Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ªi mi se mai, pãrea deasemeni cã aceastã uniune liberã
dintre casa mea ºi antilopã era un lucru ºi rar ºi onorabil.
71
Lulu venea din lumea sãlbãticiei sã ne dovedeascã în ce
termeni buni ne aflam noi cu ea ºi fãcea ea locuinþa mea
sã se confunde cu peisajul african, încît nimeni sã nu poatã
spune unde începea ºi unde sfîrºea fiecare din ele. Lulu
ºtia unde se aflã vizuina mistreþului uriaº din pãdure ºi
vãzuse rinocerii împreunîndu-se. în Africa existã un cuc
ce cîntã în toiul zilelor fierbinþi de varã ºi în mijlocul
pãdurilor ca o bãtaie de inimã sonorã a lumii; eu n-am
avut niciodatã norocul sã-l vãd ºi nici vreunul din cunoscuþii
mei, cãci nimeni nu-mi putuse spune cum aratã,
însã Lulu umblase poate pe vreo cãrare îngustã croitã de
animale chiar pe sub creanga pe care ºedea nevãzutul cuc.
Tocmai citeam în acea vreme o carte despre împãrãteasa
Chinei ºi despre cum, la naºterea fiului sãu, tînãra
Yahanola a venit s-o viziteze în casa ei cea veche ; pornise
din Oraºul Oprit în palanchinu-i auriu, cel cu perdele
verzi. Casa mea, îmi ziceam eu, era acum întocmai precum
casa tatãlui ºi a mamei tinerei împãrãtese.
Cele douã antilope, cea mare ºi cea micã, au stat în
preajma casei mele întreaga varã ; uneori trecea un rãstimp
de douã sau trei sãptãmîni între vizitele lor, în schimb
alteori le vedeam în fiecare zi. La începutul sezonului urmãtor
de ploi, bãieþii mei de casã m-au anunþat cã Lulu
se arãtase cu alt pui. Pe acesta nu l-am mai vãzut eu însãmi,
fiindcã de-acum nu mai veneau atît de aproape, dar'
mai tîrziu ºtiu cã am zãrit trei antilope plimbîndu-se împreunã
prin pãdure.
Legãtura dintre Lulu ºi familia ei cu casa mea a durat
mulþi ani. Antilopele apãreau adesea în vecinãtatea fermei,
ieºind din pãdure ºi întorcîndu-se în ea, ca ºi curo
pãmînturile mele n-ar fi fost ºi ele decît tot o zonã a sãlbãticiei.
Veneau cel mai adesea în pragul asfinþitului ºi la
început se furiºau printre copaci ca niºte siluete întunecate
pe fondul verde închis, dar, cînd ieºeau sã pãºuneze
pe pajiºtea din preajma casei sub razele de soare în amurg,
pieile lor luceau ca arama. Una din ele era Lulu, cãci ea
se apropia de casã ºi se plimba molatec, doar ciulind urechea
cînd vreo maºinã se apropia sau cineva deschidea
fereastra ; iar dinii o recunoºteau. Cu vîrsta, pielea i s-a
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (63 of 339)28.01.2005 15:21:00