Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
picioare, cu braþele aiîrnîndu-i pe lîngã corp, de parcã ar
fi fost de lemn. Acum pot spune cã ºtiu ce înseamnã sã
vindeci strîngînd la piept.
E greu de bandajat un pacient a cãrui faþã e pe -ju_
mãtate smulsã, cãci, în tentativa de a-i opri sîngerarea
el poate fi înãbuºit. Am fost nevoitã sã salt bãieþelul pe
genunchiul lui Farah ºi sã-l fac pe Farah sã-j þinã caoul
drept, cãci, dacã îi tot cãdea în faþã, nu-i puteam strînae
bandajele, iar, dacã-i cãdea mereu pe spate, sîngele-i curgea
gîlgîind ºi-i umplea gîtul. Pînã la urmã, fiindcã ºedea atît
de liniºtit, am reuºit sã-i pun bandajul bine.
Pe Wamaî l-am întins pe o masã ºi am ridicat lampa
ca sã-l privim. Primise din plin încãrcãtura puºtii în gît
ºi în piept, dar nu sîngera abundent, ci numai un firicel
subþire de sînge i se scurgea pe la colþul gurii. Era surprinzãtor
sã-l vezi pe acest bãieþaº negru, la fel de neastîmpãrat
ca un ieduþ, acum atît de liniºtit. în timp ce ne
uitam la el, fizionomia i se schimbã, cãpatînd o expresie
de profundã surprizã. L-am trimis pe Farah sã aducã ma-
ºina de acasã, cãci trebuia sã transportãm neîntîrziat copiii
la spital.
în aºteptarea ei, am întrebat de Kabero, bãiatul care
trãsese cu puºca, provocînd acel masacru cumplit. Belknap
mi-a spus despre el o poveste ciudatã. Cu cîteva zile în
urmã, Kabero cumpãrase de la stãpînul sãu o pereche de
pantaloni scurþi vechi, pentru care avea de plãtit o rupie
la primirea simbriei. Cînd s-a auzit focul de armã, iar
Belknap s-a nãpustit spre bucãtãrie, l-a gãsit pe Kabero
în mijlocul încãperii, cu puºca încã fumegînd în mîini. Copilul
l-a privit timp de o secundã, apoi a vîrît mîna într-un
buzunar al pantalonilor cumpãraþi de curînd, a scos o rupie
ºi a pus-o pe masã cu mîna stîngã, în timp ce cu dreapta
a aruncat pe aceeaºi masã puºca. ªi, dupã aceastã ultimã
socotealã a sa cu lumea, s-a dus ; de fapt, cu toate cã
n-aveam de unde ºti în clipa aceea, odatã cu gestul sãu
mãreþ, a dispãrut ºi de pe faþa pãmîntului. Era o atitudine
cam neobiºnuitã la un bãºtinaº, cãci ei în general
îºi .menþin datoriile — ºi mai ales pe acelea faþã de omul
alb — la periferia minþii lor. Poate cã lui Kabero în?Prf"
jurarea îi semãnase atît de mult cu ziua judecãþii de
apoi încît simþise cã trebuia sã se ridice la înãlþimea ei»
86
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (74 of 339)28.01.2005 15:21:00