Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ducea totdeauna efect în rîndul oamenilor de la fermã ºi-i
auzeam mult timp dupã aceea vorbind plini de respect
despre vreun caz care fusese atît de greu cã nu-l putuse
nimeni desluºi în mai puþin de o sãptãmînã. Pe bãºtinaº
îl poþi uºor impresiona pierzînd pentru un lucru mai mult
timp decît el — atîta doar, cã-i greu de pierdut timpul.
Dar ca bãºtinaºii sã mã vrea de judecãtoare ºi chiar sã
punã preþ pe verdictul meu nu-mi explic decît prin mentalitatea
lor mitologicã ºi teologicã. Europenii ºi-au pierdut
capacitatea de a crea mituri sau dogme ºi pentru nevoile
noastre în aceastã privinþã noi sîntem dependenþi
doar de rezervele trecutului; dar mintea unui african se
miºcã uºor pe cele mai ascunse ºi umbrite poteci. Acest
talent iese puternic în evidenþã în raporturile lor cu oamenii
albi.
îl regãseºti deja în numele date de ei, curînd dupã ce-i
cunosc, europenilor cu care vin în contact. ªi trebuie sã
* n aceste nume dacã vrei sã trimiþi un curier cu o scrisoare
95
la un prieten, sau sã ajungi cu maºina pînã la casa lui
cãci lumea bãºtinaºã nu îi cunoaºte alt nume. Am avut
un vecin foarte ursuz, care n-ar fi primit niciodatã un
oaspete în locuinþa lui ºi care se numea Safiane Modja__o
Pãturã. Prietenul meu suedez Eric Otter era Resase Modja,
— Un Cartuº —, adicã n-avea nevoie decît de un singur
cartuº pentru a ucide vînatul, un nume foarte onorant sub
care sã fii þinut minte. Mai era ºi un mare automobilist
pe care-l cunoºteam, numit „Jumãtate om — jumãtate
maºinã". Cînd bãºtinaºii dau albilor nume de animale
— Peºtele, Girafa, Taurul Gras — gîndul lor în general urmeazã
linia vechilor fabule, iar albii apar, în conºtiinþa lor,
atît ca oameni cît ºi ca animale.
Iar cuvintele conþin în ele o magie : cineva care, timp
de mulþi ani, a fost cunoscut în mediul sãu doar sub un
nume de animal ajunge sã se simtã în cele din urmã familiar
ºi înrudit cu acesta, ba chiar sã se recunoascã în el.
Apoi, cînd se întoarce în Europa, i se pare ciudat cã nimeni
nu mai face asociaþia respectivã.
Odatã, la Grãdina Zoologicã din Londra, am revãzut
un bãtrîn demnitar, ieºit acum la pensie ºi pe care în
Africa îl ºtiusem drept Bwana Tembu — Domnul Elefant.
ªedea singur-singurel în faþa cuºtii cu elefanþi, adîncit
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (83 of 339)28.01.2005 15:21:00