Karen Blixen – Din inima Africii - of carti

file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt
puternicã ºi cã poþi sãri mai sus decît înãlþimea ta. ªi cã
eºti furioasã pe noi acum, cã þi-ar place sã ne vezi pe toþi
morþi ºi #m fi, într-adevãr, dacã ne-ai putea ucide. însã
necazul nu-i cel pe care þi-l închipui tu acum, ºi-anume
cã þi-am pus obstacole prea înalte pentru tine ºi cum le-ai
67
putea tu sãri, mare atletã ce eºti ? Noi nu þi-am pus nici
un fel de obstacol, sã ºtii. Forþa cea mare e în tine, Lulu,
iar obstacolele sînt tot în tine ºi adevãrul e cã vremea ta
nu s-a împlinit încã."
într-o searã, Lulu n-a mai venit acasã ºi am cãutat-o
în van timp de o sãptãmînã întreagã. A fost o lovitura
grea pentru toþi. O patã de culoare clarã dispãruse din
casa noastrã, care arãta acum ca toate celelalte case. Cu
gîndul la leoparzii de lîngã rîu, am deschis într-o searã
vorba cu Kamante.
Ca de obicei, a aºteptat o vreme pînã sã-mi rãspundã,
ea pentru a mãsura profunzimea lipsei mele de intuiþie.
Abia dupã cîteva zile a abordat din nou subiectul. „Tu
crezi cã Lulu a murit, Msabu", mi-a spus el.
N-am vrut sã-i confirm prea direct cã da ºi atunci i-am
mãrturisit cã mã-ntrebam de ce nu mai venea înapoi.
„Lulu", spuse Kamante, „nu a murit. Ea doar s-a mãritat."
Era o veste plãcutã, surprinzãtoare ; l-am întrebat de
unde ºtia.
„O, da", spuse el, „s-a mãritat. Acum trãieºte în pãdure
cu bwana al ei" — soþul, stãpînul. „Dar ea nu i-a
uitat pe oameni ; adesea dimineþile se-ntoarce aeasã. Eu
îi pun porumb pisat în spatele bucãtãriei ºi, chiar înainte
de rãsãritul soarelui, ea iese din pãdure ºi-l mãnîncã. Soþul
ei vine cu ea, „numai cã el se teme de oameni, pentru
cã nu i-a cunoscut niciodatã. ªi atunci rãmîne lîngã copacul
cel mare ºi alb, de partea cealaltã a pajiºtii. Dar
de casã nu îndrãzneºte sã se apropie."
I-am spus lui Kamante sã mã cheme ºi pe mine prima
datã cînd o mai vedea.pe Lulu. Cîteva zile mai tîrziu,
înainte de rãsãritul soarelui, a venit la mine ºi m-a chemat.
Era o dimineaþã de vis. Ultimele stele se retrãgeau în
timp ce noi stãteam în aºteptare, cerul era senin ºi clar,
însã lumea în care ne miºcãm continua sã fie întunecatã
file:///G|/Carti/Literatura%20universala/Karen%20Blixen%20-%20Din%20inima%20Africii.txt (59 of 339)28.01.2005 15:21:00