamentul uman pe cele trei<br />
dimensiuni ale sale: societatea, cultura, personalitatea. De aici rezultă şi complexitatea fenomenului, ce<br />
presupune necesitatea cercetării pluridisciplinare cerută <strong>de</strong> noua sinteză, culturologia.<br />
Clau<strong>de</strong> Lévi-Strauss, reprezentant <strong>de</strong> seamă al structuralismului, aduce în antropologia sa o viziune<br />
nouă şi incitantă asupra originilor şi esenţei umanului ca structură socială creatoare <strong>de</strong> cultură în care se
contopesc ştiinţa, morala şi arta. După asimilarea conceptelor psihanalitice, autorul hotărăşte o revizuire<br />
din temelii a cercetării sale antropologice, <strong>de</strong> data aceasta în lumina unei meto<strong>de</strong> analitic-ştiinţifice<br />
sistematice. Nucleul conceptual şi totodată fundamentul cercetărilor sale va fi noţiunea <strong>de</strong> spirit<br />
inconştient. De la acest punct <strong>de</strong> pornire, esenţă socială a omenescului, autorul realizează un a<strong>de</strong>vărat<br />
sistem paradigmatic, <strong>de</strong>soperind relaţii inedite între noţiunile <strong>de</strong> cultură, natură, normă, raţional, simbolic,<br />
structură, infrastructură, suprastructură şi comunicare. Ca forme ale suprastructurii, autorul studiază<br />
miturile, religia şi cultura. Spiritul inconştient este oarecum anistoric, <strong>de</strong>oarece este gândit ca o structură<br />
<strong>de</strong> factori constanţi.<br />
Astfel, sincronismul conservator al meto<strong>de</strong>i lui Clau<strong>de</strong> Lévi-Strauss <strong>de</strong>vine un eleatism ontologic şi<br />
axiologic cu o anumită nostalgie paseistă. Se poate <strong>de</strong>cela în gândirea autorului o sensibilitate şi o<br />
convingere etică prin care spiritul inconştient etern conduce la o tendinţă <strong>de</strong> ieşire din diacronic şi chiar<br />
<strong>de</strong> marginalizare a istoricităţii. În cunoscuta sa lucrare Antropologia structurală, Clau<strong>de</strong> Lévi-Strauss<br />
acordă studiilor comparative <strong>de</strong> artă o poziţie privilegiată în <strong>de</strong>monstrarea unităţii originii sau a<br />
fenomenelor sociale <strong>de</strong> contact, difuziune şi împrumut cultural. Pentru aceasta, el urmăreşte <strong>de</strong>taliul<br />
<strong>de</strong>corativ, trăsăturile plastice, complexul <strong>de</strong> trăsături expresive, stilul.<br />
I-2 Antropologia artei este o cercetare generală cu un pronunţat caracter pluridisciplinar asupra<br />
comportamentului estetic al omului în contextul său social, economic şi mai ales cultural. Antropologia<br />
artei are astfel capacitatea să surprindă dimensiunile spirituale <strong>de</strong>finitorii ale artistului, personajului<br />
reprezentat şi ale receptorului operei şi posibilităţi <strong>de</strong> investigare psihologică pentru a interpreta viaţa<br />
lăuntrică a acestora. Delectarea în prezenţa valorilor artistice nu este conţinută necondiţionat în acestea ci<br />
<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> mai ales <strong>de</strong> gradul <strong>de</strong> educaţie, sensibilitatea, caracterul şi temperamentul publicului. Subiectul<br />
apreciator este uimit iniţial <strong>de</strong> calităţi estetice şi artistice distincte, ce au însă capacitatea <strong>de</strong> a-l transpune<br />
într-o atitudine pur contemplativă. Ulterior, prin meditaţie estetică, se <strong>de</strong>sluşeşte sensul antropologic şi<br />
implicit se realizează sinteza valorii artistice. În lumea artei, se poate vorbi <strong>de</strong>ci <strong>de</strong>spre o conştiinţă <strong>de</strong><br />
sine spontană, activată firesc în interrelaţia publicului cu opera, şi o conştiinţă reflexivă, prin care<br />
individul acce<strong>de</strong> realmente la o experienţă estetică in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>ntă.<br />
Atitudinea estetică este <strong>de</strong>finită prin percepţie, contemplaţie şi <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re sensibilă faţă <strong>de</strong><br />
aspectele impresionante ale realităţilor naturale, ale vieţii sociale (inclusiv civilizaţia utilitară) şi ale artei.<br />
Ea este fundamentală pentru înţelegerea motivaţiei operei şi este premisa creaţiei artistice şi a receptării<br />
estetice. Capacitatea <strong>de</strong> a privi cu satisfacţie şi interes specific natura şi frumuseţea umană este dovedită<br />
în domeniul culturii <strong>de</strong> rezultatele creativităţii omului: lucrări, obiecte şi opere <strong>de</strong> artă.<br />
În lucrarea sa Tipuri psihologice, cunoscutul psihanalist C.G.Jung studiază şi aspectele atitudinii<br />
estetice, căreia îi consacră capitolul intitulat „Problema atitudinilor tipice în estetică”. El consi<strong>de</strong>ră<br />
estetica o psihologie aplicată. În felul în care arta şi frumosul natural sunt receptate, el îşi regăseşte
<strong>de</strong>sigur, cele două tipuri fundamentale ale fenomenului psihic, <strong>de</strong>scrise în capitolele anterioare: cel<br />
introvertit şi cel extravertit. La această polarizare el ajunge după ce constată marea diversitate în ce<br />
priveşte modul <strong>de</strong> contemplare estetică, excluzând caracteristicile singulare. În sprijinul teoriei sale el<br />
adoptă termenii esteticianului german Wilhelm Worringer <strong>de</strong> empatie (I-3 Empatia) şi abstracţie (I-4<br />
Abstractizarea).<br />
Impactul estetic, în concepţia unor artişti mo<strong>de</strong>rni, nu se realizează prin solicitarea sensibilităţii<br />
umane ci mai <strong>de</strong>grabă prin provocări şi afişarea <strong>de</strong> imagini şocante şi <strong>de</strong>busolante. Această viziune îşi<br />
găseşte ecou şi în concepţiile lui Hans Selye sau Sigmund Freud, care propun vin<strong>de</strong>carea sufletului <strong>de</strong><br />
tensiunea frustrărilor repetate şi acumulate în subconştient, prin onirism şi artă fantastică. S-ar putea<br />
explica astfel apetitul pentru neplăcere al artistului mo<strong>de</strong>rn? Recursul la neplăcere al noii estetici, pentru a<br />
avea acces în metafizica lume suspendată, reia anticul catharsis cu un sens psiho-social i<strong>de</strong>ntic: purificare,<br />
evadare temporară din propriile confruntări şi conflictualitatea vieţii cotidiene, <strong>de</strong>ci eliberare <strong>de</strong> stress.<br />
Problema, pusă în termenii antropologiei artei, ar fi: cum poate o experienţă estetică neplăcută să<br />
aibă efecte pozitive asupra receptorului, să-l elibereze <strong>de</strong> stress? Conceptul <strong>de</strong> stress, introdus <strong>de</strong> Hans<br />
Selye, <strong>de</strong>semnează solicitările psihice inerente vieţii contemporane, putând fi echivalat cu patimile<br />
spiritului <strong>de</strong>scrise <strong>de</strong> Aristotel. Pentru a recepta arta este necesară o sustragere temporară <strong>de</strong> la<br />
preocupările pragmatice cotidiene şi mai ales o <strong>de</strong>scătuşare din i<strong>de</strong>aţia anxioasă şi patosul malefic<br />
propriu, generate <strong>de</strong> încordata luptă pentru existenţă. Această <strong>de</strong>realizare, ce are şi acum efectul magic al<br />
anticului catharsis, se face tot prin emoţii ,,tari”, singurele care mai pot duce la efectul eliberator <strong>de</strong> sine.<br />
Arta <strong>de</strong>vine astfel o modalitate paradoxală <strong>de</strong> ameliorare a patimilor spiritului pe principiul homeopatiei:<br />
spaimele se contracarează prin spaimă atenuată, răul prin rău atenuat... Propriile ,,cicatrici” sufleteşti<br />
<strong>de</strong>vin mai suportabile când contemplăm pe scenă suferinţa altora. Conceptul <strong>de</strong> catharsis, încetăţenit în<br />
estetica europeană ca atare, este la origine un termen grecesc folosit <strong>de</strong> Aristotel pentru prima dată în<br />
Poetica, atunci când <strong>de</strong>fineşte tragedia ca imitaţie a unei acţiuni grave. Personajele ce acţionează pe scenă<br />
realizează în sufletul spectatorilor o curăţire, o purificare a sufletului <strong>de</strong> pasiunile <strong>de</strong> aceeaşi natură cu<br />
cele reprezentate, prin milă şi teamă (I-5 Catharsis-ul).<br />
La graniţa psihanalizei cu preocupările estetice, Freud introduce un concept interesant cum este<br />
acela <strong>de</strong> Stranietate în eseul cu acelaşi nume, publicat în revista Imago în 1919. În scrierile <strong>de</strong> estetică,<br />
înţeleasă ca o teorie a frumosului sau a sublimului, care se ocupă doar cu ce ne atrage şi ne farmecă,<br />
autorul nu găseşte răspunsuri satisfăcătoare la înţelegerea unor sentimente <strong>de</strong> nesiguranţă, spaimă, durere<br />
morală sau groază. Pentru acestea, mai potrivită esteticii ar fi <strong>de</strong>finiţia <strong>de</strong> teorie a trăirilor sensibilităţii. În<br />
acest sens, el <strong>de</strong>păşeşte teoria frumosului oprindu-se la cercetarea anumitor stări ce ţin mai mult <strong>de</strong><br />
teritoriul afectivităţii refulate, cum ar fi complexele, compulsiile repetitive, actele <strong>de</strong> <strong>de</strong>dublare şi<br />
motivaţiile negratificate ce apar în creaţia artistică. Autorul cercetează apoi înţelesurile conceptului, cu
nuanţările şi diferenţierile specifice, dar mai ales rezonanţa afectivă relevantă în cazul trăirii însăşi a stării<br />
şi sentimentului <strong>de</strong> stranietate (I-6 Stranietatea).<br />
Căutarea <strong>de</strong> viziuni cât mai „originale” duce a<strong>de</strong>sea la inversarea scalei <strong>de</strong> valori umane. În mod<br />
natural, unele aspecte ale vieţii cotidiene sunt percepute ca fiind semnificative iar altele, total lipsite <strong>de</strong><br />
importanţă. Artistul mo<strong>de</strong>rn schimbă locul specific al aspectului <strong>de</strong> viaţă. Noua ordine aduce în prin plan<br />
<strong>de</strong>talii a<strong>de</strong>sea neglijate. Receptivitatea atenţiei este stimulată <strong>de</strong> răsturnarea priorităţilor: indiferenţă la<br />
dramele psiho-sociale tradiţional monumentale şi sensibilitate estetică paradoxală faţă <strong>de</strong> aspectele<br />
minore din sfera privată şi trăirile intime (I-8 Supradimensionarea, instrument al <strong>de</strong>zumanizării).<br />
Arta contemporană, pe lângă faptul că neglijează antiteza tradiţională frumos ↔ urât, îşi duce<br />
existenţa şi printr-o contradicţie la adresa valorilor pragmatice, ajungând la o relativă in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă faţă<br />
<strong>de</strong> societate şi chiar faţă <strong>de</strong> viaţa culturală în general. O bună parte a manifestărilor ei nu stârnesc nici un<br />
ecou în rândul publicului şi datorită faptului că nu ating motivaţiile generic umane. Ne aflăm în faţa unei<br />
a<strong>de</strong>vărate rupturi între manifestările „artistice” şi celelalte domenii <strong>de</strong> activitate, care beneficiază <strong>de</strong><br />
criterii unanim acceptate. Cercetarea febrilă a artistului, izolat <strong>de</strong> societate dar având pe <strong>de</strong>plin dreptul la<br />
diversitate <strong>de</strong> viziune, nu poate <strong>de</strong>cât să-l atragă spre o nouă realitate. Conflicte între diversele etnii, între<br />
minorităţi şi majoritate şi chiar între generaţii, tind să pulverizeze societatea, acutizându-i crizele şi<br />
discontinuităţile. Consecinţa spirituală este forma agitată şi incoerentă sau, <strong>de</strong>-a dreptul, (I-9 Arta<br />
informală). În arta contemporană, fundamentală pentru valorizarea şi receptarea operei <strong>de</strong> artă <strong>de</strong>vine<br />
înţelegerea raţională a sensului său antropologic. Incitantă <strong>de</strong>vine mai ales <strong>de</strong>zvăluirea pulsiunilor<br />
motivaţionale a căror hermeneutică incită psihanalistul şi care, <strong>de</strong>şi se află în culise, <strong>de</strong>clanşează indirect<br />
<strong>de</strong>mersul artistic (Capitolul II - ARTA CONTEMPORANĂ).<br />
Noţiunea <strong>de</strong> contemporaneitate poate fi asociată, în modul cel mai firesc, celei <strong>de</strong> generaţie. Stricta<br />
actualitate, valabilă pentru o generaţie, <strong>de</strong>vine imediat <strong>de</strong>suetă pentru generaţia următoare. Obiectul <strong>de</strong><br />
artă este, prin <strong>de</strong>finiţie însă, o valoare atemporală <strong>de</strong> care profită în egală măsură diferite generaţii şi care<br />
nu se epuizează ca un bun oarecare. Percepţia estetică a realităţilor actuale şi receptarea artei<br />
contemporane este însă mult diferită chiar şi faţă <strong>de</strong> perioada interbelică, agravându-se raportul<br />
contradictoriu dintre valorile perene şi cele accelerat perisabile moral ale societăţii <strong>de</strong> consum.<br />
Manifestările artistice sub genericul Documenta au <strong>de</strong>butat la Kassel, Germania, în 1955 şi din 1972 au<br />
loc la fiecare 5 ani, fiind unele din cele mai influente evenimente <strong>de</strong> artă contemporană din întreaga<br />
lume. Supranumite Muzeul celor 100 <strong>de</strong> zile, ele sintetizează tendinţele actuale în artele vizuale şi în<br />
acelaşi timp oferă posibilităţi <strong>de</strong> afirmare celor mai inovatoare concepţii expoziţionale (II - 2<br />
Documenta, Muzeul celor 100 <strong>de</strong> zile). Bazată pe succesul primei ediţii (130000 <strong>de</strong> vizitatori), a 2-a<br />
Documenta, din 1959, <strong>de</strong>vine <strong>de</strong>ja o instituţie. Muzeului Fri<strong>de</strong>ricianum, <strong>de</strong>venit neîncăpător, i se adaugă<br />
noi spaţii expoziţionale. Manifestarea este acum organizată <strong>de</strong> o companie specializată sub auspiciile
conceptuale ale unui colectiv <strong>de</strong> critici, istorici şi teoreticieni ai artei condus <strong>de</strong> Bo<strong>de</strong> şi Haftmann.<br />
Aceştia planifică o expoziţie <strong>de</strong> mult mai mare amploare şi orientează manifestarea spre perioada<br />
postbelică, programatic intitulând expoziţia „Arta după 1945”. Alegerea acestui an se bazează pe<br />
importanţa sa hotărâtoare din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re socio-politic. Sfârşitul celui <strong>de</strong>-al doilea război mondial<br />
marchează totodată şi începutul unei noi ere ce <strong>de</strong>fineşte practic şi lumea actuală. 1945 este astfel<br />
perceput nu numai ca o cezură politică majoră dar şi ca una cultural artistică.<br />
Un alt moment <strong>de</strong> referinţă, cu certe atuuri <strong>de</strong> a fi consi<strong>de</strong>rat <strong>de</strong> noua generaţie o bornă <strong>de</strong> hotar în<br />
evoluţia socio-politică şi culturală a lumii şi implicit, un punct iniţial pentru arta contemporană, este<br />
<strong>de</strong>sigur pentru Europa şi nu numai, anul 1989. Schimbarea este dramatică: că<strong>de</strong>rea zidului <strong>de</strong> la Berlin şi<br />
odată cu el a tuturor regimurilor totalitare din Est, <strong>de</strong>strămarea Uniunii Sovietice şi a echilibrului <strong>de</strong> forţe<br />
bi-polar, reunificarea Germaniei etc. Relaţia preferenţială New York - Berlin îi conferă acestuia din urmă<br />
o aură <strong>de</strong> centru cultural major, pe acelaşi plan cu metropola americană, recunoscută capitală a artei <strong>de</strong><br />
după cel <strong>de</strong>-al doilea război mondial. Beneficiind <strong>de</strong> privilegiul <strong>de</strong> a găzdui mari expoziţii internaţionale,<br />
Berlinul îşi revendică un rol cheie în circuitul artistic european contemporan (II -3 MoMA în Berlin).<br />
Etimologic, postmo<strong>de</strong>rnismul este un concept relativizant aplicabil unor diverse evoluţii în domeniile<br />
artei, teoriei şi criticii <strong>de</strong> artă, filosofiei, arhitecturii, disciplinelor sociale şi politice etc. La prima ve<strong>de</strong>re,<br />
postmo<strong>de</strong>rnismul poate fi conceput şi apreciat doar prin raportare la mo<strong>de</strong>rnism, dovadă fiind chiar<br />
prefixul „post-” ce atenuează astfel dificultatea <strong>de</strong>finirii termenului. De remarcat este faptul că termenul<br />
post-mo<strong>de</strong>rn tin<strong>de</strong> să fie folosit <strong>de</strong> critici, iar postmo<strong>de</strong>rn <strong>de</strong> către susţinători. Criticii consi<strong>de</strong>ră în mod<br />
polemic faptul că post-mo<strong>de</strong>rnismul este un simptom al „capitalismului târziu” şi al <strong>de</strong>clinului instituţiilor<br />
şi apoi al statului-naţiune. Limitele notiunii <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>rnism sunt însă cu mult mai stricte şi mai uşor <strong>de</strong><br />
<strong>de</strong>terminat. Mo<strong>de</strong>rnitatea este perioada din evolutia omenirii, <strong>de</strong>rulata între Epoca Luminilor (sec. al<br />
XVIII-lea) şi primii ani <strong>de</strong> după cel <strong>de</strong>-al doilea razboi mondial, iar mo<strong>de</strong>rnismul este estetica acestei<br />
perioa<strong>de</strong>. Este un termen tare, cu o accepţiune <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> bine consolidata, pe când postmo<strong>de</strong>rnismul e un<br />
termen slab, elastic dar <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> generos şi <strong>de</strong> tolerant la o mulţime <strong>de</strong> fenomene, <strong>de</strong> multe ori<br />
contradictorii, ale lumii culturale <strong>de</strong> azi (II-1 Postmo<strong>de</strong>rnismul).<br />
Căutarea începuturilor este şi căutarea unei continuităţi, întrucât numai ştiind <strong>de</strong> un<strong>de</strong> vine poate şti<br />
omul şi un<strong>de</strong> se duce (Capitolul III – ORIGINI ŞI CONTINUITATE ÎN ARTĂ). Patosul <strong>de</strong>scifrării<br />
misterelor trecutului şi căutarea surselor iniţiale duc uneori la speculaţii şi la apariţia mitologiei originilor.<br />
Sentimentele estetice nu lasă urme arheologice dar putem presupune că strămoşii noştri nu au fost<br />
insensibili la frumuseţe. Teoriile i<strong>de</strong>aliste pun la originile lui homo aesteticus aşa numita voinţă <strong>de</strong> artă.<br />
Metafizica ve<strong>de</strong> în artă expresia misterului transce<strong>de</strong>ntal sau i<strong>de</strong>ea absolută. Premisele reconstructive<br />
filosofice, psihologice, arheologice şi tehnice se completează reciproc şi parcurg un drum <strong>de</strong> la exerciţiul<br />
intelectual speculativ spre certitudini ferm probate, acceptate şi confirmate.
Conform concepţiei lui André Leroi – Gourhan, reprezentarea figurativă plastică ia naştere odată<br />
cu începuturile lui homo sapiens şi este parte integrantă din sistemul vieţii <strong>de</strong> relaţie. Ea este un<br />
fundament al psihicului său, intermediind componenta efectorie cu percepţia (III-1 Originile autonome<br />
ale artei). Dispunerea amprentelor, traseelor digitale, reprezentărilor animaliere şi feminine confirmă<br />
ipoteza larg acceptată după care peşterile pictate constituie un fel <strong>de</strong> sanctuar în care omul preistoric îşi<br />
manifestă rudimentele <strong>de</strong> credinţă, în ritualuri complexe bazate pe magie. Primele reprezentări artistice<br />
sunt tributare stadiului magic <strong>de</strong> cunoaştere, leagănul şi paradigma viitoarei gândiri şi activităţi <strong>de</strong> creaţie.<br />
Primul pas este ,,colecţionarea” <strong>de</strong> ,,curiozităţi” apoi, următorul pas este punerea în legătură a acestor<br />
misterioase şi neliniştitoare obiecte cu însuşi <strong>de</strong>terminismul vieţii (III-2 Artă şi magie).<br />
Unele din teoriile apariţiei picturii şi sculpturii accentuează importanţa plăcerii manipulării prin joc<br />
a materialelor plastice. Impulsul creativ poate avea surse <strong>de</strong> ordin magic, religios, dorinţa <strong>de</strong> a materializa<br />
gândirea în obiecte care să supravieţuiască sau un simplu joc <strong>de</strong> imitaţie, însoţit <strong>de</strong> plăcerea <strong>de</strong> a da formă,<br />
<strong>de</strong>ci <strong>de</strong> poiesis. Iluzia şi metafora se obţin prin asemănare, <strong>de</strong>ci prin mimesis. Trebuie însă să <strong>de</strong>limităm<br />
net conceptul <strong>de</strong> joc <strong>de</strong> cel cu sens peiorativ <strong>de</strong> puerilism, întrucât în accepţiunea antropologiei artei, jocul<br />
este o funcţie a culturii, o motivaţie internă ce poate fi <strong>de</strong>celată la temelia multor domenii spirituale:<br />
morală, ştiinţă, artă, religie. El este prezent <strong>de</strong> la origini până în fazele superioare ale civilizaţiilor (III-3<br />
Artă şi joc).<br />
André Leroi – Gourhan înţelege originea simbolului artistic ca fiind motivată şi prin tribuinţa <strong>de</strong><br />
comunicare, rezultând serii <strong>de</strong> semne convenţionale ce alcătuiesc un cod specific fiecărui domeniu<br />
artistic. Concepute ca un mijloc <strong>de</strong> comunicare, artele vizuale sunt şi un limbaj specific. Desenul, pictura<br />
şi sculptura sunt creaţii umane <strong>de</strong>stinate a fi văzute şi înţelese <strong>de</strong> alţi oameni. Permeabilitatea artei<br />
contemporane nu se manifestă doar în sensul încorporării unor aspecte ale vieţii <strong>de</strong> zi cu zi în opera <strong>de</strong><br />
artă ci şi invers, ca implicare a artei în viaţa cotidiană. Arta trebuie să regăsească izvoarele originare ale<br />
vieţii. Această difuziune a artei în viaţă, în întregul ambient al omului contemporan, este specifică<br />
majorităţii mişcărilor artistice <strong>de</strong> după 1945 (III - 4 Artă şi comunicare).<br />
Tudor Vianu explică geneza artei şi capacităţile creatoare, ce-l <strong>de</strong>finesc prin excelenţă pe homo<br />
aesteticus, şi cu ajutorul trebuinţelor şi tendinţelor tehnice. Acest tip <strong>de</strong> realizare plastică, concretizată în<br />
soluţionări tehnice din cele mai diverse şi inedite, este prezentă şi în pictura şi sculptura mai tuturor<br />
marilor epoci culturale, începând cu arta preistorică până în zilele noastre. Realismul Radical sau New<br />
Realism este un stil contemporan dominat <strong>de</strong> acurateţea mijloacelor şi apelul la noi proce<strong>de</strong>e tehnice bi-<br />
dimensionale şi tri-dimensionale. Este varianta extremistă a realismului contemporan. Transformând<br />
mijloacele în scopuri, folosirea uimitoarelor posibilităţi actuale <strong>de</strong> a reproduce fi<strong>de</strong>l forma umană justifică<br />
folosirea termenului <strong>de</strong> superrealism. Implicarea civilizaţiei tehnologice în domeniul artelor vizuale se<br />
face cu o exactitate inflexibilă, ce apropie această pictură <strong>de</strong> obiectivitatea rece a fotografiei, justificând şi
numele <strong>de</strong> fotorealism dat acestui curent. O relaţie fructuoasă între tehnica şi arta contemporană o<br />
reprezintă şi acel gen al artelor vizuale catalogat drept instalaţii. Facilităţile tehnologice oferite <strong>de</strong> era<br />
multi-media, vi<strong>de</strong>o şi PC conferă Body Art-ului <strong>de</strong> după 1980 noi valenţe. Artiştii vi<strong>de</strong>o adaugă o<br />
dimensiune temporală percepţiei trupului uman. Se fotografiază şi se filmează erotica, aspectele<br />
dismorfice ale corpului chiar şi expresivul fenomen al îmbătrânirii. Este sesizată multitudinea <strong>de</strong> sensuri<br />
ale atitudinilor, jocului pantomimic, gesturilor şi expresiei faciale, tranziţia clar-neclar, ineditul<br />
perspectivelor etc. (III-5 Artă şi tehnică). Interesantă pentru rezolvarea unor probleme <strong>de</strong> ordin plastic<br />
dar mai ales didactic este şi tehnica ecorşeului (fr. écorché). Acesta este o statuie reprezentând numai<br />
scheletul şi musculatura, fără piele şi ţesut adipos. Lucrări conceptual similare ecorşeului, sunt realizate în<br />
zilele noastre direct din cadavre umane preparate şi conservate însă printr-o tehnică mo<strong>de</strong>rnă şi originală<br />
numită plastinaţie. Proce<strong>de</strong>ul, <strong>de</strong>păşind radical tehnicile tradiţionale <strong>de</strong> îmbălsămare, a fost inventat,<br />
<strong>de</strong>zvoltat şi patentat <strong>de</strong> anatomistul german Gunther von Hagens în anul 1977.<br />
Spiritualitatea umană sălăşluieşte în opera <strong>de</strong> artă în trei ipostaze: artistul, personajul reprezentat şi<br />
receptorul (Capitolul IV- ARTISTUL, CONŢINUTUL ŞI RECEPTAREA OPEREI). De-a lungul<br />
istoriei artei, amprenta artistului asupra operei parcurge şi ea, în diferitele stiluri, intervalul cuprins între<br />
absenţa totală, obiectivitatea şi subiectivitatea totală. Odată cu apariţia artelor plastice, homo sapiens are<br />
capacitatea, pentru prima oară, <strong>de</strong> a-şi concretiza viaţa psihică în simboluri cu suport material. Arta<br />
romană valorifică insuficient şi doar în portretistică moştenirea etruscă, în timp ce grecii preiau selectiv şi<br />
creativ tradiţiile creto-miceniene, arhaice şi orientale. Artistul plastic elen se bucură <strong>de</strong> mai mult respect şi<br />
in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> creaţie comparativ cu omologul său roman, obligat la subordonare socială şi<br />
conformism. Cerinţele estetice ce eclipsează reflectarea personalităţii artistului în operă au fost, în cazul<br />
artei antice, vizarea tipicului iar în cazul artei medievale simbolizarea divinităţii, ca în toate clasicismele<br />
un<strong>de</strong> semnătura artistului este doar simbolică şi metaforică. În arta Evului Mediu, mai ales în arta sacră,<br />
personalitatea artistului este net dominantă <strong>de</strong> simbolul divin, opera <strong>de</strong> artă fiind rodul unei creaţii<br />
colective. În Renaştere apare personalitatea artistică cu veleităţi spre universalitate, cu notorietate şi chiar<br />
celebritate, fără să afecteze însă forma şi spiritul realului, echilibrul dinamic şi static al reflectării acestuia.<br />
(IV-1 Personalitatea artistului).<br />
Conceptele freudiene intrinseci psihanalizei conduc la o anumită formă <strong>de</strong> hermeneutică care<br />
inclu<strong>de</strong> şi elementul biografic semnificativ pentru artist. Principalele instrumente generatoare ale operei şi<br />
factorii motivaţionali intimi ai actului <strong>de</strong> creaţie explică semnificaţiile acesteia. Repertoriul figurativ oferă<br />
lui Freud condiţii ce-i înlesnesc posibilităţile <strong>de</strong> <strong>de</strong>scifrare a hermeneuticii şi sensului antropologic al<br />
operelor <strong>de</strong> artă ce relevă doar anumite mesaje potenţiale. În acest sens, relaţia creator-operă este<br />
cercetată analitic oscilând între biografism, în explicarea operei, şi <strong>de</strong>monstrarea conflictualităţii<br />
existenţiale a artistului prin unele opere <strong>de</strong> artă ale acestuia. Din punctul <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re al antropologiei artei,
motivaţiile sociale şi stilistice ale reprezentării personalităţii artistului în operă parcurg o distanţă imensă.<br />
Ele încep cu milenii <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>stă, anonimă şi scrupuloasă hetero-reprezentare şi ajung la o orgolioasă auto-<br />
reprezentare a ,,artistului” din ultimele <strong>de</strong>cenii, când se hipertrofiază nejustificat dimensiunea <strong>de</strong> multe ori<br />
lipsită <strong>de</strong> consistenţă a originalităţii cu orice chip. În arta contemporană apare un exces narcisist al<br />
artistului, arta <strong>de</strong>venind în bună parte o autofigurare.<br />
Calităţile estetice <strong>de</strong>osebite ale feţei, ale formei şi proporţiilor capului, motivează studiul<br />
morfologiei şi mimicii. Acestea îşi au aplicabilitate directă în artele plastice într-un gen consacrat: (IV-2<br />
Portretul). În neolitic, subordonată în continuare magiei, arta îşi accentuează tentativele <strong>de</strong> eliberare. În<br />
România, statuetele <strong>de</strong> la Cernavodă, Gânditorul şi Femeie aşezată, sunt remarcabile prin realismul şi<br />
expresivitatea atitudinii. Se pare că în cazul lor, <strong>de</strong>stinaţia magică începe să facă loc pentru prima dată<br />
uneia propriu-zis estetice (IV-3 Gânditorul). Prestigiul activităţilor intelectuale în societatea egipteană<br />
este dovedit <strong>de</strong> larga circulaţie a statuilor reprezentând un personaj scriind, cu picioarele încrucişate în<br />
postură orientală, într-o atitudine solemnă şi plină <strong>de</strong> gravitate. Toate au primit numele generic <strong>de</strong> scrib.<br />
Reliefurile arhaice egiptene din perioada predinastică, <strong>de</strong> pe paletele <strong>de</strong> fard, instrumente rituale <strong>de</strong><br />
cult, povestesc în imagini măreţele fapte <strong>de</strong> arme ale conducătorului. Ele au <strong>de</strong>ci, o motivaţie similară cu<br />
arta Orientului Apropiat. Repertoriul figurativ antropomorf se cristalizează treptat, <strong>de</strong>venind totodată şi<br />
normă <strong>de</strong> reprezentare. Următoarele secole diversifică formele, le aprofun<strong>de</strong>ază, le duc aproape <strong>de</strong><br />
perfecţiune. Tematica campaniilor militare apare încă din Imperiul Vechi şi chiar din perioada<br />
protodinastică, pe paleta faraonului Narmer. La fel ca în reliefurile sumeriene, regele calcă în picioare<br />
inamicul, îl trage <strong>de</strong> păr lovindu-l cu armele, etc. Stilul <strong>de</strong> reprezentare este însă pur egiptean cu<br />
convenţiile <strong>de</strong> proporţionare specifice iar schema <strong>de</strong> organizare a compoziţiei diferă <strong>de</strong> cea folosită în<br />
Orient. Paleta Regelui Narmer, <strong>de</strong>scoperită la Hierakonpolis, este importantă pentru înţelegerea fondării<br />
civilizaţiei egiptene. Este consi<strong>de</strong>rată a fi primul document politic din istorie (IV-4 Imaginea<br />
autorităţii). Banalizând postmo<strong>de</strong>rn reprezentarea autorităţii, în arta contemporană, Marisol Escobar<br />
realizează din ghips şi lemn personaje uriaşe ce poartă masca unor vip-uri, politicieni, şefi <strong>de</strong> stat, dar şi<br />
familii mo<strong>de</strong>ste sau indivizi anonimi, reprezentativi însă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re antropologic, pentru grupul<br />
lor social. În aceeaşi ordine <strong>de</strong> i<strong>de</strong>i, James Rosenquist realizează compoziţii <strong>de</strong> dimensiuni mari, cu o<br />
dinamică specifică a raportului dintre fragmentele combinate complex şi ansamblu. În spiritul esteticii<br />
pop art-ului, se inspiră cu predilecţie din viaţa americană contemporană, a<strong>de</strong>sea preluând aspecte direct<br />
din imagistica publicitară şi electorală.<br />
În arta egipteană, reprezentări ale noţiunii <strong>de</strong> familie, atât mitologice cât şi biografice, apar încă din<br />
perioada Regatului Vechi. Gingăşia, atmosfera afectuoasă şi graţia sunt specifice stilului amarnian. Noua<br />
stilistică susţinută <strong>de</strong> Akhenaten şi Nefertiti nu este concepută însă ca o înnoire strict artistică, ci evi<strong>de</strong>nt,<br />
se vrea o imagistică care să facă mai accesibilă publicului noua lor doctrină religioasă. La fel ca şi la
egipteni şi <strong>de</strong>osebindu-se <strong>de</strong> cea a grecilor clasici, reprezentarea etruscă este preocupată <strong>de</strong> imitarea cât<br />
mai fi<strong>de</strong>lă a individualităţii. Aceasta se face chiar cu accentuarea unor particularităţi, spre a reda cât mai<br />
autentic caracterul. Pe sarcofage apare astfel o portretistică plină <strong>de</strong> expresivitate, robusteţe şi realism<br />
viu. În arta sfârşitului <strong>de</strong> sec.XX, Lucien Freud, consi<strong>de</strong>rat drept unul din cei mai mari pictori figurativi ai<br />
artei contemporane prin nudurile sale împăstate <strong>de</strong> culoare, abor<strong>de</strong>ază şi tema familiei. La fel, Marisol<br />
Escobar realizează din ghips şi lemn personaje uriaşe ce poartă masca unor vip-uri, actori la modă,<br />
cântăreţi, dar şi familii mo<strong>de</strong>ste sau indivizi anonimi, reprezentativi însă, din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re<br />
antropologic, pentru grupul lor social (IV-6 Imaginea familiei).<br />
Atitudinea estetică în faţa frumuseţii anatomice în sine îşi are implicit originea în arta egipteană dar<br />
explicit, frumseţea graţioasei siluete feminine <strong>de</strong>vine pentru prima dată valoare autonomă abia în arta<br />
grecească. Prin chipul zâmbind binevoitor şi complice şi rotunjimile discrete ale trupului, korele greceşti<br />
sunt expresii ale bucuriei vieţii terestre spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> tinerele egiptene, chiar şi din noul imperiu, a<br />
căror farmec şi graţie merită să fie reprezentate plastic doar pentru <strong>de</strong>lectarea <strong>de</strong>functului suveran în<br />
noaptea eternă. În arta cretană, cele mai numeroase fresce reprezentând femei sunt pe pereţii încăperilor<br />
Palatului <strong>de</strong> la Cnossos (IV-8 Imaginea feminităţii). Sigmund Freud însuşi recunoaşte în mod <strong>de</strong>schis<br />
întâietatea artiştilor, poeţilor şi filosofilor în <strong>de</strong>zvăluirea inconştientului, rezervându-şi doar dreptul <strong>de</strong><br />
autor al meto<strong>de</strong>i ştiinţifice <strong>de</strong> studiu antropologic al acestuia. În primele <strong>de</strong>cenii ale secolului trecut, când<br />
Freud investiga cu pasiune această psihologie abisală, aveau loc schimbări <strong>de</strong> profunzime în teritoriul<br />
cercetării antropologice europene. În societatea acuală, dominată <strong>de</strong> pragmatism şi consum, motivaţia<br />
erotică apare la modul exploziv după secole <strong>de</strong> reţinere şi surdina din sobra perioadă victoriană.<br />
Publicitatea erotică omniprezentă în media contemporană apare ca revers al medaliei după o aşa zisă<br />
perioadă <strong>de</strong> „cenzură sexuală”.<br />
Între cadrul antropologic i<strong>de</strong>al şi aspectele variate, infinit diferenţiate şi nuanţate ale individului<br />
unic, se simte nevoia introducerii unor categorii intermediare, lăsând mai mult loc simţului observaţiei<br />
directe şi sintezei morfologice. Aceste categorii constituţionale sunt date <strong>de</strong> persistenţa unor însuşiri<br />
comune care se întâlnesc în mod constant. În cadrul lor mai larg, sunt însă posibile variaţiile individuale.<br />
Artistul plastic care îşi propune o operă cu temă istorică, o compoziţie cu personaje sau orice lucrare ce<br />
implică reprezentări umane, trebuie în primul rând să ştie să-şi aleagă mo<strong>de</strong>lele. Pentru stabilirea<br />
categoriei constituţionale convenabile din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re estetic, artistul plastic trebuie să cunoască<br />
principalele tipuri morfologice. Ele se diferenţiază în primul rând prin construcţie, forma generală,<br />
mo<strong>de</strong>lajul exterior dar şi prin particularităţile <strong>de</strong> proporţionare ale corpului şi părţilor sale (IV-9 Tipuri<br />
etnice şi morfologice). În arta neolitică, <strong>de</strong>formarea duce uneori la anamorfoză, cum ar fi exagerarea<br />
formelor pline pentru a sugera vitalitatea, opulenţa şi bunăstarea. Apar reprezentate femei obeze,<br />
mo<strong>de</strong>late cu acelaşi <strong>de</strong>zinteres pentru <strong>de</strong>talii mai ales la braţe, cap şi gambe. Într-un mod foarte
asemănător, în arta contemporană, columbianul Fernando Botero realizează nuduri feminine<br />
supradimensionate, cu forme opulente, dilatate şi <strong>de</strong>talii insolite. Atât în pictură cât şi în sculptură,<br />
personjaele sale uneori groteşti au un aer ireal părând imobile. Spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> reprezentările accentuat<br />
dismorfice ale lui Achenaten, motivate fie la modul naturalist fie <strong>de</strong> un fel <strong>de</strong> simbolism mitologic <strong>de</strong>venit<br />
stil oficial, la greci, această modalitate <strong>de</strong> reprezentare morfologică poate fi pusă mai <strong>de</strong>grabă pe seama<br />
efortului <strong>de</strong> a găsi o imagine sintetică a noţiunii abstracte <strong>de</strong> perfecţiune a trupului uman. Acelaşi<br />
dismorfism apare şi în unele lucrări <strong>de</strong> artă contemporană, chiar dacă doar la modul aluziv. Lucrările <strong>de</strong><br />
pictură ale lui Allan Jones, care au ca tematică astfel <strong>de</strong> îngemănări <strong>de</strong> forme masculine şi feminine, sunt<br />
inspirate din speculaţiile psihanalitice ale lui C.G. Jung, potrivit cărora o artă cu a<strong>de</strong>vărat creativă solicită<br />
atât calităţi spirituale masculine cât şi feminine. Ele pot fi interpretate însă şi ca un metaforic autoportret<br />
psihanalitic al căutărilor sale cele mai intime. Tempoul vieţii mo<strong>de</strong>rne este euritmia tinereţii, un bioritm<br />
ce oscilează între calităţile androi<strong>de</strong> şi cele ginoi<strong>de</strong> (IV-10 Imaginea dismorfismului).<br />
Binomul creaţie artistică – receptare estetică este inclus în sfera mai largă a atitudinii estetice.<br />
Aceasta este postura receptorului operei <strong>de</strong> artă dar şi a celuia care este impresionat <strong>de</strong> însuşirile fiinţelor<br />
vii sau grandoarea fenomenelor naturale. Potrivit antropologiei artei, orice om trăieşte experienţe estetice<br />
într-un cadru foarte larg, <strong>de</strong> la aprecierile cotidiene intuitive până la receptarea avizată a operelor <strong>de</strong> artă.<br />
Receptorul comun manifestă interes pentru o anumită operă <strong>de</strong> artă, în măsura în care aceasta are pentru<br />
el un anumit sens antropologic, generat <strong>de</strong> calităţile ei umane, concordante sau nu cu propriile lui valori.<br />
Sensul antropologic este dat atât <strong>de</strong> informaţiile pe care artistul reuşeşte să le comunice cât şi <strong>de</strong><br />
semnificaţiile operei apreciate pentru receptorul însuşi. De la conceptele clare, selectate <strong>de</strong>liberat şi<br />
incluse în operă, la cele mai puţin clare, pe care intuiţia receptorului este incitată să le <strong>de</strong>scopere, se<br />
ajunge chiar la interpretări pe care autorul pur şi simplu nu intenţiona să le exprime (IV-11 Receptarea<br />
estetică). În perioada contemporană autonomia artei este privită nuanţat <strong>de</strong>oarece prin<br />
interdisciplinaritatea şi pluridisciplinaritatea unor domenii, arta şi ştiinţa <strong>de</strong>vin solidare în perspectiva<br />
antropologiei culturale. Arta are în mod firesc, atât motivaţii intrinseci, autonome, cât şi motivaţii conexe,<br />
corelate extrinsec, eteronome. Autonomizarea excesivă a operei <strong>de</strong> artă duce la <strong>de</strong>naturarea şi secătuirea<br />
ei <strong>de</strong> sevă. Tudor Vianu numeşte acest proces „estetism” şi îl consi<strong>de</strong>ră o anemiere substanţială şi o<br />
pier<strong>de</strong>re consi<strong>de</strong>rabilă a vitalităţii fenomenului artistic. Autointerogaţii şi îndoieli asupra verosimilităţii<br />
,,estetismului” are însuşi autorul eseului Dezumanizarea artei (Capitolul VI - ,,ESTETISMUL”,<br />
UTOPIA HIPOTIMICĂ A ARTEI).<br />
Rudolf Arnheim însuşi, autoritate în psihologia gestaltistă a artei şi percepţiei vizuale, nu ca<strong>de</strong> în<br />
păcatul <strong>de</strong> a studia forma doar <strong>de</strong> dragul formei. O astfel <strong>de</strong> concepţie extremistă şi utopică nu poate duce<br />
<strong>de</strong>cât la compromiterea spiritului avangardist. Abstractizarea fiind o facultate eminamente umană, o<br />
ipotetică ,,lucrare <strong>de</strong> artă” oricât <strong>de</strong> abstractizată, în care a dispărut cu totul orice trimitere către o realitate
umană, este, dacă nu <strong>de</strong> neimaginat, cel puţin <strong>de</strong> neînţeles. Singura ei justificare ar fi să se auto<strong>de</strong>clare<br />
,,ultraobiect” in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt, ,,valoare” transce<strong>de</strong>ntală, care nu necesită nici un fel <strong>de</strong> interpretare. Pentru<br />
antropologia artei însă, dintre diversele interpretări subiective, cel al realităţii umane este primordial,<br />
origine a tuturor celorlalte, în care se şi regăsesc mai mult sau mai puţin (Concluzii).<br />
Un stil individual viguros al artistului contemporan poate fi soluţia postmo<strong>de</strong>rnă la epuizanta<br />
încordare <strong>de</strong> a inventa noi arte, <strong>de</strong> până la finele <strong>de</strong>ceniului nouă al secolului XX.<br />
Singularitatea geneticii şi a educaţiei, precum şi mediul social mereu înnoit din motive obiective, îi<br />
oferă oricărui artist posibilitatea <strong>de</strong> a-şi manifesta personalitatea în mod original, unic, cu condiţia<br />
sincerităţii în exprimarea <strong>de</strong> sine.<br />
Antropolgia artei foloseşte conceptul <strong>de</strong> stil ca fiind <strong>de</strong>terminat <strong>de</strong> conţinut, semnificaţia şi sensul<br />
uman, cele care au un rol hotărâtor în geneza formei. Evoluţia socialului <strong>de</strong>termină înnoirea permanentă a<br />
conţinutului, dar, <strong>de</strong>şi este primul care se modifică, el nu este întot<strong>de</strong>auna însoţit şi <strong>de</strong> un nou stil, <strong>de</strong> o<br />
formă mai a<strong>de</strong>cvată <strong>de</strong> exprimare a acestuia.<br />
Bibliografie<br />
Cărţi<br />
ARNHEIM, Rudolf, Arta şi percepţia vizuală, Bucureşti, Meridiane, 1979<br />
I<strong>de</strong>m, Forţa centrului vizual, Bucureşti, Meridiane, 1995<br />
ARGAN, Carlo Giulio, Walter Gropius şi Bauhausul, Bucureşti,Meridiane, 1976<br />
I<strong>de</strong>m, Arta mo<strong>de</strong>rnă, Bucureşti, Meridiane,1982<br />
BARRAL I ALTET, Xavier, Istoria artei, trad. <strong>de</strong> Razvan Junescu, Bucureşti,Meridiane, 2002<br />
BARTOS, M. J., Structuri compozitionale, Iaşi, <strong>Arte</strong>s, 2005<br />
I<strong>de</strong>m, Arta murală, interferenţe vizual-artistice, Iaşi, <strong>Arte</strong>s, 2006<br />
BERGER, Rene, Artă şi comunicare, Bucureşti, Meridiane, 1982<br />
BICIKOV, V.V., Estetica antichitatii tirzii (secolele II-III), Bucuresti, Meridiane, 1984<br />
BOULEAU, Charles,Geometria secreta a pictorilor, trad. Denia Mateescu, Meridiane, 1979<br />
BRION, Marcel, Homo pictor, trad.Maria Voda, Bucuresti, Editura Meridiane, 1977<br />
CIUCĂ, Valentin, ,, Vlad Tiberiu-Liviu” , Un secol <strong>de</strong> arte frumoase la Iaşi, Editura ART XXI. 2004,<br />
Pag. 409-411<br />
CLAYTON, Peter A. ; PRICE, Martin J. Cele sapte minuni ale lumii antice,Bucuresti, Editura<br />
Saeculum, 1999<br />
CHATELET, Albert ; GROSLIER, Bernard Philippe Histoire <strong>de</strong> l'Art :peinture, sculpture , Paris,<br />
Larousse, c.1990<br />
DELACROIX, Henri, Psihologia artei,Editura Meridiane, Bucureşti, 1983<br />
DRIMBA, Ovidiu Istoria culturii şi civilizaţiei, Bucureşti, Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, 1995<br />
FAURE, Elie Istoria artei, traducere <strong>de</strong> Irina Mavrodin, Bucureşti, Editura Meridiane, 1970<br />
FLEMING, William <strong>Arte</strong> şi i<strong>de</strong>i,traducere Florin Ionescu, Bucuresti, Editura Meridiane, 1983<br />
FREUD, Sigmund , Scrieri <strong>de</strong>spre literatură şi artă, Bucureşti, Edit. Univers, 1980<br />
GHIŢESCU, Gheorghe, Permanenţele ARTEI, Editura MERIDIANE, Bucureşti 1976<br />
I<strong>de</strong>m, Formele corpului în repaus şi mişcare, Edit ATELIER, 2000<br />
I<strong>de</strong>m, Stilurile corporale şi expresia, Editura ATELIER, Galaţi, 2000<br />
I<strong>de</strong>m, Antropologie artistică, Bucureşti, ALLFA, 2001<br />
I<strong>de</strong>m, Construcţia corpului, Editura POLIROM Iaşi, 2010
GOMBRICH, H.E. , Artă şi iluzie, Bucureşti,Ed. Meridiane, 1973<br />
GRAMATOPOL, Mihai, <strong>Arte</strong>le miniaturale in antichitate, Bucuresti, Editura Meridiane, 1991<br />
HOFMANN, Werner, Fundamentele artei mo<strong>de</strong>rne, vol. I, II,Bucureşti, Ed. Meridiane 1977<br />
HOLLINGSWORTH, Mary, Arta in istoria umanitatii,pref. Giulio Carlo Argan. – Bucureşti,<br />
Enciclopedia RAO, 2004<br />
HONNEF, Klaus, Contemporary art, Taschen, 2009<br />
HUYGHE, Rene, Dialog cu vizibilul : Cunoasterea picturii, trad.Sanda Rapeanu;pref.Valeriu Rapeanu. –<br />
Bucuresti, Editura Meridiane, 1981<br />
IANOSI, Ion, Sublimul in arta (Un drum in cultura lumii), Bucuresti, Editura Meridiane, 1984<br />
I<strong>de</strong>m, Sublimul in estetica, Bucuresti,Edit. Meridiane, 1983<br />
JANSON, H. W., History of art / H. W. Janson ; revised and expan<strong>de</strong>d by Anthony F. Janson. - 3-rd<br />
edition. - New York : Harry N. Abrams, Inc., c. 1986<br />
JONES, F.Arthur, Introducere in arta / Arthur F.Jones ; traducere Anca Irina Ionescu. – Bucureşti,<br />
Editura Li<strong>de</strong>r, c.1992<br />
JUNG, C.G., Tipuri psihologice, Editura Humanitas, 1997<br />
I<strong>de</strong>m, Despre fenomenul spiritului în artă şi ştiinţă, Ed. Trei, Buc., 2003<br />
LEROI – GOURHAN, André, Gestul şi cuvântul, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1983<br />
LESLIE, Richard, Pop Art, A New Generation of Style, London, Books International, c.1997<br />
LÉVI-STRAUSS, Clau<strong>de</strong>, Antropologia structurală, Bucureşti, Edit. Politică, 1978<br />
LIPPARD, Lucy R. Pop Art / Lucy R. Lippard ; with contributions by L. Alloway, N. Marmer, N. Calas.<br />
- New York : Praeger, 2008<br />
MASLOW, Abraham H., Motivaţie şi personalitate, Editura Trei, 2009<br />
MATEI, Dumitru Originile artei , Bucuresti, Editura Meridiane, 1981<br />
MATEI, Horia C. Civilizatia lumii antice : mic dictionar biografic / Horia C. Matei ; cuvint inainte <strong>de</strong><br />
Acad. Emil Condurachi. - Bucuresti : Ed. Eminescu, 1983<br />
OSTERWOLD, Tilman Pop-art / Tilman Osterwold. - Koln : Benedikt Tachen, 1991<br />
PHIPPS, Richard ; WINK, Richard Invitation to the Gallery : An Introduction to Art / Richard Phipps,<br />
Richard Wink. - [S.l] : Wm. C. Brown Publishers, c. 1987<br />
PRUT, Constantin – Dicţionar <strong>de</strong> artă mo<strong>de</strong>rnă şi contemporană, Ed. Univers enciclopedic 2002<br />
RALEA, Mihai, Psihologie şi viaţă, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1938<br />
I<strong>de</strong>m, Introducere în sociologie, Bucuresti, Casa Şcoalelor,1944<br />
I<strong>de</strong>m, Explicarea omului, Bucureşti, Cartea Românească, 1945<br />
I<strong>de</strong>m, Prelegeri <strong>de</strong> estetică, Editura stiinţifică, Bucuresti 1972<br />
ROSULESCU, Vladimir, Minuni ale lumii antice, Craiova, Editura Scorilo, 1998<br />
STENDL, Ion, Desenul- Estetica. Suporturi. Materiale : O paralela intre Renastre si secolul XX,<br />
Bucuresti : Editura Semne, 2004<br />
SUHAR, Liviu - GLOSE în labirintul artelor vizuale, Ed. DANA ART Iaşi, 2009<br />
I<strong>de</strong>m – Punctul acel nimic al universului (volum colectiv), Ed. <strong>Arte</strong>s<br />
I<strong>de</strong>m - Pledoarie pentru obiectul metaforă, Ed. Danaster, Iaşi, 2003<br />
VIANU, Tudor, Opere, 13, Editura Minerva, Bucureşti, 1987<br />
I<strong>de</strong>m, Estetica, Bucureşti, Editura Orizonturi ,1996<br />
WINCKELMANN, Johann Joachim, Istoria artei antice, traducere <strong>de</strong> Gh.I.Ciorogaru, introducere <strong>de</strong><br />
Dan Grigorescu, Bucuresti : Editura Meridiane, 1985<br />
Albume, cataloage <strong>de</strong> expoziţii, articole, eseuri<br />
ART at the Turn of the Millennium = L'Art au tournant <strong>de</strong> l'an 2000<br />
/ Lars Bang Larsen, Christoph Blase, Yilmaz Dziewior,... ;<br />
Edit. Burkhard Riemschnei<strong>de</strong>r, Uta Grosenick. - Koln : Taschen<br />
ART CONTEMPORAIN : Un choix <strong>de</strong> 200 oeuvres du Fonds national d'art<br />
contemporain (1985-1999) ; Essai introd. par Ann Hindry. -<br />
Paris : Editions du Chene- Hachette Livre, 2001
ART of the 20 th Century / K. Ruhrberg, M. Schneckenburger, Ch.<br />
Fricke, K. Honnef ; edited by Ingo F. Walter. - Koln : Taschen, c.1998. - 2 vol.<br />
Vol. 1 : Painting . - 399 p.: il.<br />
Vol. 2 : Sculpture, New Media, Photography<br />
BAUMERT, Johannes, Wolfsburg Kultur ,,Tiberiu Vlad, ein raffinierter Kolorist’’, WOLFSBURGER<br />
NACHRICHTEN, Dienstag 17 August 2004<br />
I<strong>de</strong>m,,,Tiberiu Vlad bevorzugt gemischte Techniken’’ WOLFSBURGER NACHRICHTEN, Donnerstag<br />
31 August 2006<br />
BISCHOF, H. ,, Der Kunst : Tiberiu Vlad stellt aus Burgaka<strong>de</strong>mie: Ruäne lebt und malt in <strong>de</strong>r Burg<br />
Neuhaus-Künstler schätzt die alten Meister ’’ Wolfsburger Allgemeine, Dienstag 17 August 2004<br />
I<strong>de</strong>m , Neue Ausstellung : „Tiberiu Vlad zeigt Akte un Stillleben”, Wolfsburger Allgemeine, Mittwoch<br />
30 August 2006<br />
CIUCĂ, Valentin „Anatomie, Geometrie, Culoare … ”, revista Cronica nr. X , ŞEVALET, oct. 2001. Iaşi,<br />
pag.6<br />
I<strong>de</strong>m, Anatomie şi estetică comentariu introductiv la Fundamentele anatomice ale artelor vizuale<br />
Editura ARTES Iaşi, octombrie 2002<br />
I<strong>de</strong>m, „Anatomia inefabilului”, Însemnări ieşene, seria a treia,anII, nr.3,martie 2010, p.60<br />
ELIASSON, Olafur, “ O conversatie cu Dieter Buchhart”, Kunstforum International (Noiembrie/Dec.<br />
2003)<br />
FAIENCES et porcelaines. Italie ; textes <strong>de</strong> Jeanne Giacomotti,<br />
Oreste Ferrari, Vincenzo Montefusco. - Paris : Editions Fabbri, c. 1990<br />
HAGENS Gunther von, Body Worlds, Catalog al expoziţiei Mirror of Time 2008<br />
ISTORIA vizuala a artei / coord. Clau<strong>de</strong> Frontisi. - Bucuresti :<br />
Enciclopedia RAO, 2003<br />
ORTEGA Y GASSET, Jose, Dezumanizarea artei şi alte eseuri <strong>de</strong> estetică, Bucureşti, Humanitas, 2000<br />
TRUICĂ, Ion ,, Viaţa formelor ut pictura poesis” revista Cronica, nr. XI, nov. 2001. Iaşi, pag.6<br />
VISUAL Encyclopedia. - London : Dorling Kin<strong>de</strong>rsley, 1998<br />
WEINTRAUB, Linda Making Contemporary Art : How Today's ArtistsThink and Work / Linda<br />
Weintraub. - London : Thames and Hudson,c. 2003<br />
WOMEN ARTISTS in the 20 th and 21 st Century / Edited by Uta<br />
Grosenick. - Koln : Taschen, c. 2001<br />
Pagini web<br />
http://www.artandanthropology.com, http://www.discoveranthropology.org.uk<br />
http://artpologist.com, https://www.peabody.harvard.edu<br />
http://www.ucl.ac.uk/anthropology<br />
http://www.anthropology/2009/anthropologists_and_artists<br />
http://www.anthropologie.euhttp://www.colombart.co.uk<br />
http://www.tamabi.ac.http://www.bodyworlds.com<br />
http://www.eastchance.comhttp://www.artmark.ro<br />
http://www.orlan.euhttp://d13.documenta.<strong>de</strong><br />
http://societyforvisualanthropology.org<br />
http://www.questia.com/art-and-architecture/anthropology-of-art<br />
http://www.gold.ac.uk/anthropologyhttp, www.gsas.harvard.edu/anthropology<br />
http://web.utk.edu/~anthrophttp, www.utexas.edu/anthropology<br />
http://arthistoryresources.nethttp://arthistory.about.com<br />
http://www.art-and-archaeology.com/timelines/worldres.html<br />
http://www.metmuseum.org/toahhttp, www.si.eduhttp, www.khm.at/en<br />
http://www.aboutromania.com/museu, http://www.moma.org<br />
http://www.britishmuseum.org, http://www.mnar.arts.ro<br />
http://www.artcyclopedia.com/museum, http://www.mnac.ro