Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
gea, se oprea, pornea din nou. Apoi încã un colþ de casã
ªi iatã-ne deodatã faþã-n faþã. Devenise într-o clipã neobiºnuit
ºi totodatã amuzant "sã avem o antilopã atît de
aproape de casã. Rãmãsese nemiºcatã, pãrea pregãtitã sã-l
69
vadã pe Kamante, însã pe mine nu. ªi totuºi n-a fugit,
ci m-a privit fãrã vreo teamã ºi fãrã amintirea micilor
noastre conflicte de altãdatã sau a nerecunoºtinþei sale
atunci cînd plecase fãrã sã anunþe pe nimeni.
Lulu cea din pãdure era o fiinþã independentã, superioarã,
marcatã de o schimbare a firii sale, pe scurt, era
stãpînã acum pe sine. Dacã aº fi avut prilejul sã cunosc
vreo tînãrã prinþesã în exil, pe vremea cînd doar,aspira
la tron ºi-apoi aº fi întîlnit-o iar, de data aceasta în plinã
strãlucire a maiestãþii ei regale, cînd îºi intrase în sfîrºit
în drepturi, întîlnirea noastrã la fel ar fi decurs. Lulu
nu arãta mai puþinã micime de suflet decît Louis-Philippe
cînd declara cã regele Franþei nu mai þinea minte ranchiunele
ducelui d'Orleans. Acum era o Lulu desãvîrºitã.
O pãrãsise ºi spiritul de ofensivã ; pentru cine ºi de ce
sã fi atacat acum ? Se odihnea în pace în drepturile ei
divine. îºi amintea îndeajuns de mine pentru a simþi cã
nu avea de ce se teme. Timp de o clipã m-a privit intens ;
ochii ei purpurii ºi aburiþi erau absolut goi de expresie
ºi nu clipeaþi., drept care mi-a trecut prin minte cã zeii ºi
zeiþele nu clipesc nici ei. A ronþãit uºor un fir de iarbã
trecînd pe lîngã mine, a fãcut un salt graþios ºi s-a îndreptat
spre partea din spate a bucãtãriei, unde Kamante
îi lãsase porumb împrãºtiat pe jos.
Acum Kamante m-a atins cu degetul pe braþ, apoi a
arãtat cãtre pãdure. Urmînd direcþia indicatã, am zãrit,
sub un castan înalt, masculul, o siluetã micã ºi roºcatã
la poalele pãdurii, imobilã ca un trunchi împodobit cu o
pereche de mîndre coarne. Kamante nu-ºi luã ochii multã
vreme de la el, apoi rîse uºor.
„Vezi bine", îmi spuse el, „Lulu i-a explicat soþului
ei cã nu-i nimic aici de care sã se teamã, printre aceste
case ale noastre, dar de venit el totuºi nu îndrãzneºte. în
fiecare dimineaþã îºi spune în sinea lui cã astãzi vine, dar,
cît ce vede casa ºi pe oameni, el simte o piatrã rece în stomac"
— reacþie întîlnitã frecvent la bãºtinaºi, care adesea
împiedicã munca lor la fermã — „ºi se opreºte la co-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (61 of 339)28.01.2005 15:21:00