Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ginitã. Farah plecase în acea zi ºi, în lipsa lui, la ora cînd
lumina se aprindea în casã, le-am trimis niºte bani sã-ºi
cumpere o oaie, sã aibã ce rnînca. Fusese însã un gest
greºit, cãci ei l-au luat drept primul semn al oboselii mele
ºi abia s-au aºezat mai bine pentru noapte. ªi poate nu s-ar
fi îndemnat sã plece niciodatã, dacã tîrziu, pe searã, n-ar
fi trecut prin mintea lor sã meargã ºi la cãruþaºul tînãr,
sã-ºi scoatã paguba de la el. S-au ridicat deci de pe iarbã
ºi au plecat subit, fãrã un'cuvînt, iar a doua zi dimineaþã
s-au dus direct la Dagoretti, unde trãia Comisarul nostru
Districtual Adjunct.
Ideea lor ne-a adus pe cap o lungã anchetã pentru caz
de omor ºi mulþi poliþiºti bãºtinaºi fuduli. Dar tot ce s-a
oferit sã facã pentru cei doi bãtrîni Comisarul Districtual
Adjunct a fost sã decidã spînzurarea fãptaºului, hotarire
asupra cãreia însã a revenit pe .datã cînd a primit mãrturiile
noastre exacte. Nici bãtrînii din trib n-au mai vrut
sã þinã kyama dupã ce ºi el ºi eu am refuzat sã luãm m
considerare cazul. încît pînã la urmã cei doi^ bãtrîni a
ebuit sã se supunã, Ia fel. ca toatã lumea, unei legi a
relativitãþii din care însã nu pricepeau o iotã.
Uneori mã cam plictiseam de bãtrînii mei din kyama
. aþunci le spuneam deschis ce gîndeam despre ei. — „Voi,
bãtrînii, îi taxaþi pe tineri atit de aspru ca sã nu poatã
-n veci acluna vreun ban ºi pentru ei. Nu pot miºca de voi
cei tineri, iar voi cumpãraþi toate felele doar pentru voi."
Bãtrînii. mã ascultau atenþi, ochiºorii lor negri le strãluceau
pe chipurile uscate ºi-ncreþite, buzele lor subþiri se
miºcau încet, ca ºi cum mi-ar fi repetat cuvintele : le plãcea
ºi lor sã audã un principiu atît de sãnãtos formulat
în cuvinte. ? .
Cu toatã diversitatea noastrã de opinii, poziþia mea de
judecãtoare- a tribului Kikuyu îmi rezerva o mulþime âe
potenþialitãþi ºi mi-era tare dragã. Pe atunci eram tîp.ãrã
ºi reflectasem mult îa ideile de dreptate ºi nedreptate,
cel mai adesea însã din punctul de vedere al celui judecat
; în scaunul judecãtorului nu stãtusem încã. îmi
dãdeam ostenealã multã sã judec drept ºi în folosul pãcii
pe domeniul meu. Cîteodatã, cînd lucrurile arãtau mai încurcate,
eram nevoitã sã mã retrag ca sã le cîntãresc mai
bine, acoperindu-mi capul cu o glugã mintalã, pentru ca
nimeni sã nu vinã sã-mi vorbeascã de ele. Gestul meu pro-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (82 of 339)28.01.2005 15:21:00