Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
acum o datã textul tot. S-a întors cu spatele spre mine, ca
pentru a evita orice l-ar fi putut distrage din concentrarea
sa.
Doar cînd ºi-a auzit numele pronunþat, „ªi atunci a trimis
dupã prietenul sãu Jogona Kanyagga, ce locuia nu departe
de casa lui", s-a întors rapid spre mine, cu un foc
sãlbatic în priviri ºi un rîs atît de exuberant încît pe loc
bãtrînul se transformã într-un bãîeþandru, simbol al însãºi
tinereþii. Din nou, cînd am ajuns la capãtul documentului
ºi am citit numele lui în locul unde-l scrisesem ca
pe o confirmare a degetului apãsat pe hîrtie, privirea aceea
directã ºi vitalã s-a repetat, de data aceasta însã mai profundã,
mai calmã, pãtrunsã de o demnitate nouã.
O asemenea privire i-a aruncat ºi Adam lui Dumnezeu
cînd acesta l-a zãmislit din þãrînã, suflîndu-i în nãri rãsuflarea
vieþii, iar omul a devenit un suflet viu. Eu îl creasem
ªi-l arãtasem lui însuºi — Jogona Kanyagga, unul ºi-acelaºi
în vecii vecilor. Cînd i-am întins hîrtia, a luat-o evlavios
ªi lacom, a împãturit-o într-un colþ al mantiei sale ºi a
pus o mînã peste ea apãsat. Nu-ºi putea îngãdui s-o piardã,
109
ea conþinea tot sufletul lui, era dovada existenþei sale.
Acolo era consemnat un lucru sãvîrºit de el, Jogona Kanyagga
ºi care avea sã-i nemureascã numele pentru vecie :
carnea era transformatã în cuvînt ºi astfel rãmînea mereu
printre noi, plinã de graþie ºi adevãr.
Lumea cuvîntului scris ºi-a dezvelit miracolul în faþa
bãºtinaºului african chiar în perioada cînd eu mã aflam
acolo, încît aveam, dacã voiam, prilejul sã prind puþin trecutul
din urmã, retrãind pe viu un crîmpei din propria
noastrã istorie : anume perioada cînd marii mulþimi a locuitorilor
Europei li s-a dezvãluit, în mod asemãnãtor,
atotputernicia literei scrise. în Danemarca acest lucru s-a
petrecut acum o sutã ºi mai bine de ani ºi, din cîte mi-au
povestit oameni foarte bãtrîni cînd eu eram doar un copil,
am sentimentul cã reacþia, în ambele cazuri, a fost exact
aceeaºi. Numai rareori fãpturile omeneºti fuseserã în stare
sã arate o mai umilã ºi mai extaticã devoþiune principiului
artei de dragul artei.
Comunicãrile între un tînãr bãºtinaº ºi altul erau compuse
încã, în general, de scribii profesioniºti, cãci, deºi unii
dintre bãtrîni se lãsau antrenaþi de spiritul vremii, iar
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (96 of 339)28.01.2005 15:21:00