Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
ºi mutã. Iarba era plinã de rouã ; cãtre copaci, unde terenul
cobora uºor, picãturile de apã strãluceau ca un argint
întunecat. Simþeam aerul dimineþii tãios ºi rece, ca
în þãrile nordice cînd se anunþã gerul. Oricît de des ai
face experienþa — îmi spuneam —, e cu neputinþã totuºi
68
sã-þi închipui, pe aceastã umbrã ºi pe aceastã rãcoare, cã,
peste cîteva ore, dogoarea soarelui ºi arºiþa din aer vor
fi atît de greu de suportat. O ceaþã cenuºie învãluia colinele,
împrumutînd, în chip ciudat, formele lor ; probabil
cã bivolii rãbdau de frig dacã erau acum pe deal, pãscînd
ca înghiþiþi de un nor.
Imensa boltã de deasupra capetelor noastre s-a umplut
treptat cu limpezime, ca un pahar de vin. Deodatã,
pe nesimþite, vîrfurile colinei se aprinseserã de la prima
razã de soare ºi se înroºiserã. Apoi uºor, pe mãsurã ce
pãmîntiîl se înclina spre soare, pãºunile în pantã de la
poalele muntelui s-au transformat în aur delicat, la fel
ca ºi pãdurile Massailor, ceva mai jos. Acum ºi vîrfurile
copacilor înalþi din pãdure, aflaþi pe malul din partea
noastrã al rîului, se arãmeau în luminã. Era ora cînd îºi
luau zborul ºi porumbeii cei mari sãlbatici, care se cuibãreau
pe celãlalt mal al rîului ºi nu veneau decît sã se
hrãneascã din castanii pãdurii mele. Veneau doar pentru
scurtã vreme în fiecare an. Pãsãrile nãpãdeau surprinzãtor
de iute,_ca un atac de cavalerie declanºat din aer. De
aceea ºi vînatul porumbeilor sãlbatici în zori de zi era un
sport popular printre prietenii mei din Nairobi ; pentru
a se afla pe poziþii la timp, adicã în chiar momentul rãsãritului
de soare, obiºnuiau sã vinã atît de devreme încît
dãdeau cotul pe aleea mea cu farurile încã aprinse la ma-
ºini.
ªi, stînd astfel în umbra aceea limpede, privind cãtre
înãlþimile aurite ºi înspre cerul clar, aveai sentimentul cã
te plimbai de fapt pe fundul mãrii, împresurat de-o parte
ºi de alta de curenþi ºi cã priveai în sus, spre suprafaþa
nemiºcatã a oceanului,
O pasãre începu sã cînte ºi atunci am auzit, la oarecare
depãrtare în pãdure, un clinchet suav de clopoþel.
O, nespusã bucurie, Lulu se întorcea din nou la locurile
sale de demult ! Se apropia mereu, acum îi puteam desluºi
miºcãrile dupã ritmul în care îi auzeam clopoþelul; mer-
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (60 of 339)28.01.2005 15:21:00