Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
pîndiþi regulat pe cîmpia brãzdatã din loc în loc de vãi
adînci ºi lungi, cu albii secate de iruri, cãptuºite cu bolovani
mari plaþi, prin care trebuia sã cauþi ici-colo urme
de vînat ca sã poþi trece de partea cealaltã. Curînd devenea!
conºtient ce liniºte profundã te înconjoarã. Privind
acum înapoi spre anii petrecuþi în Africa, mi se pare cã
i-aº putea în general descrie ca fiind existenþa unei persoane
nimerite dintr-o lume marcatã de zgomot ºi grabã
într-un þinut cufundat în tãceri.
Cu puþin înainte de marile ploi, Masaii dau foc ierbii
bãtrîne ºi uscate ºi, cînd pãºunile sînt aºa pustiite ºi negre,
nu-i nici o plãcere sã mergi peste ele : copitele calului
stîrnesc praful negru, carbonizat, care se aºazã pe tot
trupul tãu ºi-þi intrã în ochi, iar firele de iarbã arse tãierea
sticla ; pînã ºi cîinii îºi rãnesc picioarele în ele. Dar, cînd
vine ploaia ºi iarba verde e proaspãtã în cîmpie, þi se pare
cã mergi cãlare pe un covor de arcuri, iar calul însuºi se
lasã îmbãtat de plãcere. Diferite soiuri de gazele vin la
verdeaþã sã pãºuneze ºi aratã ca niºte animale de jucãrie
pe o masã de-biliard. Poþi intra cãlare într-o turmã de an-
90
flope paºnicele animale te lasã sã te apropii de ele mult
" aint'e de a o lua la trap, cu coarnele lor lungi înclinate
ine spate, peste gîturile întinse ºi cu faldurile largi de pieîe
r!e pe piept, care le fac sã arate pãtrate din profil, sãltînd
» timpul* fugii. Par descinse direct dintr-un vechi epitaf
Igjpteah, dar- faptul cã rãscolesc ºi arã pãmîntul le dã un
aer familiar ºi domestic. Girafele se aflã ceva mai departe
în rezervaþie.
Uneori, în prima lunã a sezonului de ploi, un fel de
garoafe sãlbatice albe înfloresc atît de abundent in toatã
rezervaþia încît de la distanþã cîmpiile par presãrate cu
petece mari de zãpadã.
Mã adînceam în lumea animalelor venind din lumea
oamenilor ºi sufletul mi-era împovãrat de tragedia nopþii
precedente. Bãtrînii aºezaþi în preajma casei mele mã fãceau
sã nu mã simt deloc în. largul meu ; în vremurile de
demult, oamenii aveau acelaºi sentiment ca ei, cred, cînd li
se pãrea cã vreo vrãjitoare din vecinãtate le pusese gînd
rãu, sau cã în aceeaºi clipã ea purta pe sub haine un bebeluº
de cearã, pe care-l ducea sã-l boteze cu numele lor.
Raporturile mele cu bãºtinaºii în chestiunile legale ale
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (78 of 339)28.01.2005 15:21:00