Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
poate cã încercase sã îºi cîºtige un prieten la nevoie. Ori
~ul bubuitura ºi moartea prietenilor din jurul sãu îi rãs-
ªoliserã într-aºa un hal întreaga micã sferã de idei încît
crînv~eie de la periferie fuseserã propulsate direct în centrul'conºtiinþei
cale.
Pe vremea aceea aveam o maºina Overland. In veci nu
voi scrie un singur cuvînt de reproº la adresa ei, cãci m-a
servit credincioasã timp de ani ºi ani de zile. Deºi numai
arareori putea fi convinsã sã meargã cu mai mult de doi
cilindri. ªi farurile erau stricate, astfel cã, în locul luminilor
de poziþie, mergeam la dans la Clubul Muthaiga cu
o lampã de vînt înfãºuratã într-o batistã roºie. Trebuia
împinsã ca sã porneascã, iar în noaptea cu pricina a pornit
deosebit de greu.
Diferiþii oaspeþi veniþi la fermã se prinseserã de starea
ºoselei mele ºi abia în timpul drumului din acea noapte
mi-am dat seama cîtã dreptate aveau. La început l-am lãsat
pe Farah sã conducã, dar apoi m-am gîndit cã dinadins
intra în toate gropile ºi urmele de roþi ºi atunci am luat
eu însãmi volanul. De aceea am ºi fost nevoitã sã cobor
la iaz, ca sã mã spãl pe mîini în apa întunecatã. Pînã la
Nairobi drumul mi s-a pãrut nesfîrºit de lung ; aveam impresia
cã, în acelaºi timp, aº fi putut ajunge ºi acasã, în
Danemarca.
Spitalul bãºtinaº din Nairobi se ridicã pe deal, chiar înainte
de începutul coborîrii în cãldarea unde se aflã oraºul.
Acum era întunecat ºi pãrea paºnic. Cu mare greutate am
reuºit sã trezim pe' cineva ; pînã la urmã am pus rnîna
pe un bãtrîn medic sau felcer goan care a apãrut într-un
gen de neglijeu ciudat. Era un bãrbat mare ºi gras, foarte
placid în miºcãri ºi care avea un mod al lui straniu de a
face acelaºi gest mai întîi cu o mînã, apoi cu cealaltã,
Cînd am ajutat la scoaterea lui Wamai din maºinã, mi s-a
pãrut cã s-a miºcat ºi s-a întins puþin, dar, cînd l-am dus
m salonul intens luminat al spitalului, era mort. Bãtrînul
goan îºi tot flutura o mînã spre el spunînd : „E mort".
Apoi, întorcîndu-se cãtre Wanyangerri, dãdu din cealaltã
nunã •' i,E viu". Nu-l mai vãzusem niciodatã pe acel bãrin'
cãci nu mai fusesem niciodatã noaptea la spital, cînd
Probabil era el de gardã. La vremea respectivã, atitudinea
Ul m*