Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ragedii ºi deocamdatã nu ºtia dacã sã-ºi satisfacã sufletul
83
fîãmînd amplificînd-o peste poate, sau sã scape de groaza
ei miniraalizînd-o cît maf tare posibil; prins în aceastã
dilemã, arãta ca un bãieþaº foarte mic alergînd de mama fq_
eului ca sã anunþe o catastrofã ; în timp ce vorbea, nu-s}
putea stãpâni bîlbîiala. Pînã la urma a atenuat-o mult
cãci el nu avea nici uri rol în aceastã întîmplare ºi soarta
îi jucase o datã în plus o festã extrem de urîtã.
între timp Farah venise ºi el de la casa lui ºi am ascultat
împreunã povestea.
Belknap mi-a relatat cît de paºnic ºi cît de plãcut începuse
toatã tragedia. Bucãtarul lui avea zi liberã ºi, fo
absenþa acestuia, o petrecere fusese organizatã în bucãtãrie
de un toto ajutor de bucãtar,- în vîrstã de ºapte ani, pe
nume Kabero, unul din copiii vechiului meu clãcaº ºi cel
mai apropiat vecin de fermã,, bâtrînul vulpoi Kâninu,
Seara tîrziu, cînd adunarea s-a înveselit peste mãsurã, Kabero
a adus puºca stãpînului sãu ºi, faþã de prietenii lui
din shambas ºi de la cîmpie, a vrut sã joace rolul omului
alb. Belknap era un mare crescãtor de pãsãri, avea claponi
ºi gãini îndopate ºi cumpãra pui de rasã din pieþele
de la Nairobi, de aceea ºi þinea mereu o puºcã pe verandã,
pentru a speria cu ea ulii ºi pisicile sãlbatice. Ulterior,
cînd am discutat despre caz, a susþinut cã puºca nu era
încãrcatã, însã copiii cãutaserã gloanþele ºi o încãrcaserã
ei ; aici îmi permit sã cred cã memoria îl înºela cãci, sã
fi vrut, ºi tot n-ar fi reuºit ei una ca asta, încît mai probabil
era cã, pentru o datã, puºca rãmãsese în verandã
încãrcatã. Indiferent cum ajunsese acolo, cartuºul era pe
þeava cînd Kabero, în culmea grozãvelii ºi a succesului sãu,
a ochit drept în mijlocul invitaþilor sãi ºi a apãsat pe trãgaci,
împuºcãtura a rãsunat în toatã casa. Trei dintre copii
au fost rãniþi uºor ºi au fugit afarã îngroziþi. Mai rãmãseserã
doi, grav rãniþi sau morþi. ªi Belknap ºi-a în-j
cheiat istorisirea cu o lungã anatemã la adresa Africii
ºi a întîmplãrilor ce se petreceau aici.'
în timp ce noi vorbeam, bãieþii mei de casã au apãrut,
toþi foarte tãcuþi ; apoi au dispãrut din nou ºi au adus o
lampã de vînt. Am luat bandaje ºi dezinfectant. Cum ar fi
fost o pierdere de timp sã încercãm sã pornim maºina, am
alergat prin pãdure într-un suflet pînã la casa lui Blk
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (72 of 339)28.01.2005 15:21:00