Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
în contemplarea lor. Poate venea frecvent aici. Servitorilor
sãi bãºtinaºi li s-ar fi pãrut cu siguranþã un gest în ordinea
fireascã a lucrurilor, însã, la Londra, probabil nimeni,
cu excepþia mea, care am fost acolo doar cîteva zile,
n-ar fi înþeles de ce face el aºa.
Mintea unui bãºtinaº lucreazã în multe moduri stranii
ºi e înruditã cu mintea oamenilor din vechime, care, în
chip firesc, îºi imaginau cã Odin, pentru a vedea întreaga
lume, a renunþat la unul din ochii sãi ºi care-ºi reprezentau
zeul iubirii ca pe un copil neºtiutor ce-nseamnã dragostea.
De aceea este ºi probabil cã lucrãtorii mei Kikuyu
de la fermã vedeau importanþa mea ca judecãtoare tocmai
în faptul cã habar n-aveam de legile dupã care eram chematã
sã judec.
Din cauza pasiunii lor pentru mituri, bãºtinaºii te pot
uneori aducã într-o situaþie de care nu te poþi pãzi sau
din care nu mai poþi scãpa. Ei te pot transforma într-un
imbol. în ce mã priveºte, eram conºtientã de procedeu
-l pentru uzul meu personal, gãsisem ºi un termen — în
mintea mea spuneam cã sînt fãcutã ºarpe-ºef. Europenii
care au trãit mult timp printre bãºtinaºi vor înþelege ce
vreau sã spun, chiar dacã, faþã de sensul Bibliei, cuvîntul
nU e prea corect folosit. Cred cã, îrv ciuda tuturor activitãþilor
noastre în þarã, în ciuda progresului ºtiinþific ºi
tehnic venit o datã cu noi ºi cu toatã Pax Britannica instauratã
acolo, acesta e unicul folos practic rãmas bãºtina-
ºilor de pe urma noastrã.
Ei nu se puteau servi de toþi oamenii albi în respectivul
scop ºi nici de unul sau -de altul în mod egal, ci _ns acordau,
în lumea lor, un rang mai mare sau mai mic în funcþie
de utilitatea noastrã ca ºerpi-ºefi. Mulþi dintre prietenii
mei — Denys Finch-Hatton, Galbraith ºi Berkeley
Cole, Sir Northrup McMillan — erau situaþi bine de bãºtinaºi
în aceastã calitate a lor.
Lord Delamere era un ºarpe-ºef de prim rang. Mi-adue
aminte cã odatã am fãcut o cãlãtorie la munte într-o
vreme cînd þinutul era nãpãdit de marea invazie a lãcustelor.
Acestea mai fuseserã ºi în anul precedent, iar acum
puii lor negri veneau sã devoreze ºi ce mai era, ca sã nu
mai rãmînã nici fir de iarbã în urma lor. A fost pentru
bãºtinaºi o loviturã cumplitã ; dupã dezastrul prin care trecuserã,
acum era prea mult. Inimile au cedat, ei gîfîiau, se
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (84 of 339)28.01.2005 15:21:00